Trafic de minori. Legea 678/2001, art. 13. Sentința nr. 30/2014. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 30/2014 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 24-01-2014 în dosarul nr. 30/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.30/P.I
Ședința nepublică din 24 ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. P.
Grefier: R. P.
Pe rol fiind judecarea cauzei penale privind pe inculpatul T. T., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, faptă prev. de art. 13 al. 1 din Legea nr. 678/2000 cu aplic. art.41 al. 2 C.pen..
La apelul nominal făcut în ședința nepublică este prezent inculpatul în stare de arest asistat de avocat ales S. V., lipsă fiind părțile vătămate G. R. I., C. G. A. reprezentate de avocat B. S. I. în substituirea avocatului din oficiu B. D..
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Serviciul Teritorial Timișoara este reprezentată de procuror D. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care nemaifiind alte cereri formulate, excepții invocate, instanța constatând terminată faza de cercetare judecătorească, cauza fiind în stare de judecată se acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reprezentanta Parchetului, arată că din probele administrate în cauză, rezultă vinovăția inculpatului, iar încadrarea juridică a faptei reținute în actul de sesizare este corectă, astfel că solicită condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii în regim de detenție, a aplica inculpatului pedeapsa accesorie și a pedepsei complementare; deducerea reținerii și stării de arest a inculpatului, obligarea la despăgubiri civile către părțile vătămate constituite părți civile în cauză; obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare față de stat.
Apărătorul părților civile, solicită condamnarea inculpatului, arătând că din probele administrate în cauză rezultă vinovăția inculpatului, iar pe latură civilă, solicită obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile solicitate de părțile civile.
Avocat S. V. pentru inculpat, solicită schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de trafic de persoane prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. 1 din Legea 678/2001 în infracțiunea de proxenetism prevăzută și pedepsită de art. 329 alin. 3 din Codul Penal. Pe latură penală, solicită în principal, aplicarea prevederilor art. 18 indice 1 din Codul penal, și pe cale de consecință achitarea inculpatului conform art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b indice 1 din Codul de Procedură Penală, cu aplicarea unei amenzi administrative în limitele prevăzute de lege iar în subsidiar, aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege și să dispuneți suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei în baza art. 86 indice 1 din Codul Penal. De asemenea, la individualizarea pedepsei solicită ca instanța aibă în vedere aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. 1 lit. (a) și (c) Cod Penal privitor la „conduita buna a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii" și comportarea sinceră a acestuia în cursul procesului penal. Pe latură civilă, solicită respingerea acțiunii civile având în vedere că din înscrisurile aflate la dosarul cauzei și din declarațiile martorilor nu rezultă faptul că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa. Susține că în ceea ce îl privește pe inculpat, trebuia să se indice și să fie descris în concret fiecare act material care l-ar fi săvârșit. Arată că în cauza de față s-au efectuat acte de urmărire penală pentru infracțiunea de trafic de minori pentru trei persoane, însă doar inculpatul T. T. a fost trimis în judecată, iar celelalte persoane fiind absolvite de orice răspundere penală pe motiv că faptei care ar fi comis-o îi lipsește gradul de pericol social concret specific unei infracțiuni, impunându-se aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ. În cuprinsul rechizitoriului nu sunt descrise în concret faptele pentru care a fost trimis în judecată T. T., înțelegându-se doar în mod indirect faptul că numărul de acte materiale comise de inculpat ar fi fost mult mai mare decât cele comise de celelalte două persoane și că inculpatul și-ar fi însușit o cota-parte din prețul încasat. Arătă că rechizitoriul cuprinde doar formulări cu caracter generic, nu sunt identificate numărul de acte materiale care le-ar fi comis inculpatul, plasarea de clienți către părțile vătămate minore și câți bani a primit acesta cu titlu de cotă-parte din prețul primit de minore pentru serviciile sexuale prestate. Mai susține că prin rechizitoriul(fila 7) se invocă temeiul de drept, respectiv încadrarea juridică de care este acuzat inculpatul, câteva elemente materiale, respectiv recrutarea, primirea, găzduirea părților vătămate C. G. A. și G. R. I. fără să facă referire la cuvântul "exploatare" sens în care aceste elemente materiale fac vorbire de o altă infracțiune, respectiv cea de proxenetism, mai mult decât atât, din cuprinsul actului de inculpare se poate observa faptul că, nu se face referire la exploatare, afirmându-se doar că "inculpatul le-a găzduit în două locații din Timișoara primindu-le și găzduindu-le pe acestea". Nu s-a făcut o analiză clară a elementelor materiale ale laturii obiective privitor la infracțiunea prevăzută la art. 13 alin (1) din Legea 678/2001 așa cum în mod obligatoriu trebuia să se facă, mai ales că este vorba de elemente materiale identice cu cele de la infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin(l) sau (2) din Codul Penal și face referire la Decizia nr. XVI din 19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În speță s-a reținut prin rechizitoriu în drept la încadrarea juridică, trei elemente materiale care ar fi fost comise de inculpat, respectiv recrutarea, primirea și găzduirea, dar nu s-a indicat niciuna din formele sau modalitățile de exploatare. Mai susține că este adevărat că mai multe probe administrate în cauză ar putea fi interpretate în sensul că inculpatul T. T. a îndemnat părțile vătămate să desfășoare o astfel de activitate, însă decizia de a da curs propunerii acestuia i-a aparținut fiecăreia, fiind luată în mod liber. Din probele administrate în dosar rezultă că părțile vătămate nu au locuit cu inculpatul, ci erau chemate telefonic pentru a venit în locuința acestuia sau în alte locații atunci când acesta identifica clienți care solicitau astfel de servicii. Mai precizează că un element esențial în vederea stabilirii laturii subiective a infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea 678/2001 este existența sau nu a intenției calificate prin scop - al exploatării - intenție care nu s-a dovedit a exista în cauză. Având în vedere toate declarațiile administrate în cauză, se poate trage concluzia că faptele de care este acuzat inculpatul conduc la întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de proxenetism. Mai susține că lucrurile ar sta astfel dacă în speță într-adevăr acțiunile inculpatului asupra minorelor s-ar fi realizat prin vreuna dintre modalitățile alternative prevăzute de art. 13 din Legea nr. 678/2001 (recrutare, transportare, transferare, găzduire, primire a unui minor în scopul exploatării inclusiv sexuale). Simplul fapt că ar fi primit bani de la părțile vătămate nu poate constitui infracțiunea de trafic de minori deoarece și un proxenet încasează bani.
