Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 787/2012. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 787/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 12-12-2012 în dosarul nr. 787/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 787/2012
Ședința publică de la 12 Decembrie 2012
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Judecător: M. B.
Judecător: I. P.
Grefier: V. D.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror M. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T. .
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de asiguratorul S.C. Asirom Vienna Insurance Group SA și partea civilă B. I. împotriva sentinței penale nr.800/26.03.2012 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au avut loc în ședința publică din data de 05 decembrie 2012, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre; la acel termen de judecată instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, precum și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.800/26.03.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, prima instanță, în baza art. 184 alin. 1 și 3 C. pen., a condamnat pe inculpatul T. M. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În temeiul art. 71 raportat la art. 64 alin. 1 lit. a) teza II și lit. b) C. pen., a interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei principale aplicate, următoarele drepturi: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicate, pe durata unui termen de încercare de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni, stabilit potrivit prevederilor art. 82 alin. 1 C. pen.
În baza art. 71 alin. 5 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii stabilite, prevăzute de art. 71 alin. 1 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 și art. 84 C. pen., privitoare la cauzele de revocare a suspendării condiționate.
În baza art. 14 și art. 346 alin. 1 C. proc. pen., raportat la art. 998-999, art. 1000 alin. 3 și art. 1003 C. civ. precum și în temeiul art. 49 alin. 1 și 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă B. I. și, în consecință, a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente ., alături de asigurătorul de răspundere civilă S.C. A. R. ASIROM S.A., să plătească părții civile suma de 7184,64 lei, cu titlul de despăgubiri pentru prejudiciul material, și suma de_ lei, cu titlul de despăgubiri pentru prejudiciul moral.
A luat act că S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TIMIȘOARA nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În temeiul art. 191 alin. 1 și 3 C. proc. pen., a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente ., la plata sumei de 1200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
În temeiul art. 193 alin. 1 și alin. 4 C. proc. pen. a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente ., la plata în favoarea părții civile B. I., a sumei de 7019,84 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara dat în dosarul penal nr._/P/2006 și înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr._ la data de 27.04.2011 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului T. M. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporala din culpă, prev. de art. 184 al. 1, 3 C.p.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că la data de 04.10.2006, în jurul orelor 20.30, inculpatul T. M., în timp ce conducerea autotractorul marca Volvo cu numărul de înmatriculare_ pe drumul național DN 6 dinspre localitatea Ghiroda spre Timișoara, deplasându-se pe banda a II-a a sensului de mers, în dreptul clădirii aparținând vămii din Timișoara a depășit linia continuă dublă ce separă sensurile de circulație și a pătruns pe contrasens, moment în care s-a produs un accident de circulație, intrând în coliziune cu autoturismul marca Dacia 1300 cu numărul de înmatriculare_ condus de numitul B. I. regulamentar din sens opus, dinspre Timișoara spre Ghiroda și care circula pe banda a II-a a sensului de deplasare, în urma impactului dintre cele două autovehicule rezultând vătămarea corporală a acestuia din urmă, leziunile suferite de victima B. I. necesitând un număr de 30 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Pe timpul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarația inculpatului T. M. din 01.08.2007(filele 74-76), declarațiile părții vătămate B. I. din 19.02._(fila 58) din 06.03.2008(fila 56) și din data de 30.06.2009(fila 5), declarația martorului C. I. din 19.02.2007(fila 859 și din 14.02.2011(fila 165), declarația martorului T. C. din 25.01.2008(fila 88), declarația martorului S. M. D. din 13.12.2007(fila 90), declarația martorului M. A. din 14.12.2007(fila 93), procesul verbal de constatare a contravenției . nr._(fila 7) întocmit la data de 26.10.2006; procesul verbal de cercetare la fața locului și schița locului producerii accidentului rutier din data de 04.10.2006(fila 9-11), fotografii care prezintă detalii ale autoturismelor implicate în accidentul de circulație(filele 12-17), raportul la noua expertiză tehnică-judiciară auto întocmit la data de 04.06.2008 de cei trei experți desemnați(filele 18-28), raportul de expertiză tehnică întocmit la data de 18.04.2008 de primul expert desemnat în cauză(filele 30-39), opinia separată întocmită la 25.04.2008 de către expertul recomandat de partea vătămată B. I., referitoare la raportul de expertiză tehnică(40-49), răspunsul expertului la obiecțiunile formulate de expertul recomandat al părții vătămate, întocmit la data de 29.04.20088filele 50-53), certificatul medico-legal nr.2400/C din 30.11.2006 eliberat de IML Timișoara (fila 55), copii ale C.I. și permisului de conducere ale părții vătămate B. I., ale certificatului de înmatriculare și poliței de asigurare RCA ale autoturismului_ condus de partea vătămată(fila 54), copii ale CI și permisului de conducere ale inculpatului T. M., ale certificatului de înmatriculare și poliței de asigurare RCA ale autotractorului_ condus de inculpat(filele 66-67).
