Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 874/2014. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 874/2014 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 10-12-2014 în dosarul nr. 874/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr.874/C..
Ședința publică din data de 10 decembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Grefier: V. D.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. F. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol judecarea contestației declarată de contestatorul condamnat M. E. împotriva sentinței penale nr.4028/19.11.2014 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat contestatorul, asistat de avocat ales C. C., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Avocat C. C. solicită admiterea contestației, desființarea hotărârii primei instanțe și, rejudecând cauza, admiterea cererii de liberare condiționată; critică sentința ca nelegală și netemeinică sub aspectul fixării unui nou termen de rediscutare, petentul fiind la a doua cerere de liberare condiționată; de asemenea, apreciază ca sunt îndeplinite condițiile legale pentru a putea beneficia de liberare condiționată, cele doua sancțiuni nu mai există, fiind ridicate, iar în perioada amânării petentul condamnat a depus eforturi pentru a se reabilita, a fost recompensat de 3 ori si evidențiat anterior de 16 ori, a fost folosit la activități productive, nu a intervenit nici un aspect negativ. Totodată, mai învederează instanței să se aibă în vedere vârsta petentului, precum și faptul că locuiește într-un apartament închiriat de la Primăria Lugoj, iar în cazul în care nu va fi liberat va fi evacuat, apreciind, în acest sens, că intenția societății nu este aceasta, din pensia lunară are posibilitatea să-i achite chiria.
Procurorul pune concluzii de respingere a contestației și, pe cale de consecință, menținerea sentinței primei instanțe ca temeinică și legală întrucât petentul condamnat a mai beneficiat de liberare condiționată neînțelegând beneficiile acestei instituții.
Contestatorul M. E., având ultimul cuvânt, învederează instanței că în perioada amânării a muncit, este bolnav de diabet și ulcer la stomac, are 69 ani și apreciază că până la această vârstă s-a reabilitat, a efectuat cursuri, solicitând admiterea cererii de liberare condiționată.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.4028/19.11.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, prima instanță, în baza art. 587 alin.2 C.proc.pen., rap.la art. 59 C.pen 1969, rap. la art. 15 alin 2 din Constituția României, a respins ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnatul M. E., în prezent în stare de deținere în Penitenciarul Timișoara, și, în baza art. 587 alin.2 C. proc. pen., a stabilit termen pentru reînnoirea propunerii sau a cererii după data de 18.02.2015.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. a obligat petentul condamnat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 04.11.2014 sub nr. de dosar_, petentul condamnat M. E. a solicitat liberarea condiționată din executarea pedepsei pe care o executa in prezent.
In motivarea cererii petentul condamnat a arătat că a executat fracția necesară pentru a putea beneficia de liberare condiționată, are zile câștigate prin munca, a participat la cursuri, a fost evidențiat în perioada de amânare, pentru rapoartele primite a fost deja pedepsit cu doua luni de amânare, are 69 de ani și este bolnav.
In drept cererea nu a fost motivată.
S-a atașat procesul-verbal nr. J2/2/_ din 11.11.2014 și o caracterizare întocmită de membrii comisiei care concluzionează că deținutul M. E. in perioada amânării a manifestat o conduită adecvata si a fost recompensat de trei ori, s-a apreciat ca acesta poate beneficia de liberare condiționata.
Instanța a constatat că la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea 286/2009 privind Noul Cod Penal care reglementează într-un mod diferit, mai restrictiv (sub aspectul condițiilor de acordare și a obligațiilor ulterioare), instituția liberării condiționate (art. 99 și următoarele din Noul Cod Penal). Instanța va analiza prezenta cerere din perspectiva Codului Penal anterior, în condițiile art. 5 din Noul Cod Penal (fiind o lege penală mai favorabilă). În acest sens statuează și Curtea Constituțională în decizia 214/17.06.1997 potrivit căreia Incidența dispozițiilor Noului Cod Penal în raport cu faptele și cu persoanele, este guvernata de prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție care, consfințind regula că legea dispune numai pentru viitor, admit ca unica excepție legea penală mai favorabilă. Aceste reguli referitoare la succesiunea legilor penale privesc atât legea în ansamblul sau, cât și fiecare dintre normele și instituțiile sale în parte, cum este cazul liberării condiționate. Situația tranzitorie în succesiunea legilor penale se ivește dacă, de la data săvârșirii infracțiunii, când ia naștere raportul juridic penal de conflict, și până la încetarea sau stingerea acestui raport prin executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, iar uneori pana la înlăturarea consecințelor condamnării prin reabilitare, au intervenit una sau mai multe legi penale. Legea aplicabila este totdeauna legea cea mai favorabila. In cazul instituției liberării condiționate, situația tranzitorie se creează, de asemenea, la data săvârșirii infracțiunii si durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei detențiunii pe viață sau a pedepsei închisorii. Intervenția, în acest interval, a unei legi penale care modifică instituția liberării condiționate, cum este cazul Legii nr. 286/2009, face ca determinarea legii aplicabile sa se efectueze potrivit regulilor înscrise în art. 15 alin. (2) din Constituție și in art. 5 din Noul Codul penal, independent de data la care sentința de condamnare a rămas definitivă.
