Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 13/2014. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 13/2014 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 10-01-2014 în dosarul nr. 13/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr.13/2014
Ședința publică de la 10 Ianuarie 2014
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Judecător: M. B.
Judecător: A. P.
Grefier: V. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul T. a fost reprezentat de procuror O. Ț..
Pe rol judecarea recursului penal declarat de condamnatul recurent B. C. împotriva sentinței penale nr.3063/13.11.2013 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat petentul recurent, asistat de avocat desemnat din oficiu Pacev L., cu delegație avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Condamnatul recurent depune la dosar un memoriu.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat în cauză.
Apărătorul petentului recurent susține recursul și solicită admiterea acestuia, casarea sentinței de fond și, rejudecând cauza, admiterea cererii de liberare condiționată, având în vedere că a fost îndeplinită fracția prevăzută de lege, precum și celelalte condiții.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, raportat la datele comunicate de Penitenciarul Timișoara din care rezultă că petentul a fost liberat condiționat și din executarea pedepselor anterioare, aplicate pentru săvârșirea unor infracțiuni de aceeași natură, și, cu toate acestea, a continuat să săvârșească infracțiuni, aspect care denotă că acesta nu a înțeles finalitatea instituției liberării condiționate și că perioada efectiv executată nu este suficientă pentru reeducarea sa.
Petentul recurent, având cuvântul, solicită admiterea recursului și liberarea sa condiționată avându-se în vedere că nu a fost sancționat pe timpul detenției și a urmat mai multe cursuri de perfecționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.3063 din 13.11.2013 pronunțată de judecătoria Timișoara în dosarul nr._, prima instanță, în temeiul art. 450 alin. 2 C. pr. pen. și art. 59 alin. 1 C. pen. a respins ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul B. C., deținut în Penitenciarul Timișoara, de sub efectul pedepsei de 4 ani și 4 luni închisoare aplicată de Judecătoria Sânnicolau M. prin sentința penală nr. 280/2011.
În baza art. 450 alin. 2 C. pr. pen., a fixat termen de reînnoire a cererii după data de 04.04.2013.
În baza art.192 alin.2 C.pr.pen., a obligat condamnatul la plata sumei de 200,00 lei -cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu cuvenit apărătorului din oficiu va fi suportată anticipat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 06.11.2013, sub nr. de dosar_, condamnatul B. C. a solicitat liberarea sa condiționată din executarea pedepsei.
În fapt și în drept cererea nu a fost motivată.
La dosarul cauzei a fost comunicat din partea Penitenciarului Timișoara procesul-verbal nr. J2/_ din 05.11.2013 care concluzionează că, având în vedere că deținutul, fiind la prima analiză, este recidivist, a mai beneficiat de liberare condiționată și nu a înțeles finalitatea acestei instituții nu poate beneficia de liberare condiționată; s-a atașat acestuia și o caracterizare întocmită condamnatului de membrii comisiei care concluzionează că pe parcursul executării pedepsei a prezentat o conduită adecvată în raport cu normele instituției și s-a adaptat corespunzător la mediul carceral.
Analizând actele și lucrările dosarului, cu privire la analiza condițiilor legale, instanța a reținut următoarele:
- fracția de pedeapsă executată
B. C. a fost condamnat de Judecătoria Sannicolau M. la pedeapsa de 4 ani și 4 luni închisoare (1584 zile). Potrivit dispozițiilor art. 59 alin. 1 C. pen. și a interpretării Deciziei nr.67/2007 a ÎCCJ, la momentul judecării propunerii de liberare condiționată, condamnatul trebuie să aibă executată cel puțin 2/3 din pedeapsă, respectiv 1056 zile. El a fost depus în penitenciar la data de 24.05.2011, iar până în prezent a executat efectiv 1057 zile (897 zile efectiv executate și 160 zile câștigate pe baza muncii prestate), astfel că instanța a constatat că această condiție legală este întrunită.
b. condamnatul este stăruitor în muncă
Din procesul-verbal al comisiei și caracterizarea întocmită condamnatului B. C. rezultă că în timpul executării pedepsei a desfășurat activități lucrative; de altfel, în urma muncii prestate, acesta a și câștigat 160 de zile de închisoare considerate ca executate.
c. Condamnatul este disciplinat
Condiția cu privire la disciplină este îndeplinită. Astfel, condamnatul nu a fost sancționat disciplinar niciodată pe parcursul executării pedepsei, fiind recompensat de 11 ori.
d. Condamnatul dă dovezi temeinice de îndreptare
Întrucât legislația nu prevede în ce constau aceste dovezi temeinice de îndreptare și în ce mod ar trebui să se manifeste îndreptarea, rămâne ca instanța de judecată să aprecieze în mod suveran îndeplinirea acestei condiții prin raportare la natura infracțiunii pentru care deținutul a fost condamnat și la comportamentul său din timpul executării pedepsei, pentru a constata dacă este justificată încrederea ce ar trebui acordată condamnatului. Literatura a precizat că dovezile temeinice de îndreptare se desprind din buna comportare a condamnatului în orice împrejurare, din îndeplinirea conștiincioasă a oricăror îndatoriri, din respectul față de administrația locului de deținere și atenția față de ceilalți condamnați; această condiție vizează alte împrejurări decât cele legate de desfășurarea muncii și se referă la îndreptarea sub aspect moral a condamnatului.