Partea vătămată B. I. a declarat în data de 19.02.2007 că se constituie parte civilă în procesul penal pornit împotriva inculpatului cu suma de 5000 euro.
În faza de cercetare judecătorească, în acest ciclu procesual, au fost audiați martorii C. I., S. M. D., T. C., M. A. precum și inculpatul T. M. (fila 51).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 04.10.2006, în jurul orelor 20.30, inculpatul T. M., în timp ce conducerea autotractorul marca Volvo cu numărul de înmatriculare_ pe drumul național DN 6 dinspre localitatea Ghiroda spre Timișoara, deplasându-se pe banda a II-a a sensului de mers, în dreptul clădirii aparținând vămii din Timișoara a depășit linia continuă dublă ce separă sensurile de circulație, a pătruns pe contrasens, și a intrat în coliziune cu autoturismul marca Dacia 1300 cu numărul de înmatriculare_ condus regulamentar de numitul B. I. din sens opus, dinspre Timișoara spre Ghiroda și care circula pe banda a II-a a sensului de deplasare. În urma impactului dintre cele două autovehicule partea vătămată-parte civilă B. I. a suferit o vătămare corporală ce a necesitat pentru vindecare un număr de 30 zile de îngrijiri medicale.
Săvârșirea faptei de către inculpat rezultă din coroborarea mijloacelor probatorii administrate în cauză. Astfel, partea vătămată-parte civilă B. I. a declarat că la data de 04.10.2006, în jurul orei 20:30, conducea autoturismul marca Dacia 1300 cu nr. de înmatriculare_ din direcția Timișoara spre Ghiroda, iar în momentul în care a ajuns în zona clădirii Vama Timișoara, a fost acroșat de un autotractor marca Volvo care circula din sensul opus de mers și care a pătruns cu aproximativ 0,50 m pe sensul său de mers. Declarația părții vătămate se coroborează întrutotul cu declarațiile martorului ocular C. I. care a declarat că la data săvârșirii faptei se deplasa la volanul autoturismului marca Renault cu nr. de înmatriculare_ în spatele autoturismului marca Dacia de culoare galbenă condus de către partea civilă, la o distanță de 100-150 de m. În dreptul clădirii în care se află sediul Vămii Timișoara, autoturismul marca Dacia 1300 a fost acroșat în partea stângă de capul tractor al autotrenului ce venea din sens opus. De asemenea, martorul mai arată că a văzut perfect momentul impactului și că a observat cum autotractorul cu nr._ a pătruns pe contrasens și a acroșat autoturismul Dacia de culoare galbenă (declarații martor C. I., fil. 85-87 dos. U.P. ).
Declarațiile părții vătămate și ale martorului C. I. cu privire la modalitatea de producere a accidentului se coroborează și cu procesul verbal de cercetare la fața locului prin care se menționează poziția în care se aflau celor două autoturisme după accident, respectiv faptul că roata față stânga a capului tractor era trecută de axul drumului cu aproximativ 0,50 de m precum și cu declarațiile martorilor S. M. D., M. A. și T. C. care confirmă faptul că roata față stânga a capului tractor era trecută de axul drumului.
