Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 38/2014. Tribunalul TIMIŞ

Examinându-se declarația parții vătămate s-a constatat că aceasta a declarat în mod constant aceleași împrejurări, respectiv faptul că în jurul orei 18:20 conducea motocicleta marca Yamaha pe Calea S. B., pe banda a l-a a sensului de deplasare, înspre . pe mijlocul benzii întâi; că atunci când a ajuns în apropiere de intersecția cu . circula pe banda a II-a, în aceeași direcție de deplasare, a efectuat un viraj brusc cu intenția de a intra pe . observat cu coada ochiului intenția autoturismului de a efectua virajul la dreapta fără să se asigure și el a tras puțin dreapta, însă nu a putut evita impactul, iar motocicleta a fost răsturnată; că el a fost răsturnat și târât cu motocicleta care s-a oprit cu ambele roți în bordura străzii Pomiculturii, motocicleta căzându-i peste ambele picioare; că autoturismul a lovit motocicleta cu roata din partea dreapta față în partea stângă, în roata din față; că a fost proiectat în partea dreapta a direcției de deplasare circa 2 m după care a alunecat pe partea carosabilă, împreună cu motocicleta, iar atunci când s-a oprit piciorul său drept era sub motocicletă; că anterior producerii accidentului pe banda sa de mers nu circula niciun autoturism.

Instanța de fond a reținut că s-au făcut cercetări la fața locului accidentului, efectuându-se schița locului accidentului și planșe foto, stabilindu-se că locul accidentului se află la intersecția dintre Calea S. B. (sensul de deplasare dinspre . Câmpina) cu . se desfășoară, în ambele sensuri, pe două benzi de circulație, și că în intersecție, pe sensul de deplasare înspre . găsită o urmă de 9,70m de frecare-târâre provenită de la motocicletă, urmă care începe la 3,40 m înainte de colțul intersecției cu . 1,00 m distanță față de marginea părții carosabile și se sfârșește pe .,70 m fată de coltul intersectiei cu ., că pe carosabil, la intersecția dintre străzile Calea S. B. și Pomiculturii, lângă roata din spate a motocicletei, a fost găsit un capac ornamental provenit de la roata dreapta-față a autoturismului Dacia L., că lucrătorii de poliție au constat că autoturismul marca Dacia L. prezenta avarii la aripa față dreaptă (capac roată dreapta față, jantă roată dreapta față, colț dreapta bară protecție față,) iar motocicleta Yamaha prezenta avarii în partea spate-lateral stânga (suportul numărului înmatriculare din spate, semnalizare dreapta spate, jantă spate, carenă spate, rezervor, capac alternator, scut stânga și dreapta, carenă față dreapta-stânga, lampă semnalizare stânga față, jantă față, oglindă stânga, suport far, suport carenă față, tobă eșapament) și că poziția autoturismului implicat în accident nu a putut fi stabilită deoarece inculpatul a mutat autoturismul înainte de sosirea lucrătorilor de poliție.

În continuare, prima instanță a constatat că în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice a accidentului de trafic, iar prin Raportul de expertiză criminalistică nr. 96/07.06.2011 s-a stabilit că suprafața carosabilă are o lățime de 14m, circulația se desfășoară pe 4 benzi, câte două pentru fiecare sens de circulație, viteza maximă admisă legal pe sectorul respectiv de drum era de 50 krn/h; cu ocazia cercetării la fața locului nu au fost identificate urme de frânare create de cele două autovehicule dar motocicleta Yamaha a creat în faza post coliziune o urmă de lichid având lungimea totală de 9,7m, cu aspect curbiliniu, la debutul acesteia stropii de pe carosabil prezentându-se alungiți în direcția mișcării apoi sub forma unor dungi continue descriind traiectoria urmată de vehicul, în interiorul arcului descris de urma de lichid apărând urme intermitente de frecare și zgâriere;

S-a mai stabilit că, în lipsa unor urme care ar fi permis prin interpretare criminalistică o localizare exactă a pozițiilor autovehiculelor în momentul coliziunii, locul impactului a fost stabilit cu ajutorul unei simulări a coliziunii dintre cele două vehicule, simulare efectuată cu programul Virtual Crash 2.2, astfel încât poziția din care motocicleta Yamaha (căzută fiind pe carosabil) începea procesul de alunecare laterală să coincidă cu debutul urmei de lichid identificate în cercetarea la fața locului. Astfel, s-a stabilit că locul impactului a fost în planul transversal al drumului: la distanță de aproximativ 2,7 m față de marginea din dreapta a Căii S. B. în sensul de deplasare a vehiculelor și în planul longitudinal: la aproximativ 11 m față de marginea din stânga a străzii Pomiculturii, față de sensul de acces în intersecție; -în momentul coliziunii autoturismul Dacia L. a imprimat motocicletei un impuls care a avut ca rezultat parcurgerea unui spațiu din momentul contactului, desprinderii, până în momentul căderii, respectiv imprimării urmelor. Astfel poziția unde a avut loc ciocnirea autovehiculelor este diferită de punctul de unde debutează urma de lichid, în sensul că locul impactului a fost probabil situat la o anumită distanță de debutul urmei de lichid înspre . care veneau cele două autovehicule);

Prin același raport s-a precizat că urmele și mijloacele materiale de probă identificate la locul accidentului nu permit identificarea și stabilirea traseelor parcurse de vehicule anterior coliziunii, iar traiectoria autovehiculului Dacia L. înainte de impact a fost stabilită prin examinarea avariilor suferite deoarece nu prezenta avarii la nivelul părții laterale dreapta (aripă spate dreapta, uși dreapta) specifice coliziunii laterale (în care urmele sunt produse prin frecările suprafețelor laterale ale vehiculelor având forma de segmente sau curbe), ci prezenta avarii la nivelul aripii dreapta față a autoturismului. Astfel, prin examinarea dispunerii avariilor, coroborată cu poziția autoturismului Dacia L. la impact, obținută prin simulare, respectiv deplasarea acestuia sub un unghi de aproximativ 35° față de axa longitudinală a drumului (ceea ce înseamnă că anterior coliziunii axa longitudinală a autovehiculului a făcut un unghi de aproximativ 35° cu axa longitudinală a drumului), indică o pătrundere a autoturismului pe banda întâia de pe banda a doua sau dintre cele două benzi de circulație;

S-a mai stabilit că anterior impactului motocicleta a avut traiectoria relativ paralelă cu axul drumului, în sensul său de deplasare, pe prima bandă și că examinând deformațiile produse unor motociclete în urma unor coliziuni asemănătoare, la diverse valori ale vitezei de impact, expertul a constatat că în jurul valorii de 28 km/h avariile înregistrate de motociclete sunt asemănătoare cu cele ale motocicletei Yamaha conduse de partea vătămată, că valoarea vitezei motocicletei la impact a fost de cca.44 km/h iar valoarea vitezei de alunecare laterală post-coliziune a fost stabilită la cca.34 km/h, viteza de deplasare a autoturismului Dacia L. în timpul efectuării virajului la dreapta fiind apreciată la 20 km/h, pe baza specificului tipului de intersecție, a caracterului manevrei de virare efectuată de conducătorul auto și de deplasarea laterală a motocicletei față de marginea din dreapta a Căii S. B., aspecte care indică o viteză redusă a autoturismului;

S-a precizat că inculpatul putea preveni producerea accidentului dacă înainte de a efectua manevra de schimbare a direcției de deplasare s-ar fi asigurat că această manevră nu constituie un pericol pentru el sau pentru ceilalți participanți la trafic, în condițiile în care conducătorul de vehicul care urmează să schimbe direcția de mers este obligat să efectueze manevra numai după ce a semnalizat și s-a asigurat că o poate face fără a pune în pericol participanții la trafic care îl urmează, ținând seama de poziția, direcția și viteza acestora, cauza producerii accidentului constituind-o manevra de schimbare a direcției de deplasare prin virare la dreapta de către M. I. V..

