Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Sentința nr. 1139/2012. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1139/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 13-06-2012 în dosarul nr. 349/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 349/R
Ședința publică din 13 Iunie 2012
Completul constituit din:
PREȘEDINTE D. C.
Judecător I. P.
Judecător A. C. ȚIRA
Grefier E. M.
Pe rol se află recursul declarat de condamnatul F. D. T., împotriva sentinței penale nr. 1139/27.04.2012, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul recurent personal și asistat de apărător din oficiu P. A. din cadrul Baroului T. cu delegație avocațială la dosar.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul T. este reprezentat de procuror S. V. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Se depune la dosar delegație avocațială de către apărătorul din oficiu.
La întrebarea președintelui de complet condamnatul declară că își menține recursul.
Nemaifiind cereri de susținut sau excepții de invocat instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul din oficiu solicită admiterea recursului și în rejudecare admiterea cererii de liberare condiționată.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca fiind legală și temeinică a hotărârii primei instanțe.
Condamnatul recurent având personal cuvântul solicită admiterea recursului, arătând că nu are abateri disciplinare, a executat pedeapsa; are doi copii minori;
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1139/27.04.2012, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._, în temeiul art. 450 alin. 2 C. pr. pen. și art. 59 alin. 1 C. pen. s-a respins cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul F. D., fiul lui A. și A., născut la data de 08.08.1980 de sub efectul pedepsei de 8 luni închisoare aplicată de Judecătoria Sânnicolau M. prin sentința penală nr. 235/2011, ca neîntemeiată.
În baza art. 450 alin. 2 C. pr. pen., s-a fixat termen de reînnoire a cererii după data de 26.06.2012.
În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.pen. – a fost obligat petentul la plata sumei de 150,00 lei – cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr. de dosar_, condamnatul F. D. T. a solicitat liberarea condiționata din executarea pedepsei de 8 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de 321 C.pen.
În motivarea cererii, petentul a arătat că situația familială este deosebit de precara, având doi copii minori, ambii părinți bolnavi cu un venit mic, iar din cauza unei operații nu a putut efectua zile de muncă.
Cererea nu a fost motivată in drept.
S-a atașat procesului - verbal și o caracterizare întocmită de membrii Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Timișoara care concluzionează că F. D. T. a dat dovadă de o conduită de consimțire la normele mediului carceral, nu a fost sancționat disciplinar și nu a fost recompensat pe perioada executării pedepsei, a participat formal la programe de educație și nu a desfășurat activități lucrative.
Din actele și lucrările dosarului, cu privire la analiza condițiilor legale, prima instanță a reținut următoarele:
a. fracția de pedeapsă executată
F. D. T. a fost condamnat de Judecătoria Sânnicolau M. la pedeapsa de 8 luni (244 zile) închisoare. Potrivit dispozițiilor art. 59 alin. 1 C. pen. și a interpretării Deciziei nr. 67/2007 a ÎCCJ, la momentul judecării propunerii de liberare condiționată, condamnatul trebuie să aibă executată cel puțin 2/3 din pedeapsă, respectiv 162 zile. El a fost depus în penitenciar la data de 27.10.2011, iar până în prezent a câștigat și executat 167 zile efectiv executate, astfel că instanța constată că această condiție legală este întrunită.
b. Condamnatul este stăruitor în muncă
Din procesul- verbal al comisiei și caracterizarea întocmită condamnatului F. D. T. rezultă că în timpul executării pedepsei nu a desfășurat activități lucrative, astfel că această condiție nu este îndeplinită.
c. Condamnatul este disciplinat
Condiția cu privire la disciplină este îndeplinită. Astfel, condamnatul nu a fost sancționat disciplinar pe parcursul executării pedepsei, astfel că este întrunită prevederea din art. 55 din Legea 275/2006, cu privire la respectarea obligațiilor prescrise de lege, de regulamentul de aplicare a legii 275/2006 și de regulamentul de ordine interioară a Penitenciarului Timișoara.
d. Condamnatul dă dovezi temeinice de îndreptare
Întrucât legislația nu prevede în ce constau aceste dovezi temeinice de îndreptare și în ce mod ar trebui să se manifeste îndreptarea, rămâne ca instanța de judecată să aprecieze în mod suveran îndeplinirea acestei condiții prin raportare la natura infracțiunii pentru care deținutul a fost condamnat și la comportamentul său din timpul executării pedepsei, pentru a constata dacă este justificată încrederea ce ar trebui acordată condamnatului. Literatura a precizat că dovezile temeinice de îndreptare se desprind din buna comportare a condamnatului în orice împrejurare, din îndeplinirea conștiincioasă a oricăror îndatoriri, din respectul față de administrația locului de deținere și atenția față de ceilalți condamnați; această condiție vizează alte împrejurări decât cele legate de desfășurarea muncii și se referă la îndreptarea sub aspect moral a condamnatului.
