Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 527/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 527/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 28-10-2015 în dosarul nr. 527/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr.527/C..
Ședința publică din data de 28 Octombrie 2015
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Grefier: V. D.
Ministerul Public - P. de pe lângă Tribunalul T. a fost reprezentat de procuror Brindescu L..
Pe rol judecarea contestației declarată de contestatorul condamnat I. I. A. împotriva sentinței penale nr.2169/17.09.2015 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat contestatorul, asistat de avocat desemnat din oficiu D. A. G., cu împuternicire avocațială la dosar, precum și de apărător ales P. A., care depune împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța ia act de încetarea delegației apărătorului desemnat din oficiu.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Apărătorul contestatorului solicită admiterea contestației, desființarea hotărârii atacate și, rejudecând cauza, admiterea cererii de liberare condiționată; arată că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile pentru admiterea cererii, petentul fiind la a doua analiză, având mai multe recompense și participări la programe educaționale; mai arată că în mod eronat prima instanță a reținut faptul că petentul are antecedente penale, că este vorba de o eroare din procesul-verbal în acest sens întrucât, în rejudecare petentul a fost achitat pentru fapta anterioară.
Procurorul solicită respingerea contestației ca nefondată, în baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. raportat la art. 587 alin.3 C.p.p., hotărârea primei instanțe fiind temeinică și legală; în mod legal, prima instanță a respins cererea și a stabilit un termen de rediscutare la data de 01.12.2015, având în vedere că perioada executată de petent nu este suficientă pentru reeducarea acestuia și că scopul preventiv și educativ al pedepsei nu a fost atins. Mai arată că petentul s-a adaptat formal la mediul carceral, că a avut o conduită situațională, că are antecedente penale, că liberarea condiționată este o vocație, nu un drept care este lăsată la aprecierea instanței și consideră că se impune în continuare ca petentul să se afle sub observația penitenciarului. Cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Apărătorul petentului, în replică, cu privire la existența antecedentelor penale, solicită a se avea în vedere că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale așa cum a arătat mai înainte, el a fost achitat.
Contestatorul personal, având cuvântul, declară că pe parcursul detenției a muncit, a beneficiat de recompense, nu are rapoarte, nu are antecedente penale și nu în ultimul rând, regretă foarte mult săvârșirea faptelor.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.2169/17.09.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, prima instanță, în temeiul art. 587 alin. 1 C. proc. pen., rap. la art. 59 C. pen. 1969, rap. la art. 15 alin. 2 din Constituția României, a respins ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat I. I. A., în prezent deținut în Penitenciarul Timișoara, în executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 747/2014 pronunțată de Tribunalul T..
În temeiul art. 587 alin. 2 C. proc. pen., cererea sau propunerea de liberare condiționată va putea fi reînnoită după data de 01.12.2015.
În temeiul art. 275 alin. 2 C. proc. pen., a obligat petentul la plata sumei de 200 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 26.08.2015 sub nr._, persoana condamnată I. I. A. a solicitat liberarea condiționată.
În motivarea cererii acesta a arătat că se află în executarea unei pedepse de 3 ani închisoare, că regretă fapta comisă și că îndeplinește condițiile prevăzute de lege.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Din examinarea modificărilor dispozițiilor legale privitoare la liberarea condiționată introduse prin Legea nr. 286/2009 privind Codul penal rezultă că au fost înăsprite condițiile de acordare a liberării condiționate, fiind adăugată condiția îndeplinirii integrale a obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, obligarea condamnatului la respectarea unor măsuri de supraveghere dacă restul neexecutat este de 2 ani sau mai mare. În decizia nr. 214/1997 Curtea Constituțională a reținut că în cazul instituției liberării condiționate situația tranzitorie în succesiunea legilor penale se creează de la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei. Având în vedere că petentul a fost condamnat pentru fapte săvârșite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal instanța va face aplicarea art. 15 alin. 2 din Constituția României, care, consfințind regula că legea dispune numai pe viitor, admit ca unică excepție legea penală mai favorabilă, în privința liberării condiționate fiind mai favorabil Codul penal din 1969.