Mai arată că din probele administrate în cauză a rezultat că asupra nici uneia din părțile vătămate, în măsura în care au fost îndemnate la practicare prostituției, nu s-a exercitat de către inculpat vreo constrângere în acest sens, niciuna dintre acestea nefiind obligate să practice prostituția, aceste aspecte fiind pe larg susținute prin depozițiile martorilor audiați, făcând referire la declarația martorului Popeti C. din care rezultă că în locuința închiriată inculpatului nu avea loc o astfel de activitate pentru că acesta mergea, în apartamentul unde locuia inculpatul în fiecare zi, vecinii nu l-au anunțat că a fost zgomot în apartament sau că ar fi fost mai multe persoane în trecere, chiar dimpotrivă, acesta arată că nu a rezultat existența unor indicii care să arate prezența mai multor persoane în apartament.
Arată că în ceea ce privește individualizarea pedepsei, trebuie aplicate dispoz. art. 72, 74 al. 1 lit. a C.pen., conduita bună a inculpatului pe parcursul cercetărilor penale și înainte de săvârșirea faptei de care este acuzat. Mai arată că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei poate fi dispusă iar reeducarea poate fi complinită chiar și fără privarea de libertate - pentru care simpla aplicare a unei pedepse reprezintă un avertisment extrem de serios, de natură a sta la baza schimbării unor mentalități eronate. Apărătorul ales depune concluzii scrise.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că se consideră nevinovat și că nu a luat bani de la nimeni.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Serviciul Teritorial Timișoara nr. 77/D/P/2013 înregistrat la această instanță la data de 29.08.2013 sub nr. unic dosar, respectiv_, a fost trimis în judecată în stare de arest inculpatul T. T. pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori, faptă prev. de art. 13 al. 1 din Legea nr. 678/2001, în formă continuată prev. de art.41 al. 2 C.pen..
S-a reținut că la data de 03.04.2013 organele de poliție din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Timișoara - Serviciul de Combatere a Traficului de Persoane s-au sesizat cu privire la comiterea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat și trafic de minori față de inculpatul T. T. și față de numiții C. M. A. și M. I.-A., grup infracțional care le-ar fi racolat și supus la practicarea prostituției pe minorele C. G.-A. și G. R.–I.. Ulterior au existat indicii că între persoanele care le exploatau pe minore se aflau și inc. G. M. și înv. P. A., care au contribuit într-o mică măsură la exploatarea minorelor, însă față de aceștia din urmă prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unor amenzi administrative.
S-a reținut prin rechizitoriu că în perioada martie-iunie 2013 minorele G. R. I. și C. G. A. au fost exploatate prin supunerea la practicarea prostituției de către inculpatul T. T. în diferite imobile din mun. Timișoara, în sensul că inculpatul le-a recrutat, le-a primit și găzduit în două locații din Timișoara, le-a găsit clienți, primind și încasând o parte din contravaloarea serviciilor sexuale prestate de cele două minore.
S-a mai reținut că exploatarea minorelor s-a putut realiza cu ușurință deoarece minorele provin din familii dezorganizate, fiind lipsite de grija părintească, au crescut la centre pentru minori, pe care le-au abandonat, neavând instrucția școlară și maturitatea necesară analizării și percepției obiective a situației în care se aflau, lucru de care a profitat inculpatul T. T.. Acesta este cel care le-a racolat pe minore din Centrul de Primire în Regim de Urgență Timișoara. La data inițierii cercetărilor inculpatul locuia fără forme legale în Timișoara, Bv. L. R., nr.143, ., fiind cunoscut în zonă ca o persoană ce poate fi contactată pentru intermedierea de servicii sexuale, deseori punându-și la dispoziție apartamentul pentru astfel de activități.
Prin rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de M. I. A. și C. M. A. sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de minori, prev. și ped. de art. 13 alin. 1 din Legea 678/2000; s-a dispus de asemenea, neînceperea urmăririi penale față de T. Ttraian, M. I. A. și C. M. A., P. A. sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art.7 din Legea nr.39/2003 și s-a mai dispus neînceperea urmăririi penale față de G. R. I. și C. G. A. sub aspectul comiterii infracțiunii de prostituție, prev. de art.328 C.p..
În probațiune a fost atașat dosarul de urmărire penală nr.77/D/P/2013 al P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Timișoara( 3 volume), dosar ce cuprinde declarații inculpat, de părți vătămate, martorilor din faza de urmărire penală, procese verbale, actele procedurale încheiate ca urmare a activității de urmărire penală desfășurate în respectiva față a procesului penal, precum și procese verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice a căror înregistrare a fost autorizată legal în cauză. În faza de cercetare judecătorească s-au administrat probe cu înscrisuri, s-a luat declarație inculpatului T. T., părților vătămate G. R. I. și C. G. A., și au fost încuviințați și audiați în acuzare și în apărare martorii cu identitate protejată P. M., Dărăbanți A., au fost audiați martorii din rechizitoriu în acuzare și în apărare, respectiv martorii G. M., C. C., C. Ș. F., N. G. I., P. A., H. M. Babar, A. F. Emeric, N. C. L., S. C., M. R., P. R., B. S., P. I., A. A., B. I., C. I., M. L. M., P. C. C., S. E. și R. F. A., iar în apărarea inculpatului a fost audiată și martora T. D. L. M..
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța constată că ansamblul probelor aflate la dosar(administrate în faza de urmărire penală și cele din faza de cercetare judecătorească) confirmă și completează starea de fapt din rechizitoriu, instanța reținând în fapt următoarele:
Inculpatul T. T. fiind asociat la o firmă de transport - ., sub pretextul oferirii unui loc de muncă la această firmă a publicat mai multe anunțuri în ziar, respectiv a trimis sms-uri unor persoane care au dat anunțuri pentru căutarea unui loc de muncă, intrând astfel în contact cu diferite persoane de sex feminin, pe care ulterior a încercat să le racoleze pentru practicarea prostituției.
