Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Sentința nr. 500/2012. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 500/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 28-12-2012 în dosarul nr. 500/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr.500/2012
Ședința publică de la 28 decembrie 2012
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Grefier: R. P.
Ministerul Public - P. de pe lângă Tribunalul T. a fost reprezentat de procuror D. M.
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei penale privind pe inculpatul P. G. A., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.20 C.pen. raportat la art.174, 175 alin.1 lit.i C.pen. și art.181 alin.1 C.pen., cu aplicarea art.33 lit.a C.pen.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au avut loc în ședința publică din data de 17.12.2012, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre; la acel termen de judecată, instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul T. nr.409/P/2010, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 01.07.2011 sub numărul_, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P. G. A. pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat, prev. de art.20 C.pen. raportat la art.174, 175 alin.1 lit.i C.pen., și vătămare corporală, prev. de art.181 alin.1 C.pen.
În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că, în noaptea de 31.08/01.09.2009, în urma unui conflict verbal generat de atitudinea jignitoare a părților vătămate raportat la persoana inculpatului și a surorilor sale, în timp ce se afla într-un bar din localitatea Cenei, a aplicat cu un par mai multe lovituri peste corp părții vătămate P. Caudiu M., precum și o lovitură puternică în zona capului părții vătămate L. V., care a condus la prăbușirea acestuia din urmă la pământ, în stare de inconștiență. În urma loviturilor primite, partea vătămată P. C. M. a suferit leziuni care au necesitat 45 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, iar partea vătămată L. V. a suferit leziuni care i-au pus viața în pericol și au necesitat 35 de zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
Analizând materialul probator administrat în cele două faze ale procesului penal, respectiv: plângeri și declarații părți vătămate P. C. M. și L. V., procese-verbale de cercetare la fața locului și planșe foto, acte de stare civilă, declarații martori G. S., S. T. N., M. K., P. D. B., P. L., C. A., P. G., M. M., C. M. V., B. T., Solomaier G., M. D., acte medicale, certificate medico-legale nr.1828/16.09.2009, nr.1814/15.09.2009, raport de primă expertiză medico-legală nr.1899/12.07.2010 și nr.1899bis/30.06.2010, raport de constatare medico-legală nr. 2607/16.09.2009, înscrisuri, declarații inculpat, raport de nouă expertiză medico-legală nr.418/27.03.2012, instanța reține următoarea situație de fapt:
În seara de 31.08.2009, inculpatul P. G. A. se afla la localul aparținând . pe raza ., situat foarte aproape de locuința părinților săi, împreună cu surorile sale P. D. B. și C. A., precum și cu cumnatul său P. L.. În local se mai aflau M. K., vânzătoare la acel bar, prietenă cu surorile inculpatului, și S. T. N., prieten al acesteia. Inculpatul și martorul P. L. se jucau la unul din aparatele de jocuri mecanice aflat în incinta localului, în timp ce celelalte persoane stăteau la pultul din local.
La un moment dat, în localul respectiv au venit părțile vătămate P. C. M. și L. V., aflate în stare avansată de ebrietate, care s-au așezat la pult, lângă ceilalți martori, solicitând să fie servite cu băuturi alcoolice. Pe fondul consumului de alcool, părțile vătămate au început să adreseze cuvinte jignitoare și să profereze amenințări la adresa persoanelor prezente, îndeosebi a celor de sex feminin aflate în local. Inculpatul P. G. A. a atras atenția părților vătămate că persoanele de sex feminin agresate verbal sunt surorile sale, solicitând în mod repetat părților vătămate să-și revizuiască comportamentul. În acest context, între părțile vătămate și inculpat au avut loc discuții contradictorii, părțile vătămate provocând pe inculpat la o confruntare fizică.