a. fracția de pedeapsă executată
M. E. a fost condamnat de Tribunalul T. la pedeapsa de 11 ani (4018 zile) închisoare. Potrivit dispozițiilor art. 59 alin. 1 și art. 60 alin. 2 C. pen. din 1969 și a interpretării Deciziei nr. 67/2007 a ÎCCJ, la momentul judecării propunerii de liberare condiționată, condamnatul trebuie să aibă executată cel puțin 1/2 din pedeapsă, respectiv 2009 zile. El a început să execute pedeapsa la 27.05.2009, iar până în data de 11.11.2014 a câștigat și executat 2194 zile (1995 zile efectiv executate si 199 zile câștigate pe baza muncii prestate), astfel că instanța constată că această condiție legală este întrunită.
b. Condamnatul să fie stăruitor în muncă
Din procesul-verbal al comisiei și caracterizarea întocmită condamnatului M. E. rezultă că în timpul executării pedepsei a desfășurat activități lucrative; de altfel, în urma muncii prestate, acesta a câștigat doar 199 de zile de închisoare considerate ca executate, astfel că instanța constată că si această condiție legală este întrunită.
c. Condamnatul să fie disciplinat pe parcursul executării pedepsei.
Instanța constată că această condiție nu este îndeplinită întrucât, condamnatul a fost sancționat disciplinar de doua ori pentru confecționare de obiecte interzise si lovire deținut, chiar dacă ulterior au fost ridicate, faptele rămân.
d. Condamnatul să dea dovezi temeinice de îndreptare.
Îndreptarea condamnatului este o chestiune lăsată de către legiuitor la aprecierea suverană a instanței prin analiza circumstanțelor menite să confirme, dacă pe parcursul executării pedepsei comportamentul condamnatului reflectă dorința, dar și posibilitatea sa de reintegrare în societate, de readaptare la valorile sociale pe care le încălcase prin săvârșirea faptei. Instanța a observat că petentul-condamnat a fost sancționat disciplinar de două ori și a fost recompensat de paisprezece ori. Instanța a observat de asemenea că cele două sancțiuni, respectiv cea din 04.08.2010 pentru confecționarea de obiecte interzise și cea din 01.10.2012 pentru lovire deținut au fost ridicate, iar în perioada de amânare acesta a fost recompensat de 3 ori și că acesta a mai fost analizat de o dată în vederea liberării condiționate. Însă, se constată că potrivit caracterizării întocmite cu privire la condamnat pe perioada executării pedepsei, acesta a prezentat o conduită predominant adecvată în raport cu normele penitenciarului și s-a adaptat corespunzător la mediul.
e. Antecedentele penale ale condamnatului să nu ducă la concluzia că perioada de timp executată nu este suficientă pentru reeducare. S-a reținut, din actele aflate la dosarul cauzei, că petentul condamnat se afla in executarea unei pedepse de 11 ani pentru săvârșirea infracțiunii de omor, fiind anterior condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativa de omor, din care a fost liberat condiționat.
Este adevărat că persoana condamnată se află la a doua discutare în comisia pentru liberare condiționată și că pe parcursul amânării a obținut recompense, însă liberarea condiționată reprezintă un beneficiu și nu este obligatorie acordarea ei, iar perioada de amânare de 4 luni precum și perioada mare rămasă de executat din pedeapsă, coroborat cu aspectele reținute mai sus, fac ca instanța să nu își poată crea convingerea că persoana condamnată nu va comite alte infracțiuni în perioada rămasă până la data expirării pedepsei, respectiv 26.05.2020.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în termen legal contestatorul condamnat, cererea fiind înregistrată pe rolul tribunalului T. la data de 28.11.2014 sub același număr de dosar.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că se află la a doua analiză, iar în perioada de amânare de 4 luni nu a avut nicio sancțiune și a fost recompensat de patru ori și a absolvit și un curs de eliberare. Arată că a avut două rapoarte de pedepsire, însă din acest motiv a primit acele 4 luni de amânare, astfel că nu se mai impune o nouă amânare. Totodată, precizează că a prestat muncă pe tot timpul executării pedepsei, având 179 zile câștig, a fost recompensat de 24 de ori și muncește în continuare, deși este bolnav și are 69 de ani, acestea dovedind că s-a reabilitat..
Analizând contestația atât prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și drept, tribunalul constată întemeiată contestația declarată de contestatorul M. E. pentru următoarele considerente:
Conform disp. art. 59 și 60 C.p.din 1969 – aplicabile la momentul soluționării cererii, cât și în prezent prin raportare la disp. deciziei nr.214/1997 a Curții Constituționale și alin.15 alin.2 din C.R. -, pentru a se putea dispune liberarea condiționată este necesar să fie îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de acest text legal, respectiv: petentul să fi executat fracția de pedeapsă prevăzută de lege (1/2 în cazul pedepsei care mai mari de 10 ani, dacă condamnatul a împlinit vârsta de 60 de ani), să fie stăruitor în muncă, disciplinat și să dea dovezi temeinice de îndreptare; totodată, mai este necesar a se ține seama și de antecedentele penale ale petentului.