Fiind audiat, inculpatul T. M. a declarat că nu este vinovat de producerea accidentului, ci partea vătămată-parte civilă B. I. care a pătruns pe contrasens. A mai arătat că în timp ce rula regulamentar pe banda sa de mers, a observat autoturismul marca Dacia de culoare galbenă care a pătruns pe contrasens moment în care a frânat iar autoturismul Dacia, după ce s-a apropiat la o distanță de aproximativ 1 m de autotren, a virat brusc dreapta însă nu a putut evita impactul.
În prezenta cauză penală a fost efectuată o primă expertiză tehnică-judiciară, finalizată prin întocmirea raportului de expertiză din data de 18.04.2008, prin care s-a concluzionat că accidentul s-a produs pe banda a II-a a sensului de mers dinspre oraș Lugoj spre Timișoara, la o distanță de 0,70 m de partea dreaptă a axului drumului care desparte cele două sensuri de circulație. De asemenea s-a mai stabilit că vinovat de producerea accidentului se face conducătorul autoturismului marca Dacia 1300, fiindcă a circulat cu autovehiculul pe contrasens.
În cauză a fost efectuată o contraexpertiză finalizată prin întocmirea raportului de expertiză din 04.06.2008 prin care s-a stabilit pe de-o parte că numai varianta producerii accidentului în modalitatea susținută de partea civilă B. I., anume că autotractorul a pătruns pe sensul său de mers este singura credibilă și poate explica avariile autoturismului Dacia. Aceeași expertiză a stabilit că vinovat de producerea accidentului este conducătorul autotrenului Tudorov M. care a pătruns pe contrasens determinând astfel impactul dintre cele două autoturisme.
Instanța a înlăturat declarațiile inculpatului Tudorov M. și raportul de expertiză tehnico-judiciară din data de 18.04.2008 ( întocmit de ing. O. G.) deoarece nu se coroborează cu restul materialului probator administrat în prezenta cauză.
În drept, fapta inculpatului care în data de 04.10.2006, în jurul orei 20.30, în timp ce conducea autotractorul marca Volvo cu numărul de înmatriculare_ pe drumul național DN 6 dinspre localitatea Ghiroda spre Timișoara, pe banda a II –a sensului de mers, în dreptul clădirii aparținând Vămii din Timișoara a depășit linia continuă dublă ce separă sensurile de circulație și a pătruns pe contrasens unde a produs un accident de circulație, intrând în coliziune cu autoturismul marca Dacia 1300 cu numărul de înmatriculare_ condus de numitul B. I. regulamentar din sens opus dinspre Timișoara spre Ghiroda, accident de circulație în urma căruia victima B. I. a necesitat un număr de 30 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 1, 3 C.p..
În cauză sunt incidente și dispozițiile alin. 3 al art. 184 C.p., deoarece fapta săvârșită de către inculpat a fost urmarea nerespectării dispozițiilor legale referitoare la conducere autovehiculelor pe drumurile publice. Astfel inculpatul a încălcat următoarele prevederi legale:
- art. 41 din OUG 195/2002, conform cărora vehiculele, atunci când circulă pe drumurile publice pe care le este permis accesul, trebuie conduse pe partea din dreapta a drumului public, în sensul de circulație, cât mai aproape de marginea părții carosabile, cu respectarea semnificației semnalizării rutiere și a regulilor de circulație.
- Art. 47 din OUG 195/2002, conform cărora conducătorii vehiculelor care circulă din sensuri opuse trebuie să păstreze între vehicule o distanță laterală suficientă și să circule cât mai aproape de marginea din dreapta a benzii de circulație respective.
- Art. 77 alin. 2 din HG 1391/2006 conform cărora, marcajul longitudinal format dintr-o linie continuă dublă interzice încălcarea acestuia.