Pe fondul acestui conflict verbal, inculpatul P. G. A. a ieșit din local și, din afara localului, s-a înarmat cu un par cu care a revenit în scurt timp înapoi. A intrat în local și, cu parul cu care se înarmase, a început să lovească pe partea vătămată P. C. M. peste corp. În apărarea părții vătămate P. C. M. a intervenit și cealaltă parte vătămată, L. V.. Atunci, inculpatul a aplicat părții vătămate L. V. o lovitură puternică cu parul respectiv, în zona capului, lovitură care a dus la prăbușirea efectivă a părții vătămate pe pardoseala din local și căderea în stare de inconștiență.
Inculpatul P. G. A. a părăsit imediat incinta localului, luând cu el și obiectul vulnerant, după care, a doua zi, în data de 01.09.2009, a părăsit localitatea Cenei, plecând în Italia, unde lucrează.
La fața locului au venit martorii Gulsovic S., patronul localului, și Solomaier G., care au acordat primul ajutor părții vătămate și au sunat la serviciul 112, precum și tatăl inculpatului, P. G., care a fost alertat de martora C. A..
Partea vătămată L. V. a fost preluată cu Ambulanța de la fața locului și transportată la S. C. Județean de Urgență Timișoara, Clinica Neurochirurgie, unde a fost internată în perioada 01.09-15.09.2009 cu diagnosticul de „traumatism cranio-cerebral cu plagă contuză frontală stângă, comă grad III”, fiind supusă unei intervenții chirurgicale.
Partea vătămată P. C. M. a fost internată la S. C. Județean de Urgență Timișoara, Clinica Ortopedie și Traumatologie I, în perioada 01.09-09.09.2009 cu diagnosticul de „fractură cu deplasare olecran stâng, policontuzii prin hereroagresiune”, fiind supusă unei intervenții chirurgicale.
Conform dispozițiilor art.174 alin.1 C.p., infracțiunea de omor se realizează prin uciderea unei persoane, adică prin orice activitate materială care are ca rezultat moartea unei persoane.
Potrivit dispozițiilor art.144 C.p. prin săvârșirea unei infracțiuni se înțelege săvârșirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepsește ca infracțiune consumată sau ca tentativă.
Totodată, potrivit disp. art. 181 alin.1 C.p., constituie infracțiunea de vătămare corporală fapta prin care s-a pricinuit integrității corporale sau sănătății unei persoane o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile.
Tentativa nefiind altceva decât o formă a activității infracționale, situată în faza de executare a infracțiunii, între începutul executării acțiunii ce constituie elementul material al laturii obiective și producerea rezultatului socialmente periculos, având în vedere probele administrate în cauză, instanța constată că fapta inculpatului P. G. A. de a aplica părții vătămate L. V. o lovitură puternică cu un par în zona capului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor, prev. de art. 20 C.p. rap. la art. 174 C.p., inculpatul punând în executare hotărârea de a săvârși infracțiunea, executarea fiind realizată în întregime, dar neproducându-se rezultatul datorită unor motive independente de voința inculpatului.
De asemenea, instanța reține că fapta inculpatului de a aplica mai multe lovituri cu o bâtă în zona corpului părții vătămate P. C. M., cauzându-i leziuni care au necesitat 45 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin.1 C.p.
