Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 647/2014. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 647/2014 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 03-09-2014 în dosarul nr. 647/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 647/2014
Ședința publică din data de 03 Septembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Grefier: V. D.
Ministerul Public - P. de pe lângă Tribunalul T. a fost reprezentat de procuror O. Ț..
Pe rol se află soluționarea contestațiilor declarate de contestatorii inculpați Fazekas C. M., C. O. A. și C. A. V. împotriva încheierii penale pronunțate de Judecătoria D. la data de 28.08.2014 în dosarul nr._ 14.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat contestatorul Fazekas C. M., asistat de avocați aleși A. R. și P. L., cu împuternicire avocațială la dosar, contestatorii C. O. și C. A., asistați de avocat desemnat din oficiu B. S., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedural legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
D-na avocat A. R., pentru inculpatul Fazekaș C. M., depune motivele contestației și solicită admiterea acesteia, casarea încheierii și, rejudecând cauza, a nu se mai menține măsura arestului preventiv față de clientul său, învederând că măsura arestului preventiv este o măsură care trebuie luată doar cu caracter excepțional. În susținerea acestei cereri arată că inculpatul nu se află în niciuna dintre situațiile prev la alin.1 sau 2 al art. 223 Cod procedură penală. Precizează că la încadrarea juridică s-a reținut că acesta are calitatea de complice, deoarece a fost de față, dar participarea sa e de mică importanță și chiar dimpotrivă, acesta a intervenit pentru a-i împiedica pe ceilalți inculpați să-l mai lovească pe partea vătămată. Mai arată că inculpatul nu are antecedente penale.
În subsidiar, solicită ca, dacă se va considera că este necesară o măsură preventivă, să se dispună măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu.
Avocat P. L. arată că prima instanță, prin încheierea contestată, a reținut că părțile au avut o înțelegere prealabilă pentru a face rost de bani pentru a-și cumpăra băutură, dar nu este adevărat, clientul său nu a avut nicio înțelegere în acest sens cu ceilalți coinculpați. În cursul urmăririi penale au solicitat confruntarea între părți, dar cererea le-a fost respinsă. De asemenea mai arată că inculpatul Fazekaș C. M. nu prezintă pericol social pentru ordinea publică și consideră că această măsură poate fi înlocuită cu măsura controlului judiciar sau arestul la domiciliu.
Avocat desemnat din oficiu, B. S., pentru inculpații C. O. A. și C. A. V. solicită admiterea contestației, considerând că scopul procesului penal poate fi atins și cu cercetarea acestora în stare de libertate; de asemenea, solicită a se avea în vedere și vârsta celor doi, precum și faptul că au săvârșit această faptă în stare de ebrietate, iar în acest moment și-au dat seama de gravitatea faptei, context în care apreciază că se poate dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu.
Procurorul pune concluzii de respingere a contestațiilor ca nefondate, încheierea primei instanțe fiind temeinică și legală, temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă și în prezent, iar raportat la gravitatea acuzației, măsura este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite de aceștia.
Inculpatul Fazekaș C. M., solicită să fie judecat în stare de libertate.
Inculpatul C. O. A., solicită să fie judecat în stare de libertate.
Inculpatul C. A. V., solicită să fie judecat în stare de libertate.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestațiilor de față, constată următoarele:
Prin încheierea de cameră preliminară din data de 28.08.2014 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._ 14, prima instanță, în baza art. 207 alin. 4 Cod procedură penală raportat la art. 202 alin.1 și alin.4 lit.e Cod procedură penală, art. 223 alin. 2 Cod procedură penală și art. 243 Cod procedură penală (pentru inculpatul minor), a menținut ca temeinică și legală măsura arestării preventive a inculpaților FAZEKAS C.-M., C. O.-A. și C. A.-V., urmând ca legalitatea și temeinicia acestei măsuri să fie verificată înainte de expirarea termenului de 30 de zile ( 26.09.2014).