Or, din analiza înscrisurilor depuse la dosar în fața primei instanțe, tribunalul constată că în prezent toate aceste condiții sunt îndeplinite în privința condamnatului M. E., neexistând impedimente pentru admiterea cererii de liberare condiționată a acestuia.
Din cuprinsul procesului-verbal nr.J2/_/11.11.2014 al Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate și propuneri pentru liberare condiționată din cadrul Penitenciarului Timișoara reiese că acesta a executat fracția cerută de lege și este la a doua analiză, fiind discutat în data de 10.06.2014 (dată la care se împlinise fracția cerută de lege de 2010 zile) și amânat până la data de 08.11.2014. Pe parcursul executării pedepsei, petentul a participat în mod activ la activități lucrative, având 199 zile câștig ca urmare a muncii prestate și este inclus în regim deschis.
În același timp, din caracterizarea înaintată la dosar de către Penitenciarul Timișoara reiese că acesta a evidențiat o dorință de corectare a comportamentului antisocial, fiind recompensat de 19 ori – trei dintre recompense fiind obținute în perioada de amânare – și s-a implicat activ în programe de educaționale (participând la 21 astfel de programe), în programe sociale (participând la 3 astfel de programe) și a beneficiat de consiliere psihologică individuală centrată pe problemă la solicitare.
Este adevărat că petentul are antecedente penale și a avut și două sancțiuni disciplinare, însă trebuie observat că respectivele sancțiuni au fost aplicate în perioada de început a executării pedepsei (anul 2010 și 2012), ulterior acesta corijându-și comportamentul și primind mai multe recompense, care au condus și la ridicarea celor 2 sancțiuni, iar, pe de altă parte, că aceste împrejurări au fost avute în vedere și cu ocazia primei analize, reprezentând tocmai motivele pe care s-a întemeiat respingerea primei cereri de liberare condiționată și stabilirea unui termen de rediscutare după data de 08.11.2014.
Ca atare, ținând cont inclusiv de perioada de amânare de 5 luni deja executată – care a fost proporțională cu împrejurările care au justificat-o –, precum și de faptul că pe parcursul acesteia petentul a avut un comportament bun – manifestând stăruință în muncă, participând activ la numeroase programe educaționale, sociale și psihologice, și evidențiindu-se în cadrul activităților derulate -, tribunalul apreciază că în prezent nu mai există nici un impediment pentru admiterea cererii și liberarea condiționată a petentului condamnat, perioada deja executată fiind suficientă pentru reeducarea acestuia și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, scopul pedepsei aplicate putând fi realizat și fără executarea restului de pedeapsă în penitenciar.
Pentru aceste considerente, în baza art.4251 alin.7 pct.2 lit.a C.p.p., tribunalul va admite contestația formulată de contestatorul condamnat, va desființa hotărârea atacată și, în rejudecare,
în temeiul art.587 C.p.p. raportat la art.59 și art.60 al.2 C.p. din 1969, art. 15 C.R. și art. 5 C.p., va admite cererea și va dispune liberarea condiționată a condamnatului M. E. din executarea pedepsei de pedepsei de 11 ani închisoare, aplicată prin s.p. nr.436/24.09.2010 a tribunalului T., definitivă prin d.p.nr.3575/R/13.10.2011 a ÎCCJ, așa cum a fost modificată prin s.p.nr.221/19.03.2014 a tribunalului T., pedeapsă pusă în executare prin mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.254/2014 emis de tribunalul T..
În temeiul art. 295 alin.3 C.p.p., cheltuielile judiciare din primă instanță și din contestație vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.4251 alin.7 pct.2 lit.a C.p.p., admite contestația declarată de contestatorul condamnat M. E. împotriva sentinței penale nr.4028/19.11.2014 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
Desființează sentința penală atacată și, în rejudecare:
În baza art.587 C.p.p. raportat la art.59 și art.60 al.2 C.p. din 1969, art. 15 C.R. și art. 5 C.p., admite cererea formulată de condamnatul M. E..
Dispune liberarea condiționată a condamnatului M. E. (date personale la dosar) din executarea pedepsei de 11 ani închisoare, aplicată prin s.p. nr.436/24.09.2010 a tribunalului T., definitivă prin d.p.nr.3575/R/13.10.2011 a ÎCCJ, așa cum a fost modificată prin s.p.nr.221/19.03.2014 a tribunalului T., pedeapsă pusă în executare prin mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.254/2014 emis de tribunalul T..
În baza art.295 alin.3 C.p.p., cheltuielile judiciare din primă instanță și din contestație rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.12.2014.
Președinte, Grefier,
A. C. ȚIRA V. D.
Red./Tehnored - A.C.Ț./V.D.
5 ex./07.01.2015
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