Elementul material a constat în acțiunea inculpatului care a pătruns pe contrasens, lovind cu partea laterală din față stânga a capului autotractorului partea laterală stânga a autoturismului marca Dacia, condus în acel moment de partea vătămată B. I. din sens opus.
Urmarea imediată a constat în multiple fracturi costale și de oase nazale, precum și o plagă la genunchiul stâng ale părții vătămate, leziuni ce au necesitat un număr de 30 de zile îngrijiri medicale.
Între acțiunea inculpatului și urmarea imediată există legătură de cauzalitate deoarece vătămările suferite de B. I. au rezultat în urma impactului dintre cele două autovehicule.
Sub aspectul vinovăției, instanța a reținut că inculpatul a comis fapta din culpă fără prevedere, deoarece acesta nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-l cunoască. Astfel, inculpatul Tudorov M. nu a prevăzut că prin conducerea autotrenului pe contrasens ar putea provoca un accident rutier în urma căruia să rezulte vătămarea corporală a unei persoane, deși trebuia și putea să prevadă. Obligația prevederii este dedusă din dispoziția cu caracter general cuprinsă în art. 35 din OUG 195/2002. (Participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private.)
Față de împrejurările producerii accidentului, normele rutiere încălcate de inculpat și posibilitățile de evitare a accidentului, instanța a reținut o culpă exclusivă a inculpatului în producerea accidentului.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 345 alin. 2 C.proc.pen., respectiv fapta există, constituie infracțiune și a fost comisă de inculpat, instanța a condamnat pe inculpatul Tudorov M., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 1, 3 C.p..
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 C.pen., reținând că inculpatul nu are antecedente penale.
Astfel, având în vedere că inculpatul se află la primul contact cu legea penală, instanța a apreciat că o pedeapsă orientată spre minimul prevăzut de lege este în concordanță cu scopul pedepsei prevăzut de art.52 al.1 teza a II a C.pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Totodată, a făcut aplicarea art.71 Cod penal, aplicând inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.(1) lit.a) teza a II a și lit.b) Cod penal, în acord cu Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în Cauza S. și P. împotriva României. Astfel, în acest context, instanța a apreciat că se impune interzicerea numai a drepturilor prevăzute la art.64 lit.a) teza a II a și b) Cod penal față de natura infracțiunii săvârșite de către inculpat.
Apreciindu-se că scopul pedepsei, așa cum este prevăzut de art. 52 C.p., poate fi atins chiar și fără executare efectivă, având în vedere că în cauză sunt îndeplinite cerințele legale privitoare la cuantumul pedepsei ce urmează a fi aplicată și inexistența unor condamnări anterioare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, instanța a dispus, în temeiul art. 81 C.p. respectiv art. 71 al.5 C.p., suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicată inculpatului, precum și a celei accesorii. In baza art. 82 C.p., a fixat un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, socotit de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
În temeiul art. 71 al.5 C.pen., a suspendat pedeapsa accesorie pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În conformitate cu prevederile art. 359 al.1 C.pr.pen., a pus în vedere inculpatului dispozițiile art.83 C.pen., care prevăd că dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
Deși legal citat, S. clinic Județean de Urgență Timișoara nu s-a constituit parte civilă în cauză, sens în care instanța a luat act de acest fapt.
Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că partea vătămată B. I. s-a constituit parte civilă cu sumele de 100.000 lei daune morale și 7085 lei daune materiale (din care 530 cheltuieli medicale, 6555 lei contravaloarea reparației autoturism), întemeindu-și pretențiile civile pe dispozițiile art. 998, 999 C.civ..
Pentru recuperarea prejudiciul generat prin infracțiune, în cauză a fost citat asigurătorul . Group SA în baza poliței RCA nr._, valabilă la data producerii accidentului (f. 67 dos. U.P.).
