Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 80/2013. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 80/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 11-02-2013 în dosarul nr. 80/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 80/R
Ședința publică din 11.02.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. C.
JUDECĂTOR: I. P.
JUDECĂTOR: A. C. ȚIRA
Grefier: I. – G. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul T. este reprezentat de procuror M. D..
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva sentinței penale nr. 3513/05.12.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul condamnat S. G. I. aflat în stare de detenție, asistat de apărător din oficiu, avocat B. L. care depune delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentanta Ministerului Public arată că susține recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara și solicită admiterea respectivului recurs, casarea în parte a sentinței penale recurate pe motiv de netemeinicie, iar în rejudecare, stabilirea unui termen de reînnoire a cererii de liberare condiționată, după data de 03.04.2013, avându-se în vedere motivele expuse pe larg în motivarea recursului declarat.
Avocatul din oficiu al intimatului condamnat solicită respingerea recursului și menținerea sentinței Judecătoriei Timișoara ca temeinică și legală. Arată că un temei al respingerii cererii de liberare condiționată de către prima instanță l-a constituit faptul că intimatul condamnat are antecedente penale, însă acestea se referă la o infracțiune de pericol cu privire la care intimatul condamnat a fost condamnat la pedeapsa închisorii cu suspendare, iar prima instanță a ținut cont și de aceste aspecte atunci când a stabilit respectivul termen de rediscutare a cererii de liberare condiționată.
Intimatul condamnat, având personal cuvântul, solicită să fie liberat condiționat. Arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului declarat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 3513/05.12.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
În temeiul art.450 C.p.p. raportat la art.59 C.pen., a fost respinsă cererea de liberare condiționată a petentului condamnat S. G. I., fiul lui G. și V., născut la data de 10.11.1980, deținut în Penitenciarul Timișoara și a fost redus termenul de rediscutare a cererii la data de 17.12.2012.
În temeiul art.192 al.1 pct. 3 C.pr.pen., a fost obligat petentul la plata sumei 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art.189 al.2 C.pr.pen., s-a dispus plata sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, din fondul Ministerului Justiției, către Baroul T..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate și propuneri pentru liberare condiționată din cadrul Penitenciarului Timișoara a înaintat instanței procesul verbal nr. J2/_/04.12.2012 și caracterizarea persoanei privată de libertate, concluzionând, în raport de faptul că acesta este recidivist- suspendare- și că a fost sancționat disciplinar, totodată propunându-se un nou termen de rediscutare după data de 03.04.2013.
Din conținutul procesului verbal, instanța de fond a constatat că petentul condamnat se află în executarea unei pedepse de 4 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt, prin sentința penală nr. 941/2009 a Judecătoriei Timișoara, că acesta a început executarea pedepsei la data de 04.05.2010, respectiva pedeapsă urmând să expire la data de 03.05.2014.
Prima instanță a mai constatat că pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, condamnatul trebuie să execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 974 zile închisoare, din care, în cazul în care muncește, 244 zile considerate ca executate pe bata muncii prestate și 730 zile închisoare efectiv executate și că analizând situația deținutului, comisia a constatat că acesta a executat de la data de 04.05.2010 până la 04.12.2012, un număr de 946 zile închisoare și i se consideră executate ca urmare a muncii prestate, un număr de 31 zile închisoare.
De asemenea, Judecătoria Timișoara a mai reținut că petentul este recidivist, fiind condamnat la 1 an închisoare cu suspendare condiționată a executării pedepsei, termen de încercare 3 ani pentru conducere fără permis, sentința penală nr.2637/2007 a Judecătoriei Timișoara, pedeapsă revocată și executată alăturat de prezenta și că din caracterizarea condamnatului, rezultă că acesta a o conduită inadecvată în dezacord cu normele instituției și s-a adaptat situațional la mediul carceral, în sensul că a fost sancționat disciplinar o dată, sancțiunea fiind activă în prezent, nu a fost recompensat, a manifestat implicare în programe de reintegrare socială și nu a participat la activități productive.
