Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 127/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 127/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 23-03-2015 în dosarul nr. 127/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr.127/C..
Ședința publică din data de 23 Martie 2015
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Grefier: V. D.
Ministerul Public este reprezentat de procuror C. F. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol se află judecarea contestației declarate de contestatoarea I. A. împotriva sentinței penale nr.154/04.03.2014 a Judecătoriei Lugoj, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat contestatoarea personal, asistată de apărător desemnat din oficiu M. D. C., care depune delegație pentru asistența juridică obligatorie la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Contestatoarea arată că este nemulțumită de faptul că prin decizia penală nr.251/CR/2014 i s-a atribuit calitatea de petentă, dar în opinia sa, are calitatea de intimată fond, și că nu i s-a dat fișa din registru de executări penale. Totodată, este nemulțumită că nu s-a judecat dosarul la judecătoria Lugoj, precum și de faptul că, deși a fost aleasă șefă la nivel european, nu i s-a recunoscut această calitate și nu i s-au plătit sumele aferente. Mai dorește să știe de ce templierii vor să distrugă creștinismul. Depune la dosar un set de acte.
Instanța pune în discuția părților, din oficiu, excepția inadmisibilității prezentei contestații raportat la decizia penală nr.251/CR/14.05.2014 a tribunalului T. și autoritatea de lucru judecat de care se bucură aceasta.
Procurorul pune concluzii de respingere a contestației ca inadmisibilă având în vedere că a fost deja soluționată o contestație declarată împotriva aceleiași hotărâri.
Apărătorul desemnat din oficiu pune aceleași concluzii.
Contestatoarea, având cuvântul, consideră contestația admisibilă și dorește admiterea acesteia și rezolvarea problemelor.
INSTANȚA
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.154/04.03.2014 pronunțată de judecătoria Lugoj în dosarul nr._, prima instanță, în baza art. 568 C. proc. pen., a respins cererea privind încetarea măsurii de siguranță a obligării la tratament medical, prev de art 109 C.pen., luată față de petenta I. A. M. prin sentința penală nr.652/29.10.2012 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._ .
În baza art.275 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petenta la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat și a dispus plata onorariului avocatului din oficiu, în cuantum de 100 lei, acesta urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ din data de 17.09.2013, contestatoarea I. A. M. a formulat contestație la executare împotriva sentinței penale nr.652 din 29.10.2012 pronunțată de Judecătoria D. în dosar nr._, prin care s-a dispus înlocuirea măsurii de siguranță a internării medicale prev. de art. 114 Cod penal, luată față de aceasta, prin sentința penală nr.88/15.02.2011 a Judecătoriei Lugoj, cu măsura de siguranță a obligării la tratament medical prevăzută de art. 113 Cod penal.
În motivarea cererii contestatoarea se arată nemulțumită de faptul că numitul B. B. C. i-a vândut o suprafață de teren, pe care a mai vândut-o și altor persoane, i-a luat legitimațiile de stăpână UE, Ministru a Justiției și încă una de Vice-Ministru a Justiției și toate hotărârile care au venit de la București cu voturile de președinta României.
Contestatoarea arată că niciodată nu a fost bolnavă, fiindu-i pus diagnosticul de către doi medici psihiatri, care au fost plătiți de către persoanele care au furat-o și vor să-i facă rău.
Se mai arată că nu este bolnavă, nu suferă de nici o boală psihică și solicită instanței de a nu mai fi obligată la tratamentul medical la care a fost supusă până acum.
Cererea nu a fost motivată în drept.
La cererea formulată de contestatoare au fost atașate următoarele înscrisuri, în copie: înscrisuri medicale (f.6—8), copia sentinței penale nr.88/2011 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr._ (f.15), adresa nr.5903/19.10.2013 emisă de Spitalul de Psihiatrie și Pentru Măsuri de Siguranță Jebel (f.18), copia sentinței penale nr. 652 din 29.10.2012, pronunțată de Judecătoria D. în dosar nr._ (f.20-22), adresa nr._/29.10.2013 emisă de Direcția de Sănătate Publică a Județului T. (f.25), note scrise (f.35-36), copie proces verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./2013 nr._ din09.12.2013(f.41), copie contract arendare nr.13/11.09.2013 (f.43-44), înscrisuri depuse de către contestatoare din alte dosare (f.46-71) și răspuns din partea Cabinetului Dr.C. D. (f.77).