În baza art.275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria D., emis în dosarul cu nr. 867/P/2014, înregistrat la această instanță la data de 26.08.2014, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații Fazekaș C. M., C. O. A., pentru săvârșirea infracțiunii de „tâlhărie” în formă calificată, prevăzută de art. 234 alin. 1 lit. d Cod penal cu aplicarea art. 77 lit. a și că Cod penal, iar pentru inculpatul C. A. V. s-a reținut incidența art. 113 alin. 3 Cod penal .
Prin încheierea nr.4/05.08.2014, definitivă prin Încheierea penală nr. 584/C./12.08.2014 a Tribunalului T., față de inculpații Fazekaș C. M., C. O. A. și C. A. V. s-a dispus luarea măsurii preventive a arestului preventiv pentru o perioadă de 30 de zile, din data de 05.08.2014 și până la data de 03.09.2014, inclusiv.
La luarea acestei măsuri preventive, judecătorul de drepturi și libertăți care a dispus măsura a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpaților.
S-a reținut că, deși unii dintre inculpați neagă parțial implicarea lor la săvârșirea infracțiunii, în cauză rezultă suspiciunea rezonabilă că aceștia au săvârșit infracțiunea de tâlhărie în forma calificată, faptă pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, iar privarea de libertate a inculpaților este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Starea de pericol pentru ordinea publică rezultă din împrejurările și modul în care a fost săvârșită fapta, respectiv în timpul nopții, prin folosirea actelor de violență și amenințare asupra unei persoane, inculpații profitând de condițiile pe care le oferă lăsarea întunericului și de raportul de forțe net superior în favoarea acestora, lăsând victima în agonie la marginea drumului, inculpații comportându-se ulterior ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic.
Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv, în procedura de cameră preliminară, judecătorul a reținut următoarele:
În baza prevederilor din art.207 cod procedură penală, judecătorul de cameră preliminară, în termen de 3 zile de la data la care a fost înregistrat dosarul prin care procurorul dispune trimiterea în judecată a unui inculpat arestat preventiv, este obligat să verifice, din oficiu, înainte de expirarea duratei arestării preventive, legalitatea și temeinicia acestei măsuri.
Apărătorii inculpaților au solicitat lăsarea inculpaților în libertate sau, în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura arestului controlului judiciar, însă judecătorul de cameră preliminară a apreciat că în acest moment nu se impune nici încetarea măsurii și nici înlocuirea acesteia întrucât, în cea mai mare parte aspectele invocate tind a viza fondul cauzei și urmează a fi avute în vedere și analizate la soluționarea cauzei pe fond, ca eventuale circumstanțe atenuante, dacă vor fi apreciate ca fiind fondate în acest stadiu procesual, fiind prematur ca instanța să se pronunțe asupra probatoriului, controlul instanței fiind limitat doar la verificarea temeiniciei și legalității măsurii arestului preventiv.
Astfel fiind, judecătorul de cameră preliminară a reținut că în prezenta cauză se mențin temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive și care impun în continuare privare de libertate a inculpatului deoarece, fiind emis rechizitoriul, bazat pe analiza și interpretarea probelor administrate în cursul urmăririi penale, rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunea de tâlhărie în formă calificată, de care sunt acuzați. Această infracțiune este pedepsită cu închisoare, a cărei durată e mai mare de 5 ani ( de l3 la 10 ani), iarprivarea inculpaților de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Gravitatea faptei pentru care au fost trimiși în judecată inculpații rezultă implicit din atingerea adusă la două dintre valorile sociale ocrotite de legea penală și garantate prin Constituție: integritatea corporală și patrimoniul. Modalitatea de comitere a faptei și circumstanțele acesteia au generat în rândul opiniei publice un sentiment de teamă, revoltă și indignare, iar reacția publicului creează o stare de neliniște capabilă să justifice arestarea preventivă, fiind satisfăcute astfel și prevederile art. 5 parag.1 lit. c și parag. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Măsura arestării preventive este proporțională cu acuzația care se aduce inculpaților și vizează realizarea unui scop legitim, respectiv apărarea ordinii și prevenirii faptelor penale îndreptate împotriva persoanei și împotriva patrimoniului, fiind necesară pentru atingerea acestui scop.