Cu privire la obiecțiunile ridicate de inculpat la raportul de expertiză, atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței, s-a reținut că în suplimentul Raportului de expertiză s-a răspuns la aceste obiecțiuni, expertul criminalist precizând că tipul și caracteristica urmei de lichid descrisă în raportul de expertiză a fost stabilită prin examinarea fotografiilor judiciare, aceasta fiind o urmă combinată creată prin zgâriere în carosabil și preponderent prin depunere de fluid provenit de la motocicleta Yamaha, din momentul începerii alunecării și până în poziția finală.

Această urmă este una și aceiași cu urma descrisă în procesul verbal de cercetare la fața locului ca fiind o urmă de frecare-târâre. Expertul a precizat că efectuarea Raportului nu este strict legat de însemnările din procesul verbal de cercetare la fața locului și de schița locului faptei iar în situația în care identifică, prin intermediul fotografiilor judiciare sau pe alte căi, urme cu valoare probatorie, care printr-o interpretare criminalistică pot ajuta la rezolvarea obiectivelor expertizei este obligat să le folosească;

De asemenea, a arătat că în momentul impactului partea din stânga a motocicletei a intrat în contact cu aripa dreapta față a autoturismului Dacia, motocicleta primind un impuls ce a avut ca rezultat pierderea echilibrului transversal, respectiv căderea pe carosabil;

A mai precizat că dispunerea și mărimea avariilor autoturismului Dacia L. indică deplasarea acestuia sub un unghi de aproximativ 35° față de axa longitudinală a drumului. Altfel, o deplasare a autoturismului cu un unghi mai mic de pătrundere ar fi avut ca rezultat prezența unor avarii la nivelul părții laterale dreapta (aripă spate dreapta, uși dreapta, oglindă dreapta) ceea ce nu este cazul în speță.

Instanța de fond a mai reținut că în raport de lățimea carosabilului și numărul de benzi, o bandă de circulație are lățimea de aproximativ 3,5 m. Astfel, a constatat prima instanță, în ipoteza în care inculpatul ar fi circulat pe I-a bandă și ar fi fost depășit de partea vătămată pe partea dreaptă, ar însemna că pe lățimea de 3,5 m au încăput o mașină marca Dacia L. și o motociletă.

În raport de aceste împrejurări de fapt, instanța de fond a apreciat ca fiind întemeiate concluziile expertului care a arătat că într-o asemenea situație autoturismul ar fi prezentat avarii la nivelul părții laterale dreapta (aripă spate dreapta, uși dreapta) specifice coliziunii laterale (în care urmele sunt produse prin frecările suprafețelor laterale ale vehiculelor având forma de segmente sau curbe).

În raport de avariile efective pe care le prezenta autoturismul, respectiv la nivelul aripii dreapta față, reținând că acesta nu prezenta avarii specifice unei coliziuni laterale, instanța a apreciat ca fiind nesincere susținerile inculpatului în ceea ce privește banda pe care a circulat, din probe reieșind cu certitudine că acesta a pătruns cu autoturismul pe banda întâia de pe banda a doua sau dintre cele două benzi de circulație.

Instanța de fond a constatat că în cauză au fost audiați în faza de urmărire penală martorii L.-K. O. și L.-K. E. P., însă că aceștia nu au putut fi audiați în fața instanței din cauza imposibilității obiective de localizare în vederea citării, astfel că în ceea ce-i privește prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 327 C.p.p.

Instanța de fond a constatat că acești martori au declarat faptul că în ziua accidentului circulau pe Calea S. B. venind dinspre . cu . O. fiind la volanul autoturismului iar soția sa pe locul din dreapta față; că autoturismul în care se aflau circula pe banda a II-a și au oprit la intersecția cu . unui autoturism oprit la trecerea de pietonipentru a acorda prioritate de trecere unor pietoni aflați în traversare; că, după ce pietonii au trecut de sensul său de mers, autoturismul din față s-a pus în mișcare și L.-K. O. a pus în mișcare și el autoturismul; că în timp ce era oprit la trecerea de pietoni au observat că din sensul opus, pe banda a II-a, circula un autoturism de culoare albastră iar pe banda a I-a circula o motocicletă alb cu roșu, cele două autovehicule circulând în paralel; că le-au observat de la o distanță de aproximativ 50 m iar atunci când au ajuns la o distanță de aproximativ 3-4m de intersecția cu . că dinspre Mall veneau 3-4 motocicliști, care au trecut pe lângă ei; că motocicleta circula cu viteză redusă pe banda de lângă bordură; că au observat că autoturismul albastru care se deplasa pe banda a II-a, pe celălalt sens de mers, a virat brusc spre dreapta, intrând din . Pomiculturii, tăind practic sensul de mers al motociclistului care circula pe banda întâia și acroșându-l cu aripa dreapta față; că accidentul s-a produs între cele două benzi de mers, în momentul impactului autoturismul albastru fiind trecut peste axul dintre cele două benzi, cu partea din față către banda întâia; că motociclistul nu a putut evita mașina care i-a tăiat calea și a acroșat-o în partea dreapta față, în zona roții, îndoindu-i aripa din partea dreapta față, bara de protecție din față; că după impact mașina implicată nu a rămas la locul accidentului, ci a fost dusă pe . a zburat pe toată lățimea străzii Pomiculturii ajungând în colțul opus al intersecției; că în autoturismul implicat în accident, pe locul din față dreapta, se mai afla o femeie căreia învinuitul i s-a adresat cu apelativul ,,N.";că după producerea accidentului motocicleta avea roata din față zdrobită, ghidonul îndoit și uleiul din motor cursese pe asfalt.

Totodată, prima instanță a constatat că în declarația din data de 16.02.2012 martorul L.-K. O. a mai precizat că după producerea accidentului s-au deplasat la motociclist pentru a-i acorda primul ajutor dar a plecat înainte de sosirea ambulanței și a poliției și în acel momentul în jurul motociclistului fiind adunate mai multe persoane dar niciun alt motociclist.