Astfel, cu privire la infracțiunea comisă și urmările acesteia, instanța a constatat că B. C. a fost condamnat pentru o infracțiune de furt calificat, fiind anterior condamnat de încă două ori.
Se mai reține că deținutul B. C. a fost liberat condiționat și din executarea pedepselor anterioare, aplicate pentru săvârșirea unor infracțiuni de aceeași natură și, cu toate acestea, a continuat să săvârșească infracțiuni, aspect care denotă că acesta nu a înțeles finalitatea instituției liberării condiționate și că perioada efectiv executată nu este suficientă pentru reeducarea sa.
Totodată, s-a avut în vedere că petentul s-a implicat formal în programe de reintegrare socială și nu a participat activ la programe sociale și psihologice.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 450 alin. 2 C. pr. pen. și art. 59 alin. 1 C. pen., instanța a respins cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul B. C. de sub efectul pedepsei de 4 ani și 4 luni închisoare aplicată de Judecătoria Sânnicolau M. prin sentința penală nr. 280/2011, ca neîntemeiată, în temeiul art. 450 alin. 2 C. pr. pen., a fixat termen de reînnoire a cererii sau propunerii după data de 04.04.2014, în consens cu cel stabilit de penitenciar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, condamnatul B. C., cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 13.12.2013, sub număr de dosar_ .
Recursul nu a fost motivat în scris, temeiurile care au justificat introducerea cererii fiind dezvoltate doar oral, în condițiile prevăzute de art.38510 alin.3 C.p.p.
Examinând sentința recurată atât prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile prevăzute de art.3856 alin.3 C.p.p., tribunalul constată că recursul este nefondat, sentința Judecătoriei Timișoara fiind temeinică și legală.
Așa cum a arătat și prima instanță, și tribunalul reține că, conform disp. art. 59 C.p., pentru a se putea dispune liberarea condiționată – care este o posibilitate și nu o obligație pentru instanță – este necesar ca petentul să fi executat o parte din pedeapsă, și, totodată, să fie stăruitor în muncă, disciplinat și să dea dovezi temeinice de îndreptare, toate aceste criterii urmând a fi apreciate în mod necesar și prin raportare la antecedentele penale ale petentului.
În ceea ce privește condiția referitoare la fracția din pedeapsă care trebuia executată de petent pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, precum și cele privind stăruința în muncă și disciplina de care petentul trebuie să dea dovadă, raportat la materialul probatoriu existent la dosar se observă că în mod corect prima instanță a constatat că acestea sunt îndeplinite.
Însă, luând în considerare trecutul infracțional al condamnatului prin raportare și la faptul că acesta se află la prima analiză, acesta suferind anterior alte condamnări la pedeapsa închisorii din executarea cărora a fost liberat condiționat fără ca ulterior să dea dovadă că s-a îndreptat, antecedență care evidențiază cu claritate că acesta nu a înțeles instituția liberării condiționate, care constituie un act de clemență dispus de legiuitor în vederea reeducării și reintegrării în societate a persoanei ce a suferit o condamnare, săvârșind ulterior alte fapte penale, instanța de recurs apreciază că în mod corect prima instanță a considerat că timpul scurs până în prezent nu este suficient pentru a asigura reeducarea condamnatului, astfel încât, în temeiul art.450 C.p.p., a respins cererea de liberare condiționată ca neîntemeiată.
Totodată, prin raportare la aceleași considerente, se constată că în mod corect a apreciat prima instanță că termenul de 04.04.2013, fixat pentru reînnoirea cererii apare ca necesar pentru a asigura reeducarea inculpatului și a corija comportamentul antisocial de care acesta dă dovadă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 alin. 1 pct. 1 lit. b C.p.p. recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, urmând ca în temeiul art.192 alin.2 C.p.p. condamnatul să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Se va dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct. 1 lit. b C.p.p, respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul recurent B. C. împotriva sentinței penale nr.3063/13.11.2013 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. obligă condamnatul recurent la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 10.01.2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
A. C. Țira M. B. A. P. V. D.
Red. A.C.Ț./Tehnored. A.C.Ț./V.D.
2 ex./27.01.2014
Primă instanță: jud. N. A.
| ← Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