Situația personală a inculpaților este caracterizată prin lipsa unor venituri constante realizate în mod cinstit, prin muncă (cu excepția inculpatului C. O. A.), faptul că aceștia nu au alte antecedente penale nu reprezintă în mod necesar un aspect favorabil, ci acesta reprezintă starea de normalitate. Judecătorul de cameră preliminară a apreciat că în ipoteza lăsării în libertate, inculpații prezintă un risc crescut de reluare a comportamentului infracțional, fiind necesară intervenția promptă a autorităților față de acest tip de manifestări. Faptul că în seara incidentului inculpații au hotărât agresarea victimei pentru a face rost de bani pentru băutură este o motivație care demonstrează că aceștia nu prezintă suficiente garanții în ipoteza lăsării în libertate, fiind de presupus că ar putea săvârși fapte similare tot în momente în care se află sub influența băuturilor alcoolice. Pe de altă parte, nu se poate face abstracție de consecințele faptei lor asupra sănătății și patrimoniului victimei și de impactul pe care îl are o astfel de faptă într-o localitate mică precum . este de natură să conducă la o tulburare însemnată a ordinii publice care justifică privarea de libertate a acestor inculpați.
În ceea ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpaților, în sensul că măsura arestării preventive are un caracter excepțional, starea de libertate fiind cea normală și fiind de neadmis menținerea stării de arest preventiv peste limite rezonabile, prin raportare la jurisprudența CEDO, instanța a apreciat că aprecierea limitelor rezonabile ale unei măsuri preventive trebuie să se facă luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se constata în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție, în sensul de a se urmări existența unui just echilibru între măsura arestării preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor.
În condițiile de față, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că măsura arestării nu are un efect excesiv asupra persoanei inculpaților întrucât dreptul privat al inculpaților de a fi cercetați în stare de libertate apare secundar, în acest moment, față de necesitatea asigurării bunei desfășurări a procesului penal ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
De asemenea, prin raportare la cele de mai sus, constatând că în cauză nu există niciun temei care să justifice încetarea măsurii preventive sau înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă, în baza art. 207 alin. 4 Cod procedură penală, și având în vedere dispozițiile din art. 202 alin. 1 și 4 lit. eCod procedură penală, ale art. 223 alin. 2 Cod procedură penală cât și disp. din art. 243 Cod procedură penală, în cazul inculpatului minor, judecătorul de cameră preliminară a menținut ca temeinică și legală măsura arestului preventiv, față de inculpați, urmând ca legalitatea și temeinicia acestei măsuri să fie verificată înainte de expirarea unui termen de 30 de zile.
Împotriva acestei încheieri au formulat contestație în termen legal inculpații Fazekas C. M., C. O. A. și C. A. V., cererile de contestație fiind înregistrate la Tribunalul T. la data de 02.09.2014, sub număr de dosar_ .
Examinând încheierea contestată atât prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, tribunalul constată următoarele:
Conform art.207 C.p.p., la primirea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, judecătorul de cameră preliminară este dator să verifice din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, menținând respectiva măsură dacă se constată că temeiurile care au justificat luarea acesteia impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi în acest sens, revocând respectiva măsură dacă acele temeiuri au încetat și nu există altele noi care să justifice privarea de libertate, sau înlocuind-o cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate – când s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea acelei măsuri.
Măsura preventivă a arestării a fost dispusă față de cei trei inculpați prin încheierea nr.4/05.08.2014 a judecătoriei D., apreciindu-se că în cauză este incident motivul prevăzut de art. 223 alin 2 C. proc. pen., respectiv există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care aceasta provin, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestora, se constată că privarea lor de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică
Or, prin raportare la situația de fapt reținută în sarcina celor trei inculpați și la întreg materialul probatoriu administrat în cauză, tribunalul apreciază că din datele existente rezultă suficiente indicii rezonabile în sensul că, în ceea ce îi privește pe inculpații C. O. A. și C. A. V., temeiurile avute în vedere la luarea respectivei măsuri subzistă, impunând în continuare privarea de libertate, însă că, în ceea ce îl privește pe inculpatul Fazekas C. M., acestea au suferit modificări, în privința acestui inculpat fiind suficientă, pentru realizarea scopului măsurilor preventive, așa cum este definit de art. 202 C.p.p., aplicarea la acest moment procesual a măsurii preventive a arestului la domiciliu.
