Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 592/2013. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 592/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 01-11-2013 în dosarul nr. 592/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 592/R
Ședința publică din data de 01.11.2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: D. C.
JUDECĂTOR: S. L.
JUDECĂTOR: A. C. ȚIRA
GREFIER: I. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul T. este reprezentat de procuror L. A..
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva sentinței penale nr. 2279/12.09.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal efectuat în ședință publică, se prezintă intimatul condamnat C. R. C. aflat în stare de detenție, personal și asistat de avocat din oficiu F. L., din cadrul Baroului T., care depune delegație pentru asistență juridică obligatorie.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și în rejudecare, pronunțarea unei hotărâri prin care să se respingă cererea de liberare condiționată a intimatului condamnat. În acest sens, reprezentanta parchetului învederează că potrivit art. 59 alin. 1 C.pen., „după ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei". Astfel, reprezentanta parchetului precizează că din înscrisurile existente la dosar rezultă că intimatul condamnat a suferit anterior două condamnări cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, suspendare care ulterior a fost ridicată, iar în prezent execută pedeapsa în regim de detenție. În același sens, reprezentanta Ministerului Public arată că intimatul condamnat a săvârșit ulterior o a treia faptă prevăzută de legea penală, împrejurare ce denotă că acesta este caracterizat de perseverență infracțională.
Avocat din oficiu F. L., pentru intimatul condamnat, solicită respingerea recursului declarat de parchet și menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală.
Intimatul condamnat, având personal cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului parchetului, sens în care arată că a săvârșit fapta pentru care este condamnat din cauza situației familiale grele, mama sa fiind grav bolnavă la vremea respectivă.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2279/12.09.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
În temeiul art. 450 C.pr.pen., raportat la art. 59 C.pen., a fost admisă cererea de liberare condiționată formulată cu privire la petentul condamnat C. R. C., fiul lui V. și M., născut la data de 14.02.1983, CNP_, aflat în prezent în stare de deținere în Penitenciarul Timișoara.
S-a dispus liberarea condiționată a condamnatului de sub puterea mandatului de executare a pedepsei nr. 1671/2012 emis de Judecătoria Timișoara, în temeiul sentinței penale nr. 1337/2012 pronunțate de Judecătoria Timișoara, atrăgându-i-se atenția asupra consecințelor nerespectării prevederilor art.61 C.pen..
În temeiul art.192 al.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
În temeiul art. 189 C. proc. pen. s-a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Timișoara si înregistrată sub nr._ /3013 la data de 04.09.2013, petentul condamnat a formulat cerere de liberare condiționată din executarea pedepsei de 1 an și 2 luni, 1104 zile închisoare aplicată prin sentința penala nr. 1337/2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara.
Petentul condamnat nu și-a motivat cererea arătând că motivele le va preciza în fața instanței.
Sub aspectul probatoriului instanța de fond a administrat, în temeiul art. 67 alin.2 C.pr.pen., proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat in cauză, instanța de fond a reținut următoarele:
Din procesul-verbal al comisiei de propuneri pentru punerea în libertate condiționată nr. J2/_/03.09.2013 rezultă că persoana condamnată a început executarea pedepsei la data de 08.02.2011, pedeapsă urmează să expire la data de 16.04.2015 și că pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate trebuie să execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 1019 zile, condiție îndeplinită în cazul de față, condamnatul executând un număr de 1022 zile, din care 83 zile se considera executate ca urmare a muncii prestate.
Prima instanță a mai reținut că petentul condamnat are antecedente penale și se află la prima analiză.
Totodată, instanța de fond a reținut că la dosarul cauzei a fost depusă și o caracterizare privind comportamentul petentului, caracterizare din care rezultă că petentul condamnat a prezentat o conduită adecvată în acord cu normele penitenciare și s-a adaptat corespunzător la mediul carceral, că nu a fost sancționat disciplinar, că a fost recompensat cu suplimentarea unor drepturi de 9 ori, că s-a implicat în programe de reintegrare socială și că a participat la activități productive în exteriorul locului de deținere.