A mai constatat prima instanță că martorii asistenți B. B. A. și B. T. C., audiați fiind, de asemenea, în cauză, au arătat că circulau pe Calea S. B. spre . și, înainte de trecerea de pietoni de la intersecția cu . o motocicletă răsturnată care aluneca pe banda a I-a spre bordură, pe partea dreaptă a sensului de mers dinspre . spre Dumbrăvița, concomitent observând un capac de roată de la un autoturism;

În continuare, prima instanță a constatat că în declarația dată ulterior, în 16.02.2012 B. B. A. a completat cele declarate anterior, arătând că a observat autoturismul marca Dacia L. oprit la 1-2 m înainte de începutul arcului de cerc care marchează intersecția străzii Pomiculturii cu Calea S. B., autoturismul fiind paralel cu axul drumului, pe mijlocul benzii unu a străzii S. B.; că la locul accidentului au sosit mai mulți motocicliști care au intrat în conflict verbal cu șoferul autoturismului marca Dacia L. și că persoanele adunate i-ar fi solicitat șoferului Daciei să mute autoturismul pentru a elibera traficul, iar B. T. C. a declarat la aceeași dată că s-a dus la motociclist pentru a-i acorda ajutor; că nu a observat unde era oprit autoturismul dar lângă motociclist era șoferul autoturismului implicat în accident; că au venit mai mulți motocicliști care au intrat în conflict verbal cu șoferul, ambii martori precizând că nu au văzut momentul impactului și nici evenimentul ce a determinat căderea motocicletei dar în momentul în care s-au dus la motociclist acolo se aflau deja două persoane care au încercat să-i acorde primul ajutor.

Instanța de fond a mai constatat că la fața locului au fost identificați și doi martori oculari, respectiv N. G. N. și N. L. care au declarat că în momentul producerii accidentului s-ar fi aflat pe trotuarul din fața imobilului în care locuiesc, respectiv blocul B55 de pe ., la o distanță foarte mică de intersecția cu . văzut că autoturismul marca Dacia L. de culoare albastră se deplasa pe . pe banda de lângă bordura din dreapta și că avea pornită semnalizarea pentru că urma să vireze spre dreapta; că au observat 2 motociclete care circulau, în aceeași direcție, cu viteză pe spațiul rămas liber între bordură și autoturismul Dacia L., aceștia trecând foarte aproape de autoturism dar al treilea motociclist, care avea viteză și a vrut să parcurgă același traseu, nu a mai avut timp să treacă și a intrat în coliziune cu partea din față dreapta a autoturismului Dacia L.. A mai constatat, de asemenea, prima instanță, că în cuprinsul declarațiilor date în data de 16.02.2012 martorele N. G. N. și N. L. și-au completat declarațiile și au arătat că atunci când au observat autoturismul Dacia L. de culoare albastră acesta se afla la circa 5m de locul unde se aflau ele apropiindu-­se de intersecția cu . distanță de 0,5-1 m față de marginea din partea dreaptă a drumului; că au observat un grup de 3 motociclete care se deplasau printre autovehicule și faptul că al doilea motociclist din grup a depășit autoturismul Dacia L. pe partea dreaptă iar atunci când al treilea motociclist a încercat să depășească tot pe acolo autoturismul a efectuat o manevră de virare spre dreapta lovind cu partea laterală motocicleta aflată în depășire în roata din spate sau în partea de mijloc a motocicletei; că în urma coliziunii, care s-a produs la circa 2-3m înainte de începutului arcului de cerc care marchează intersecția străzii Pomiculturii cu Calea S. B. și la o distanță de circa 0,5­ m de bordură, motocicleta s-a dezechilibrat, și-a continuat deplasarea șerpuită până pe bordura străzii Pomiculturii unde a căzut pe o parte, motociclistul căzând sub motocicletă, pe partea stângă; că autoturismul Dacia L. a oprit chiar în momentul coliziunii; că nu își amintesc dacă șoferul Daciei era singur în autoturism și că la locul accidentului au sosit imediat mai mulți motocicliști care au intrat în conflict cu șoferul autoturismului pe care l-au acuzat că nu a semnalizat schimbarea direcției de mers spre partea dreaptă.

Apoi, prima instanță a constatat că potrivit precizării martorei N. L., aceasta a sesizat că după producerea impactului motocicleta s-a înclinat spre partea stângă și s-a deplasat înclinat pe acea parte până în bordură, iar după ce s-a izbit de bordura străzii Pomiculturii motociclistul a rămas prins cu piciorul stâng sub motocicletă, martora precizând, de asemenea, că nu a văzut momentul coliziunii și a observat doar deplasarea motocicletei înainte de izbirea de bordura străzii Pomiculturii.

Audiate în fața instanței, cele două martore au reluat declarațiile date în cursul urmăririi penale.

Având în vedere conținutul declarațiilor celor 6 martori, instanța de fond a constatat că există neconcordanțe între declarațiile martorelor N. G. N. și N. L. și declarațiile martorilor L.-K. O. și L.-K. E. P..

Totodată, a constatat că din declarațiile martorilor reiese că singurii care au susținut că au văzut momentul impactului au fost L. K. O., L.-K. E. P. și N. G. N., ceilalți martori relatând fie momente anterioare, fie posterioare acestui moment.

Având în vedere restul probatoriului administrat în cauză instanța de fond a reținut că declarațiile martorului L.-K. O. și L.-K. E. P. se coroborează cu declarațiile părții vătămate, cu urmele găsite la fața locului de către organele de poliție și cu celelalte constatări din cuprinsul procesului verbal de cercetare la fața locului și a schiței locului accidentului, ca și cu constatările făcute de expertul criminalist.

În ceea ce privește susținerile apărătorului inculpatului referitoare la declarația martorilor L.-K. O. și L.-K. E. P., prima instanță a reținut că, într-adevăr, între primele declarații ale acestora și cele următoare există neadvertențe în ceea ce privește observarea în mod direct al impactului. Astfel, instanța de fond a reținut că în prima declarație martorul a descris momentul impactului, ca ulterior, la aproape doi ani de la această declarație să declare că în fapt nu a văzut momentul efectiv al impactului.

În ceea ce privește existența unei treceri de pietoni pe sensul de mers al inculpatului instanța de fond a constatat că în fapt această trecere nu există la fața locului și că martorul L.-K. O. a declarat la fila 88 verso dup: ” cred că au trecut . de pietoni. Respectivele persoane au trecut . albastre ”.

Reținând aceste inadvertențe din declarațiile martorilor, prima instanță a apreciat că unele pot fi explicate prin trecerea unei perioade de timp destul de lungă între momentul accidentului (14.06.2008), momentul primei declarații(24.03.2010) și cel al celei de-a treia declarații(16.02.2012). Astfel, este explicabil, în opinia primei instanțe, cum la aproape 4 ani de la momentul accidentului martorii nu mai declară aceleași aspecte, relatate în detaliu la momentul primei audieri.

Reținând existența unor contradicții existente între propriile declarați ale celor doi martori, contradicții ce nu au putut fi lămurite în faza de judecată, având în vedere imposibilitatea audierii acestora, prima instanță a apreciat că acestea nu sunt de natură să conducă la înlăturarea întregilor declarații, cele mai multe dintre aspectele relevate de acești martori coroborându-se, după părerea primei instanțe, atât cu declarația părții vătămate cât și cu concluziile raportului de expertiză și cercetării la fața locului efectuate de organele de cercetare penală.

