Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 12/2014. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 12/2014 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 10-01-2014 în dosarul nr. 12/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr.12/2014
Ședința publică de la 10 Ianuarie 2014
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Judecător: M. B.
Judecător: A. P.
Grefier: V. D.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror Ț. O. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol judecarea recursului declarat de condamnatul recurent C. I. împotriva sentinței penale nr.3081/13.11.2013 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat petentul condamnat, asistat de avocat desemnat din oficiu Pacev L., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat în cauză.
Apărătorul petentului recurent susține recursul și solicită ca, față de probatoriul administrat și caracterizarea emisă de Penitenciarul Timișoara, precum și față de situația socială și familială a acestuia, să se admită recursul declarat, să se caseze sentința primei instanțe și, rejudecând cauza, admiterea cererii de liberare condiționată.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefundat întrucât din înscrisurile existente la dosar rezultă că petentul condamnat nu îndeplinește condițiile pentru a beneficia de liberare condiționată, are antecedente penale, are două condamnări pentru care a mai fost liberat condiționat. De asemenea, mai precizează faptul că petentul condamnat are o sancțiune disciplinară din 21.10.2013, arătând că reintegrarea petentului condamnat nu se poate realiza în acest moment; cu cheltuieli judiciare în sarcina petentului condamnat.
Petentul condamnat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, liberarea sa condiționată, arătând că nu prezintă pericol public social.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.3081/13.11.2013 pronunțată de judecătoria Timișoara în dosarul nr._, prima instanță, în temeiul art.450 al.1 C.pr.pen. raportat la art. 59 al.1 C.pen., a respins ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată cu privire la petentul condamnat C. I., deținut în Penitenciarul Timișoara în executarea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 141/2012 pronunțată de Judecătoria Caransebeș, mandat de executare a pedepsei nr. 179/2012 emis de Judecătoria Caransebeș.
În temeiul art.450 al.2 C.pr.pen., a stabilit că cererea va putea fi reînnoită după data de 01.02.2014.
În temeiul art. 192 alin. 2 C.p.p., a obligat petentul condamnat la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată sub nr._ la data de 06.11.2013, petentul condamnat a formulat cerere de liberare condiționată din executarea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penala nr. 141/2012 pronunțate de Judecătoria Caransebeș.
Petentul condamnat nu și-a motivat cererea, precizând că motivele le va arăta în fața instanței, unde a arătat că a muncit pe toată perioada detenției, părinții lui sunt decedați, iar fiica lui nu este supravegheată de nimeni.
Sub aspectul probatoriului instanța a administrat, in temeiul art. 67 alin.2 C.pr.pen., proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat in cauza, instanța a reținut următoarele:
Din procesul-verbal al comisiei de propuneri pentru punerea în libertate condiționată nr. J2/_/05.11.2013 rezultă că persoana condamnată a început executarea pedepsei la data de 03.04.2012, că aceasta urmează să expire la data de 02.10.2014, pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate trebuie să execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 608 zile, condiție îndeplinită în cazul de față, condamnatul executând un număr de 609 zile, din care 27 zile se consideră executate ca urmare a muncii prestate.
Petentul condamnat are antecedente penale, respectiv o condamnare cu suspendare, două condamnări cu executare din care a fost liberat condiționat, precum și o condamnare cu suspendare care a fost revocată și în a cărei executare se află, și se află la prima analiză.
Instanța a mai reținut că la dosarul cauzei a fost depusă și o caracterizare privind comportamentul condamnatului pe perioada detenției, din cuprinsul acesteia rezultând că pe parcursul executării pedepsei petentul condamnat a prezentat o conduită oscilantă raportat la normele instituției și s-a adaptat formal la mediul carceral. A fost inițial recompensat cu suplimentarea unor drepturi de două ori, ulterior a fost sancționat disciplinar o dată, sancțiune activă în prezent. Nu a participat la programe de reintegrare socială. A participat la activități productive în exteriorul locului de deținere în perioada 08.06._13.
Propunerea Comisiei a fost în sensul respingerii cererii de liberare condiționată, cu stabilirea unui termen de rediscutare după data de 04.04.2014.
Prima instanță a constatat că petentul condamnat a mai fost condamnat de trei ori pentru și liberat condiționat de trei ori. Astfel, deși îndeplinește condițiile privitoare la executarea fracției necesare din pedeapsă, antecedentele sale penale, în special faptul că a mai fost de două ori liberat condiționat, afectează posibilitatea de a putea obține liberarea condiționată.
Legiuitorul a stabilit ca la analiza oportunității liberării condiționate a unui deținut instanța să țină seama și de antecedentele sale penale, tocmai pentru a constata dacă scopul pedepsei, prevăzut de art.52 C.pen., a fost realizat prin intermediul eventualelor pedepse aplicate anterior.