Prin intermediul unui anunț dat în luna decembrie 2012 în care a menționat că își caută de lucru( îngrijire bătrâni), ulterior minora C. G. A. l-a cunoscut pe inculpatul T. T. care i-a oferit un loc de muncă la firma sa. În acest sens inculpatul și minora s-au întâlnit la M. Donalds în Timișoara, în zona Spitalului Județean. Inculpatul T. T. a dus-o pe partea vătămată C. G. A. la un apartament situat într-un . pe care-l avea închiriat, spunând că acolo își desfășoară activitatea firma sa. Deși la început partea vătămată C. G. A. a avut îndoieli că acolo este o activitate de firmă, pe parcurs văzând că acolo există un birou cu calculator și tot felul de documente (chitanțe, dosare) aceasta l-a crezut pe inculpat care i-a prezentat apartamentul și i-a explicat cerințele legate de curățenia apartamentului. Inculpatul și partea vătămată C. G. A. a convenit ca partea vătămată să se angajeze în această activitate urmând ca inculpatul să-i plătească tariful de 10 lei pe ora de lucru, urmând să lucreze câte 2 sau 3 ore pe zi odată - de două ori pe săptămână sau ori de câte ori era necesar.
A doua zi partea vătămată fiind solicitată telefonic de către inculpat să meargă la curățenie, s-a deplasat la apartamentul inculpatului unde acesta i-a prezentat niște produse de curățenie, partea vătămată a făcut doar sumar curățenie (a aranjat patul și a măturat) și în discuțiile purtate cu inculpatul acesta i-a dat de înțeles că o place, spunându-i că o fată așa frumoasă ca ea nu ar trebui să lucreze la curățenie, inculpatul spunându-i totodată că o poate angaja pe un alt post de secretară la firma lui pentru un salariu atractiv și că partea vătămată să întrețină cu el relații sexuale pe care inculpatul trebuia să i le plătească. Partea vătămată i-a relatat inculpatului situația dificilă familială și materială în care se afla pentru că avea un copil mic și greutăți financiare. Partea vătămată C. G. A. a fost de acord cu această propunere și fiind convinsă că inculpatul o va ajuta dată fiind situația dificilă în care se afla, a întreținut relații sexuale cu inculpatul primind de la acesta suma de 30 lei.
Într-una din zilele următoare, la solicitarea inculpatului, partea vătămată a mers la apartamentul inculpatului, au întreținut din nou relații sexuale însă inculpatul nu a mai plătit-o invocând că nu a primit niște bani pe care trebuia să-i primească pentru unele transporturi. În realitate aceasta era o stratagemă a inculpatului de care s-a folosit pentru a-i propune părții vătămate C. G. A. ,,să facă bani mai ușor,, în sensul de a întreține relații sexuale cu diferiți bărbați pe care el i-ar putea prezenta susținând că în domeniul său de activitate își desfășoară activitatea foarte mulți bărbați. Inculpatul T. T. i-a expus părții vătămate toate avantajele de care putea beneficia: că va putea să desfășoare activitatea de prostituție în acel apartament al său, că bărbații pe care el îi va prezenta îi vor plăti serviciile și că nu va păți nimic rău în sensul că nu exista riscul să ia bătaie de la vreun client sau să nu primească prețul serviciilor sexuale prestate. Inculpatul i-a spus părții vătămate că va trebui să îi plătească și lui o sumă din ceea ce urma să încaseze de la clienți sub pretextul ca să plătească utilitățile aferente folosirii apartamentului de către partea vătămată pentru activitatea de prostituție. Inculpatul i-a cerut părții vătămate ca la un anumit număr de clienți respectiv doi, aceasta să îi presteze lui un serviciu sexual gratuit. Inculpatul i-a mai spus părții vătămate că ea va negocia și va încasa de la clienți prețul serviciilor sexuale prestate.
Datorită situației dificile familiale și financiare în care se găsea și asigurărilor mai sus menționate făcute de către inculpat, partea vătămată a fost determinată de inculpat să accepte această propunere, astfel că în continuare inculpatul a început să-i aducă părții vătămate diverși clienți, relațiile sexuale derulându-se în perioada următoare inclusiv luna martie 2013 la locuința deținută inițial de inculpat în chirie, și apoi - începând cu luna aprilie până în primele zile din luna iunie, la locuința închiriată de inculpat situată în Timișoara, .,nr.143, . de 50-60 de lei pentru o prestație sexuală, pe care parte vătămată îl încasa de la fiecare client, din care îi dădea inculpatului sume de 20-30 de lei de la fiecare client, cu precizarea că la un moment dat între inculpat și partea vătămată au apărut discuții întrucât inculpatul încasa de la clienți tarife mai mari decât ceea ce știa partea vătămată.
Probele dosarului relevă că inițial inculpatul nu a cunoscut vârsta părții vătămate C. G. aceasta spunându-i că are 20 de ani, însă după câteva zile i-a spus inculpatului că are 17 ani. De altfel, inculpatul a cunoscut că partea vătămată este minoră și datorită faptului că atunci când a sunat-o în timp ce partea vătămată se afla într-un centru - Adăpost de noapte și zi din Timișoara, aceasta i-a relatat unde este și că se vor întâlni atunci când aceasta va obține o învoire. Când partea vătămată a primit un bilet de voie de la centru, s-a întâlnit cu inculpatul, acesta i-a prezentat un client cu care ea a întreținut în apartamentul inculpatului relații sexuale. Partea vătămată i-a dat inculpatului numărul de telefon fix de la centru unde se afla, precizându-i că a spus la centru că va merge să facă curățenie la o firmă și atunci când inculpatul o va căuta să spună că este șeful firmei unde făcea curățenie. La un moment dat inculpatul a sunat pe telefonul fix de la centru, s-a prezentat a fi șeful părții vătămate și pentru a nu se da de gol la centru cei doi au vorbit codat, inculpatul chemând-o ,, la lucru,,. Un reprezentant al centrului(martorul A. F.), aflând că partea vătămată trebuie să meargă la lucru, a vorbit personal la telefon cu inculpatul și i-a spus că trebuie să-și ia un angajament scris cu privire la faptul că aceasta lucrează la firma sa pe care să-l aducă la centru, dictându-i totodată conținutul în mare al documentului, pe care trebuia să fie aplicată semnătura și parafa firmei. În acea zi partea vătămată a primit bilet de voie, s-a întâlnit cu inculpatul, acesta i-a adus un client italian cu care partea vătămată a întreținut relații sexuale în apartamentul inculpatului, împrejurare în care, din discuțiile cu clientul italian partea vătămată a aflat de la acesta că inculpatul a încasat anterior de la italian un preț mult mai mare decât cel declarat de inculpat părții vătămate. Ziua următoare din nou partea vătămată a primit învoire de la centru și s-a dus la apartamentul inculpatului unde acesta a scris în fața părții vătămate angajamentul existent la dosarul cauzei, prin care se obliga să aibă grijă de partea vătămată pe perioada cât aceasta va fi plecată din centru pentru a presta curățenie, înscris pe care partea vătămată l-a depus la centru și în baza căruia putea să părăsească centrul zilnic cu condiția de a se întoarce seara. Așadar și în aceste împrejurări inculpatul a luat cunoștință de faptul că partea vătămată este minoră.