Spre exemplu, a reținut prima instanță, din urmele materiale ale producerii accidentului rezultă că după producerea accidentului pe asfalt existau o urmă de târâre-frecare lăsată de motocicletă și urme de lichid în lungime de 9,7m cu aspect curbiliniu care descriu traiectoria urmată de motocicletă, aspect confirmat de declarațiile martorilor L.-K. O. și L.-K. E. P. și de Raportul de expertiză criminalistică. Or, a apreciat prima instanță, dacă accidentul s-ar fi produs în maniera relatată de martorele N. G. N. și N. L., pe carosabil nu ar fi existat nicio urmă materială. De asemenea, L.-K. O. a confirmat, după părerea primei instanțe, constatările expertului criminalist în ceea ce privește proveniența urmei de lichid identificată la fața locului de către lucrătorii de poliție, martorul relatând că de la motocicletă s-a format o dâră de ulei.

S-a reținut că și martorii Bâ1c B. A. și Bâ1c T. C. confirmă cele relatate de L. K. O. și L.-K. E. P. referitor la faptul că motocicleta s-a răsturnat și a alunecat pe banda întâi înspre partea dreapta, aspect constatat și în cuprinsul procesului verbal de cercetare la fața locului și în Raportul de expertiză criminalistică, cei doi martori confirmând că au existat alte două persoane care au ajuns la locul accidentului înaintea lor.

În ceea ce privește cele susținute de martorele N. G. N. și N. L., s-a reținut că acestea au dat declarații sumare în august 2008, la puțin timp după producerea accidentului, însă în anul 2012 N. G. N.a dat declarații mai detaliate, însă cele relatate de martore nu se coroborează cu constatările lucrătorilor de poliție și ale expertului criminalist. De altfel, a reținut instanța de fond, martora N. L. susține că a văzut că motocicleta a încercat să depășească autoturismul prin partea dreaptă, că a văzut că motocicleta s-a dezechilibrat, dar că nu a văzut momentul impactului, deși aceste momente (depășirea, impactul, dezechilibrarea motocicletei) sunt succesive și s­-au petrecut într-un interval de timp și spațiu reduse.

Apoi, instanța de fond a constatat că susținerile acestor martore în legătură cu împrejurările producerii accidentului sunt contrazise de constatările făcute de lucrătorii de poliție, de declarațiile părții vătămate, de concluziile Raportului de expertiză, de poziția finală a motocicletei și a autoturismului condus de inculpat, de avariile suferite de motocicletă și de autoturism, ca și de leziunile suferite de partea vătămată.

Susținerea inculpatului că ar fi mutat autoturismul ,,pentru a permite circulatia în intersectie" nu este credibilă, în aprecierea instanței de fond, având în vedere lățimea căii de acces (7 m) și existența a două benzi pe fiecare sens de circulație (3,5 m), ceea ce permitea circulația normală a autovehiculelor pe un sens de mers, ca și durata scurtă de timp care a trecut de la sesizarea poliției (18:25) până la sosirea echipajului la locul accidentului (18 :30). Mai mult, a constatat prima instanță, accidentul a avut loc pe partea dinspre trotuarul din dreapta al căii de acces, spre intrarea pe . carosabilului, a trotuarului și configurația particulară a intersecției permiteau staționarea autoturismului cât mai aproape de bordură sau de acostament, chiar pe . pe colțul străzii Pomiculturii, fără a fi afectat traficul pe această stradă.

Instanța de fond a constatat apoi că potrivit mijloacelor de probă inculpatul a continuat să ruleze peste 34 de metri de la colțul străzii Pomiculturii înainte de a opri și parca mașina, iar pe carosabil nu există nicio urmă de frânare care să indice o oprire bruscă, urmă care ar fi apărut în situația în care inculpatul, așa cum susține, ar fi oprit autoturismul imediat după impact. Mai mult, instanța de fond a constatat că potrivit susținerilor inculpatului motociclistul era căzut pe carosabil în partea stângă a mașinii sale, ceea ce înseamnă, în aprecierea acestei instanțe, că mașina sa era oprită pe . varianta opririi autoturismului imediat după impact, situație în care concluzionând instanța de fond a apreciat că raportat la locul accidentului și la traiectoria spre dreapta a motocicletei și motociclistului motociclistul ar fi trebuit să se afle în partea dreaptă a autoturismului.

În acest sens a fost avută în vedere și declarația părții vătămate care a fost apreciată ca sinceră și coroborată cu celelalte probe administrate, inclusiv cu declarațiile martorilor L. K. O. și L. K. E. P. care au susținut încă din prima declarație că inculpatul nu a oprit, ci și-a continuat drumul pe . parcat mașina.

Instanța de fond a mai reținut că și martorii Bâ1c B. A. și Bâ1c T. C. au precizat cu ocazia primei declarații că mașina au observat-o pe . 34 de m(f. 82,84 dup) și că inclusiv lucrătorii de poliție care au efectuat cercetarea la fața locului au concluzionat că vinovat de producerea accidentului se face inculpatul deoarece a efectuat virajul la dreapta fără a se asigura, rezultatul fiind accidentarea motociclistului, motiv pentru care s-a procedat la reținerea permisului său de conducere și la eliberarea unei dovezi de reținere cu termen de valabilitate de 15 zile, în conformitate cu dispozițiile art.111 alinA din OUO nr.195/2002, această măsură putând fi luată doar dacă conducătorul de autovehicul implicat într-un accident de circulație din care a rezultat vătămarea corporală a unei persoane a încălcat o regulă de circulație.

Raportat la această situație de fapt rezultată din mijloacele de probă s-a constatat că declarațiile martorului B. B. A., din ce-a de-a doua declarație dată, conform cărora inculpatul ar fi oprit imediat după producerea accidentului și autoturismul ar fi fost paralel cu axul drumului (. mijlocul benzii întâi și că persoanele adunate i-ar fi cerut șoferului să mute autoturismul pentru a elibera traficul, nu se coroborează nici cu celelalte mijloace de probă și nici cu declarațiile inculpatului, care a susținut că accidentul a fost la o distanță mai mică față de marginea din partea dreaptă a străzii S. B., chiar în intersecția cu . a mutat mașina din proprie inițiativă.

Având în vedere neconcordantele evidențiate anterior cu referire la declarațiile martorei N. G. N., care a susținut că șoferul a oprit chiar în momentul coliziunii, s-a constatat că cele relatate de martoră în declarația din 2012 nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

Față de concluziile mai sus reținute instanța de fond a constatat că inculpatul nu a respectat dispozițiile art.35 din OUG nr.195/2002 conform cărora "Participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori priva te" și a încălcat regulile stabilite prin art.54 din OUG nr.195/2002 referitoare la modalitatea de efectuare a manevrelor potrivit cărora "Conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic "(nerespectarea acestor dispoziții constituind contravenția prev. de art.ml O 1 pct.16 din OUG nr.195/2002), iar vinovăția în producerea accidentului îi aparține, în aprecierea acestei instanțe, inculpatului.