Potrivit art. 59 C. pen. 1969, pentru a se putea dispune liberarea condiționată a unei persoane din executarea unei pedepse privative de libertate care nu depășește 10 ani este necesar ca persoana în cauză să fi executat cel puțin 2/3 din durata pedepsei închisorii care i-a fost aplicată și ca pe durata executării pedepsei să fi fost stăruitor în muncă, disciplinat și să fi dat dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Pentru acest termen de judecată Penitenciarul Timișoara a înaintat către Judecătoria Timișoara procesul verbal nr. J2/_ din 01.09.2015 care precizează următoarele:
Petentul condamnat I. I. A. se află în executarea unei pedepse de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 747/2014 a Judecătoriei Timișoara, iar executarea pedepsei a început la data de 09.01.2014 și urmează să expire la data de 22.06.2016.
Pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, condamnatul trebuie să execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 730 zile, din care, în cazul în care muncește 182 zile considerate executate pe baza muncii prestate și 548 zile efectiv executate. Din acest punct de vedere comisia a constatat că a executat de la data de 09.01.2014 până la data de 01.09.2015, 601 zile; a executat arest preventiv 200 zile; executate ca urmare a muncii prestate 30 zile; total zile câștigate și executate 831.
Instanța a mai reținut că petentul se află la a doua analiză a comisei din cadrul Penitenciarului Timișoara. A mai fost discutat o dată la data de 02.06.2015 și amânat până la data de 01.09.2015 conform s.p. nr. 1304/04.06.2015 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin d.p. nr. 349/29.07.2015 a Tribunalului T.. La data de 01.09.2015, comisia din cadrul Penitenciarului Timișoara a considerat că petentul poate beneficia de liberare condiționată.
Din caracterizarea întocmită petentului condamnat rezultă că pe parcursul executării pedepsei a prezentat o conduită situațională raportat la normele instituției, s-a adaptat formal la mediul carceral, nu a fost sancționat disciplinar, a fost recompensat cu suplimentarea unor drepturi de două ori, s-a implicat formal în programe de reintegrare socială, a participat la activități productive în interiorul locului de deținere în perioada august - noiembrie 2014, ulterior refuzând munca și apoi, a mai desfășurat activități productive din martie 2015 până în prezent.
Analizând cererea petentului condamnat, prin prisma condițiilor legale necesare privind liberarea condiționată, instanța a reținut următoarele:
a. cu privire la fracția de pedeapsă executată
I. I. A. a fost condamnat de Judecătoria Timișoara la pedeapsa de 3 ani (1096 zile) închisoare. Potrivit dispozițiilor art. 59 alin. 1 C. pen. din 1969 și a interpretării Deciziei nr. 67/2007 a ÎCCJ, la momentul judecării propunerii de liberare condiționată, condamnatul trebuie să aibă executată cel puțin 2/3 din pedeapsă, respectiv 730 zile. Petentul condamnat a început să execute pedeapsa la 09.01.2014, iar până în data de 01.09.2015 a executat 831 zile, din care a executat arest preventiv 200 zile și 601 zile efectiv executate și executate ca urmare a muncii prestate, 30 zile, astfel încât instanța a constatat că această condiție legală este îndeplinită.
b. Condamnatul să fie stăruitor în muncă
Din procesul-verbal al comisiei și caracterizarea întocmită condamnatului I. I. A. rezultă că în timpul executării pedepsei acesta a participat la activități productive în interiorul locului de deținere în perioada august - noiembrie 2014, ulterior refuzând munca și apoi, a mai desfășurat activități productive din martie 2015 până în prezent, considerându-se executate ca urmare a muncii prestate, 30 zile, toate aceste aspecte fiind de natură să contureze lipsa de stăruință în muncă a petentului condamnat.
c. Condamnatul să fie disciplinat pe parcursul executării pedepsei.
Instanța a constatat că potrivit caracterizării întocmite de către comisie, petentul condamnat a prezentat o conduită situațională raportat la normele instituției, s-a adaptat formal la mediul carceral, nu a fost sancționat disciplinar, a fost recompensat cu suplimentarea unor drepturi de două ori.
d. Condamnatul să dea dovezi temeinice de îndreptare.
Analiza circumstanțelor menite să confirme îndreptarea condamnatului este o chestiune lăsată de către legiuitor la aprecierea suverană a instanței, fiind avut în vedere în acest sens comportamentul condamnatului pe parcursul executării pedepsei care să reflecte dorința, dar și posibilitatea sa de reintegrare în societate, de readaptare la valorile sociale pe care le-a încălcat prin săvârșirea faptei.