Referitor la înscrisul menționat, instanța reține că prin probele de la dosar s-a stabilit că acest înscris a fost întocmit de inculpatul T. T., care l-a ștampilat – pentru a face dovada că provine de la o societate autorizata - cu o ștampilă aparținând Întreprinderii Familiale S. A. R., ștampilă declarată de reprezentanții firmei ca fiind nulă, urmare sustragerii, la sfârșitul anului 2012. Acest înscris a fost supus unei expertizări grafice, pentru a se stabili dacă există identitate de persoană, între persoana care a redactat înscrisul olograf intitulat „ angajament” semnat de P. T. și un alt înscris obținut în cadrul cercetărilor și care a fost scris de inc. T. T., prin Raportul de constatare tehnico–științifică nr._/04.06.2013 expertul criminalist a stabilit că cele două înscrisuri au fost redactate de aceeași persoană. Inculpatul T. T. a recunoscut că a întocmit înscrisul în cauză pentru ca minora C. G. A. să poată sa se deplaseze la domiciliul său însă inculpatul a susținut că pentru a-i face curățenie.
Probele dosarului dovedesc că inclusiv după începutul lunii aprilie după ce inculpatul s-a mutat în alt apartament cu chirie pe .. 143, . ce partea vătămată a plecat de la centrul unde se afla, aceasta a continuat să presteze activități de prostituție la insistențele inculpatului, clienții fiindu-i aduși de către acesta. În acest sens este relevantă declarația martorului B. I. unul dintre clienți (care arată că inculpatul i-a propus să întrețină relații sexuale cu o tânără pe care a cunoscut-o în apartamentul inculpatului, contra sumei de 50 lei, filele 132, 133 dosar. u.p., fila 287 dosar instanță Vol. I), precum și declarația părții vătămate care arată că după ce s-a mutat la prietenul lui T.( care nu știa cu ce se ocupă) inculpatul o contacta telefonic când inculpatul avea clienți, și la refuzul victimei de a mai presta servicii sexuale la cererea inculpatului acesta o va amenința că îi va spune prietenului ei cu ce se ocupă, inculpatul insistând ca partea vătămată să vină la apartament și pentru a o convinge, îi spunea că este ultimul client.
În perioada în care inculpatul locuia în chirie la primul apartament în discuțiile purtate de inculpat cu partea vătămată C. G. A., inculpatul a întrebat-o dacă mai are vreo prietenă pe care să o aducă însă să nu-i spună că este vorba despre alți bărbați, și partea vătămată l-a întrebat(conform susținerii părții vătămate) dacă are nevoie de o fată doar pentru curățenie, știind că o colegă de-a sa din centru G. R. își căuta de lucru, însă pentru că avea doar 14 ani nu își găsea.
După aceste discuții partea vătămată C. G. A. a adus-o pe minora G. R. la locuința inculpatului. Inițial în discuțiile purtate între cei trei a fost vorba despre prestarea de servicii de curățenie însă când inculpatul și minora G. R. s-au dus în camera alăturată datorită atitudini agresive a inculpatului care a început să o tragă pe minoră și a încercat să o dezbrace, minora s-a speriat și a început să plângă, motiv pentru care a intervenit C. G. A. apostrofându-l pe inculpat pentru atitudinea lui și a liniștit-o pe numita G. R.. Apoi inculpatul și minora G. R. fiind în altă cameră, inculpatul a încercat să facă sex însă în declarația dată la instanță minora a precizat că nu mai poate să spună despre cele întâmplate în acel moment. În discuțiile purtate în continuare cu minora G. R. inculpatul i-a spus că dacă vrea să facă „acest lucru”, poate să facă rost de clienți întrucât cunoaște acolo unde lucrează el. În aceleași discuții inculpatul i-a spus acestei minore că o să fie împreună și că el o să aibă grijă de ea, partea vătămată fiind convinsă în acest fel ca să întrețină relații sexuale pe bani, inculpatul precizându-i și că așa poate să facă rost de bani ca să se întrețină pentru că ea este singură în Timișoara și nu este lângă familia ei.
În perioada următoare și victima G. R.(în vârstă de 14 ani) a întreținut relații sexuale cu clienți aduși de inculpat la apartamentul acestuia contra sumei de 50, 60 lei, sumă care uneori era primită de victimă însă alteori de inculpat și s-a întâmpla ca uneori victima să-i dea inculpatului din sumele pe care ea le încasa de la clienți, tarifele fiind spuse clienților de către inculpat, partea vătămată precizând că fiind mai timidă nu putea spune clienților tarifele.
După ce inculpatul s-a mutat la cel de-al doilea apartament de pe .. 143, . R. a continuat să întrețină relații sexuale contra unor sume de bani cu diferiți clienți aduși de inculpat. La un moment dat în perioada în care inculpatul a locuit la acest apartament, victima a fost ținută închisă în apartament (situat la etajul 8), de către inculpat o perioadă de 4 zile în care a fost constrânsă să se prostitueze și a reușit să plece din apartament, reîntorcându-se la centru doar atunci când a venit proprietarul apartamentului(martorul P. C.) să ude florile, însă victima nu i-a spus acestuia că a fost ținută în apartament de către inculpat, iar la întrebările adresate de proprietar dacă este fiica inculpatului, victima a confirmat. Când s-a dus la centru – adăpostul mai sus menționat, minora a relatat unei persoane din cadrul centrului despre cele întâmplate, precizându-i martorei P. M. că îi era teamă să nu afle T. că ea a spus, manifestându-i teamă să nu fie dusă în străinătate și vândută.