De asemenea, instanța de fond a considerat că inculpatul nu a respectat nici obligațiile pe care le au conducătorii auto în caz de accident, obligații stabilite prin art. 77 din OUG nr.195/2002 "(1)Conducătorul unui vehicul implicat într-un accident de circulație (definit prin art.75 din același act normativ) în urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății unei persoane este obligat să ia măsuri de anunțare imediată a poliției, să nu modifice sau să șteargă urmele accidentului și să nu părăsească locul faptei.(2) Orice persoană care este implicată sau are cunoștință de producerea unui accident de circulație în urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau a mai multor persoane, precum și în situația în care în eveniment este implicat un vehicul care transportă mărfuri periculoase este obligată să anunțe de îndată poliția și să apeleze numărul național unic pentru apeluri de urgență 112, existent în rețelele de telefonie din România. (3) Este interzis oricărei persoane să schimbe poziția vehiculului implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau a mai multor persoane, să modifice starea locului sau să șteargă urmele accidentului fără încuviințarea poliției care cercetează accidentul. "

În drept, fapta inculpatului M. I. V. care la data de 14.06.2008 a condus autoturismul marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare_ pe . din Timișoara, pe banda a II -a de mers, iar în apropierea intersecției cu . se asigura corespunzător, a schimbat banda de circulație, trecând de pe banda a II -a pe banda I-a, și s-a angajat în efectuarea unui viraj la dreapta pentru a intra pe . acestei manevre autoturismul condus de inculpat intrând în coliziune cu motocicleta condusă de partea vătămată care, urmare a accidentului produs, a suferit vătămări corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 56 de zile de îngrijiri medicale întrunește, în aprecierea primei instanțe, elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.184 alin. 1 ,3 C.p.

Prima instanță a constatat că elementul material al laturii obiective a constat în acțiunea inculpatului care, în timp ce conducea autoturismul personal marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare_ pe . din Timișoaras-a angajat în efectuarea unui viraj la dreapta pentru a intra pe . acestei manevre autoturismul condus de inculpat intrând în coliziune cu motocicleta condusă de partea vătămată care, urmare a accidentului produs, a suferit vătămări corporale, iar urmarea imediată a constat în suferirea de către partea vătămată a unui politraumatism prin accident rutier, fractură maleola tibială dreaptă cu mică deplasare, fractură rotulă dreaptă polară inferioară fără deplasare și excoriatii prepatelare bilaterale, vătămare ce a necesitat pentru vindecare un număr de 56 de zile, fiind incidente așadar dispozițiile de la art.184 alin.1 și al.3.

În cauză sunt incidente, după aprecierea primei instanțe și dispozițiile prevăzute de art.184 alin.3 din C.pen., vătămarea corporală a părții vătămate fiind urmarea nerespectării de către inculpat a dispozițiilor legale pentru îndeplinirea unei anume activități și a măsurilor de prevedere referitoare la conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul.

Din perspectiva laturii subiective, instanța de fond a constatat că inculpatul a săvârșit infracțiunea din culpa sa exclusivă cu prevedere, întrucât a cunoscut că prin efectuarea unei manevre de schimbare a direcției de mers fără a se asigura există posibilitatea producerii unui accident de circulație, rezultat pe care nu l-a urmărit și nici nu l-a acceptat, socotind fără temei că nu se va produce.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a ținut seama, în baza art. 52, 72 C.penal, de faptul că inculpatul nu are antecedente penale, precum și de gradul de pericol social ridicat al faptei sale, dat de împrejurările producerii accidentului.

Pentru considerentele de mai sus, instanța de fond, în temeiul art. 184 alin. 1 și 3 C.p. l-a condamna pe inculpatul M. I. V., fără antecedente penale, CNP_, cercetat în stare de libertate, la pedeapsa de6 luniînchisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

Instanța de fond a făcut aplicarea art.71 Cod penal, aplicând inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.(1) lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal, în acord cu Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în Cauza S. și P. împotriva României. Astfel, în acest context, instanța de fond a apreciat că se impune interzicerea numai a drepturilor prevăzute la art.64 lit.a) teza a II a și b) Cod penal față de natura infracțiunii săvârșite de către inculpat.

În prezenta cauză prima instanță a reținut că natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a, teza a II-a și lit. b din C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, astfel că i-a interzis inculpatului exercițiul acestora pe perioada executării pedepsei. Astfel, instanța de fond a considerat că se impune ca dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice să fie interzis având în vedere funcția pedepsei accesorii de scoatere din societate a inculpatului prin interdicția de a participa la viața socială, precum și faptul că din penitenciar condamnatul nu și-ar putea îndeplini astfel de funcții și nici nu ar putea reprezenta un model de conduită și moralitate pentru cetățeni.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat instanța de fond a reținut faptul ca asemenea activități ce presupun responsabilitatea sa civică, încrederea publică si exercițiul autorității nu ar putea fi exercitate in conformitate cu natura lor, din penitenciar.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei aplicate, având în vedere întrunirea cumulativă a condițiilor legale pentru aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute de art. 81 Cod penal, și anume cuantumul pedepsei aplicate, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, precum și aprecierea instanței că scopul educativ al pedepsei respectiv, reintegrarea în societate, poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție, instanța de fond, în baza art. 81 C.pen a suspendat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani și 6 luni, ce constituie termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C.pen, acest termen fiind apreciat de această instanță ca fiind de natură să asigure îndreptarea inculpatului.

În ceea ce privește condiția prevăzută la lit.b) alin.1 al art.81 Cod penal, și anume lipsa unei condamnări anterioare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, instanța de fond a reținut, conform fișei de cazier judiciar a inculpatului că acesta nu este înscris în cazierul judiciar sau în alte evidențe.

Aprecierea instanței de fond că „scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia” conform disp. prev. la lit.c) alin.1 al art.81 Cod penal, s-a întemeiat pe considerente privind împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, precum și pe circumstanțele personale ale inculpatului. Instanța de fond a reținut cu privire la persoana inculpatului atitudinea sa sinceră și cooperantă și lipsa antecedentelor penale.

Sub aspectul laturii civile, instanța de fond a constatat că partea vătămată a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal pornit împotriva inculpatului, anexând în acest scop și cererea de constituire de parte civilă și precizarea constituirii de parte civilă (fila 196).

Analizând răspunderea pentru fapta proprie a inculpatului, prima instanță a constatat că potrivit art. 998 C.civ., „orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”, iar potrivit art.999 C.civ., „omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela cea a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa”.

Instanța de fond a constatat, astfel, că textele legale citate instituie principiul răspunderii pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat și presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unei fapte ilicite; existența unui prejudiciu; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, condiții ce se regăsesc întrunite cumulativ în cauză, în opinia primei instanțe.

Instanța de fond considerat că existența faptei ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul sunt dovedite în cauză, astfel cum s-a reținut cu ocazia analizării laturii penale.

Astfel, această instanță a constatat că prejudiciul cauzat de fapta ilicită a inculpatului are două componente: o componentă materială și o componentă morală – ce constă în suferințele pricinuite părților civile de pierderea unei peroane foarte apropiate.

