Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 488/2012. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 488/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 22-08-2012 în dosarul nr. 488/2012
Dosar nr._ ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 488/2012
Ședința publică din data de 22 august 2012
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Judecător: M. B.
Judecător: A. P.
Grefier: G. R.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror C. F. din cadrul Parchetului de pe Tribunalul T..
Pe rol se află judecarea recursului declarat de condamnatul recurent C. S. N. împotriva sentinței penale nr. 1759/20.06.2012, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal facut în ședință publică a răspuns condamnatul recurent, asistat de avocat desemnat din oficiu M. B., cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri s-a acordat cuvântul asupra prezentului recurs.
Apărătorul condamantului desemnat din oficiu solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând cauza, admiterea cererii de liberare condiționată.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului și menținerea sentinței atacate ca legale și temeinice.
Condamnatul recurent, având cuvântul, solicită admiterea recursului și liberarea sa condiționată, menționând că nu a primit decât un avertisment și că el este bolnav.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1759 din 20.06.2012, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, prima instanță, în temeiul art. 450 alin. 2 C. pr. pen. și art. 59 alin. 1 C. pen. a respins cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul C. S. N., de sub efectul pedepsei de 4 ani închisoare aplicată de Judecătoria Timișoara prin sentința penală nr. 1099/ 2010, ca neîntemeiată, și, în baza art. 450 alin. 2 C. pr. pen., a fixat termen de reînnoire a cererii după data de 18.10.2012.
În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.pen. a obligat condamnatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul la Judecătoriei Timișoara la data de 18.05.2012, sub nr._, petentul condamnat C. S. N. a solicitat liberarea condiționată din executarea pedepsei pe care o execută.
În motivarea cererii, petentul condamnat a arătat ca îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege pentru a putea fi liberat condiționat, a executat fracția, nu poate fi folosit la muncă deoarece este bolnav de epilepsie si are o singura sancțiune disciplinară aplicată în anul 2009, însă aceasta s-a datorat bolii de care suferă, fapt ce l-a determinat să nu se poată încadra în programul de odihnă și să întârzie la programul care se desfășura la locul de detenție.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 59 C.pen.
La dosarul cauzei a fost depus din partea Penitenciarului Timișoara procesul - verbal nr. J2/_ din 19.06.2012 și caracterizarea întocmită condamnatului prin care se concluzionează că pe parcursul executării pedepsei a prezentat o conduită oscilantă, a fost sancționat disciplinar o singură dată cu avertisment pentru nerespectarea ROI și a fost recompensat o dată cu suplimentarea dreptului la vizită, s-a implicat formal în programe de educație și a participat la programe de asistență psihologică, nu a desfășurat activități lucrative, apreciindu-se, în unanimitate, că nu poate beneficia de liberare condiționată și propunându-se fixarea unui nou termen de rediscutare după 18.10.2012.
Condamnatul C. S. a depus la dosarul cauze,i în copie, raport de expertiză psihiatrico - legală și certificat de încadrare în grad de handicap (filele 5-6).
Analizând actele și lucrările dosarului, cu privire la analiza condițiilor legale, instanța a reținut următoarele:
- fracția de pedeapsă executată
C. S. N. a fost condamnat de Judecătoria Timișoara la pedeapsa de 4 ani (1461 zile) închisoare. Potrivit dispozițiilor art. 59 alin. 1 C. pen. și a interpretării Deciziei nr. 67/2007 a ÎCCJ, la momentul judecării propunerii de liberare condiționată, condamnatul trebuie să aibă executată cel puțin 2/3 din pedeapsă, respectiv 974 zile. El a început executarea pedepsei la 17.10.2009, iar până în data de 19.06.2012 a executat 977 zile, astfel că instanța a constatat că această condiție legală este întrunită.
- Condamnatul este stăruitor în muncă
Din procesul-verbal al comisiei și caracterizarea întocmită condamnatului C. S. N. rezultă că în timpul executării pedepsei nu a desfășurat activități lucrative.
- Condamnatul este disciplinat
Condiția cu privire la disciplină nu este îndeplinită. Astfel, condamnatul a fost sancționat disciplinar o singură dată pe parcursul executării pedepsei pentru nerespectarea ROI, cu avertisment, fiind și recompensat, de asemenea, o singură dată cu suplimentarea dreptului la vizită.
- Condamnatul dă dovezi temeinice de îndreptare
Întrucât legislația nu prevede în ce constau aceste dovezi temeinice de îndreptare și în ce mod ar trebui să se manifeste îndreptarea, rămâne ca instanța de judecată să aprecieze în mod suveran îndeplinirea acestei condiții prin raportare la natura infracțiunii pentru care deținutul a fost condamnat și la comportamentul său din timpul executării pedepsei, pentru a constata dacă este justificată încrederea ce ar trebui acordată condamnatului. Literatura a precizat că dovezile temeinice de îndreptare se desprind din buna comportare a condamnatului în orice împrejurare, din îndeplinirea conștiincioasă a oricăror îndatoriri, din respectul față de administrația locului de deținere și atenția față de ceilalți condamnați; această condiție vizează alte împrejurări decât cele legate de desfășurarea muncii și se referă la îndreptarea sub aspect moral a condamnatului.