În mod constant, literatura de specialitate a apreciat că dovezile temeinice de îndreptare se desprind din buna comportare a condamnatului în orice împrejurare, din îndeplinirea conștiincioasă a oricăror îndatoriri, din respectul față de administrația locului de deținere și atenția față de ceilalți condamnați. Această condiție vizează alte împrejurări decât cele legate de desfășurarea muncii și se referă la îndreptarea sub aspect moral a condamnatului, fără a fi avute în vedere natura și gravitatea infracțiunii pentru care acesta a fost condamnat, dat fiind faptul că ele au fost avute deja în vedere la momentul individualizării pedepsei în executarea căreia se află în momentul de față petentul.
Astfel, așa cum rezultă din caracterizarea întocmită de către Comisia din cadrul Penitenciarului Timișoara, petentul condamnat a prezentat o conduită situațională raportat la normele instituției, s-a adaptat formal la mediul carceral, iar implicarea sa în programele de reintegrare socială a fost, de asemenea, formală.
Totodată, instanța a constatat că în perioada de amânare, petentul a participat doar un program educațional și unul psihologic și nu a mai beneficiat de nicio recompensă.
Simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate conduce în mod automat la liberare condiționată, instituție juridică care de altfel ar trebui să garanteze cel puțin teoretic că petentul condamnat odată pus în libertate nu își va mai continua comportamentul infracțional. Acesta nu a dovedit prin atitudinea avută că scopul educativ și preventiv al pedepsei a fost atins în ceea ce îl privește.
e) În plus, antecedentele penale ale petentului condamnat, constând într-o condamnare de 3 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere pe o perioadă de 5 ani și o pedeapsă de 1 an și 10 luni cu suspendare, demonstrează că scopul educativ și represiv al sancțiunilor aplicate anterior nu a fost atins, fiind necesară executarea unei perioade mai mari de timp din pedeapsa aplicată în vederea reeducării petentului condamnat.
Având în vedere aceste considerente, instanța a apreciat că la acest moment este nevoie de executarea în continuare a pedepsei în vederea atingerii scopului educativ și preventiv prevăzut de art. 52 Cod penal, urmând să respingă ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de persoana condamnată I. I. A..
Conform art. 587 alin. 2 C. proc. pen., ținând seama și de data la care va expira durata pedepsei, instanța a stabilit un termen de reiterare a cererii după data de 01.12.2015, termen considerat ca fiind necesar pentru reanalizarea condițiilor legale de acordare a liberării condiționate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație petentul I. I. A., cererea acestuia fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 15.10.2015, sub același număr de dosar.
Cererea nu a fost motivată în scris.
Analizând contestația atât prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și drept, tribunalul constată întemeiată contestația declarată de contestatorul I. I. A. pentru următoarele considerente:
Conform disp. art.59 C.p., – aplicabil prin raportare la disp. deciziei nr.214/1997 a Curții Constituționale și alin.15 alin.2 din C.R., pentru a se putea dispune liberarea condiționată este necesar să fie îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de acest text legal, respectiv: petentul să fi executat fracția de pedeapsă prevăzută de lege (2/3 în cazul pedepsei care nu depășește 10 ani și 3/4 în cazul pedepsei mai mari de 10 ani), să fie stăruitor în muncă, disciplinat și să dea dovezi temeinice de îndreptare; totodată, mai este necesar a se ține seama și de antecedentele penale ale petentului.
Or, din analiza înscrisurilor depuse la dosar în fața primei instanțe, tribunalul constată că în prezent toate aceste condiții sunt îndeplinite în privința condamnatului I. I. A., neexistând impedimente pentru admiterea cererii de liberare condiționată a acestuia.
Din cuprinsul procesului-verbal nr.J2/_/01.09.2015 al Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate și propuneri pentru liberare condiționată din cadrul Penitenciarului Timișoara reiese că acesta a executat fracția cerută de lege și este la a doua analiză, fiind discutat anterior în data de 02.06.2015 și amânat până la data de 01.09.2015. Pe parcursul executării pedepsei, petentul a participat la activități productive în interiorul locului de deținere în perioada august-noiembrie 2014, ulterior refuzând munca, însă reîncepând din luna martie până în prezent, și este inclus în regim deschis.
În același timp, din caracterizarea înaintată la dosar de către Penitenciarul Timișoara reiese că, deși inițial a suferit o sancțiune disciplinară (în 17.04.2014), ulterior a prezentat o conduită adecvată, în acord cu normele penitenciare și s-a adaptat corespunzător la mediul carceral. A fost recompensat cu suplimentarea unor drepturi de 2 ori – în 23.04.2015 și 20.05.2015, a participat la programe de reintegrare socială, având participări la 8 programe educaționale și 4 programe psihologice. Pe parcursul executării pedepsei a fost evaluat psihologic și a beneficiat de consiliere psihologică individuală centrată pe problemă la solicitare.