Cât privește solicitarea părții civile de obligare a inculpatului la plata de daune materiale în cuantum total de 41,979 lei, instanța de fond a reținut că din înscrisurile depuse la dosar nu reiese caracterul cert al acestora decât parțial, respectiv în ceea ce privește diferențele dintre veniturile nete realizate de partea vătămată în perioada anterioară accidentului, prin raportare la ultimele 6 luni anterioare accidentului, și veniturile realizate în perioada cât s-a aflat în concediu medical cât și în ceea ce privește cheltuiala efectuată cu combustibilul.

Astfel, în raport de înscrisurile depuse la dosar în probațiune instanța de fond a constatat că acțiunea civilă este întemeiată doar în parte.

Instanța de fond a reținut că pe calea acțiunii civile în cadrul procesului penal poate face obiectul reparației numai prejudiciul cert, care este sigur atât în privința existenței cât și în privința posibilității de evaluare, criterii neîndeplinite, după părerea instanței de fond, decât cu privire la o parte din suma solicitată.

Instanța de fond a respins restul pretențiilor civile materiale ca neîntemeiate constatând, cu privire la suma solicitată cu titlul de contravaloare tratament medical în perioada de concediu și cost tratament recuperare medicală, că partea vătămată nu a făcut nicio dovadă, cu toate că, asistată de apărător ales, i-a fost pus în vedere să depună toate înscrisurile de care înțelege să se folosească în probațiune. De asemenea, instanța de fond a apreciat că nici despăgubirea solicitată pentru reparația motocicletei nu are caracter cert.

În raport de cele mai sus reținute, instanța de fond a apreciat că suma de 1.309 lei reprezintă o reparație justă și echitabilă a prejudiciului material suferit de această parte civilă.

Cu privire la solicitarea părții civile de obligare a inculpatului alături de asigurător la plata de daune morale instanța de fond a reținut următoarele:

Prin săvârșirea infracțiunii, acestei părți civile i-au fost produse de către inculpat prejudicii morale constând în suferințele cauzate de vătămarea suferită.

La aprecierea cuantumului daunelor morale instanța de fond a avut în vedere vârsta persoanei vătămate, durata de timp și îngrijirile de care a avut nevoie pentru a se recupera, gravitatea vătămărilor suferite precum și modul de viață avut de aceasta anterior accidentului

Prima instanță a observat că înțelesul noțiunii de prejudiciu moral constă în rezultatul dăunător direct al unei fapte ilicite și culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu conținut nepatrimonial care definesc personalitatea umană și că prejudiciul moral produs, fiind strâns legat de persoană, a lezat direct și nemijlocit integritatea psihică a părții civile.

În ceea ce privește suma solicitată cu titlu de daune morale, instanța de fond a reținut că acestea sunt greu de cuantificat, greutate care rezidă mai ales din imposibilitatea de a le privi ca pe un pretium dolores, ca o compensare a suferințelor părților civile. Totuși, la stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral această instanță a avut în vedere o . criterii, cum ar fi consecințele negative suferite pe plan psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele, măsura în care partea civilă a fost afectată emoțional, având în vedere și vârsta acesteia. Prin urmare, a constatat că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include de regulă o doză ridicată de aproximare și subiectivism.

Astfel, în privința întinderii prejudiciului moral, instanța de fond a apreciat, în raport cu împrejurările comiterii faptei și urmările acesteia, reținând și practica judiciară în domeniu, că suma solicitată de partea civilă cu titlul de daune morale este exagerată și astfel ar deturna, în opinia acestei instanțe, rațiunea răspunderii civile delictuale pentru daune morale de la scopul său, transformând-o într-o cale de îmbogățire fără justă cauză.

Prin urmare, instanța de fond a apreciat că acordarea sumei de 7000 euro daune morale reprezintă o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit de partea civilă.

Pentru aceste motive, în baza art.14 și art.346 al.1 C.pr.pen., raportat la art. 998-999 C.civ., art. 49 al.1 și art.50 al.1 din Legea nr.136/1995 a admis in parte acțiunea civilă formulată de partea civilă R. R. și a obligat inculpatul alături de asigurătorul ., la plata către partea civilă a sumei de 1.309 lei daune materiale și sumei de 7000 euro daune morale, sume actualizate cu rata inflației de la data de 14.06.2008 până la data plății efective. De asemenea, instanța de fond a obligat inculpatul alături de asigurătorul ., în limitele contractului de asigurare, și la plata către partea civilă a dobânzii legale calculată, pentru perioada cuprinsă între data de 14.06.2008, data producerii accidentului, riscului asigurat, și până la data plății efective, asupra sumelor la plata căruia a fost obligat prin prezenta sentință cu titlul de daune materiale și morale.

Apoi, această instanță a constatat că potrivit art. 26 al.1 lit.d din Ordinul C.S.A. nr. Ordinul C.S.A. 11/2007 asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă.

Față de cele mai sus reținute, în baza art. 193 alin. 1 C.p.p raportat la art. 26 al.1 lit.d din Ordinul C.S.A. 11/2007 și art. 998-999 C.civ. a obligat inculpatul alături de asigurător ., în limitele contractului de asigurare, la plata către partea civilă, cu titlu de cheltuieli de judecată suportate de către acesta, a sumei de 2783,88 lei, apreciind că, în raport de soluția pronunțată atât pe latura penală cât și pe latura civilă, în prezenta cauză, partea este îndreptățită la plata acestor cheltuieli dovedite, acestea fiind efective, reale și rezonabile.

Cu privire la daunele materiale solicitate de partea civilă S. C. Județean de Urgență Timișoara instanța de fond a reținut că din situația de fapt mai sus-prezentată reiese că, urmare a faptei inculpatului a rezultat vătămarea părții civile care a fost internată în S. C. Municipal de Urgență Timișoara și S. C. Județean de Urgență A., aceasta necesitând îngrijiri medicale care au ocazionat cheltuieli suportate de către furnizorii de servicii medicale constituiți ca părți civile, cheltuieli dovedite prin deconturile de plată, în cauză prima instanță apreciind ca fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a inculpatului privitoare la faptă, prejudiciu, raportul de cauzalitate și vinovăția acestuia.

Astfel, în baza art. 14 C.pr.pen. și 15 C.pr.pen. rap. la art. 346 alin. 1 C.pr.pen. și art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu aplic. art. 998 C.civ., a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Municipal de Urgență Timișoara și a obligat pe inculpat la plata către această parte civilă a sumei de 351,580 de lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de asistența medicală acordată părții vătămate R. R..

De asemenea, în baza art. 14 C.pr.pen. și 15 C.pr.pen. rap. la art. 346 alin. 1 C.pr.pen. și art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu aplic. art. 998 C.civ., a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de Urgență A. și a obligat pe inculpat la plata către această parte civilă a sumei de 932,48 de lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de asistența medicală acordată părții vătămate R. R..

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen legal inculpatul M. I. V., precum și partea civilă R. R..

Recursul recurentului inculpat nu a fost motivat în scris, temeiurile care au justificat introducerea cererii fiind dezvoltate doar oral, în ziua judecății, în condițiile prevăzute de art. 385¹⁰ al. 3 C.p.p., raportat la art.385⁶ al.3 C.p.p., solicitând achitarea inculpatului și menținerea laturii civile a sentinței.

