Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 660/2012. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 660/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 24-10-2012 în dosarul nr. 660/2012
ROMANIA
TRIBUNALUL T.
SECTIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.660/R
Ședința publică din 24.10.2012
PREȘEDINTE: A. C. ȚIRA
JUDECĂTOR: I. P.
JUDECĂTOR: R. H.
GREFIER: R. P.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror S. V. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol se află judecarea recursului declarat de inculpatul recurent B. R. C. împotriva încheierii penale din data de 17.10.2012 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ 12.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul în stare de arest, asistat de avocat din oficiu U. C., cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul din oficiu pentru inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând cauza, cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii recurate ca temeinică și legală.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, dorește să fie judecat în stare de libertate, arată că fapta nu a fost săvârșită cu violență, a recunoscut și regretat săvârșirea faptei.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală din 17.10.2012 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ 12, în baza art.3001 al.1 C.pr.pen. rap. la art.160 C.pr.pen., s-a constatat temeinicia și legalitatea măsurii arestării preventive dispuse față de inculpatul B. R. C., arestat preventiv prin încheierea nr. 69/21.09.2012 a Judecătoriei Timișoara, în baza căreia a fost emis mandatul de arestare preventivă nr.60/21.09.2012 al Judecătoriei Timișoara.
În baza art.3001 al.3 C.pr.pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului B. R. C., urmând ca legalitatea și temeinicia acestei măsuri să fie verificate înainte de împlinirea termenului legal de 60 de zile; în temeiul art.139 al.1 C.p.p. rap. la art.145 și 1451 C.p.p., s-a respins ca rămasă fără obiect cererea formulată de apărătorul din oficiu de înlocuire a măsurii arestării preventive dispusă față de inculpat cu o măsură neprivativă de libertate.
În baza art. 192 al. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar în baza art. 189 al. 2 C.pr.pen., s-a dispus plata sumei de 100 lei din fondul Ministerului Justiției către Baroul T., reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Prima instanță, verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului B. R. C., a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr._/P/2012 din 15.10.2012 înregistrat la instanță sub nr._ 12 la data de 16.10.2012, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților B. R. C. și V. P. M., inculpatul B. R. C., în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a, g, i C.p. cu aplicarea art. 37 lit. a C.p., iar inculpatul V. P. M., în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a, g, i C.p.
În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului B. R. C. că în noaptea de 15/16.09.2012 în jurul orelor 00.30, împreună cu inculpatul V. P. M., a pătruns, prin escaladarea geamului balconului, în apartamentul situat în municipiul Timișoara, .. 2A, ., aparținând părții vătămate M.-P. A., de unde a sustras un TV LCD marca Sony Bravia, un telefon mobil marca NGM și un telefon mobil marca Sony Ericsson, bunuri în valoare totală de 3 000 lei.
În probațiune, s-a atașat dosarul de urmărire penală nr._/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara.
Potrivit dispozițiilor art.160 C.pr.pen. și art.3001 C.pr.pen., după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis in judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive înainte de expirarea duratei pentru care această măsură a fost dispusă, urmând ca, în situația în care temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, să mențină măsura arestării preventive.
Prin ordonanța organului de cercetare penală din cadrul Secției nr. 2 Poliție Timișoara din data de 20.09.2012 s-a luat față inculpatul B. R. C. măsura reținerii pe o durată de 24 de ore, de la data de 20.09.2012 ora 18:10 până la data de 21.09.2012, ora 16:10, ca urmare a deducerii privării de libertate ca măsură administrativă a conducerii la sediul poliție potrivit art.144 alin.1 C.p.p.
Prin ordonanța din data de 21.09.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a, g, i C.p. cu aplicarea art. 37 lit. a C.p.
Prin încheierea nr.69/21.09.2012 a Judecătoriei Timișoara, în baza art.1491 C.pr.pen. raportat la art. 143 C.p.p. și art. 148 alin. 1 lit. f C.pr.pen., s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de către P. de pe lângă Judecătoria Timișoara privind pe inculpatul B. R. C. și s-a dispus arestarea preventivă a acestuia pe o perioadă de 29 de zile, respectiv din data de 21.09.2012, ora 14,15, până în data de 19.10.2012 inclusiv.