Astfel, cu privire la infracțiunea comisă și urmările acesteia, instanța a constatat că C. S. N. a fost condamnat pentru o infracțiune contra patrimoniului săvârșită în formă calificată; că acesta are antecedente penale, perseverând în săvârșirea aceluiași tip de infracțiune, fiind condamnat anterior pentru o infractiune de furt calificat.
S-a mai reținut că deținutul C. S. N. a fost liberat condiționat și din executarea pedepsei anterioare, cu toate acestea, a continuat să săvârșească infracțiuni, aspect care denotă că acesta nu a înțeles finalitatea instituției liberării condiționate și că perioada efectiv executată nu este suficientă pentru reeducarea sa.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 450 alin. 2 C. pr. pen. și art. 59 alin. 1 C. pen., instanța a respins cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul C. S. N. de sub efectul pedepsei de 4 ani închisoare aplicată de Judecătoria Timișoara prin sentința penală nr. 1099/2010, ca neîntemeiată, în temeiul art. 450 alin. 2 C. pr. pen., fixând termen de reînnoire a cererii sau propunerii după data de 18.10.2012.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul condamnat, cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 26.07.2012 sub același număr de dosar.
Recursul nu a fost motivat în scris, temeiurile care au justificat introducerea cererii fiind dezvoltate doar oral, în condițiile prevăzute de art.38510 alin.3 C.p.p.
Examinând sentința recurată atât prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile prevăzute de art.3856 alin.3 C.p.p., tribunalul constată că recursul este nefondat, sentința Judecătoriei Timișoara fiind temeinică și legală.
Așa cum a arătat și prima instanță, și tribunalul reține că, în conformitate cu disp. art. 59 C.p., pentru a se putea dispune liberarea condiționată – care este o posibilitate și nu o obligație pentru instanță – este necesar ca petentul să fi executat o parte din pedeapsă, și, totodată, să fie stăruitor în muncă, disciplinat și să dea dovezi temeinice de îndreptare, toate aceste criterii urmând a fi apreciate în mod necesar și prin raportare la antecedentele penale ale petentului.
În ceea ce privește condiția referitoare la fracția din pedeapsă care trebuia executată de petent pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, precum și cea privind participarea la activități lucrative și la programe educaționale, raportat la materialul probatoriu existent la dosar se observă că în mod corect prima instanță a constatat că acestea sunt îndeplinite.
În ceea ce privește însă condiția referitoare la conduita petentului pe parcursul executării pedepsei, din caracterizarea depusă la dosar reiese că petentul condamnat a manifestat un comportament oscilant, având dificultăți în respectarea normelor mediului carceral, fiind sancționat disciplinar o dată, în data de 28.07.2011 cu avertisment, pentru nerespectarea R.O.I.
Totodată, în ceea ce privește antecedentele penale, se observă că inculpatul condamnat a mai suferit anterior o condamnare la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat, beneficiind de liberare condiționată în cazul respectivei pedepse de 4 ani și 6 luni închisoare, fără însă a se opri din activitatea infracțională, ci săvârșind altă infracțiune contra patrimoniului într-un interval de nici un an de la lăsarea sa în libertate.
Or, având în vedere această antecedență penală a petentului condamnat, care evidențiază cu claritate că acesta nu a înțeles instituția liberării condiționate, care constituie un act de clemență dispus de legiuitor în vederea reeducării și reintegrării în societate a persoanei ce a suferit o condamnare, săvârșind ulterior o altă faptă penală, precum și conduita oscilantă manifestată pe parcursul executării pedepsei, tribunalul constată că în mod corect prima instanță a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cerute cumulativ de art. 59 C.p., perioada efectiv executată nefiind suficientă pentru reeducarea condamnatului, astfel încât, în temeiul art.450 C.p.p., a respins cererea de liberare condiționată ca neîntemeiată.
În ceea ce privește aspectele legate de situația de sănătate a petentului, acestea nu pot constitui temei pentru admiterea cererii în contextul în care nu sunt îndeplinite cerințele art. 59 C.p.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 alin. 1 pct. 1 lit. b C.p.p. recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, urmând ca în temeiul art.192 alin.2 C.p.p. condamnatul să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct. 1 lit. b C.p.p, respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul recurent C. S. N., fiul lui V. și M., născut la data de 23.04.1986, în prezent aflat în Penitenciarul Timișoara, împotriva sentinței penale nr.1759/20.06.2012 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. obligă condamnatul recurent la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 22.08.2012.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
A. C. Țira M. B. A. P. G. R.
A.C.Ț./G.R.
2 ex./23.08.2012
Primă instanță – Judecătoria Timișoara – A. N.
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... → |
|---|
