Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 24/2013. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 24/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 18-01-2013 în dosarul nr. 24/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 24/R
Ședința publică din 18 ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. P.
JUDECĂTOR: A. C. ȚIRA
JUDECĂTOR: I. P.
GREFIER: R. P.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror S. V. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol fiind soluționarea recursul declarat de recurent condamnat D. P. P., împotriva sentinței penale nr. 3517/05.12.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsă petentul condamnat, reprezentat de avocat D. D. în substituirea avocatului din oficiu D. Cirin, cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, agentul șef al escortei Penitenciarului Timișoara, învederează instanței că recurentul condamnat a fost liberat la data de 15 ianuarie 2013.
Instanța, nemaifiind alte cereri formulate, excepții invocate, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Reprezentanta Parchetului, solicită respingerea recursului ca rămas fără obiect.
Apărătorul din oficiu pune aceleași concluzii.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului declarat constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 3517/05.12.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, în temeiul art.450 al.1 C.pr.pen. raportat la art.59 C.p., a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat D. P. P., cererea putând fi reînnoită după data de 3.01.2013, în temeiul art.450 al.2 C.pr.pen.
În temeiul art.192 al.2 C.pr.pen., a fost obligat petentul condamnat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea formulată de către numita D. A., înregistrată la instanță sub nr._, la data de 26.11.2012, aceasta a solicitat liberarea condiționată a condamnatului D. P. P., din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea unei infracțiuni prev. de Legea 143/2000, arătând în motivare că a executat fracția de pedeapsă prevăzută de lege iar în perioada detenției a avut o conduită bună, iar la termenul de judecată, condamnatul D. P. P. a precizat că își însușește cererea de liberare condiționată ce formează obiectul prezentei cauze.
Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate și propuneri pentru liberare condiționată din cadrul Penitenciarului Timișoara a înaintat instanței procesul verbal nr. J2/_/04.12.2012 și caracterizarea persoanei privată de libertate, concluzionând, în raport de faptul că acesta este recidivist, că nu poate beneficia de liberare condiționată, totodată propunându-se un nou termen de rediscutare după data de 03.01.2013.
Din conținutul procesului verbal, instanța a constatat că petentul condamnat se află în executarea unei pedepse de 7 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea unei infracțiuni prev. de Legea 143/2000, prin sentința penală nr. 53/2009 a Tribunalului T. și că acesta a început executarea pedepsei la data de 30.06.2008 și urmează să expire la data de 29.06.2015.
Pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, condamnatul trebuie să execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 1704 zile, din care, în cazul în care muncește, 426 zile considerate ca executate pe bata muncii prestate și 1278 zile efectiv executate.
Analizând situația deținutului, comisia a constatat că acesta a executat de la data de 30.06.2008 până la 04.12.2012, un număr de 1619 zile și i se consideră executate ca urmare a muncii prestate, un număr de 87 zile, executând în total 1706 zile. Petentul este recidivist, fiind condamnat anterior la pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendare condiționată, revocată în mandatul pe care petentul îl execută în prezent.
Petentul a executat pedeapsa în regim deschis și se află la prima analiză a comisiei de propuneri pentru punerea în libertate condiționată.
Din caracterizarea condamnatului, rezultă că acesta a avut o conduită adecvată raportat la normele instituției și s-a adaptat corespunzător la mediului carceral, fiind sancționat disciplinar o dată, la data de 23.10.2008, sancțiune care la data de 23.11.2009 a fost ridicată și a fost recompensat de 15 ori cu suplimentarea unor drepturi; s-a implicat activ în programe de reintegrare socială și a fost inclus în activități lucrative din luna aprilie 2011 până în noiembrie 2012.
Analizând cererea petentului condamnat, prima instanță a constatat că în conformitate cu dispozițiile art.59 C.pen., pentru a se putea dispune liberarea condiționată a unei persoane din executarea unei pedepse privative de libertate care nu depășește 10 ani este necesar ca persoana în cauză să fi executat cel puțin 2/3 din durata pedepsei închisorii care i-a fost aplicată și ca pe durata executării pedepsei să fi fost stăruitor în muncă, disciplinat și să fi dat dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Pornind de la dispozițiile legale enunțate și natura instituției liberării condiționate, instanța a reținut că aceasta creează exclusiv o vocație, și nu un drept al persoanei private de libertate de a fi liberată din penitenciar înainte de executarea integrală a pedepsei.
Instanța a constatat că deși din înscrisurile mai sus indicate, rezultă că petentul îndeplinește condițiile privitoare la executarea fracției necesare din pedeapsă, antecedentele sale penale îi afectează posibilitatea de a putea obține liberarea condiționată.