Deși petentul condamnat a fost recompensat de două ori, instanța a reținut că acesta a fost sancționat în data de 21.10.2013, astfel că nu există dovezi de îndreptare, față de perseverența infracțională a acestuia și față de comportamentul din cadrul locului de deținere. Instanța a apreciat că pedeapsa nu și-a atins scopul, acela ca petentul să nu mai săvârșească noi infracțiunii, astfel că durata din pedeapsa aplicată executată până în prezent, chiar dacă depășește două treimi, nu este suficientă să îndeplinească scopul pedepsei, acela de prevenție si corecție, fiind justificată și necesară executarea în continuare a pedepsei de către petentul condamnat.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art.450 al.1 C.pr.pen., raportat la art. 59 al.1 C.pen., instanța a respins ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat, iar în temeiul art.450 al.2 C.pr.pen., cererea va putea fi reînnoită după data de 01.02.2014, acest termen fiind suficient pentru ca petentul să dea dovezi de îndreptare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, condamnatul C. I., cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 13.12.2013, sub număr de dosar_ .
Recursul nu a fost motivat în scris, temeiurile care au justificat introducerea cererii fiind dezvoltate doar oral, în condițiile prevăzute de art.38510 alin.3 C.p.p.
Examinând sentința recurată atât prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile prevăzute de art.3856 alin.3 C.p.p., tribunalul constată că recursul este nefondat, sentința Judecătoriei Timișoara fiind temeinică și legală.
Astfel, tribunalul reține că, în conformitate cu dispozițiile art.59 C.pen., pentru a se putea dispune liberarea condiționată a unei persoane din executarea unei pedepse privative de libertate care nu depășește 10 ani este necesar ca persoana în cauză să fi executat cel puțin 2/3 din durata pedepsei închisorii care i-a fost aplicată și ca pe durata executării pedepsei să fi fost stăruitor în muncă, disciplinat și să fi dat dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Acordarea beneficiului liberării condiționate nu intervine în mod automat în momentul împlinirii fracției prevăzute de lege, ci este necesar să existe probe în sensul corijării comportamentului de către persoana condamnată și a reeducării acesteia, care să convingă instanța ca scopul pedepsei a fost atins chiar prin executarea parțială a acesteia. Aceste probe sunt evidențiate, conform art. 59 C.p., de stăruința depusă în muncă, de implicarea în activitățile educative, precum și de comportamentul condamnatului atât cu personalul din penitenciar, cât și cu ceilalți deținuți, toate acestea analizate și prin prisma antecedentelor penale evidențiate de condamnat.
În cauză, în ceea ce privește condiția referitoare la fracția din pedeapsă care trebuia executată de petent pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, precum și cea privind participarea la activități lucrative, raportat la materialul probatoriu existent la dosar se observă că în mod corect prima instanță a constatat că acestea sunt îndeplinite.
Însă, având în vedere comportamentul manifestat pe parcursul executării pedepsei, acesta fiind inițial recompensat cu suplimentarea unor drepturi de două ori, însă ulterior sancționat disciplinar pentru nerespectarea regulamentului de ordine interioară (21.10.2013), sancțiune activă în prezent, și nu a participat la programe de reintegrare socială, analizat prin raportare la trecutul infracțional al condamnatului, acesta suferind anterior alte condamnări la pedeapsa închisorii, cu privire la care a beneficiat de suspendare condiționată, iar apoi de liberare condiționată, fără ca ulterior să dea dovadă că s-a îndreptat, antecedență care evidențiază cu claritate că acesta nu a înțeles instituția liberării condiționate, care constituie un act de clemență dispus de legiuitor în vederea reeducării și reintegrării în societate a persoanei ce a suferit o condamnare, săvârșind ulterior alte fapte penale, precum și la împrejurarea că petentul se află la prima analiză, instanța de recurs apreciază că în mod corect prima instanță a considerat că timpul scurs până în prezent nu este suficient pentru a asigura reeducarea condamnatului, astfel încât, în temeiul art.450 C.p.p., a respins cererea de liberare condiționată ca neîntemeiată.
Totodată, prin raportare la durata pedepsei de executat, precum și la comportamentul inculpatului, se constată că în mod corect prima instanță a stabilit termen de rediscutare a cererii după data de 01.02.2014., acest termen apărând ca necesar și suficient pentru a asigura reeducarea inculpatului și a corija comportamentul antisocial de care acesta dă dovadă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 alin. 1 pct. 1 lit. b C.p.p. recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, urmând ca în temeiul art.192 alin.2 C.p.p. condamnatul să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Se va dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocat din oficiu
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct. 1 lit. b C.p.p, respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul recurent C. I. împotriva sentinței penale nr.3081/13.11.2013 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. obligă condamnatul recurent la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 10.01.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. C. Țira M. B. A. P.
Grefier,
V. D.
A.C.Ț/V.D.
3 ex./27.01. 2014
PI – jud. Timișoara – jud. T. L. M.
| ← Trafic de minori. Legea 678/2001, art. 13. Sentința nr.... | Cerere de reabilitare. Art.494 şi urm. C.p.p., art.134 şi... → |
|---|