Analizând acțiunea civilă formulată de părțile civile, instanța a apreciat că, în cauză, există pe de o parte o răspundere civilă delictuală în sarcina inculpatului pentru fapta proprie în condițiile art.998-999 C.civ., precum și o răspundere alături de inculpat în sarcina asigurătorului, în limitele contractului de asigurare încheiat în condițiile Legii nr. 136/1995.
Analizând răspunderea pentru fapta proprie a inculpatului, a constatat că potrivit art. 998 C.civ., „orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”, iar potrivit art. 999 C.civ., „omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa dar și de acela cea a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa”.
Textele legale citate instituie principiul răspunderii pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat și presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unei fapte ilicite; existența unui prejudiciu; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, condiții ce se regăsesc întrunite cumulativ în cauză.
Fapta ilicită a inculpatului constă în conduita acestuia in trafic, in condițiile nerespectării dispozițiilor legale în materia circulației pe drumurile publice reglementată de O.U.G. nr.195/2002.
Vinovăția inculpatului îmbracă forma culpei comune fără prevedere, astfel cum a fost precizat mai sus.
Urmarea imediată constă în leziunile cauzate părții civile B. I., care au necesitat 30 de zile de îngrijiri medicale, conf. certificatului medico-legal întocmit către Institutul de Medicină Legală Timișoara (fila 55 – dos.U.P. ), iar între fapta inculpatului și urmarea imediată există raport de cauzalitate, astfel cum reiese din materialul probator administrat în cauză.
Cu privire la daunele materiale solicitate, respectiv suma de 530 de lei reprezentând cheltuieli medicale și de recuperare, și suma de 5775 de lei reprezentând contravaloarea reparației conform devizului de reparație (fil. 37 dos. ins.), instanța a apreciat că sunt dovedite în totalitate și că suma solicitată este just cuantificată.
Cu privire la daunele morale solicitate, instanța a apreciat că fapta inculpatului, prin cauzarea unor leziuni constând în fracturi costale C2, C4, C6, C7, C8, C9, C10, C11 arc post stâng cu deplasare, fractură C5 axilar drept, TCC acut deschis plagă genunchi stâng factură oase proprii nazale pentru care s-a intervenit chirurgical iar partea vătămată a fost internată în spital în perioada 04-20.10.2006, este de natură să cauzeze suferințe fizice și psihice, precum și un prejudiciu de agrement care, raportat la gravitatea leziunii, nr. de zile de îngrijiri medicale, vârsta victimei la data accidentului, justifică acordarea sumei de 23.000 lei.
Instanța a respins în rest acțiunea civilă a părții civile ca neîntemeiată întrucât despăgubirile acordate nu pot constitui o îmbogățire fără justă cauză a părții vătămate, ci o compensație justificată și proporțională pentru prejudiciul suferit.
Față de cele expuse, în baza art. 14 și art. 346 alin. 1 C. proc. pen., raportat la art. 998-999, art. 1000 alin. 3 și art. 1003 C. civ. precum și în temeiul art. 49 alin. 1 și 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, instanța a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă B. I. și, în consecință, a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente ., alături de asigurătorul de răspundere civilă S.C. A. R. ASIROM S.A., să plătească părții civile suma de 7184,64 lei, cu titlul de despăgubiri pentru prejudiciul material, și suma de_ lei, cu titlul de despăgubiri pentru prejudiciul moral.
În temeiul art. 191 alin. 1 și 3 C. proc. pen., a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente ., la plata sumei de 1200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
În temeiul art. 193 alin. 1 și alin. 4 C. proc. pen. având în vedere și dispozițiile art. 193 alin. 2 instanța a redus cheltuielile judiciare solicitate de partea civilă și a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente ., la plata în favoarea părții civile B. I., a sumei de 7019,84 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termenul legal, asiguratorul S.C. Asirom Vienna Insurance Group SA și partea civilă B. I., cererile de recurs fiind înregistrate pe rolul tribunalului T. la data de 01.06.2012 sub același număr de dosar, respectiv nr._ .