Analizând cererea petentului condamnat, instanța de fond a constatat că în conformitate cu dispozițiile art.59 C.pen., pentru a se putea dispune liberarea condiționată a unei persoane din executarea unei pedepse privative de libertate care nu depășește 10 ani este necesar ca persoana în cauză să fi executat cel puțin 2/3 din durata pedepsei închisorii care i-a fost aplicată și ca pe durata executării pedepsei să fi fost stăruitor în muncă, disciplinat și să fi dat dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Instanța de fond a constatat că deși din înscrisurile mai sus indicate rezultă că petentul îndeplinește condițiile privitoare la executarea fracției necesare din pedeapsă, antecedentele sale penale îi afectează posibilitatea de a putea obține liberarea condiționată.
Totodată, Judecătoria Timișoara a reținut că legiuitorul a stabilit ca la analiza oportunității liberării condiționate a unui deținut, instanța să țină seama și de antecedentele sale penale tocmai pentru a constata dacă scopul pedepsei, prevăzut de art.52 C.pen., a fost realizat prin intermediul eventualelor pedepse aplicate anterior și că petentul condamnat a mai suferit o condamnare, pentru săvârșirea de fapte de natură penală, aspect care denotă că persoana condamnată este caracterizată de perseverență infracțională, a avut o conduită necorespunzătoare, fiind sancționat disciplinar.
Mai mult, Judecătoria Timișoara a avut în vedere și faptul că petentul se află în prezent la prima analiză.
Judecătoria Timișoara a concluzionat că pedeapsa nu și-a atins scopul, acela ca petentul să nu mai săvârșească noi infracțiuni, în opinia sa durata din pedeapsa aplicată, executată până în prezent, chiar dacă depășește două treimi, nefiind suficientă pentru a îndeplini scopul pedepsei, acela de prevenție, de corecție, fiind justificată și necesară executarea în continuare a pedepsei de către petentul condamnat.
Prin urmare, având în vedere aceste considerente, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată.
În baza art. 450 alin. 2 Cod de procedură penală, a fixat termen după care cererea va putea fi reînnoită după data de 17.12.2012, reducându-se termenul fixat de comisie, considerându-se că acesta este de natură să contribuie la reeducarea condamnatului și la realizarea scopului prev.de art. 52 C.p. .
În temeiul art.192 al.1 pct.3 C.pr.pen., a obligat petentul condamnat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare statului.
În temeiul art.189 al.2 C.pr.pen., a dispus plata sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, din fondul Ministerului Justiției, către Baroul T..
Împotriva acestei sentințe, la data de 15.01.2013 a declarat recurs Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, recursul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului T. sub nr._, la data de 16.01.2013.
În motivarea recursului, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara a arătat că sentința penală este netemeinică sub aspectul stabilirii termenului de reînnoire a cererii după data de 17.12.2012, apreciind că acest termen este insuficient pentru îndeplinirea tuturor condițiilor legale în vederea liberării condiționate a condamnatului.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale recurate prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu, conform art. 3856 C.p.p., instanța de recurs apreciază că hotărârea atacată este netemeinică doar în ceea ce privește stabilirea termenului de rediscutare a cererii de liberare condiționată a condamnatului S. G. I., la data de 17.12.2012.
Tribunalul reține că potrivit dispozițiilor art. 59 C.p., condamnatul poate fi liberat condiționat dacă a executat fracția de pedeapsă prevăzută de lege, este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
În acord cu parchetul, tribunalul apreciază că în mod corect prima instanță a respins cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul S. G. I., reținând că acesta are antecedente penale și că nu a fost disciplinat pe perioada executării pedepsei, însă, în mod neîntemeiat a fixat termenul pentru reînnoirea cererii după data de 17.12.2012.
În acest sens, din caracterizarea făcută condamnatului de către Penitenciarul Timișoara se pot reține aspecte care să dovedească atât comportamentul celui condamnat în timpul executării pedepsei închisorii, cât și dovezile de îndreptare a acestuia.