În perioada celor patru zile în care a stat închisă în apartamentul inculpatului, minora G. R. a precizat că nu putea ieși din apartament pentru că ușa era încuiată cu cheia și nu se putea deschide din interior și într-una din zile a luat o șurubelniță ca să deschidă ușa, însă a renunțat pentru că s-a gândit că vine inculpatul și o prinde și nu este bine. Minora a precizat că inculpatul nu a lovit-o niciodată însă s-a simțit constrânsă psihic în acele zile, că inculpatul i-a spus că vrea să aibă grijă de ea ca să nu mai stea la centru și că să nu iasă afară ca să nu o vadă A. care vroia să o vândă. În acele zile minora nu i-a spus inculpatului că vrea să plece atunci când el venea după amiaza sau seara acasă, minora gândindu-se că nu o lasă să plece. În acele zile minora avea doi, trei clienți pe zi care veneau la apartament și despre care ea știa că sunt trimiși de către inculpat. Sumele de bani ce reprezentau tariful între 60 și 100 lei erau încasate de minoră, însă îi dădea inculpatului 20, 30 lei de la fiecare client.
Concludente în sensul stării de fapt mai sus reținute de către instanță, sunt declarațiile victimelor, coroborate cu declarațiile martorilor P. M. și A. F. – persoanele din cadrul centrului la care s-a aflat inițial minorele, persoanele pe care inculpatul a încercat să le racoleze în aceeași modalitate, R. F. A., M. R., M. L. M., declarația martorului P., declarațiile martorilor B. I., A. A., înscrisurile aflate la dosar, precum și conținutul convorbirilor telefonice a căror înregistrare a fost legal autorizată, convorbiri redate în formă scrisă în procesele verbale aflate la dosarul de urmărire penală Vol. IV.
Astfel, în declarațiile date la urmărirea penală și în fața instanței de judecată partea vătămată C. G. A., a arătat detailat împrejurările în care a fost racolată și determinată de inculpat să presteze servicii sexuale contra unor sume de bani. În cuprinsul declarațiilor este evidențiată împrejurarea că victima a fost constrânsă, fiind convinsă de către inculpat să se prostitueze dându-i asigurări că va avea grijă de ea și că în acest fel va putea obține bani pentru rezolvarea situației dificile familiale și financiare în care se afla victima și pentru a-l ajuta financiar pe inculpat care la rândul lui se confrunta cu dificultăți financiare. De asemenea, în declarațiile acestei părți vătămate se fac referiri la împrejurările în care a fost racolată cealaltă victimă minoră însă partea vătămată C. G. A. menționează în declarația sa că doar ulterior a aflat de la minora G. R. că a fost ținută de inculpat timp de câteva zile în apartamentul lui și obligată să întrețină relații sexuale cu diverși clienți.
Declarația acestei părți vătămate(C. G. A.), se coroborează cu declarația părții vătămate G. R.. În declarațiile acesteia este descrisă aceeași modalitate folosită de inculpat pentru racolarea și constrângerea, determinarea victimelor la practicarea prostituției în sensul că inculpatul inițial întreținea relații sexuale cu victimele și apoi le spunea că vor fi împreună, că va avea grijă de ele și că pentru a se întreține pot obține bani ușor din relațiile sexuale contra cost cu clienți pe care-i va găsi inculpatul printre cunoscuții lui, relațiile sexuale urmând să aibă loc în apartamentul pus la dispoziție de către inculpat.
Referitor la modalitățile reținute de instanță în cuprinsul stării de fapt, în care parte vătămată G. R. a fost constrânsă de către inculpat să întrețină relații sexuale cu clienți aduși, trimiși de inculpat, precum și în legătură cu perioada în care a fost ținută de către inculpat timp de patru zile în apartament și obligată să se prostitueze cu clienții trimiși de inculpat, se constată că declarațiile victimei date la urmărirea penală se completează cu declarația dată la instanță(filele 208-210 Vol. I dosar instanță, filele 37-46 Vol. III dosar u.p.).
În aceste declarații partea vătămată G. R. face relatări despre modul în care inculpatul a determinat-o să accepte să întrețină relații sexuale cu clienți aduși de inculpat contra unor sume de bani, victima precizând că inițial a fost speriată de inculpat și chiar a început să plângă, însă ulterior a fost convinsă de inculpat sub pretextul că inculpatul i-a spus că vrea să fie împreună, că vrea să aibă grijă de ea(fila 209 dosar instanță Vol.I), inculpatul i-a mai spus că ea fiind singură în Timișoara doar așa putea să facă rost de bani să se întrețină. Victima a făcut referiri în detaliu în declarațiile date la urmărirea penală și la instanță despre întreținerea de relații sexuale cu clienți trimiși sau aduși de inculpat la primul apartament al inculpatului, dar și în al doilea apartament în care a locuit inculpatul și în care victima a fost ținută închisă patru zile. În declarația dată la instanță(fila 208 verso, fila 209) victima precizează că atunci când s-a referit la faptul că a fost închisă în apartament, pentru ea însemnat că a fost „sechestrată într-un loc în care nu voia să fie”. A mai arătat că în acele zile a fost constrânsă psihic și chiar dacă inculpatul nu a lovit-o niciodată, ea nu i-a spus inculpatului că vrea să plece pentru că s-a gândit că acesta nu o va lăsa. A mai precizat că nu avea cheie de la apartament pentru că atunci când inculpatul pleca, lua cheia și ușa nu se putea deschide din interior fără cheie. Minora a mai relatat că în acele zile clienții erau trimiși de către inculpat care le-a spus clienților cât să plătească și din banii care îi erau lăsați de clienți, ea îi dădea inculpatului 20, 30 lei de la fiecare client. Victima a mai precizat că inculpatul i-a spus să nu iasă afară ca să nu o vadă A. care vroia să o vândă conform spuselor inculpatului. A mai precizat victima că în acele zile uneori s-a întâmplat că inculpatul a venit cu clienți până sus la apartament și l-a văzut de trei, patru ori când inculpatul a luat bani de la clienți după ce victima a întreținut relații sexuale cu clienții.