Prima instanță a constatat că propunerea Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate a fost în sensul că petentul condamnat nu poate beneficia de liberare condiționată, comisia fixând un nou termen de rediscutare după 02.01.2014.
Instanța de fond, reținând aceste împrejurări, a considerat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.59 din C.penal, atât cu privire la fracțiunea de pedeapsă executată, cât și cu privire la comportarea la locul de detenție a celui condamnat, respectiv condiția referitoare la dovezile temeinice de îndreptare, disciplina, implicarea in activitați productive și lipsa sancțiunilor disciplinare.
În aceste condiții, prima instanță a constatat că scopul educativ și preventiv al pedepsei privative de libertate în cazul condamnatului a fost atins și că deținerea în continuare a acestuia nu mai este necesară.
Pentru aceste considerente, Judecătoria Timișoara a statuat în sensul celor mai sus menționate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, recursul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului T. sub același număr,_, la data de 18.10.2013.
Prin recursul declarat, Ministerul Public a solicitat casarea sentinței penale nr. 2279/12.09.2013 a Judecătoriei Timișoara ca fiind netemeinică, iar în rejudecare pronunțarea unei noi hotărâri, de respingere ca neîntemeiată a cererii de liberare condiționată a petentului condamnat, în baza ari. 450 alin. 2 C.p.p. rap. la art. 59 C.pen., urmând să se stabilească și termenul după împlinirea căruia cererea va putea fi reînnoită.
În motivarea recursului, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara a arătat că sentința atacată este netemeinică sub aspectul acordării liberării condiționate a petentului condamnat C. R. C., prima instanță apreciind în mod greșit că reeducarea și îndreptarea acestuia se pot realiza și fără executarea în penitenciar a restului de pedeapsă.
Astfel, Ministerul Public a menționat că potrivit art. 59 alin. 1 C.pen., „după ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei".
Din interpretarea prevederilor legale rezultă, în opinia Ministerului Public, caracterul facultativ al acordării liberării condiționate, în sensul că cel condamnat nu beneficiază în mod automat de liberare condiționată după executarea fracțiunii de pedeapsă prevăzută de lege, ci numai dacă instanța învestită cu soluționarea cererii de liberare condiționată își formează convingerea că reeducarea și îndreptarea sa sunt posibile și fără executarea restului de pedeapsă prin privare de libertate.
În consecință, a susținut parchetul, îndeplinirea condițiilor legale pentru liberarea condiționată a condamnatului nu creează acestuia un drept, ci numai o vocație, instanța de judecată fiind singura îndreptățită să aprecieze asupra oportunității acordării liberării condiționate.
Continuând, Ministerul Public a precizat că din interpretarea art. 59 C.p. care prevede că la aprecierea îndeplinirii condițiilor în care condamnatul poate beneficia de liberare condiționată se va ține seama și de antecedentele sale penale, rezultă că numai buna comportare a condamnatului pe perioada de la încarcerare și până la propunerea de liberare condiționată nu este suficientă pentru a se dispune această măsură, atâta timp cât legiuitorul cere ca instanța de judecată să aibă în vedere și comportamentul avut anterior încarcerării condamnatului.
Astfel, a arătat parchetul, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că intimatul condamnat a avut anterior mai multe condamnări, că de două ori a fost condamnat cu suspendarea condiționată, suspendările fiind ulterior revocate, iar intimatul fiind condamnat la o pedeapsă cu executare în regim de detenție și că mai mult, acesta a fost și liberat condiționat din executarea pedepsei, din respectivele împrejurări putându-se desprinde concluzia, în opinia parchetului, că intimatul condamnat nu a înțeles instituția liberării condiționate, respectiv că ar fi trebuit ca ulterior conduita sa în societate să fie una corectă întrucât a beneficiat de o reducere de pedeapsă.
Ministerul Public a constatat o perseverentă a intimatului condamnat în ceea ce privește săvârșirea de infracțiuni contra patrimoniului, o revenire a acestuia în ceea ce privește săvârșirea de infracțiuni, ceea ce în opinia Ministerului Public duce la concluzia că scopul pedepsei nu a fost atins, intimatul condamnat neputând beneficia de liberare condiționată în acest moment, respectiv la prima analiză în cadrul Comisiei de liberare condiționată.