În motivarea recursului, asigurătorul . Group SA a arătat că sentința este netemeinică în ceea ce privește modul de soluționare a laturii civile, impunându-se diminuarea daunelor morale și materiale acordate. Astfel, s-a arătat că suma acordată cu titlu de daune morale este mult prea mare, reprezentând mai mult decât dublul sumei calculate de asigurător conform datelor oferite de fondul de protecție a victimelor străzii și nu există o minimă motivare asupra modului în care prima instanță a cuantificat respectivele daune; totodată, în ceea ce privește daunele materiale, s-a arătat că în mod greșit s-au acordat despăgubiri reprezentând contravaloarea autoturismului în condițiile în care partea vătămată a recunoscut personal în ședința de judecată că a încasat despăgubirea achitată de asigurător cu acest titlu, fără a înregistra nicio contestație cu privire la cuantumul acesteia; or, în aceste condiții, instanța avea obligația ca, în conformitate cu normele ordinului comisiei de supraveghere a asigurărilor, să constate stinse orice pretenții ulterioare, nefiind permis ca partea civilă să încaseze o dublă despăgubire pentru același autoturism, una în procedura amiabilă prin plata din dosarul de daune al asigurătorului, iar alta în urma dosarului penal. În subsidiar, s-a precizat că dacă această apărare nu este acceptată, se impunea a se stabili prin intermediul unei expertize tehnice în specialitate auto valoarea autoturismului la data producerii accidentului și în ce măsură despăgubirea achitată de asigurător acoperea această valoare, neputând fi acordate în baza unui deviz estimativ al reparațiilor, fără ca reparația să fie efectuată în mod real, fără a exista un act fiscal de plată a contravalorii reparației. Nu în ultimul rând, s-a precizat că, în mod nelegal, prima instanță a respins cererea motivată de efectuare a unei noi expertize tehnice în condițiile în care lucrările efectuate în cauză au concluzii ireconciliabile și au fost efectuate ambele în faza de urmărire penală.
În motivarea recursului, partea civilă B. I. a arătat că hotărârea atacată este netemeinică în ceea ce privește cuantumul daunelor morale acordate, impunându-se acordarea sumei de 100.000 lei cu acest titlu având în vedere suferința fizică cuantificată în numărul de zile de îngrijiri medicale, cât și perioada de timp ulterioară necesară tratamentului medical și programul de recuperare.
În cadrul recursului, a fost administrată la solicitarea asigurătorului proba cu expertiza tehnică auto, raportul de expertiză fiind depus la filele 49-56.
Totodată, la termenul de judecată din data de 05.10.2012, instanța de recurs a respins cererea asigurătorului de efectuare a unei noi expertize tehnice privind modalitatea producerii accidentului, pentru motivele arătate pe larg în respectiva încheiere de ședință.
Examinând sentința recurată atât prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile prevăzute de art.3856 alin.3 C.p.p., tribunalul constată că recursurile declarate în cauză sunt întemeiate, sentința Judecătoriei Timișoara fiind netemeinică în ceea ce privește cuantumul daunelor materiale și morale acordate părții civile B. I..
Astfel, tribunalul constată că partea vătămată B. I. s-a constituit parte civilă în cauză cu sumele de 100.000 lei daune morale și 7.085 lei daune materiale, reprezentând: - 6555 lei– contravaloarea reparațiilor autoturismului, acestea costând 7555 lei și fiind deja despăgubit de asigurator cu suma de 900 lei, - 530 lei – cheltuieli medicale.
În ceea ce privește modul de soluționare a laturii civile, tribunalul reține că regula de drept care guvernează modul de stabilire și acordare a daunelor solicitate este cea prevăzută de disp. art.1169 C.civ., conform cărora cel care face o pretenție înaintea judecății trebuie să o dovedească. Ca atare, conform acestei reguli de drept, părții civile îi revine sarcina de a face dovada prejudiciului suferit ca urmare a faptei ilicite săvârșite de inculpat cu vinovăție, prejudiciu care, pentru a putea fi acordat, trebuie să fie cert – atât sub aspectul existenței, cât și sub aspectul întinderii, și nereparat.
