Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p.. Sentința nr. 197/2012. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 197/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 15-06-2012 în dosarul nr. 197/2012
Dosar nr._ ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 197/2012
Ședința publică de la 15 iunie 2012
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Grefier: V. D.
Pe rol se află soluționarea cererii de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul S. I..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă condamnatul personal, aflat în stare de detenție și asistat de avocat din oficiu R. B., cu delegație la dosar.
Procedura completă.
Ministerul Public este reprezentat de către procuror V.-M. Liudmila din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar a fost înaintat referatul de anchetă socială efectuată la domiciliul indicat de către condamnat.
Instanța aduce la cunoștință condamnatului concluziile referatului de anchetă socială și, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, acordă cuvântul pe fondul cererii.
Apărătorul din oficiu al condamnatului solicită admiterea cererii și întreruperea executării pedepsei pe o perioadă maximă prevăzută de lege pentru motivele arătate de condamnat în cererea existentă la dosar.
Procurorul pune concluzii de respingere a cererii, apreciind că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei.
Condamnatul, având cuvântul, solicită admiterea cererii.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr._ la data de 19.01.2012, petentul condamnat S. I. a solicitat întreruperea executării pedepsei în a cărei executare se află, invocând aspecte de ordin familial.
În motivarea cererii, a arătat că familia sa se află într-o situație critică, el având șase copii care au abandonat cursurile școlare din lipsă de resurse financiare, iar imobilul în care aceștia locuiesc este într-o stare avansată de degradare, necesitând reparații urgente.
Prin sentința penală nr. 570/29.02.2102, Judecătoria Timișoara, în baza art. 39 al.1 C.p.p., a admis excepția de necompetență materială și, în baza art. 42 C.p.p. rap. la art. 456 alin. 1 C.p.p., a declinat competența de soluționare a prezentei cereri în favoarea Tribunalului T..
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului T. la data de 09.04.2012, sub același număr unic de dosar, respectiv_ .
În probațiune, s-a depus la dosar copia mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 368/2003 din 03.03.2004, au fost comunicate relații de către Penitenciarul Timișoara și a fost efectuată ancheta socială la adresa indicată de condamnat.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin sentința penală nr. 265 din 26.06.2003 a Tribunalului Bacău, definitivă prin decizia penală nr. 403/17.02.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, petentul S. I. a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prev. de art. 174 Cod penal, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b C.p., pe o perioadă de 7 ani.
Potrivit dispozițiilor art.455 C.p.p. raportat la art.453 lit.c C.p.p. instanța va putea dispune întreruperea executării pedepsei atunci când, datorită unor împrejurări excepționale, continuarea executării pedepsei ar putea avea consecințe grave pentru condamnat, pentru familia acestuia sau pentru unitatea la care acesta lucrează.
Jurisprudență și doctrina judiciară au statuat că - în accepțiunea legii -"împrejurările excepționale" presupun situații pasagere (și nu de durată), ce pot fi ameliorate substanțial ori chiar înlăturate într-un termen relativ scurt.
Acest caz de întrerupere poate fi operant în situația în care se invocă anumite împrejurări speciale pentru familia condamnatului, iar eliberarea acestuia ar fi de natură a înlătura sau îmbunătăți imediat sau în cel mult trei luni consecințele grave care au survenit pentru familie, prin privarea sa de libertate.
Or, în cauză, instanța constată că materialul probator administrat nu a relevat existența unor asemenea împrejurări de natură a justifica întreruperea executării pedepsei.
Așa cum reiese din referatul de anchetă socială efectuată la domiciliul petentului, acesta are patru copii, dintre care doar unul este minor, ceilalți trei fiind toți majori, doi deja cu familii proprii (soți și copii), apți de muncă și fără probleme de sănătate, astfel că nu există niciun motiv care să reclame cu necesitate prezența petentului alături de aceștia. Totodată, în ceea ce privește copilul minor, acesta se află în întreținerea și îngrijirea unuia dintre frații săi majori, locuind împreună cu acesta și familia lui în locuința proprietatea petentului – imobil compus din două camere, cu lumină electrică, încălzire pe lemne și condiții de igienă satisfăcătoare. Referitor la situația materială a acestora, este adevărat că niciunul nu realizează venituri, însă trebuie observat că niciunul dintre aceștia nu este în incapacitate de muncă și totodată beneficiază de prevederile Legii 416/2001 și de alocație de susținere.
Față de cele mai sus reținute, instanța apreciază că familia condamnatului, deși are probleme financiare și locuiește în condiții modeste, nu se află în împrejurări speciale care prin natura lor i-ar expune pe membri săi unor consecințe grave in cazul executării în continuare a pedepsei de către petent, în concret fiind vorba despre împrejurări de ordin general și care nu ar putea fi modificate prin prezența condamnatului în familie într-o perioadă foarte scurtă de timp, pentru care s-ar putea dispune întreruperea executării pedepsei.
Prin urmare, constatându-se că nu sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea cererii, în temeiul art. 455 C.pr.pen. raportat la art. 453 al. 1 lit. c C.pr.pen., instanța va respinge cererea de întrerupere a executării pedepsei ca nefondată, urmând ca, în temeiul art.192 alin.2 C.p.p., să-l oblige pe condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În temeiul art. 189 alin. 2 C.p.p. va dispune plata sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul T..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art.455 C.pr.pen. raportat la art.453 al.1 lit.c C.pr.pen., respinge ca nefondată cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de petentul condamnat S. I., fiul lui G. și B., născut la data de 17.07.1964, deținut în Penitenciarul Timișoara.
În temeiul art.192 al.3 C.pr.pen., obligă petentul condamnat la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art.189 al.2 C.pr.pen., dispune plata sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, din fondul Ministerului Justiției, către Baroul T..
Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru petentul condamnat.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.06.2012.
Președinte, Grefier,
A. C. ȚIRA V. D.
A.C.Ț./V.D.- 3 ex. - 16.07.2012
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
