Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 715/2012. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 715/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 16-11-2012 în dosarul nr. 715/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 715/R
Ședința publică din 16 noiembrie 2012
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. C.
Judecător I. P.
Judecător A. C. ȚIRA
Grefier G. R.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul T. este reprezentat de procuror O. Ț..
Pe rol se află judecarea recursului declarat de condamnatul recurent A. D. V. împotriva sentinței penale nr. 2604 din data de 19.09.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent A. D. V., asistat de avocat ales C. C., din cadrul Baroului T..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul recurentului depune la dosar înscrisuri medicale și adeverință de la . Câmpulung Moldovenesc, prin care societatea își exprimă acordul de angajare a condamnatului în situația liberării.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul condamnatului A. D. V., solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale recurate, și pe fond, admiterea cererii de liberare condiționată. Solicită să se aibă în vedere că antecedentele penale reținute de instanța de fond reprezintă în realitate o faptă concurentă, revocată și executată alăturat, condamnatul aflându-se pentru prima dată în situația unei cereri de liberare condiționată. Având în vedere atitudinea recurentului, care nu a fost sancționat disciplinar, a fost recompensat de mai multe ori, a lucrat, apreciază că se impune admiterea cererii de liberare condiționată, nu în ultimul rând având în vedere că acesta este o persoane ce poate fi reintegrată în societate. Solicită să se aibă în vedere circumstanțele personale ale condamnatului, care are probleme cardiace, precum și adeverința depusă la dosar din cuprinsul căreia reiese că societatea își exprimă acordul de angajare a condamnatului în situația liberării. Raportat la termenul de rediscutate acordat de instanța de fond, solicită să se aibă în vedere că petentul condamnat a executat și amânarea.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței Judecătoriei Timișoara.
Condamnatul recurent A. D. V., având personal cuvântul, arată că este de acord cu susținerile apărătorului ales și că lasă soluția la aprecierea instanței.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2604 din data de 19.09.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, în temeiul art. 450 alin. 2 C. pr. pen. și art. 59 alin. 1 C. pen. a respins ca neîntemeiată propunerea de liberare condiționată formulată de Penitenciarul Timișoara cu privire la condamnatul A. D. V., de sub efectul pedepsei de 4 ani și 4 luni închisoare aplicată de Tribunalul A. prin sentința penală nr. 168/2011 și, în baza art. 450 alin. 2 C. pr. pen., a fixat termen de reînnoire a cererii sau propunerii după data de 21.11.2012.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal nr. J2/_/ 21.08.2012, înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr. de dosar_, Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Timișoara, întrunită pentru a analiza dosarele persoanelor private de libertate care îndeplinesc condițiile pentru liberarea condiționată, a considerat că deținutul A. D. V. îndeplinește condițiile pentru liberarea condiționată.
S-a atașat procesului-verbal și o caracterizare întocmită de membrii comisiei care concluzionează că A. D. V. a manifestat o conduită adecvata in raport cu normele mediului carceral, nu a fost sancționat disciplinar, a fost recompensat pe perioada executării pedepsei de două ori, s-a implicat activ în programe de educație și a participat la activități lucrative.
Din actele și lucrările dosarului, cu privire la analiza condițiilor legale, instanța a reținut următoarele:
- fracția de pedeapsă executată
A. D. V. a fost condamnat de Tribunalul A. la pedeapsa de 4 ani și 4 luni (1584 zile) închisoare. Potrivit dispozițiilor art. 59 alin. 1 C. pen. și a interpretării Deciziei nr. 67/2007 a ÎCCJ, la momentul judecării propunerii de liberare condiționată, condamnatul trebuie să aibă executată cel puțin 2/3 din pedeapsă, respectiv 1056 zile. El a fost depus în penitenciar la data de 09.10.2009, iar până în prezent a câștigat și executat 1056 zile (1048 zile efectiv executate și 8 zile câștigate pe baza muncii prestate), astfel că instanța a constatat că această condiție legală este întrunită.
- Condamnatul este stăruitor în muncă
Din procesul-verbal al comisiei și caracterizarea întocmită condamnatului A. D. V. rezultă că în timpul executării pedepsei a desfășurat activități lucrative; de altfel, în urma muncii prestate, acesta a și câștigat 8 de zile de închisoare considerate ca executate.
- Condamnatul este disciplinat
Condiția cu privire la disciplină este îndeplinită. Astfel, condamnatul nu a fost sancționat disciplinar niciodată pe parcursul executării pedepsei, fiind recompensat de două ori.
