Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p.. Decizia nr. 685/2012. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 685/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 07-11-2012 în dosarul nr. 685/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 685/2012
Ședința publică de la 07 Noiembrie 2012
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Judecător: M. B.
Judecător: R. H.
Grefier: V. D.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror D. M. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de condamnatul recurent D. G. împotriva sentinței penale nr.2409/10.09.2012 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă condamnatul, aflat în stare de detenție, asistat de avocat din oficiu V. O., cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, pe fond, a se dispune întreruperea executării pedepsei.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Condamnatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și să i se întrerupă executare pedepsei.
INSTANTA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2409/10.09.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în temeiul art. 455 alin. 1, 2 C.pr.pen. raportat la art. 453 al.1 lit.a C.p.p., a respins ca neintemeiată cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de petentul condamnat D. G., deținut în Penitenciarul Timișoara, privind pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin s.p. 342/25.06.2007 a Judecătoriei Timișoara, MEPÎ nr. 523/2007 din 25.07.2007.
În temeiul art.192 al.2 C.pr.penal, a obligat condamnatul sa plătească suma de 150 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.189 al.2 C.pr.pen., a dispus ca plata sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, să fie efectuată din fondul Ministerului Justiției, către Baroul T..
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 22.05.2012 sub nr._, condamnatul-petent D. G. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.342/25.06.2007 a Judecătoriei H., definitivă prin neapelare.
Condamnatul-petent a motivat în fapt cererea de întrerupere a executării pedepsei pe considerente medicale.
Din analiza actelor dosarului, prima instanță a reținut că petentul-condamnat D. G. se află în prezent în Penitenciarul Timișoara în executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.342/25.06.2007 a Judecătoriei H., definitivă prin neapelare.
În lumina prevederilor art.455 C.pr.pen. raportat la art. 453 al.1 lit. a C.pr.pen., instanța poate dispune întreruperea executării pedepsei închisorii atunci când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală gravă care face imposibilă executarea pedepsei, iar instanța apreciază că amânarea executării și lăsarea în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, executarea pedepsei se amână până la starea de sănătate a condamnatului de va ameliora, astfel încât să poată fi pusă în executare.
Prin raportul de expertiză medico-legală nr.1716/2012 întocmit de I.M.L Timișoara se concluzionează că numitul D. G. prezintă diagnosticul de hipermetropie mică.
Față de diagnosticul menționat anterior, în concluziile raportului de expertiză medico-legală s-a consemnat faptul că petentul-condamnat necesită corecție optică.
Raportat la aceste concluzii, se face mențiunea că petentul condamnat poate fi tratat în cadrul rețelei sanitare a Administrației Naționale a Penitenciarelor, motiv pentru care nu se impune întreruperea executării pedepsei privative de libertate.
Având în vedere situația de fapt expusă, din care rezultă că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 455 alin. 1, 2 C.pr.pen. raportat la art. 453 al.1 lit.a Cod procedură penală, cererea de întrerupere a executării pedepsei a fost respinsă ca neintemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, condamnatul D. G., cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 05.10.2012, sub același număr de dosar, respectiv_ .
Recursul nu a fost motivat în scris, temeiurile care au justificat introducerea cererii fiind dezvoltate doar oral, în condițiile prevăzute de art.38510 alin.3 C.p.p.
Examinând sentința recurată atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile prevăzute de art.3856 alin.3 C.p.p., tribunalul constată că recursul declarat în cauză este nefondat, sentința Judecătoriei Timișoara fiind temeinică și legală.
Astfel, tribunalul reține că, conform disp. art. 455 rap. la art. 453 alin.1 lit.a C.p.p., pedeapsa închisorii poate fi întreruptă în situația în care se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că cel condamnat suferă de o boală gravă, care face imposibilă executarea pedepsei, iar instanța apreciază că lăsarea lui în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Conform tezei finale a acestui text legal, cererea de amânare nu poate fi admisă dacă se constată că tratamentul condamnatului se poate efectua sub pază permanentă, în condițiile art. 1391 C.p.p.
Din raportul de expertiză medico-legală depus la dosarul de primă instanță (fila 17) a rezultat că petentul prezintă diagnosticul de AO Hipermetropie mică, necesitând corecție optică, însă că pentru această afecțiune nu se impune întreruperea executării pedepsei pe motive medicale.
Prin urmare, constatându-se că petentul nu se încadrează în situația de excepție prevăzută de art. 453 alin.1 lit.a C.p.p., afecțiunea de care suferă nefăcând imposibilă executarea pedepsei în continuare, iar tratamentul putându-se efectua în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor, instanța de recurs constată că în mod corect prima instanță a respins ca nefondată cererea de întrerupere formulată
Pentru considerentele expuse, în baza art.38515 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D. G. împotriva sentinței penale nr.2409/10.09.2012 a Judecătoriei Timișoara, urmând ca, în baza art. 192 alin. 2 C. pr. pen. să oblige recurentul la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
În baza art. 189 al.2 C.p.p., va dispune plata sumei de 100 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu din fondul Ministerului Justiției către Baroul T..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct. 1 lit. b C.p.p, respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul recurent D. G. împotriva sentinței penale nr.2409/10.09.2012 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. obligă condamnatul recurent la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 07.11.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. C. ȚIRA M. B. R. H.
Grefier,
V. D.
Red. A.C.Ț.
Tehnored. A.C.Ț./V.D.
2 ex./13.11.2012
P.I. – Judecătoria Timișoara – S. L.
| ← Propunere de arestare preventivă a inculpatului. Art. 149 ind... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 684/2012.... → |
|---|