Prin memoriul depus la dosar la data de 17.01.2014, recurentul parte civilă a solicitat următoarele:

1. Pe latură civilă, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d Cod procedură penală să admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, iar în urma rejudecării cauzei, admiterea acțiunii civile în sensul obligării: inculpatului M. I. V. și a asigurătorului de răspundere civilă O. S.A București, alături/in solidum cu inculpatul, la plata următoarelor despăgubiri:

- 39.272 lei cu titlu de despăgubiri materiale cu:

• actualizarea acestei sume cu indicele de inflație de la data producerii accidentului (14.06.2008) până la data achitării efective;

• dobânda legală aferentă acestei sume de la data producerii accidentului (14.06.2008) și până la data plății efective;

• penalității de întârziere în cuantum de 0,1%/zi de calculate de la data expirării termenului de plată a despăgubirilor stabilit de art. 36 al. 1 din Ordinul CSA nr. 11/2007 și până la data plății efective;

- 50.000 euro (plătibili în euro sau în lei la cursul leu/euro al BNR din ziua plătii), cu titlu de daune morale, cu:

• actualizarea acestei sume cu indicele de inflație de la data producerii accidentului (14.06.2008) până la data achitării efective;

• dobânda legală aferentă acestei sume de la data producerii accidentului (14.06.2008) și până la data plății efective;

• penalități de întârziere în cuantum de 0,1%/zi calculate de la data expirării termenului de plată a despăgubirilor stabilit de art. 36 al. 1 din Ordinul CSA 11/2007 șl până la data plății efective;

2. Pe latură penală, în baza prevederilor art. 385⁶ alin. 3 Cod procedură penală raportat la art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d Cod procedură penală, admiterea recursului declarat, casarea hotărârii primei instanțe, rejudecarea cauzei de către instanța de recurs și pe cale de consecință, în temeiul prevederilor art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal, să se dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă just individualizată, în limitele prevăzute de lege pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

3. obligarea inculpatului la plata integrală a cheltuielilor de judecată în primă instanță în cuantum de 5.967 lei potrivit centralizatorului de cheltuieli depus la dosarul primei instanțe.

4. obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată în recurs.

La dosarul de recurs au mai fost depuse note de ședințe din partea asiguratorului, prin care s-a tins a se acorda despăgubiri mai mici părții civile.

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor indicate de recurenți și sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile prevăzute de art.385⁶ al.3 C.p.p., tribunalul constată că recursul inculpatului este nefundat, iar al părții civile este fondat.

Partea civilă recurentă a solicitat prin motivele de recurs, în esență, acordarea în totalitate a daunelor materiale și morale solicitate în fața primei instanțe, iar inculpatul a solicitat, achitarea și menținerea pretențiilor acordate de prima instanță.

Din elementele dosarului, tribunalul reține că inculpatului M. I. V. la data de 14.06.2008 a condus autoturismul marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare_ pe . din Timișoara, pe banda a II - a de mers, iar în apropierea intersecției cu . se asigura corespunzător, a schimbat banda de circulație, trecând de pe banda a II -a pe banda I-a, și s-a angajat în efectuarea unui viraj la dreapta pentru a intra pe . acestei manevre autoturismul condus de inculpat intrând în coliziune cu motocicleta condusă de partea vătămată care, urmare a accidentului produs, a suferit vătămări corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 56 de zile de îngrijiri medicale.

Din analiza hotărârii primei instanțe, reiese că aceasta a expus considerentele pe care și-a întemeiat soluția, făcând referințe amănunțite la probele din dosar, în baza cărora a stabilit corect starea de fapt. Instanța de control judiciar își însușește punctul de vedere al judecătoriei, apreciind că nu mai este necesar să îl reitereze.

A fost probată vinovăția inculpatului M. I. V. în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii pentru care a fost cercetat, fiind stabilită corect încadrarea juridică a faptei.

Tribunalul reține că pedeapsa aplicată inculpatului de către prima instanță este în limitele legale, iar la individualizarea acesteia, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.p., reținând lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, dar și împrejurările accidentului, aplicând o pedeapsă apropiată minimului special al închisorii prevăzut de lege.

De asemenea, tribunalul reține că pedeapsa aplicată de 6 luni închisoare inculpatului M. I. V. este aptă să conducă la scopul prevăzut de art. 52 C.p. și nu se impune o reindividualizare a acesteia, astfel cum s-a solicitat de partea civilă.

Vinovăția acestuia este dovedită de procesul verbal de cercetare la fața locului, documentele celor doi șoferi, schița locului accidentului, buletinele alcooltest, planșele foto, raportul de constatare medico-legală, raportul de efectuare a unei expertize criminalistice și lămuriri suplimentare la raportul de expertiză, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, astfel că nu se impune achitarea inculpatului.

Cu privire la latura civilă a cauzei, criticată de către partea civilă, tribunalul constată că prima instanță a acordat în mod corect suma de 7.000 euro cu titlu de daune morale.

În ceea ce privește daunele morale ce se acordă în cauzele penale, instanța de control judiciar reține că principiul aplicabil în materie de care trebuie să țină seama este cel al reparării integrale a prejudiciului material și moral cauzat prin fapta săvârșită.

Este indiscutabil că partea vătămată R. R., de 37 de ani la data săvârșirii faptei, a suferit o traumă fizică și psihică ca urmare a accidentului provocat de inculpat, în raport cu toate elementele de la dosar (acte medicale, certificate de concediu medical, poze), însă, se impune stabilirea unei proporționalități între suferința provocată care, deși nu poate fi cuantificată, este cel puțin estimată.

Tribunalul apreciază că - în contextul circumstanțelor cauzei, fără a minimaliza în vreun mod suferința reală a victimei, care a necesitat 56 de zile de îngrijiri medicale pentru leziunile suferite la nivelul capului ( fractură maleolă tibială dreaptă cu mică deplasare, fractură rotulă dreaptă polară inferioară fără deplasare și excoriații prepatelare bilaterale ) - suma de 7.000 euro cu titlu de daune morale acordă de către judecătorie reprezintă o satisfacție echitabilă pentru partea civilă. În opinia instanței, o majorare mai accentuată a acestei sume ( s-a cerut suma de 50.000 euro ), ar reprezenta o sarcină disproporționată și excesivă ce i-ar reveni inculpatului în raport cu traumele suportate de victimă, numărul zilelor de îngrijiri medicale, vârsta și preocupările specifice vârstei victimei.

În ceea ce privește daunele materiale, tribunalul constată că acestea nu au fost judicios acordate de către prima instanță.

Astfel, instanța de fond a respins în parte daunele materiale solicitate și a acordat suma de 1.309 lei, reprezentând diferențe salariale și cheltuieli efectuate cu combustibilul.