Partea civilă B. Iolarion a susținut că prejudiciul cauzat prin avarierea autoturismului se ridică la suma de 7555 lei (din care a primit deja suma de 900 lei de la asigurător), reprezentând contravaloarea reparațiilor necesar a fi efectuate pentru readucerea autoturimului la starea inițială, fiind depus la dosar un deviz estimativ în acest sens.
La termenul de judecată din data de 07.11.2012, la solicitarea instanței de recurs, partea civilă, prin apărător, a arătat însă că nu a efectuat respectivele reparații și nici nu le mai poate efectua în condițiile în care a înstrăinat respectivul autoturism în data de 10.11.2006 în starea în care se găsea după accident. Totodată, așa cum reiese din înscrisul depus de asigurător coroborat cu declarația părții civile din data de 16.01.2012 dată în fața primei instanțe de judecată, asigurătorul a achitat părții civile suma de 1448 lei cu titlu de daune materiale.
În ceea ce privește valoarea de circulație a autoturismului la data producerii accidentului, a fost administrată la solicitarea asigurătorului proba cu expertiza tehnică auto, conform raportului de expertiză depus la filele 49-56, necontestat de partea civilă, reieșind că aceasta este de 4189,00 lei.
Ca atare, în contextul în care partea civilă nu a efectuat reparațiile necesare pentru readucerea bunului la starea inițială și nici nu mai există posibilitatea efectuării acestora în condițiile în care autoturismul a fost înstrăinat din anul 2006, tribunalul constată că nu se poate reține că prejudiciul efectiv suferit de aceasta ar fi reprezentat de suma de bani care ar fi fost necesară în acest sens, ci acesta este reprezentat de contravaloarea autoturismului la data accidentului, respectiv suma de 4189,00 lei, stabilită conform expertizei tehnice efectuate în cauză.
În condițiile în care însă, așa cum a recunoscut chiar partea civilă, asigurătorul a achitat deja acestuia suma de 1448 lei, tribunalul reține că întinderea prejudiciului cert și nereparat produs prin avarierea autoturismului acestuia este în sumă de 3528,61 lei, aceasta fiind suma care se impune a fi acordată cu acest titlu.
În ceea ce privește susținerile părții civile referitoare la împrejurarea că valoarea autoturismului ar fi fost de 2000-2500 euro întrucât a fost reparat capital anterior accidentului, tribunalul constată că acestea apar ca nefondate în condițiile în care nu sunt susținute de probe concludente în acest sens, declarațiile martorilor B. T. (soția părții vătămate) și P. G. neputând fi considerate suficiente în lipsa unui înscris care să ateste acest lucru sau cel puțin a unor dovezi cu privire la imposibilitatea preconstituirii unui înscris în acest sens.
Totodată, tribunalul nu va avea în considerare nici susținerile asigurătorului în sensul stingerii oricăror pretenții materiale ale părții civile prin acceptarea de către aceasta a plății sumei de 1448 lei cu titlu de despăgubiri pentru respectivele daune în condițiile în care partea civilă nu a recunoscut aceste aspecte, arătând că respectiva sumă i-a fost plătită doar cu titlu de avans, iar asigurătorul nu a depus la dosar documentația care a stat la baza plății din care să reiasă aceste aspecte, deși sarcina probei îi revenea conform art. 1169 C.civ.
În ceea ce privește daunele morale, tribunalul reține că prin acordarea acestora se încearcă o compensare a suferințelor pricinuite părții civile, ținându-se seama de toate efectele negative suportate de către aceasta, ca urmare a faptei ilicite a inculpatului, atât sub aspect afectiv, cât și sub aspectul vieții de familie. La stabilirea acestora instanta trebuie însă să aibă în vedere faptul că acestea nu trebuie să conducă la o îmbogățire fără justă cauză a părții vătămate.