În acest sens, în ceea ce îi privește pe inculpații C. O. A. și C. A. V., tribunalul reține că infracțiunea pentru care aceștia au fost trimiși în judecată – tâlhărie în formă calificată, prevăzută de art. 234 alin. 1 lit. d Cod penal este pedepsită de lege cu închisoare de la 3 la 10 ani, fiind astfel îndeplinită prima condiție referitoare la limita de pedeapsă.
În același timp, prin raportare la fapta presupus a fi fost săvârșită, cât și la circumstanțele care caracterizează persoana celor doi inculpați, lăsarea acestora în libertate la acest moment procesual prezintă în mod evident un pericol concret pentru ordinea publică, privarea de libertate apărând în continuare ca necesară pentru înlăturarea acestuia.
În acest sens, instanța consideră că pericolul pe care îl reprezintă lăsarea inculpaților C. O. A. și C. A. V. în libertate la acest moment procesual este evidențiat de natura faptei săvârșite și împrejurările concrete de săvârșire a acesteia – respectiv agresarea de către cei doi inculpați a unei persoane în fața unui magazin din . o distanță de 50 de metri și agresarea din nou a acesteia, pentru a-i înfrânge rezistența, urmată apoi de deposedarea ei de două telefoane mobile și o anumită sumă de bani, fapte ce au fost săvârșite pe fondul consumului de alcool, precum și profitând de condițiile prielnice create de lăsarea întunericului, precum și de circumstanțele care caracterizează persoana acestora, respectiv ușurința cu care aceștia, deși la o vârstă fragedă, au luat hotărârea de a săvârși acea faptă infracțională ca urmare a întâlnirii întâmplătoare că persoana vătămată, precum și lipsa oricăror regrete sau manifestări de compasiune față de victimă, care a fost părăsită în stare de inconștiență pe timp de noapte, un drum public .
Or, toate aceste circumstanțe reale și personale reprezintă, în opinia tribunalului, împrejurări ce denotă o periculozitate ridicată a acestor doi inculpați și evidențiază pericolul concret pe care îl reprezintă pentru societate lăsarea în libertate a acestora la acest moment.
Totodată, tribunalul apreciază că lăsarea în libertate a celor doi inculpați la acest moment procesual, având în vedere comunitatea restrânsă în care a fost săvârșită fapta, prin reacția opiniei publice referitoare la persoanele implicate în săvârșirea unor astfel de fapte, ar fi susceptibilă de a conduce la o tulburare a ordinii publice și la sporirea sentimentului de insecuritate, iar o asemenea soluție nu ar contribui la altceva decât la încurajarea inculpaților în comiterea altor infracțiuni, determinându-se în conștiința acestora un sentiment de impunitate, situație incompatibilă cu principiile unei societăți democratice, în care autoritățile sunt capabile să asigure cetățenilor desfășurarea vieții în condiții de liniște și securitate.
Este adevărat că inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, iar inculpatul C. A. este minor. Însă, aceste împrejurări, analizate prin raportare la natura faptei comise și modul de săvârșire al acesteia, la starea de tulburare generată colectivității, și nu în ultimul rând chiar la circumstanțele personale ale celor doi inculpați - neavând loc de muncă, nefrecventând cursurile vreunei școli, consumând băuturi alcoolice, nu constituie un temei suficient de natură a conduce la concluzia că pericolul pe care îl reprezintă lăsarea inculpaților în libertate nu subzistă. Lipsa antecedentelor penale nu trebuie valorificată drept o calitate a inculpatului, ea nereprezentând altceva decât o stare de normalitate a unei persoane, care este integrată corespunzător în societate.