Din actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că luarea măsurii arestării preventive a inculpatului s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale incidente în materie, fiind îndeplinite condițiile prev. de art.143, art.146 și art.148, lit. „f” C.pr.pen.. De asemenea, instanța a constatat că se impune în continuare menținerea arestării preventive a inculpatului.
Există potrivit art.143 al.1 C.pr.pen., probe (orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei conform art.63 al.1 C.pr.pen.) și indicii temeinice (presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit fapta conform art.68 C.pr.pen.) care evocă faptul că inculpatul a săvârșit fapta de furt calificat, astfel cum a fost descrisă mai sus.
Aceste indicii rezultă din procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto, declarația părții vătămate M.-P. A., declarația coinculpatului V. P. M., declarațiile martorilor V. P. M. și V. A., dar și din declarația inculpatului B. R. C., acesta recunoscând săvârșirea faptei reținute în sarcina sa.
Fapta săvârșită de inculpat - furt calificat - este sancționată de legea penală cu închisoare de la 3 la 15 ani, condiție în care inculpatul se află în situația prevăzută de art.148 al.1 lit.f C.pr.pen., întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiune este mai mare de 4 ani închisoare și există date certe că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Starea de pericol pe care inculpatul o prezintă pentru ordinea publică și care impune menținerea stării de arest în continuare rezultă din împrejurările și modul de comitere a faptei ce face obiectul cauzei, respectiv de două sau mai multe persoane, pe timp de noapte, prin pătrunderea într-un imobil locuit efectiv și prin escaladarea geamului.
Pericolul social concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea inculpatului în libertate rezultă și din circumstanțele personale ale acestuia, având în vedere faptul că inculpatul B. R. C. a mai suferit o condamnare de 2 ani și 6 luni închisoare cu suspendare condiționată prin sentința penală nr. 2590/13.12.2010 pronunțată de Judecătoria Timișoara, definitivă prin decizia penală nr. 583/R/18.04.2011 a Tribunalului T. (care de altfel atrage și starea de recidivă postcondamantorie – inculpatul săvârșind fapta dedusă judecății în cursul termenul de încercare a suspendării condiționate), fiind totodată sancționat administrativ prin ordonanțele nr._/P/2006 și nr._/P/15.06.2006 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara pentru săvârșirea de fapte de furt calificat, dând dovadă de perseverență infracțională în săvârșirea de infracțiuni contra patrimoniului.
Așadar, instanța a constatat că inculpatul a beneficiat anterior de clemență precum și faptul că nu are loc de muncă din care să își câștige existența, existând posibilitatea să persevereze în săvârșirea de infracțiuni contra patrimoniului.
Pentru motivele expuse și, totodată, având în vedere faptul că inculpatul a comis fapta în timpul nopții, împreună cu alt inculpat, prin escaladare, dar și faptul că acesta manifestă perseverență în săvârșirea de infracțiuni de furt calificat, instanța a apreciat că lăsarea inculpatului în libertate la puțin timp de la data săvârșirii faptei prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, cunoscută fiind și starea de temere la aflarea veștii că persoane cercetate pentru astfel de fapte și care sunt cunoscute că au mai săvârșit în trecut fapte de natură penală sunt lăsate în libertate la o perioadă scurtă de timp de la data săvârșirii faptei.
În concluzie, considerând că există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească noi infracțiuni și având în vedere că durata acestei măsuri preventive nu a depășit termenul apreciat ca fiind rezonabil, instanța a dispus menținerea arestării preventive a inculpatului B. R. C., urmând ca legalitatea și temeinicia menținerii arestului preventiv să fie verificată înaintea expirării termenului legal de 60 de zile, aplicând dispozițiile art.300 1 al.1 și 3, rap. la art.160 C.pr.pen.
Având în vederea faptul că s-a menținut arestarea preventiv a inculpatului, în temeiul art.139 al.1 C.p.p. rap. la art.145 și 1451 C.p.p., instanța a respins ca rămasă fără obiect cererea formulată de apărătorul din oficiu de înlocuire a măsurii arestării preventive dispusă față de acesta, cu o măsură neprivativă de libertate, temeiurile care justifică menținerea arestării justificând și respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri penale a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, inculpatul B. R. C., recurs înregistrat pe rolul Tribunalului T. la data de 19.10.2012 sub nr._ .