- Condamnatul dă dovezi temeinice de îndreptare
Întrucât legislația nu prevede în ce constau aceste dovezi temeinice de îndreptare și în ce mod ar trebui să se manifeste îndreptarea, rămâne ca instanța de judecată să aprecieze în mod suveran îndeplinirea acestei condiții prin raportare la natura infracțiunii pentru care deținutul a fost condamnat și la comportamentul său din timpul executării pedepsei, pentru a constata dacă este justificată încrederea ce ar trebui acordată condamnatului. Literatura a precizat că dovezile temeinice de îndreptare se desprind din buna comportare a condamnatului în orice împrejurare, din îndeplinirea conștiincioasă a oricăror îndatoriri, din respectul față de administrația locului de deținere și atenția față de ceilalți condamnați; această condiție vizează alte împrejurări decât cele legate de desfășurarea muncii și se referă la îndreptarea sub aspect moral a condamnatului.
Astfel, cu privire la infracțiunea comisă și urmările acesteia, instanța a constatat că A. D. V. a fost condamnat pentru o infracțiune de complicitate, asociere pentru săvârșirea de infracțiunii prev. de art. 323 C.pen., fiind anterior condamnat pentru infr. perv. de legea 241/2005 privind evaziunea fiscală în modalitatea de executare a pedepsei - suspendare sub supraveghere și, cu toate acestea, a continuat să săvârșească infracțiuni, aspect care denotă că acesta nu a înțeles finalitatea acestui mod de individualizare a pedepsei și că perioada efectiv executată nu este suficientă pentru reeducarea sa.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 450 alin. 2 C. pr. pen. și art. 59 alin. 1 C. pen., instanța a respins propunerea de liberare condiționată formulată de Penitenciarul Timișoara cu privire la condamnatul A. D. V. de sub efectul pedepsei de 4 ani și 4 luni închisoare aplicată de Tribunalul A. prin sentința penală nr. 168/2011, în temeiul art. 450 alin. 2 C. pr. pen., fixând termen de reînnoire a cererii sau propunerii după data de 21.11.2012.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal inculpatul, recurs pe care nu l-a motivat în scris, fiind susținut doar oral în fața instanței, prin apărător ales.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor indicate de recurent și sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile prevăzute de art.3856 alin.3 C.p.p., instanța constată că recursul este nefondat, hotărârea primei instanțe fiind temeinică și legală.
Potrivit dispozițiilor art.59 C.p. liberarea condiționată poate fi acordată dacă sunt îndeplinite anumite condiții, respectiv condamnatul să fi executat o parte din pedeapsă, în timpul executării pedepsei el să fi fost stăruitor în muncă și să fi dat dovezi temeinice de îndreptare.
Legiuitorul a stabilit ca la analiza oportunității liberării condiționate a unui deținut, instanța să țină seama și de antecedentele sale penale tocmai pentru a constata dacă scopul pedepsei, prevăzut de art.52 C.pen., a fost realizat prin intermediul eventualelor pedepse aplicate anterior.
Or, petentul condamnat a mai suferit anterior o condamnare, iar înăuntrul termenului de încercare a acestei fapte, a săvârșit o altă faptă de natură penală, revocându-se și dispunându-se a se executa alăturat prima pedeapsă, aspect care denotă că persoana condamnată este caracterizată de o perseverență infracțională, perioada efectiv executată nefiind suficientă pentru reeducarea sa.
În contextul în care una dintre condițiile esențiale ale liberării condiționate, respectiv existența unor dovezi temeinice de îndreptare nu este îndeplinită, soluția Judecătoriei Timișoara de respingere a cererii de liberare condiționată ca fiind neîntemeiată apare ca fiind temeinică și legală.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515pct.1 lit.b C.pr.pen., tribunalul va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat.
În temeiul art.192 alin.2 C.pr.pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 200 de lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p., respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul AIVANESEI D. V., fiul lui I. și V., născut la data de 20.10.1955, împotriva sentinței penale nr. 2604/19.09.2012, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._ .
În baza art. 192 al.2 C.p.p., obligă condamnatul recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.11.2012.
Președinte Judecător Judecător
D. C. I. P. A. C. Țira
Grefier
G. R.
C.D./. GR/2 ex./27.11.2012;
Prima instanță: N. A. – Jud. Timișoara
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Propunere de arestare preventivă a inculpatului. Art. 149 ind... → |
|---|