Pentru motivele expuse, în vederea asigurării bunei desfășurări a procesului penal și pornind de la nevoia protejării interesului public în fața unor conduite violente și vădit antisociale, tribunalul apreciază că măsura arestării dispuse în cauză față de inculpații C. O. și C. A. apare ca necesară, alte masuri preventive restrictive de libertate nefiind în măsură să ofere la acest moment procesual garanții suficiente.
În ceea ce îl privește pe inculpatul Fazekaș C. M., instanța reține că, potrivit art. 242 alin.2 C.p.p. măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prev. de art. 202 alin.1 C.p.p.
Or, prin raportare la gradul mult mai redus de participare al acestuia la presupusa faptă – în sarcina acestui inculpat reținându-se doar o complicitate la tâlhărie constând în faptul că ar fi asigurat locul faptei și ar fi întărit hotărârea infracțională prin prezența sa acolo, iar ulterior ar fi primit bunurile sustrase, fără a exercita nici un act de violență sau sustragere de bunuri– împrejurări care evidențiază o periculozitate mai redusă a acestuia, la lipsa antecedentelor penale, precum și la perioada de arest preventiv deja executată (care constituie în mod cert un avertisment pentru inculpat cu privire la consecințele săvârșirii unor alte fapte penale), tribunalul apreciază că în acest moment procesual scopul măsurilor preventive - respectiv asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpatului de la judecată sau prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni - poate fi atins și prin măsura preventivă a arestului la domiciliu
Pentru aceste considerente, în baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. rap. la art.205 C.p.p., contestațiile declarate de contestatorii inculpați C. O. A. și C. A. V. vor fi respinse ca nefondate, și, în baza art.4251 alin.7 pct.2 lit.a C.p.p. rap. la art.205 C.p.p., va fi admisă contestația declarată de contestatorul inculpat Fazekas C. M. împotriva încheierii penale pronunțate de Judecătoria D. la data de 28.08.2014 în dosarul nr._ 14, va fi desființată în parte încheierea atacată, în ceea ce privește soluția pronunțată raportat la acest inculpat, și, în rejudecare, în baza art. 205 al.10 C.p.p. raportat la art.348 C.p.p și cu aplicarea art. 242 alin.2 C.p.p. și art. 218 C.p.p., se va înlocui măsura arestului preventiv a inculpatului Fazekas C. M., în prezent deținut în Arestul I.P.J T. în baza mandatului de arestare preventivă nr. 3/05.08.2014 emis de Judecătoria D., cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.
În baza art. 221 C.p.p., va obliga inculpatul ca pe durata măsurii preventive a arestului la domiciliu să respecte următoarele obligații:
- să nu părăsească imobilul în care locuiește – ., jud. T., fără permisiunea instanței de judecată;
- să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să nu comunice cu ceilalți inculpați din cauză, cu partea civilă G. F. sau membrii de familie ai acesteia, cu martorii indicați prin rechizitoriu sau cu eventuali experți care ar fi desemnați în cauză.
Va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 221 alin. 4 C.p.p., conform cărora în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii arestului la domiciliu sau a obligațiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
Va dispune punerea în libertate de îndată a inculpatului, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
În baza art.275 alin.2,4 C.p.p., va obliga contestatorii inculpați C. O. A. și C. A. V. la plata sumei de 150 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, în baza art. 275 al.3 C.p.p. restul cheltuielilor judiciare să rămână în sarcina statului.
Va dispune plata sumei de 200 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu din fondurile MJ către Baroul T..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. rap. la art.205 C.p.p., respinge, ca nefondate, contestațiile declarate de contestatorii inculpați C. O. A. și C. A. V. împotriva încheierii penale pronunțate de Judecătoria D. la data de 28.08.2014 în dosarul nr._ 14.
În baza art.4251 alin.7 pct.2 lit.a C.p.p. rap. la art.205 C.p.p., admite contestația declarată de contestatorul inculpat Fazekas C. M. împotriva încheierii penale pronunțate de Judecătoria D. la data de 28.08.2014 în dosarul nr._ 14.