La termenul de judecată din 19.11.2013 instanța a dispus efectuarea unei expertize medico-legale având ca obiectiv stabilirea necesității efectuării în continuare a tratamentului medical față de starea de sănătate a persoanei condamnate, probă administrată în cauză, fiind depus la dosar raportul de expertiză medico-legală (f.74-76).
Cabinetul de Psihiatrie Dr.C. D. din Lugoj a comunicat instanței, prin înscrisul de la fila 77, faptul că prezentarea pacientei la cabinet a fost constantă până în luna aprilie 2013 (26.04.2013) și de la această dată pacienta nu s-a mai prezentat la cabinet până în data de 19.12.2013.
Analizând actele dosarului, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin sentința penală nr.88/2011 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr._, s-a menținut măsura de siguranță a internării medicale în Spitalul de Psihiatrie și Măsuri de Siguranță Jebel până la însănătoșire, măsură dispusă față de contestatoarea I. A. M. prin sentința penală nr. 228/01.06.2010 în dosar nr._ .
Prin sentința penală nr.652/29.10.2012 pronunțată de Judecătoria D. în dosar nr._ s-a dispus înlocuirea măsurii de siguranță a internării medicale prev. de art.114 Cod penal luată față de contestatoarea I. A. M. cu măsura de siguranță a obligării la tratament medical prev. de art. 113 Cod penal.
Măsura de siguranță a fost pusă în executare, în conformitate cu dispozițiile art. 566 alin. (1), (2) C. proc. pen..
La data de 24.02.2014 Cabinetul de Psihiatrie Dr.C. D. din Lugoj a comunicat instanței faptul că prezentarea pacientei la cabinet a fost constantă până în luna aprilie 2013 (26.04.2013) și de la această dată pacienta nu s-a mai prezentat la cabinet până în data de 19.12.2013.
S-a mai arătat că, la data de 20.01.2014 s-a transmis o copie a foii de observație către Institutul de Medicină Legală Timișoara și s-a menționat că pacienta nu s-a prezentat la control, fiind necesară internarea într-un serviciu psihiatric. Ultima dată când s-a prezentat pacienta la cabinetul de psihiatrie, în data de 07.02.2014, în urma examenului psihiatric s-a constatat că pacienta nu are cunoștința bolii psihice, nu-și administrează tratamentul, aceasta riscă să nu mai aibă asigurare medicală și se apreciază că pacienta se află în plin puseu psihotic paranoid, neadministrându-și medicația prescrisă datorită lipsei cunoștinței.
Din raportul de expertiză medico-legală (f. 74-76), rezultă că pacienta are diagnosticul de schizofrenie paranoidă și se consideră că este necesară continuarea tratamentului medical în incidența art. 114 Cod penal, având în vedere productivitatea psihotică prezentă, absența conștiinței bolii, incomplianța la tratament medical ambulator, sesizată și de medicul psihiatru curant în fișa de disensarizare a acesteia.
Se arată că tabloul psihopatologic este reprezentat de orientare temporo – spațială auto și allopsihotic și la situație, contact psihic relativ facil, mimică și gesturi, discordantă (râde nemotivat), tensionată, atenție, hipoprosexie de concentrare, deficit de processing informațional, memorie, hipomnezie de fixare și evocare, percepție: afirmativ și fără modificări perceptive calitative, relaxarea asociațiilor de idei, idei delirante de grandoare, megalomanie, idei delirante de persecuție, urmărire, senzitiv-relațional, de prejudiciu material și moral, limbaj sărac, steriotip, disociație ideo-verbală, afectivitate: labilitate emoțională, anxietate, suspiciune, iritabilitate, inversiune afectivă, ambivalentă afectivă, comportament: agitație psihomotorie, revendicativă, comportament bizar, motivat delirant, comportament lipsit de scop, hipobulie, anhedonie, absența conștiinței bolii, incomplianță terapeutică, dificultăți relaționale și dificultăți de autoîngrijire și autoadministrare.