Recursul nu a fost motivat în scris, temeiurile care au justificat introducerea cererii fiind dezvoltate doar oral, în condițiile prevăzute de art.38510 alin.3 C.p.p.
Examinând încheierea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art. 3856 alin. 3 Cpp, instanța constată că recursul este nefondat, încheierea primei instanțe fiind temeinică și legală.
Astfel, tribunalul constată că în cauză măsura arestării preventive a fost luată față de inculpat cu respectarea dispozițiilor legale în materie, iar menținerea acestei măsuri în continuare este justificată de subzistența temeiurilor care au determinat luarea acesteia, respectiv îndeplinirea în mod cumulativ a condițiilor prevăzute de art. 148 alin.1 lit.f C.p.p. rap .la art. 136, art. 143 C.p.p.
Raportat la probele administrate în cauză până la acest moment procesual, se constată că există suficiente indicii cu privire la posibilitatea ca inculpatul B. R. C. să fi săvârșit fapta prevăzută de legea penală pentru care a fost trimis în judecată, sancționată cu închisoarea mai mare de 4 ani (o infracțiune de furt calificat, sancționată cu închisoare de la 3 la 15 de ani), și că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
În ceea ce privește starea de pericol pe care o reprezintă lăsarea inculpatului în libertate se constată, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, că aceasta este reliefată în mod evident, pe de o parte, de natura și împrejurările concrete de săvârșire a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, respectiv o infracțiune de sustragere de bunuri dintr-o locuință, pătrunderea realizându-se prin escaladarea geamului, fapta fiind săvârșită împreună cu o altă persoană, iar, pe de altă parte, de circumstanțele care caracterizează persoana inculpatului, respectiv perseverența acestuia în comiterea unor infracțiuni de același gen, inculpatul, deși la o vârstă foarte tânără (22 de ani), suferind deja două amenzi cu caracter administrativ, precum și o condamnare la pedeapsa închisorii, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru săvârșirea unor infracțiuni similare. Totodată, instanța nu poate face abstracție de ușurința cu care a acesta a luat hotărârea în sensul săvârșirii faptei, respectiv în momentul în care a văzut că proprietarii au părăsit locuința și au lăsat geamul deschis.
Or, această perseverență infracțională deosebită manifestată de inculpat, care a săvârșit prezenta faptă chiar în cursul termenului de încercare al suspendării condiționate acordate raportat la pedeapsa anterioară, evidențiază că acesta are un fond infracțional accentuat care nu a putut fi corectat până în prezent și evocă pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea acestuia în libertate, asupra acestuia planând în mod evident pericolul de săvârșire de noi infracțiuni similare.
Nu în ultimul rând, tribunalul apreciază că, raportat la fapta săvârșită, cât și, în special, la circumstanțele care caracterizează persoana inculpatului, măsura arestării preventive a inculpatului este justificată și de împrejurarea că lăsarea acestuia în libertate ar fi de natură să genereze o tulburare evidentă a ordinii publice și o sporire a sentimentului de insecuritate și de neîncredere în actul de justiție, aspecte incompatibile cu principiile unei societăți democratice.
Împrejurarea că inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea faptei reprezintă un element care va fi avut în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei, însă nu este de natură a conduce la concluzia că pericolul pe care îl reprezintă lăsarea inculpatului în libertate a fost înlăturat.
Pe cale de consecință, se apreciază de către tribunal că măsura arestării dispuse în cauză apare ca necesară pentru siguranța publică și pentru buna desfășurare a procesului penal, alte masuri preventive restrictive de libertate nefiind în măsură să ofere la acest moment procesual garanții suficiente.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 alin. 1 pct. 1 lit. b C.p.p. recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, urmând ca, în temeiul art.192 alin.2 C.p.p. inculpatul să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În baza art. 189 C.p.p., se va dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct. 1 lit. b C.p.p, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul recurent B. R. C., fiul lui T. și P., născut la data de 17.11.1989, împotriva încheierii din data de 17.10.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ 12.
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p., obligă condamnatul recurent la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 24.10.2012.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
A. C. Țira I. P. R. H. R. P.
Red. A.C.Ț/P.R
2 ex/25.10.2012
Primă instanță – D. G.
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