În speță, probele administrate au confirmat faptul că, în urma accidentului de circulatie cauzat de inculpat, partea vătămată a suferit hemotorax coagulat latero bazal stg. posttraumatic, fracturi costale C2, C4, C5, C6, C7, C8, C9, C10,_ acut deschis, plagă genunchi, hematom parietal toracic lateral stg, fiind necesară intervenție chirurgicală. Pentru vindecarea leziunilor suferite au fost necesare 30 de zile de îngrijiri medicale.
În acest context, având în vedere consecințele negative suportate de către partea civilă, constând, pe de o parte, în suferințele fizice suportate, iar, pe de altă parte, în imposibilitatea participării pe o anumită perioadă la viata socială, tribunalul apreciază că suma acordată cu titlu de daune morale părții vătămate de către prima instanță este neîdestulătoare, fiind necesar a fi majorată la 50.000 lei– acestă sumă fiind considerată de către tribunal ca reprezentând o reparație echitabilă a prejudiciului nepatrimonial suportat de victimă. Acordarea unei sume mai mari cu acest titlu – așa cum a solicitat această parte – este apreciată însă de către instanță ca depăsind limita de proporționalitate dintre prejudiciu și modul de compensare al acestuia, fiind de natură a conduce la îmbogățirea fără justă cauză a părții civile.
În ceeea ce privește latura penală a cauzei, tribunalul observă că prima instanță a administrat un probatoriu complet și a reținut în mod corect pe baza acestuia, precum și a probelor administrate în cursul urmăririi penale, că este probată vinovăția inculpatului T. M. cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin.1, 3 C.pen., relevante în acest sens fiind declarația părții vătămate, care se coroborează cu declarațiile martorului ocular C. I., cu procesul-verbal de cercetare la fața locului, precum și cu raportul de expertiză tehnică judiciară din data de 04.06.2008, toate aceste mijloace de probă evidențiind că accidentul a fost cauzat din culpa exclusivă a inculpatului, care nu a respectat prevederile art. 41, 47 din OUG 195/2002 și art. 101, 102 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 .
Pentru aceste considerente, instanța va admite recursurile declarate de asiguratorul S.C. Asirom Vienna Insurance Group SA și partea civilă B. I. împotriva sentinței penale nr.800/26.03.2012 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._, va casa în parte sentința atacată, și, rejudecând:
În baza art. 14, 346 C.p.p. rap. la art.998, 999, 1000 alin.3 și 1003 C.civ. și art. 49 al.1, art. 50 alin.1 din legea nr.136/1995, va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B. I. și, pe cale de consecință, va obliga inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente ., și alături de asigurătorul . Group SA, acesta în limitele legale și contractuale, la plata către partea civilă a sumei de 3528,61 lei, cu titlu de daune materiale, și 50.000 lei, cu titlu de daune morale. Se vor respinge în rest pretențiile acestei părți civile ca nefondate.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
În baza art.192 alin.3 C.p.p., cheltuielile judiciare din recurs vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct.2 lit.d C.p.p. admite recursurile declarate de asiguratorul S.C. Asirom Vienna Insurance Group SA și partea civilă B. I. împotriva sentinței penale nr.800/26.03.2012 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
Casează în parte sentința atacată, și, rejudecând, dispune:
În baza art. 14, 346 C.p.p. rap. la art.998, 999, 1000 alin.3 și 1003 C.civ. și art. 49 al.1, art. 50 alin.1 din legea nr.136/1995, admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B. I. și, pe cale de consecință, obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente ., și alături de asigurătorul . Group SA, acesta în limitele legale și contractuale, la plata către partea civilă a sumei de 3528,61 lei, cu titlu de daune materiale, și 50.000 lei, cu titlu de daune morale. Respinge în rest pretențiile acestei părți civile ca nefondate.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
În baza art.192 alin.3 C.p.p., cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.12.2012.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
A. C. Țira M. B. I. P. V. D.
ACȚ/V.D. – 25.01.2013
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Omorul. Art. 174 C.p.. Sentința nr. 21/2013. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