În declarațiile martorului P. C. proprietarul apartamentului(filele 107-112 dosar u.p. și fila 290-291 dosar instanță), acesta arată că la începutul lunii aprilie 2013, a închiriat inculpatului T. T. două camere din apartamentul de 3 camere situat pe .. 143, .), pentru o perioadă de circa două luni și vreo 10 zile și în acea perioadă martorul mergea des la apartament pentru a uda florile. În declarația dată la urmărirea penală martorul arată că într-o zi a găsit o fată la apartament și când a întrebat-o dacă este fiica lui T., aceasta a confirmat, însă în declarația dată ulterior la instanță martorul a precizat că acea persoană nu este fiica inculpatului, ci este persoana recunoscută într-una dintre fotografiile aflate la dosar ce i-au fost prezentate martorului spre vedere, respectiv numita G. R.. De asemenea, în declarația dată la instanță(filele 290, 291 dosar instanță Vol. I) martorul susține că într-adevăr când a mers la apartament a găsit la un moment dat o fată și în alte rânduri a mai găsit câte o fată. Martorul a declarat că înainte cu vreo două săptămâni de a fi arestat inculpatul, când a mers la apartament în lipsa inculpatului a găsit două fete (una blondă și una brunetă), una dintre ele spunându-i că ar fi fiica inculpatului și martorul i-a dat telefon inculpatului, acesta a părut deranjat de întrebările martorului despre acele fete. Martorul a precizat că sigur nici una dintre cele după fete nu era fiica inculpatului care avea un copil mic și pe care a văzuse anterior la apartament. Martorul a precizat în legătură cu cele două fete(una blondă și una brunetă pe care le-a găsit la apartament), că nu a înțeles ce căutau ele atunci în apartament și că la plecare cele două au încuiat ușa cu cheia pe care o aveau de la T., martorul menționând că i-a dat inculpatului doar o singură cheie. În declarațiile date în dosar martorul a precizat că dacă ușa apartamentului era încuiată, nu se putea deschide decât cu cheia nefiind un alt mecanism de deschidere, iar apartamentul era situat la etajul opt.
Referitor la aspectul menționat în declarația martorului că trecea destul de des pe la apartamentul închiriat inculpatului, instanța reține că această împrejurare nu este de natură a exclude implicarea inculpatului în acțiunile ce alcătuiesc activitatea infracțională de care este acuzat inculpatul, mai ales că martorul a precizat că doar trecea pe la apartament să verifice și să ude florile fără a rămâne timp îndelungat și doar o singură dată martorul susține că a rămas în cursul nopții în apartament.
De asemenea, în declarațiile martorului A. A.(filele 128-130 dosar u.p și fila 286 dosar instanță), acesta arată că a întreținut relații sexuale cu minora C. G. A. pe care a cunoscut-o prin intermediul lui P. A. în incinta barului în imediata apropiere de ., raporturile sexuale având loc în interiorul apartamentului locuit de inculpatul T. T., pe care martorul îl cunoștea. În declarația dată la instanță martorul a făcut precizarea că a urcat împreună cu partea vătămată și cu T. T. cu liftul până la apartamentul inculpatului, acesta(inculpatul) fiind cel care a deschis ușa apartamentului după care inculpatul a plecat.
În declarația martorului cu identitate protejată P. M., persoană angajată în cadrul Adăpostului de Zi și N. pentru Copii străzii Timișoara, martorul a arătat că minora C. G. A. i-a relatat despre faptul că aceasta, dar și minora G. R. I. au intrat în sfera de influență a mai multor persoane care se ocupau cu proxenetismul, acestea fiind obligate să întrețină relații sexuale cu mai multe persoane. Ambele minore plecau din adăpostul unde erau cazate, motivând că muncesc la o firmă unde fac curățenie la un anume ,,T.,,. Ulterior G. R. I. a povestit că ,,T.,, este proxenet și acesta aducea în apartamentul în care locuia, în apropierea Spitalului Județean Timișoara, diverși clienți persoane de sex bărbătesc printre care și italieni, martora observând că fetele veneau la centru cu sume de 50, 60 lei. În declarația dată la instanță martora a precizat și aspectul că minora G. R. i-a relatat mai greu și faptul că „îi este frică de domnul T.”, martorul făcând și precizarea că ea a înțeles că minorei îi era teamă să nu fie dusă în străinătate și vândută.
Martorului A. F. Emeric, director al Centrului de primire în regim de urgență Timișoara, în declarația sa a arătat că a avut unele discuții cu minora C. G. A. din care a reieșit că și-a găsit de lucru prin intermediul unei cunoștințe, în sensul de a face curățenie în birouri. Acesta i-a cerut minorei să-i aducă un înscris care să ateste că ceea ce i-a declarat verbal este adevărat, astfel că minora i-a prezentat înscrisul intitulat „angajament” semnat de un anume P. T.. Martorul a mai declarat că a vorbit la telefon cu această persoană care l-a asigurat că A. muncește la firmă și că aceasta venea la lucru împreună cu G. R. I..
Martorul Prohoveanu A. în declarațiile date la urmărirea penală și la instanță (fila 32 dosar u.p., fila 221 dosar instanță), martorul precizează că într-o discuție cu inculpatul T. T. la cafe-bar, inculpatul i-a spus că are fere care fac sex pentru o anumită sumă de bani. Martorul arată că inculpatul T. aducea clienți pentru sex celor două fete A. și R. și le-a pus la dispoziție apartamentul lui. Martorul mai precizează că el personal a întreținut relații sexuale cu G. în apartamentul lui T. T. și că a cunoscut-o prin intermediul lui T.. În declarația dată la instanță, martorul face precizarea că el știa de la bar că inculpații aducea clienți celor două fete pentru sex, că acolo se vorbea în sensul că vorbea inculpatul, vorbea martorul și alte persoane care erau în acel bar.
De asemenea, instanța mai reține ca fiind relevante și declarațiile martorelor M. R., M. L., R. F. A., P. R. cu privire la preocupările inculpatului de a racola diverse persoane de sex feminin, inclusiv modalitățile folosite de inculpat pentru a racola asemenea persoane pe care să le determine apoi să întrețină relații sexuale cu clienți oferiți de el în schimbul unor avantaje financiare.