Ministerul Public a considerat că raportând criteriile prevăzute de lege la situația petentului condamnat și analizând actele aflate la dosarul cauzei, rezultă că deși a executat fracțiunea de pedeapsă cerută de lege, perioada executată nu este suficientă pentru ca acesta să-și fi însușit scopul preventiv și educativ al pedepsei, pentru ca în viitor să nu mai comită și alte fapte infracționale, iar ca urmare a disciplinei și dovezilor de îndreptare date până în prezent să poată fi redat societății.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor indicate de recurent și sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile prevăzute de art.3856 alin.3 C.p.p., instanța constată că recursul este fondat, hotărârea primei instanțe fiind netemeinică.
Potrivit dispozițiilor art.59 C.p., liberarea condiționată poate fi acordată dacă sunt îndeplinite anumite condiții, respectiv condamnatul să fi executat o parte din pedeapsă, în timpul executării pedepsei el să fi fost stăruitor în muncă și să fi dat dovezi temeinice de îndreptare.
Legiuitorul a stabilit ca la analiza oportunității liberării condiționate a unui deținut, instanța să țină seama și de antecedentele sale penale tocmai pentru a constata dacă scopul pedepsei, prevăzut de art.52 C.p., a fost realizat prin intermediul eventualelor pedepse aplicate anterior.
Or, petentul condamnat a mai suferit o condamnare, fiind recidivist, aspect care denotă că persoana condamnată este caracterizată de o perseverență infracțională, că perioada efectiv executată nu este suficientă pentru reeducarea sa.
În contextul în care una dintre condițiile esențiale ale liberării condiționate, respectiv existența unor dovezi temeinice de îndreptare, raportat la starea de recidivă a condamnatului, nu este îndeplinită, mai ales că cel condamnat a mai beneficiat anterior de clemență, prin liberare condiționată, însă a perseverat în adoptarea unui comportament antisocial, soluția Judecătoriei Timișoara de admitere a cererii de liberare condiționată apare ca fiind neîntemeiată.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d C.p.p., tribunalul va admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva sentinței penale nr. 2279/12.09.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, va casa sentința penală recurată și rejudecând, în baza art.450 al.1 C.p.p., rap. la art.59 al.1 C.p., va respinge ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul C. R. C., deținut în Penitenciarul Timișoara.
Tribunalul apreciază că termenul stabilit de comisia pentru rediscutarea cererii de liberare condiționată a condamnatului este unul corespunzător, perioadă care permite a se verifica dacă respectivul condamnat a dat dovezi de îndreptare și reeducare și, astfel, răspunde scopului urmărit de legiuitor prin dispozițiile art. 450 al. 2 C.p.p., astfel că va fixa termen de reînnoire a cererii după data de 02.01.2014.
În baza art. 192 al. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare din recurs vor rămâne în sarcina statului.
În baza art.189 al.2 C.p.p., va dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJLC către Baroul T., reprezentând onorariu avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct. 2 lit. d C.p.p., admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara, împotriva sentinței penale nr. 2279/12.09.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
Casează sentința penală recurată și rejudecând:
În baza art.450 al.1 C.p.p., rap. la art.59 al.1 C.p., respinge ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul C. R. C., fiul lui V. și M., născut la data de 14.02.1983, în ., domiciliat în ., CNP_, deținut în Penitenciarul Timișoara.
În baza art.450 al.2 C.p.p., fixează termen de reînnoire a cererii după data de 02.01.2014.
În baza art. 192 al. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
În baza art.189 al.2 C.p.p., dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJLC către Baroul T., reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 01.11.2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
D. C. S. L. A. C. Țira I. M.
D.C./I.M./3 ex./01.11.2013
Prima instanță: L. M. T. – Judecătoria Timișoara
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Rejudecarea după extrădare. Art.522 ind.1 C.p.p.. Decizia nr.... → |
|---|