Legiuitorul a stabilit ca la analiza oportunității liberării condiționate a unui deținut, instanța să țină seama și de antecedentele sale penale tocmai pentru a constata dacă scopul pedepsei, prevăzut de art.52 C.pen., a fost realizat prin intermediul eventualelor pedepse aplicate anterior precum și țină seama si de comportamentul acestuia in detenție si de faptul daca a dat dovezi temeinice de îndreptare.
Or, petentul condamnat a mai suferit o condamnare la pedeapsa cu închisoarea, cu suspendare condiționată, ceea ce denotă că a beneficiat de clemența instanței însă a perseverat în săvârșirea de infracțiuni. De asemenea, petentul condamnat a fost sancționat disciplinar pentru săvârșirea unei abateri grave, care, chiar dacă ulterior a fost ridicată denotă că nu a dat dovezi temeinice de îndreptare.
Mai mult, trebuie să se aibă în vedere și faptul că petentul se află în prezent la prima analiză.
Se poate concluziona că pedeapsa nu și-a atins scopul, acela ca petentul să nu mai săvârșească noi infracțiuni, astfel că durata din pedeapsa aplicată, executată până în prezent, chiar dacă depășește două treimi, nu este în opinia instanței suficientă să îndeplinească scopul pedepsei, acela de prevenție, de corecție, fiind justificată și necesară executarea în continuare a pedepsei de către petentul condamnat.
Împrejurarea că petentul a fost recompensat și că a urmat mai multe cursuri, evidențiată prin caracterizarea depusă la dosar, nu poate compensa deficiențele de comportament, mai ales dacă este să avem în vedere că însușirea unui sistem important de valori trebuie să constituie regula în perioada detenției.
Sub acest aspect, conduita corespunzătoare în timpul detenției trebuie să reprezinte regula și nu excepția, iar ea nu este suficientă pentru acordarea beneficiului liberării. Prin alte cuvinte, această conduită trebuie să fie dublată de dovezi de reeducare raportate la fiecare deținut în parte, întrucât dispozițiile art.59 și art.60 din Codul penal nu conferă un drept al condamnaților la liberarea condiționată, ci doar creează o vocație în acest sens.
Prin urmare, având în vedere aceste considerente, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată, iar în baza art. 450 alin. 2 Cod de procedură penală, a fixat termen când cererea va putea fi reînnoită după data de 3.01.2013, apreciind că termenul fixat de comisie, este de natură să contribuie la reeducarea condamnatului și la realizarea scopului prev.de art. 52 C.p. .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs condamnatul D. P. P., solicitând admiterea acestuia și pe fond admiterea cererii de liberare condiționată.
Examinând recursul declarat prin prisma prevederilor art. 3856 C.p.p., pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, instanța constată că recursul este nefondat pentru următoarele motive:
Prima instanță a reținut că cererea de liberare condiționată formulată de petentul D. P. P., este neîntemeiată și a respins-o ca atare în raport de împrejurarea că pedeapsa nu și-a atins scopul, acela ca petentul să nu mai săvârșească noi infracțiuni, astfel că durata din pedeapsa aplicată, executată până în prezent, chiar dacă depășește două treimi, nu este în opinia instanței suficientă să îndeplinească scopul pedepsei, acela de prevenție, de corecție, fiind justificată și necesară executarea în continuare a pedepsei de către petentul condamnat.
În recurs, se constată că din datele aflate la dosarul de recurs, respectiv comunicările făcute de Penitenciarul Timișoara rezultă că la data de 15.01.2013 condamnatul D. P. P. a fost liberat condiționat.
Așadar, întrucât petentul nu se mai află în executarea pedepsei față de care a formulat cerere de liberare condiționată, se apreciază că este rămasă fără obiect cererea formulată, astfel că în raport de această împrejurare se constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Pentru aceste motive, având în vedere dispoz. art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul condamnat D. P. P., împotriva sentinței penale nr. 3517/05.12.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen., va obliga recurentul condamnat la 200,00 lei cheltuieli judiciare față de stat în recurs, va dispune plata sumei de 100 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. reprezentând plata onorariu avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul condamnat D. P. P., fiul lui I. și A., născut la data de 02.04.1980 în Timișoara, jud. T., CNP –_, domiciliat în Timișoara, .. 2, ., împotriva sentinței penale nr. 3517/05.12.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen., obligă recurentul condamnat la 200,00 lei cheltuieli judiciare față de stat în recurs, dispune plata sumei de 100 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. reprezentând plata onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 18 ianuarie 2013.
Președinte, Judecător,Judecător,Grefier,
A. PetruțaAnișoara C. ȚiraIoan PopescuRamona P.
Red. A.P/R.P.
2 ex/15.02.2013
Primă instanță – G. D.
| ← Omorul. Art. 174 C.p.. Sentința nr. 21/2013. Tribunalul TIMIŞ | Propunere de arestare preventivă a inculpatului. Art. 149 ind... → |
|---|