Se reține că execută o pedeapsă privativă de libertate în regim semideschis, că pe parcursul executării pedepsei privative de libertate condamnatul a prezentat o conduită inadecvată, în dezacord cu normele instituției, că s-a adaptat situațional la mediul carceral, că a fost sancționat disciplinar o dată, sancțiunea fiind activă și în prezent, că nu a fost recompensat, că s-a implicat în programe de reintegrare socială și că nu a participat la activități productive.
Tribunalul mai reține că potrivit dispozițiilor art. 450 al. 2 C.p.p., „Când instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea liberării condiționate, prin hotărârea de respingere fixează termenul după expirarea căruia propunerea sau cererea va putea fi reînnoită. Termenul nu poate fi mai mare de un an și curge la rămânerea definitivă a hotărârii" și ale Deciziei nr. VIII/2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, potrivit căreia „Fixarea termenului de reînnoire în cazul respingerii cererii sau al propunerii de liberare condiționată se impune în toate cazurile în care soluția se întemeiază pe neîndeplinirea cumulativă a condițiilor cerute de textele art. 59 și următoarele din Codul penal, inclusiv în situația în care perioada rămasă de executat până la împlinirea fracțiunii legale este mai mică sau egală cu un an".
Finalitatea urmărită de legiuitor prin stabilirea obligației instanței de a fixa termenul de reînnoire a cererii sau a propunerii de acordare a liberării condiționate nu poate fi alta decât aceea a asigurării posibilității de a se examina din nou situația celui vizat, după trecerea unei perioade timp suficientă pentru realizarea condițiilor pe care nu le îndeplinea.
În interiorul termenului stabilit pentru reiterarea cererii de liberare condiționată, condamnatul se află în continuare sub observația administrației penitenciarului care urmărește conduita acestuia, atitudinea față de muncă și față de normele din penitenciar, precum și dovezile reale de îndreptare.
Față de aceste împrejurări, tribunalul apreciază că termenul stabilit de prima instanță pentru rediscutarea cererii de liberare condiționată a condamnatului este unul foarte scurt, fiind astfel lipsit de finalitate întrucât nu permite a se verifica dacă respectivul condamnat a dat dovezi de îndreptare și reeducare și, astfel, nu răspunde scopului urmărit de legiuitor prin dispozițiile art. 450 al. 2 C.p.p., iar în aceste condiții criticile aduse de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara sentinței atacate apar ca întemeiate.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d C.p.p., se va admite recursul declarat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, se va casa în parte sentința penală recurată și rejudecând cauza în baza art. 450 C.p.p., raportat la art. 59 C.p., se va fixa termen de rediscutare a cererii de liberare condiționată a condamnatului S. G. I., după data de 03.04.2013, considerând întemeiată propunerea comisiei din penitenciar formulată în acest sens.
Va menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
În temeiul art. 192 al. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina acestuia.
În baza art.189 al.2 C.p.p., va dispune plata sumei de 100 lei din fondul MJCL către Baroul T., reprezentând onorariu avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct. 2 lit. d C.p.p., admite recursul declarat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, împotriva Sentinței penale nr. 3513/05.12.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
Casează în parte sentința penală recurată și rejudecând cauza:
În baza art. 450 al.2 C.p.p., raportat la art. 59 C.p., fixează termenul de rediscutare a cererii de liberare condiționată a condamnatului S. G. I., fiul lui G. și V., născut la data de 10.11.1980, în România, municipiul Timișoara, jud. T., domiciliat în municipiul Timișoara, ., nr. 23, ., CNP_, cu antecedente penale, necăsătorit, cu studii gimnaziale, având calificarea de lăcătuș, actualmente deținut în Penitenciarul Timișoara, după data de 03.04.2013.
Menține în rest dispozițiile sentinței recurate.
În temeiul art. 192 al. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
În baza art.189 al.2 C.p.p., dispune plata sumei de 100 lei din fondul MJCL către Baroul T., reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 11.02.2013.
Președinte Judecător Judecător
D. C. I. P. A. C. Țira
Grefier
I. – G. M.
C.D./. IM/3 ex./11.02.2013
Prima instanță:
E. L. B. – Jud. Timișoara
| ← Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Sentința nr. 500/2012.... | Propunere de arestare preventivă a inculpatului. Art. 149 ind... → |
|---|