Astfel, cu privire la infracțiunea comisă și urmările acesteia, prima instanță a constatat că F. D. T. a fost condamnat pentru o infracțiune perv. de art. 321 C.pen., că acesta are antecedente penale, perseverând în săvârșirea de infracțiuni, fiind condamnat anterior la pedepasa cu închisoare de încă trei ori.
S-a mai reținut că petentul F. D. T. a fost liberat condiționat de trei ori din executarea pedepselor anterioare și, cu toate acestea, a continuat să săvârșească infracțiuni, aspect care denotă că acesta nu a înțeles finalitatea instituției liberării condiționate și că perioada efectiv executată nu este suficientă pentru reeducarea sa.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 450 alin. 2 C. pr. pen. și art. 59 alin. 1 C. pen., prima instanță a respins cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul F. D. T. de sub efectul pedepsei de 8 luni închisoare aplicată de Judecătoria Sânnicolau M. prin sentința penală nr. 235/2011, în temeiul art. 450 alin. 2 C. pr. pen., urmând să fixeze termen după data de 26.06.2012, după expirarea căruia cererea sau propunerea poate fi reînnoită, în acord cu propunerea Comisiei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul condamnat solicitând admiterea recursului și rejudecând cauza admiterea cererii de liberare condiționată.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor indicate de recurent și sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile prevăzute de art.3856 alin.3 C.p.p., instanța constată că recursul este nefondat, hotărârea primei instanțe fiind temeinică și legală.
Potrivit dispozițiilor art.59 C.p., liberarea condiționată poate fi acordată dacă sunt îndeplinite anumite condiții, respectiv condamnatul să fi executat o parte din pedeapsă, în timpul executării pedepsei el să fi fost stăruitor în muncă și să fi dat dovezi temeinice de îndreptare.
Legiuitorul a stabilit ca la analiza oportunității liberării condiționate a unui deținut, instanța să țină seama și de antecedentele sale penale tocmai pentru a constata dacă scopul pedepsei, prevăzut de art.52 C.p., a fost realizat prin intermediul eventualelor pedepse aplicate anterior.
Or, petentul condamnat a mai suferit condamnări, aspect care denotă că persoana condamnată este caracterizată de o perseverență infracțională, că perioada efectiv executată nu este suficientă pentru reeducarea sa.
În contextul în care una dintre condițiile esențiale ale liberării condiționate, respectiv existența unor dovezi temeinice de îndreptare, raportat la starea de recidivă a condamnatului, nu este îndeplinită, mai ales că cel condamnat a mai beneficiat anterior de clemență, prin liberare condiționată, însă a perseverat în adoptarea unui comportament antisocial, soluția Judecătoriei Timișoara de respingere a cererii de liberare condiționată ca fiind neîntemeiată apare ca fiind temeinică și legală.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p., tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul F. D. T., împotriva sentinței penale nr. 1139/27.04.2012, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._ .
În baza art. 192 al.2 C.p.p., va obliga condamnatul recurent la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
În baza art.189 al.2 C.p.p., va dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJLC către Baroul T., reprezentând onorariu avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p., respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul F. D. T., împotriva sentinței penale nr. 1139/27.04.2012, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._ .
În baza art. 192 al.2 C.p.p., obligă condamnatul recurent la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
În baza art.189 al.2 C.p.p., dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJLC către Baroul T., reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.06.2012.
Președinte Judecător Judecător Grefier
D. C. I. P. A. C. Țira E. M.
Red. C.D./Tehnored.E.M. /2 ex./15 Iunie 2012
Prima instanță: Jud. Timișoara – A. N.
| ← Prelungire durată arestare preventivă dispuse în cursul... | Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... → |
|---|
