Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p.. Sentința nr. 385/2013. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 385/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 04-11-2013 în dosarul nr. 385/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 385/PI
Ședința din camera de consiliu din data de 04.11.2013
PREȘEDINTE: A. C. ȚIRA
GREFIER: V. D.
Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire a sentinței penale nr.227/PI/19.05.2011 a Tribunalului T., pronunțată în dosarul nr. 3725._, formulată de condamnatul Z. S..
Conform prevederile art.403 alin.1 C.p.p., admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire se soluționează în camera de consiliu, fără participarea procurorului și fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că revizuientul nu a comunicat nici un răspuns raportat la solicitarea instanței, precum și că, la solicitarea instanței, a fost depus un referat întocmit de către Biroul Executări Penale al Tribunalului T., din care reiese că revizuentul nu a început executarea pedepsei ca urmare a admiterii unei cereri de extrădare sau ca urmare a predării sale în baza unui mandat european de arestare, ci a fost încarcerat ca urmare a depistării acestuia în municipiul C. în data de 28.02.2013.
Raportat la împrejurarea că revizuientul nu a comunicat nici un răspuns, precum și la faptul că a început executarea pedepsei ca urmare a depistării sale pe teritoriul României, iar nu ca urmare a extrădării sale de către autoritățile italiene, instanța constată că în cauză nu se pune problema incidenței disp. art. 5221 C.p.p., nefiind vorba de o cerere de rejudecare după extrădare, ci de o cerere de revizuire, astfel că va fi analizată ca atare.
Totodată, raportat la motivele invocate, instanța constată cauza în stare de judecată.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin cererea introdusă și înregistrată la P. de pe lângă Tribunalul T. la data de 30.07.2013, condamnatul Z. S. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 227/PI/19.05.2011 a Tribunalului T., pronunțată în dosarul nr. 3725._ .
În motivarea cererii, revizuientul a arătat că sentința este nelegală și netemeinică deoarece a fost dată cu încălcarea normelor de procedură și a dreptului său la un proces echitabil întrucât, deși avea din cursul anului 1998 domiciliul în Italia, fapt confirmat de autoritățile italiene în cursul anului 2000 când au refuzat extrădarea sa către autoritățile române pe motive politice, a fost citat la o adresă din Timișoara, care evident nu era corectă din moment ce el era refugiat politic. Totodată, a arătat că este nemulțumit de faptul că el s-a întors în România crezând că va avea parte de un proces cu respectarea drepturilor prevăzute de lege, însă s-a înșelat, deoarece nicio instanță din România nu a luat în considerare sentințele pronunțate de autoritățile italiene prin care s-a refuzat extrădarea sa, deși el le-a depus și a solicitat recunoașterea acestora. În final, a arătat că procurorul ar trebui să sesizeze instanța despre aceste sentințe, fiind vorba de dreptul său de a avea un proces imparțial, conform art. 522 alin.1 C.p.p. și art. 6 C.p.p.
În conformitate, cu dispozițiile art. 399 C.p.p., după efectuarea actelor de cercetare prealabilă, prin adresa nr. 537/III/6/2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul T. din data de 29.07.2013, cererea de revizuire, împreună cu referatul organelor de urmărire penală cu propunerea de respingere a cererii de revizuire, ca inadmisibilă, a fost înaintată Tribunalului T. spre soluționare, cauza fiind înregistrată la această instanță sub nr._ la data de 30.07.2013.
Analizând materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr.227/PI/19.05.2011 a Tribunalului T., rămasă definitivă prin decizia penală nr.140/A/15.09.2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, revizuientul Z. S. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 2 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
Potrivit art. 393 Cod proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii pentru motivele limitativ prevăzute de art. 394 Cod proc. penală, respectiv dacă:
˝a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.˝
În ceea ce privește primul motiv de revizuire, pentru ca o cerere de revizuire să fie admisibilă pe acest motiv potrivit dispozițiilor art.394 alin.1 lit.a și al.2 Cod procedură penală, este necesar ca revizuientul să indice fapte sau împrejurări noi, care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, sau cel puțin, probe noi, care nu au fost cunoscute de către instanță la soluționarea cauzei (chiar dacă aceasta cunoștea faptele probatorii) și care sunt de natură să ducă la dovedirea netemeiniciei hotărârii de achitare, încetare a procesului penal sau condamnare.
Or, în speță, instanța constată că aspectele pe care revizuientul și-a întemeiat prezenta cerere – faptul că nu a fost legal citat la judecarea cauzei - nu pot fi încadrate în prevederile art. 394 al.1 lit.a C.p.p. și nici în vreunul dintre celelalte cazuri prev. de art. 394 C.p.p., pentru a justifica admiterea în principiu a cererii formulate, nefiind de natură a conduce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare; practic, prin cererea formulată, revizuientul dorește să determine o nouă judecată asupra fondului cauzei, fără a invoca existența vreunei împrejurări care nu a fost cunoscută de către instanțe la momentul judecării acesteia și ar fi de natură să conducă la o soluție diametral opusă sau vreo altă împrejurare care să se încadreze în cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute de lege, lucru care nu este posibil, hotărârea de condamnare definitivă beneficiind de autoritate de lucru judecat. Aceste aspecte puteau și trebuiau invocate pe calea căilor de atac ordinare, fiind însă incompatibile cu procedura revizuirii.
În aceste condiții, constatând că motivele invocate de revizuient nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de revizuire prev. de art. 394 C.p.p., în baza art.403 alin.3 C.p.p. raportat la art.394 C.p.p. instanța va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul Z. S., urmând ca în temeiul art.192 alin.2 C.p.p. să-l oblige pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art. 403 C.pr.pen., rap. la art. 394 C.pr.pen., respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul condamnat Z. S., fiul luui P. și P., născut la data de 14.09.1967, împotriva sentinței penale nr. 227/PI/19.05.2011 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr. 3725._ .
În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.pen., obligă revizuientul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru revizuient.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.11.2013.
Președinte, Grefier,
A. C. Țira V. D.
Red.A.C.Ț./Tehnored. V.D.
3 ex./25.11.2013
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... | Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... → |
|---|