La dosarul primei instanțe partea civilă a depus două devize din partea . ( o societate autorizată care are ca și obiect de activitate întreținerea și repararea autovehiculelor, conform adresei ORC a Tribunalului A. ), din care rezultă contravaloarea pieselor necesare pentru repararea motocicletei în sumă de 32.811 lei, precum și contravaloarea echipamentului de motociclist, de 3.310 lei. Fiind o infracțiune cu efecte complexe, inculpatul este îndreptățit la repararea acestor prejudicii materiale, apreciind caracterul cert al acestora. Paguba este produsă, chiar dacă reparația motocicletei în fapt nu s-a produs până în prezent sau cumpărarea unui alt echipament de motociclist nu a avut loc, posibil din lipsa resurselor financiare ale inculpatului. Potrivit art.50 al.3 din Ordinul nr.14/29.11.2011, cu modificările ulterioare, cuantumul pagubei la vehicule este egal cu costul reparațiilor părților componente sau ale pieselor avariate, ori cu costul de înlocuire al acestora, stabilite la prețurile practicate de unitățile de specialitate. În acest context, recursul părții civile este întemeiat sub acest și urmează a fi admis.

Tribunalul constată la instanța de fond nu a acordat în mod neîntemeiat contravaloarea expertizei criminalistice plătite de către partea civilă, conform facturii de la fila 144 dos. primă instanță, deși a existat o solicitate în acest sens. Față de soluția de condamnare pronunțată în cauză, părții civile i se cuvin și aceste cheltuieli.

Totodată, prima instanță nu defalcat diferențele salariale acordate și cele pentru transport, stabilind doar o sumă globală a acestora, astfel că instanța de control judiciar nu are cum să cenzureze temeinicia acestora pentru fiecare categorie de cheltuieli în parte.

Cu privire la diferențele salariale de care nu a mai beneficiat partea civilă de la accident până la recuperare, tribunalul reține că la dosarul cauzei există certificate medicale pentru perioada 16.06.- 31.07.2008. Cu toate astea, angajatorul părții civile, prin adeverința depusă, susține că aceasta a primit venituri diminuate și în luna august. Așadar, raportat la veniturile realizate în decurs de 2 luni și jumătate și cele care ar fi trebuit realizate, partea civilă este îndreptățită la suma de 1.648 lei ce reprezintă beneficiul nerealizat din salariul ce i s-ar fi cuvenit în mod normal.

Raportat la bonurile fiscale ce reprezintă contravaloarea combustibilului necesar în vederea deplasării în cursul procesului de la A. la Timișoara și retur, inculpatul și apărătorul acestuia locuind în A., depuse la dosarul cauzei, acestea justifică acordarea unei sume de 850 lei ( 150 lei în faza de urmărire penală, 600 lei la termenele din fața primei instanțe și 100 lei la termenele din fața instanței de recurs ).

În legătură cu motivul de recurs privind cheltuielile de judecată în prima instanță, care au fost acordate doar în parte, fără a fi motivată sentința sub acest aspect, tribunalul îl apreciază întemeiat, urmând a-l admite ca atare, întrucât la dosarul cauzei există documente justificative cu privire la cuantumul solicitat, de 5.967 lei, iar complexitatea cauzei, raportat la apărările făcute și prezența în fața organelor judiciare și a instanței de judecată, la toate termenele de judecată, justifică acordarea în întregime a acestora. Față de soluția pronunțată în calea de atac, instanța va admite cererea părții civile cu privire la cheltuielile judiciare în recurs, reprezentând onorariu de avocat ales, potrivit facturii și chitanței certificate depuse la dosar.

În ceea ce privește critica privind respingerea ca neîntemeiată a cererii legată de obligarea inculpatului și a asiguratorului la plata penalităților de întârziere de 0,1%, calculate de la data expirării termenului de plată a despăgubirilor stabilit de art.36 al.1 din Ordinul CSA 11/2007 și până la data plății efective, tribunalul reține că această dispoziție legală se aplică doar asiguratorului de răspundere civilă, în situația în care nu-și îndeplinește obligațiile în termen de 15 zile de la primirea hotărârii judecătorești, ori, în aceste condiții, această obligație pentru asigurator nu este în momentul actuală, ci este una viitoare și eventuală, existând posibilitatea ca în decurs de 15 zile asiguratorul să-și achite de bună-voie obligațiile stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b C.p.p., tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat M. I. V. și îl va admite pe cel declarat de recurentul parte civilă R. R., împotriva sentinței penale nr. 2878/24.10.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .

Va casa sentința penală recurată doar pe latură civilă și doar în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor materiale și al cheltuielilor judiciare făcute de părți și rejudecând cauza, în baza art.14 și art.346 al.1 C.p.p., rap. la art.998-999 C.civ, cu referire la art.6 al.2 din NCC, va obliga inculpatul alături de asiguratorul ., în limita contractului de asigurare, la plata către partea civilă R. R. a următoarelor sume de bani, actualizate cu rata inflației, plus dobânda legală din data de 14.06.2008, până la data plății efective: 32.811 lei -reparații motocicletă, 3.310 lei -echipament motociclist, 1.200 lei -contravaloare expertiză criminalistică, 850 lei -cheltuieli de transport, 1.648 lei -diferențe salariale.

Va menține în rest dispozițiile sentinței penale recurate.

În baza art. 192 al. 2 C.p.p., va obliga inculpatul M. I. V. la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.

În baza art. 193 al.2,6 C.p.p., va obliga inculpatul alături de asiguratorul ., în limita contractului de asigurare, la plata către partea civilă a sumei de 5.967 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat în primă instanță și 1.488 lei în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b C.p.p., respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. I. V., fiul lui V. și E., născut la 31.10.1983 în Filiași, județul D., cu domiciliul în . Butoiești, județul M., cetățean roman, studii 12 clase, muncitor-vopsitor auto, necăsătorit, fără antecedente penale, CNP_, cercetat în stare de libertate, împotriva sentinței penale nr. 2878 din 24.10.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._ .

În baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d C.p.p., admite recursul declarat de partea civilă R. R., domiciliat în A., ., ., jud. A., împotriva aceleiași sentinței.

Casează sentința penală recurată doar pe latură civilă și doar în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor materiale și al cheltuielilor judiciare făcute de părți și rejudecând cauza:

În baza art.14 și art.346 al.1 C.p.p., rap. la art.998-999 C.civ, cu referire la art.6 al.2 din NCC, obligă inculpatul alături de asiguratorul ., în limita contractului de asigurare, la plata către partea civilă R. R. a următoarelor sume de bani, actualizate cu rata inflației, plus dobânda legală din data de 14.06.2008, până la data plății efective:

- 32.811 lei -reparații motocicletă;

- 3.310 lei -echipament motociclist;

- 1.200 lei -contravaloare expertiză criminalistică;

- 850 lei -cheltuieli de transport;

- 1.648 lei -diferențe salariale;

Menține în rest dispozițiile sentinței penale recurate.

În baza art. 192 al. 2 C.p.p., obligă inculpatul M. I. V. la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.

În baza art. 193 al.2,6 C.p.p., obligă inculpatul alături de asiguratorul ., în limita contractului de asigurare, la plata către partea civilă a sumei de 5.967 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat în primă instanță și 1.488 lei în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 27.01.2014.

Președinte Judecător Judecător

D. C. S. L. A. C. Țira

Grefier

I. M.

D.C./I.M./2 ex./06.02.2014, s.m. 1 ex.

Prima instanță: N. B. – Judecătoria Timișoara