Desființează în parte încheierea atacată, în ceea ce privește soluția pronunțată raportat la acest inculpat, și, în rejudecare:
În baza art. 205 al.10 C.p.p. raportat la art.348 C.p.p și cu aplicarea art. 242 alin.2 C.p.p. și art. 218 C.p.p., înlocuiește măsura arestului preventiv a inculpatului Fazekas C. M., în prezent deținut în Arestul I.P.J T. în baza mandatului de arestare preventivă nr. 3/05.08.2014 emis de Judecătoria D., cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.
În baza art. 221 C.p.p., obligă inculpatul ca pe durata măsurii preventive a arestului la domiciliu să respecte următoarele obligații:
- să nu părăsească imobilul în care locuiește – ., jud. T., fără permisiunea instanței de judecată;
- să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să nu comunice cu ceilalți inculpați din cauză, cu partea civilă G. F. sau membrii de familie ai acesteia, cu martorii indicați prin rechizitoriu sau cu eventuali experți care ar fi desemnați în cauză.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 221 alin. 4 C.p.p., conform cărora în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii arestului la domiciliu sau a obligațiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
Dispune punerea în libertate de îndată a inculpatului, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
În baza art.275 alin.2,4 C.p.p., obligă contestatorii inculpați C. O. A. și C. A. V. la plata sumei de 150 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, în baza art. 275 al.3 C.p.p. restul cheltuielilor judiciare să rămână în sarcina statului.
Dispune plata sumei de 200 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu din fondurile MJ către Baroul T..
Definitivă.
Pronunțată în ședința din camera de consiliu, azi 03.09.2014.
Președinte, Grefier,
A. C. ȚIRA V. D.
A.C.Ț/V.D. - 26 Septembrie 2014
ROMÂNIA TRIBUNALUL T. SECȚIA PENALĂ | |
Dosar nr._ 14 Emisă la 03.09.2014 |
Către,
SERVICIUL DE PAȘAPOARTE
TIMIȘOARA JUD. T.
Vă aducem la cunoștință că prin decizia penală nr. 647/C./03.09.2014, pronunțată în dosarul cu numărul de mai sus, s-au dispus următoarele:
În baza art.4251 alin.7 pct.2 lit.a C.p.p. rap. la art.205 C.p.p., admite contestația declarată de contestatorul inculpat Fazekas C. M., împotriva încheierii penale pronunțate de Judecătoria D. la data de 28.08.2014 în dosarul nr._ 14.
Desființează în parte încheierea atacată, în ceea ce privește soluția pronunțată raportat la acest inculpat, și, în rejudecare:
În baza art. 205 al.10 C.p.p. raportat la art.348 C.p.p și cu aplicarea art. 242 alin.2 C.p.p. și art. 218 C.p.p., înlocuiește măsura arestului preventiv a inculpatului Fazekas C. M., Fazekas C. M., zis „B.”, fiul lui natural și A., născut la data de 01.11.1986, CNP-_, în prezent deținut în Penitenciarul Timișoara, în baza mandatului de arestare preventivă nr. 3/05.08.2014 emis de Judecătoria D., cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.
În baza art. 221 C.p.p., obligă inculpatul ca pe durata măsurii preventive a arestului la domiciliu să respecte următoarele obligații:
- să nu părăsească imobilul în care locuiește – ., jud. T., fără permisiunea instanței de judecată;
- să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să nu comunice cu ceilalți inculpați din cauză, cu partea civilă G. F. sau membrii de familie ai acesteia, cu martorii indicați prin rechizitoriu sau cu eventuali experți care ar fi desemnați în cauză.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 221 alin. 4 C.p.p., conform cărora în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii arestului la domiciliu sau a obligațiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
Dispune punerea în libertate de îndată a inculpatului, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
Președinte, Grefier,
A. C. Țira V. D.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 646/2014.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 874/2014.... → |
|---|