Istoricul bolii pacientei relevă internări în serviciile de specialitate începând cu anul 1982, ultima în anul 2012 la Spitalul de Psihiatrie și Măsuri de Siguranță Jebel.
Potrivit concluziilor cuprinse în raportul de expertiză medico-legală psihiatrică este necesară în continuarea tratamentului medical al petentei.
Față de cele reținute, instanța a constatat că starea de sănătate a contestatoarei I. A. M. nu s-a ameliorat, față de momentul la care a fost dispusă măsura de siguranță a obligării la tratament medical, iar efectuarea tratamentului medical se mai impune și, pe cale consecință, față de dispozițiile art. 568 C. proc. pen., urmează a respinge cererea privind încetarea măsurii de siguranță a obligării la tratament medical, prev de art 109 C.pen. luată față de petenta I. A. M., prin sentința penală nr. 652 din 29.10.2012, pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._ .
Împotriva acestei hotărâri petenta I. A. a formulat contestație la data de 11.03.2014, cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 27.03.2014 sub același număr de dosar –_ .
Prin decizia penală nr.251/CR/14.05.2014, tribunalul T., în baza art. 4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p., a respins respectiva contestație ca nefondată, apreciind că hotărârea atacată este temeinică și legală.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că, potrivit art. 567 al. 1 lit. d C.p.p., „Unitatea sanitară la care făptuitorul a fost repartizat pentru efectuarea tratamentului medical este obligată să comunice instanței:…dacă, datorită ameliorării stării de sănătate a persoanei față de care s-a luat măsura de siguranță a obligării la tratament medical, efectuarea tratamentului medical nu se mai impune.
Potrivit art. 568 al. 1 C.p.p., „Primind comunicarea, instanța de executare sau instanța prevăzută la art. 567 alin. 2 dispune internarea medicală, în situațiile prevăzute la art. 567 alin. 1 lit. a și b), iar în situațiile prevăzute la art. 567 alin. 1 lit. c și d efectuarea unei expertize medico-legale cu privire la starea de sănătate a persoanei față de care este luată măsura de siguranță”, iar potrivit al. 4 al aceluiași articol, „După primirea raportului de expertiză medico-legală și a concluziilor medicului de specialitate prevăzut la alin. 2, instanța, în ședință publică, ascultă concluziile procurorului, ale persoanei față de care este luată măsura de siguranță și ale avocatului acesteia, precum și ale expertului și medicului desemnat de aceasta, atunci când consideră necesar, și dispune fie încetarea măsurii obligării la tratament medical, fie internarea medicală.”
În speță, Judecătoria Lugoj a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, de către IML Timișoara, pentru a se stabili dacă mai este necesară continuarea măsurii de siguranță a obligării la tratament medical a contestatoarei I. A. M., iar prin raportul de expertiză nr. 2841/2013 din 30.01.2014, IML Timișoara a concluzionat că aceasta prezintă diagnosticul de schizofrenie paranoidă, considerându-se necesară continuarea tratamentului medical în incidența art. 114 Cod penal, având în vedere productivitatea psihotică prezentă, absența conștiinței bolii, incomplianța la tratament medical ambulator, sesizată și de medicul psihiatru curant în fișa de disensarizare a acesteia, în respectivul raport arătându-se, totodată, că tabloul psihopatologic este reprezentat de orientare temporo – spațială auto și allopsihotic și la situație, contact psihic relativ facil, mimică și gesturi, discordantă (râde nemotivat), tensionată, atenție, hipoprosexie de concentrare, deficit de processing informațional, memorie, hipomnezie de fixare și evocare, percepție: afirmativ și fără modificări perceptive calitative, relaxarea asociațiilor de idei, idei delirante de grandoare, megalomanie, idei delirante de persecuție, urmărire, senzitiv-relațional, de prejudiciu material și moral, limbaj sărac, steriotip, disociație ideo-verbală, afectivitate: labilitate emoțională, anxietate, suspiciune, iritabilitate, inversiune afectivă, ambivalentă afectivă, comportament: agitație psihomotorie, revendicativă, comportament bizar, motivat delirant, comportament lipsit de scop, hipobulie, anhedonie, absența conștiinței bolii, incomplianță terapeutică, dificultăți relaționale și dificultăți de autoîngrijire și autoadministrare și că istoricul bolii pacientei relevă internări în serviciile de specialitate începând cu anul 1982, ultima în anul 2012 la Spitalul de Psihiatrie și Măsuri de Siguranță Jebel.