În ceea ce privește declarațiile martorilor C. C. și T. D. L. M., instanța constată că nu poate reține conținutul acestor declarații cu privire la împrejurările că inculpatul nu ar fi fost implicat în acțiunile de obligare a celor două victime la întreținerea de relații sexuale contra unor sume de bani, declarațiile acestor martori fiind contrare celorlalte probe mai sus menționate din care rezultă starea de fapt reținută de instanță. Instanța apreciază că faptul că martora T. D. L. M. - fiica inculpatului și concubinul acesteia martorul C. C. ginerele inculpatului ar fi locuit împreună cu copilul lor minor în vârstă de câteva săptămâni în anumite zile în al doilea apartament închiriat de inculpat, nu exclude comiterea acțiunilor infracționale reținute în sarcina inculpatului în raport de împrejurarea că nu s-a dovedit că aceștia ar fi locuit efectiv în acel apartament în cele patru zile în care în apartament s-a aflat victima G. R. I.. De altfel, în declarația victimei G. R. I. aceasta precizează că la un moment dat - anterior celor patru zile, a întreținut relații sexuale, inclusiv cu martorul C. C. fără plata vreunor sume de bani, într-o seara aflându-se în compania inculpatului și a acestui martor(fila 208 verso dosar instanță Vol.I). Altă împrejurare susținută de victimă se referă la faptul că în perioada celor patru zile în care a fost ținută închisă în apartament de către inculpat, a comunicat telefonic de pe telefonul inculpatului cu acest martor.
Pe de altă parte referitor la declarațiile acestor martori, instanța reține că la filele 45-51 dosar instanță Vol. II, se află procesul verbal și rezoluția din 09.01.2014 înregistrate la nr. 3/VIII/1/2013 cu privire la plângerile numitei C. G. A., plângeri în care se face referire la numiții C. C., T. D., P. A. trimise spre soluționare la P. de pe lângă Judecătoria Timișoara sub aspectul infracțiunilor de fals în declarații, prev. de art. 25 C.pen., trap. la art.292 C.pen., și amenințare prev. de art. 193 C.pen., în cuprinsul plângerii făcându-se referire la pretinse acțiuni ale acestora în legătură cu declarații ale părții vătămate în prezentul dosar.
Fapta mai sus descrisă în cuprinsul stării de fapt reținute de instanță, constând în aceea că inculpatul T. T. în perioada martie-iunie 2013 le-a obligat, supus pe părțile vătămate G. R. I. și C. G. A. (cunoscând că sunt minore) la practicarea prostituției, exploatându-le sexual în sensul că le-a recrutat, le-a primit și le-a găzduit în două locații din Timișoara, în care chiar inculpatul locuia, determinându-le să întrețină relații sexuale cu clienții găsiți de inculpat, încasând și primind o cotă-parte din contravaloarea serviciilor sexuale prestate de victimele minore, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.13 al.1 din Legea 678/2001, cu aplic.art.41 alin.2 C.p. – trafic de minori în forma continuată, prev. de art.41 al. 2 C.pen., fapta fiind comisă în baza aceleași rezoluții infracționale.
Potrivit art. 13 din Legea nr. 678/2001 constituie infracțiunea de trafic de minori recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unei persoane cu vârsta cuprinsă între 15 și 18 ani, în scopul exploatării acesteia.
În raport de aceste dispoziții legale și starea de fapt reținută de instanță, se constată că elementul material al laturii obiective a infracțiunii constă în acțiunile inculpatului de a recruta și de a găzdui pe cele două victime minore în scopul exploatării sexuale a acestora.
Sub aspectul laturii subiective se reține că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă.
Deși în declarațiile date în faza de urmărire penală și în fața instanței inculpatul nu a recunoscut fapta susținând că a primit-o în locuință pe C. G. A. doar pentru a-i face curățenie și a susținut că nu a sunat la centru de primire unde era minora să se intereseze de aceasta și doar o singură dată G. a venit la el în locuință împreună cu o altă fată G. R. ca să-i facă curat.
Aceste susțineri ale inculpatului sunt însă combătute de probele aflate la dosar mai sus analizate de către instanță, probe care dovedesc neîndoielnic vinovăția inculpatului pentru fapta de trafic de minori în formă continuată reținută în sarcina sa.
În apărarea inculpatului, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art. 13 al 1 din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea de proxenetism, prev. de art. 329 al. 3 C.pen..
În ceea ce privește această cerere, instanța reține că este nefondată, urmând a fi respinsă întrucât probele dosarului (analizate în detaliu de instanță), dovedesc în mod cert că cele două victime minore nu au practicat de bună voie prostituția ci dimpotrivă s-a dovedit neîndoielnic că au fost obligate, constrânse prin diferite metode (descrise în cuprinsul stării de fapt reținute de instanță) de către inculpat să întrețină relații sexuale cu diverși clienți care erau aduși sau trimiși de inculpat la cele două locații în care inculpatul a locuit cu chirie.
Ori, în condițiile în care s-a dovedit că exploatarea sexuală a celor două victime minore care au fost obligate la practicarea prostituției s-a realizat prin constrângere, nu se poate reține în sarcina inculpatului infracțiunea de proxenetism.
Instanța reține că diferența dintre infracțiunea de trafic de minori prev. de art. 13 al 1 din Legea nr. 678/2001 și infracțiunea de proxenetism, prev. de art. 329 al. 3 C.pen., constă tocmai în obiectul juridic generic diferit al celor două infracțiuni, respectiv de valoarea socială diferită, protejată de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor două legi: în cazul infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001 aceasta fiind apărarea dreptului la libertatea de voință și acțiune a persoanei, iar în cazul infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 C.pen., apărarea bunelor moravuri în relațiile de conviețuire socială și de asigurare licită a mijloacelor de existență.
Instanța mai constată că în ceea ce privește susținerea că ar fi existat consimțământul victimelor cu privire la întreținerea de relații sexuale cu diferiți clienți contra unor sume de bani, această susținere este neîntemeiată întrucât cele două victime exploatate sexual de către inculpat au fost obligate de către inculpat să consimtă la întreținerea de relații sexuale cu clienți aduși de inculpat contra unor sume de bani, fiind evidentă împrejurarea ce rezultă din probele dosarului că în cazul fiecăreia dintre victime inculpatul s-a folosit de diverse stratageme pentru a le constrânge pe victime, astfel cum rezultă din declarațiile acestora coroborate cu celelalte probe ale dosarului la care s-a făcut referire mai sus.
Cu privire la persoana inculpatului instanța reține că din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul a mai fost anterior condamnat la pedepse constând în amendă penală pentru fapte de furt săvârșită în condițiile art. 33, 34 C.pen., stabilindu-se pedeapsă rezultantă de 250.000 lei amendă penală prin sentința penală nr. 3146/1995 pronunțată în dosar nr._/1995 a judecătoriei Timișoara. De asemenea, prin ordonanța nr. 494/P/2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală în temeiul art. 181 C.pen., pentru art. 281 al. 2 C.pen..