În ceea ce privește antecedentele penale, din analiza soluțiilor pronunțate în dosarul nr._ * de Curtea de Apel Timișoara și îCCJ, se observă că nu există astfel de antecedente, petentul fiind în final achitat pentru faptele pentru care a fost cercetat în respectivul dosar.
Ca atare, ținând cont inclusiv de perioada de amânare deja executată de mai bine de 3 luni – care a fost proporțională cu împrejurările care au justificat-o –, precum și de faptul că pe parcursul acesteia petentul a menținut comportamentul reglementar, având în vedere totodată și faptul că petentul se află la primul contact cu legea penală (neavând nicio altă condamnare anterioară), tribunalul apreciază că în prezent nu mai există nici un impediment pentru admiterea cererii și liberarea condiționată a petentului condamnat, perioada deja executată fiind suficientă pentru reeducarea acestuia și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, scopul pedepsei aplicate putând fi realizat și fără executarea restului de pedeapsă în penitenciar.
Pentru aceste considerente, în baza art.4251 alin.7 pct.2 lit.a C.p.p., tribunalul va admite contestația formulată de contestatorul condamnat, va desființa hotărârea atacată și, în rejudecare,
în temeiul art.587 C.p.p. raportat la art.59 C.p. din 1969, art. 15 C.R. și art. 5 C.p., va admite cererea și va dispune liberarea condiționată a condamnatului I. I. A. din executarea pedepsei de 3 ani închisoare, stabilită prin s.p.nr.215/2011 a tribunalului Bihor, cu modificările suferite prin sentința penală nr.10/2013 a tribunalului Bihor și sentința penală nr.747/2014 a tribunalului T., pedeapsă pusă în executare prin mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.957/2015 emis de tribunalul T., atrăgându-i-se atenția asupra consecințelor nerespectării prevederilor art.61 C.pen. din 1969.
În temeiul art. 295 alin.3 C.p.p., cheltuielile judiciare din primă instanță și din contestație vor rămâne în sarcina statului.
Se va dispune plata sumei de 40 lei din fondurile MJ către Baroul T., reprezentând onorariu parțial cuvenit avocatului desemnat din oficiu (d-na avocat D. A. G. – delegație pentru asistență juridică obligatorie nr._/26.10.2015), a cărei delegație a încetat prin prezentarea apărătorului ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.4251 alin.7 pct.2 lit.a C.p.p., admite contestația declarată de contestatorul condamnat I. I. A. împotriva sentinței penale nr.2169/17.09.2015 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
Desființează sentința penală atacată și, în rejudecare:
În baza art.587 C.p.p. raportat la art.59 C.p. din 1969, art. 15 C.R. și art. 5 C.p., admite cererea formulată de condamnatul I. I. A..
Dispune liberarea condiționată a condamnatului I. I. A., fiul lui natural și V., născut la data de 27.06.1979, CNP_, deținut în penitenciarul Timișoara, din executarea pedepsei de 3 ani închisoare, stabilită prin s.p.nr.215/2011 a tribunalului Bihor, cu modificările suferite prin sentința penală nr.10/2013 a tribunalului Bihor și sentința penală nr.747/2014 a tribunalului T., pedeapsă pusă în executare prin mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.957/2015 emis de tribunalul T., atrăgându-i-se atenția asupra consecințelor nerespectării prevederilor art.61 C.pen. din 1969.
În baza art.295 alin.3 C.p.p., cheltuielile judiciare din primă instanță și din contestație rămân în sarcina statului.
Dispune plata sumei de 40 lei din fondurile MJ către Baroul T., reprezentând onorariu parțial cuvenit avocatului desemnat din oficiu (d-na avocat D. A. G. – delegație pentru asistență juridică obligatorie nr._/26.10.2015), a cărei delegație a încetat prin prezentarea apărătorului ales.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.10.2015.
Președinte, Grefier,
A. C. ȚIRA V. D.
Red.A.C.Ț./Tehnored. V.D.
5 ex./28.11.2015
P.I. – Jud.Timișoara – jud. Raxana G.
| ← Schimbare măsura educativă a internării. Art.516 si art. 517... | Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări... → |
|---|