Având în vedere cele ce rezultă din cuprinsul raportului de expertiză menționat, în sensul că starea de sănătate a contestatoarei I. A. M. nu s-a ameliorat față de momentul la care a fost dispusă măsura de siguranță a obligării la tratament medical, iar efectuarea tratamentului medical se impune în continuare, soluția Judecătoriei Lugoj, de respingere a cererii privind încetarea măsurii de siguranță a obligării la tratament medical, apare ca temeinică și legală și va fi menținută ca atare.
La data de 04.02.2015, petenta I. A. M. a formulat o nouă contestație împotriva sentinței penale nr.154/04.03.2014 pronunțate de judecătoria Lugoj în dosarul nr._, ce formează obiectul prezentului dosar.
Analizând contestația declarată de petenta I. A. prin raportare la dispozițiile legale incidente, tribunalul constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești, pentru motive referitoare la pronunțarea acestora cu nerespectarea condițiilor formale, legal prevăzute, de desfășurare a judecății sau ca o consecință a unui raționament jurisdicțional eronat, este reglementată în prezent prin normă constituțională.
Însă, potrivit art.129 din Constituția României, revizuită, părțile interesate pot exercita căile de atac numai în condițiile legii procesuale.
Corespunzător acestui principiu constituțional, legea procesual-penală a reglementat în ceea ce privește cauzele penale care vizează faza de executare a unei hotărâri penale, posibilitatea examinării acestor în două grade de jurisdicție, determinând hotărârile susceptibile a fi supuse reformării, calea de atac și titularii acesteia, iar acest mod de determinare asigură un control judiciar efectiv al hotărârilor judecătorești și satisface exigențele art. 21 din legea fundamentală, referitoare la liberul acces la justiție și la dreptul la un proces echitabil, reglementate prin Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Astfel, potrivit art.597 alin.7 C.p.p., hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare.
În același timp însă, din dispozițiile art.551 pct.4 C.p.p., cu referire la hotărârile definitive, raportate și la principiul stabilității actelor juridice, rezultă că sistemul român de jurisdicție a statuat principiul unicității contestației, care împiedică orice posibilitate de re-examinare în cadrul căilor ordinare de atac a unei hotărâri care a fost deja supusă cenzurii jurisdicționale.
Autoritatea de lucru judecat face inadmisibilă o contestație declarată împotriva unei hotărâri pe care aceeași parte a atacat-o anterior printr-o altă contestație care a fost soluționată pe fond, existând un impediment legal ca aceeași hotărâre să facă obiectul unei noi verificări.
În atare condiții, având în vedere că exercițiul dreptului de a promova calea de atac a contestației a fost epuizat de contestatoarea I. A., prin soluționarea definitivă a contestației declarate de aceasta împotriva sentinței penale nr.154/04.03.2014, prin decizia penală nr.251/14.05.2014, pronunțată de tribunalul T. în dosarul nr._, este evident că sentința criticată este definitivă, iar contestația ce face obiectul prezentului dosar încalcă principiul unicității căii de atac și, pe cale de consecință, se impune ca, în baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.a C.p.p., să fie respinsă ca inadmisibilă.
În baza art.275 alin.2 C.p.p., va obliga contestatoarea la plata sumei de 20 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și se va dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.a C.p.p., respinge contestația declarată de contestatoarea I. A. împotriva sentinței penale nr.154/04.03.2014 a Judecătoriei Lugoj, pronunțată în dosarul nr._, ca inadmisibilă.
În baza art.275 alin.2 C.p.p., obligă contestatoarea la plata sumei de 20 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.03.2015.
Președinte, Grefier,
A. C. ȚIRA V. D.
Red./Tehnored - A.C.Ț./V.D.
4 ex./30.03.2014
| ← Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare... | Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... → |
|---|