În ceea ce privește susținerea în apărarea inculpatului de aplicare a dispoz. art. 181 C.pen., și achitarea inculpatului în temeiul art. 11 lit. a C.p.p., rap. la art. 10 lit. b1 C.p.p., cu consecința aplicării unei amenzi administrative, tribunalul apreciază că aceste dispoziții legale nu sunt incidente în cauză neputându-se reține că fapta inculpatului ar fi lipsită de pericol social, ori că ar fi adus atingere minimă valorii sociale ocrotite de lege în condițiile în care probele dosarului denotă că fapta inculpatului prezintă o gravitate sporită și constituie infracțiunea de trafic de minori, fiind îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracțiuni și antecedența penală a inculpatului conferă faptei un grad sporit de periculozitate.
În raport de aceste date menționate în cazierul judiciar al inculpatului, instanța constată că nu poate fi reținută în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art. 74 al. 1 lit. a C.pen., constând în conduita bună a inculpatului anterior comiterii faptei.
Având în vedere criteriile art. 52 C.pen., și criteriile de individualizare prev. de art. 72 C.pen., respectiv împrejurările concrete în care inculpatul a comis fapta, gradul de pericol social ridicat al faptei comisă în formă continuată, dar și persoana inculpatului care a mai săvârșit anterior fapte penale, și a avut o poziție nesinceră pe parcursul procesului penal, urmează a-l condamna pe inculpat la o pedeapsă care să reflecte o proporție adecvată între gravitatea faptei inculpatului, împrejurările în care a fost comisă fapta față de cele două victime minore, astfel că în raport de acest criterii instanța va condamna inculpatul la pedeapsa de 5(cinci) ani închisoare(limita minimă prevăzută pentru fapta inculpatului), apreciindu-se că această pedeapsă este de natură a asigura realizarea scopului pedepsei și prevenirea comiterii de alte fapte penale de către inculpat. De asemenea, văzând că pentru fapta de trafic de minori reținută în sarcina inculpatului este prevăzută și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, urmează a aplica inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza II lit. b C.pen., pe o durată de 2(doi) ani după executarea pedepsei principale, conform art. 53 al. 1 pct. 2 lit. a C.pen., art. 65 al. 1,2,3 C.pen..
Nu pot fi reținute susținerile în apărarea inculpatului privind aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere a executării, întrucât pedeapsa de 5 ani închisoare stabilită de instanță în cuantumul limitei minime prevăzută de lege pentru fapta inculpatului fiind peste limita de 4 ani prev. de art. 861 al. 1 lit. a C.pen., se constată că nu sunt îndeplinite aceste cerințe legale pentru alegerea unei alte modalități de executare.
În baza art. 71 C.pen., urmează a aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza II, lit. b C.pen., începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei ori grațierea totală, ori a restului de pedeapsă sau împlinirea termenului de prescripție.
Având în vedere că față de inculpat s-a luat măsura reținerii și arestării preventive, urmează ca în baza art. 350 al. 1 C.p.p., art. 160b al. 1,3 C.p.p., să se mențină starea de arest a inculpatului T. T. și în baza art. 88 C.pen., să se deducă din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând de la 13.06.2013 și până la zi.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei instanța reține că probele dosarului relevă că prin comiterea faptei față de părțile vătămate în împrejurările mai sus descrise au fost cauzate acestora prejudicii morale, constând în suferințele fizice și traumele psihice la care au fost supuse aceste victime, ca urmare a acțiunilor inculpatului, astfel că instanța apreciază că se justifică acordarea unor daune morale pentru compensarea prejudiciilor nepatrimoniale în raport de suferințele fizice și psihice suportate, dar și de cuantumul sumelor solicitate de fiecare dintre părțile vătămate, respectiv 5000 euro daune morale.
Apreciind că această sumă reprezintă o justă și echitabilă compensare a prejudiciului moral suportat de părțile vătămate, ținând cont și de principiul disponibilității acțiunii civile, tribunalul urmează ca în baza art. 14, 346 al. 1 C.p.p., art. 1349 C.civ., să oblige inculpatul T. T. la despăgubiri civile de 5000 euro – echivalent în lei la data executării, față de partea civilă G. R. I. și la despăgubiri civile de 5000 euro – echivalent în lei la data executării, față de partea civilă C. G. A..
În baza art. 191 al. 1 C.p.p., va obliga inculpatul la 4000 lei cheltuieli judiciare față de stat.
În baza art. 189 C.p.p., va dispune plata sumei de 300 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T., reprezentând plata onorariului pentru avocatul desemnat din oficiu pentru părțile civile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 334 C.p.p., respinge cererea formulată de inculpatul T. T. prin avocat ales, de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art. 13 al 1 din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea de proxenetism, prev. de art. 329 al. 3 C.pen..
În baza art. 13 al 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen., condamnă inculpatul T. T., fiul lui N. și L., născut la data de 07.03.1970 în Râșca, jud. Cluj, domiciliat în Timișoara, ., nr.4, ., CNP –_, pentru infracțiunea de trafic de minori în formă continuată, la pedeapsa de:
- 5(cinci) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza II lit. b C.pen., pe o durată de 2(doi) ani după executarea pedepsei principale, conform art. 53 al. 1 pct. 2 lit. a C.pen., art. 65 al. 1,2,3 C.pen..
În baza art. 71 C.pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza II, lit. b C.pen., începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei ori grațierea totală, ori a restului de pedeapsă sau împlinirea termenului de prescripție.
În baza art. 350 al. 1 C.p.p., art. 160b al. 1,3 C.p.p., menține starea de arest a inculpatului T. T. și în baza art. 88 C.pen., deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând de la 13.06.2013 și până la zi.
În baza art. 14, 346 al. 1 C.p.p., art. 1349 C.civ., obligă inculpatul T. T. la despăgubiri civile de 5000 euro – echivalent în lei la data executării, față de partea civilă G. R. I. și la despăgubiri civile de 5000 euro – echivalent în lei la data executării, față de partea civilă C. G. A..
În baza art. 191 al. 1 C.p.p., obligă inculpatul la 4000 lei cheltuieli judiciare față de stat.
În baza art. 189 C.p.p., dispune plata sumei de 300 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T., reprezentând plata onorariului pentru avocatul desemnat din oficiu pentru părțile civile.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 24 ianuarie 2014.
Președinte, Grefier,
A. PETRUTARAMONA P.
Red. A.P/R.P.
5 ex/05.03.2014
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