Audiat în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de judecată, inculpatul a recunoscut existența unui incident între el și cele două părți vătămate și lovirea acestora cu o bucată de lemn (coadă de mătură), susținând însă că a exercitat actele de agresiune în stare de legitimă apărare, neexistând intenția de a o ucide pe partea vătămată L. V.. Astfel, a arătat că, după ce au intrat în bar, cele două părți vătămate au adresat numeroase cuvinte jignitoare și amenințări surorilor sale, motiv pentru care el i-a atenționat să înceteze cu injuriile, fiind vorba de surorile sale. Atunci, părțile vătămate s-au ridicat de pe scaune și au venit înspre el, înjurându-l. L. V. a început să-l lovească cu pumnii la nivelul capului și al umerilor, unele dintre lovituri atingându-l în ciuda încercării sale de a se apăra, și fiind astfel lovit la mână stângă. Apoi, P. M. l-a prins de mâna dreaptă și a încercat să-l tragă afară din local, aplicându-i în același timp mai multe lovituri cu pumnii la nivelul corpului. Atunci, în încercarea de a se elibera de cei doi, inculpatul a ieșit în exteriorul localului și, observând o coadă de mătură lângă ușă, a luat-o și a început să lovească cu ea la întâmplare, fără a viza o anumită zonă anatomică, pentru a se apăra. A mai precizat inculpatul că în tot acest timp era ținut de mâna stângă de una dintre părțile vătămate și era parțial cu spatele către ele, cu fața către ușă, iar în momentul în care a simțit că a fost eliberat de mână, a fugit din local. În urma agresiunilor exercitate asupra sa de părțile civile a avut o tumefacție la ochiul stâng și dureri puternice la mâna stângă.
Instanța constată însă că aceste susțineri referitoare la modul de declanșare și derulare al incidentului – respectiv agresarea sa prealabilă de către cele două părți vătămate și lovirea acestora doar pentru a se apăra, nu pot fi reținute ca fiind corespunzătoare adevărului în condițiile în care sunt contrazise de restul materialului probatoriu administrat în cauză.
În acest sens, instanța are în vedere în primul rând declarațiile martorei M. K., persoană care s-a aflat în local în acea seară în calitate de angajat și a asistat la întregul incident. Astfel, martora a arătat, atât în declarațiile date în faza de urmărire penală în datele de 02.09.2009 și 03.03.2010, cât și în cea dată în fața instanței, că în seara respectivă se afla la serviciu, în acel bar aflându-se și inculpatul, surorile acestuia P. B. și C. A., cumnatul acestuia P. L., precum și martorul S. T. N.. La un moment dat, în local au intrat părțile vătămate L. V. și P. M., care se aflau sub influența băuturilor alcoolice. Cei doi, pe fondul consumului de alcool, au început un conflict verbal cu persoanele din local, adresând cuvinte jignitoare surorilor inculpatului, precum și martorilor. Inculpatul le-a atras atenția asupra comportamentului, având loc un schimb de replici vreme de câteva minute. Apoi, la un moment dat, inculpatul a părăsit localul revenind foarte repede cu un par – posibil mătură – și a început să le lovească pe cele două părți vătămate, P. M. fiind lovit de mai multe ori peste corp, iar lui L. V. aplicându-i o lovitură în zona capului. În urma acestei lovituri, L. V. a căzut la pământ în stare de inconștiență, iar inculpatul a părăsit localul.
În al doilea rând, instanța are în vedere declarațiile martorului S. T. N., care s-a aflat și el în bar pe întreaga durată a incidentului, care a confirmat modul de derulare indicat de martora M. K., arătând că, pe fondul cuvintelor jignitoare adresate de părțile vătămate persoanelor din local, s-a iscat un conflict verbal între acestea și inculpat, context în care inculpatul s-a ridicat de la jocurile mecanice, a luat un băț în mână, a venit către părțile vătămate care stăteau la bar și a început să le lovească cu acesta, fiind aplicate mai multe lovituri.
De subliniat că ambii martori au precizat în mod expres în fața instanței că inculpatul nu a fost agresat fizic de către părțile vătămate, ci doar agresat verbal și amenințat.
Declarațiile acestor doi martori se coroborează cu declarațiile date în cauză de partea vătămată P. C. M., care a arătat că, pe fondul unor cuvinte jignitoare adresate surorilor inculpatului, s-a iscat un conflict verbal între ei și acesta din urmă, în urma căruia inculpatul a părăsit pentru scurt timp localul, revenind cu un par (țeavă metalică) cu care a început să-i lovească, el fiind lovit în mod repetat în partea stângă a corpului, iar L. V. fiind lovit în cap.
Totodată, instanța apreciază că varianta de derulare a incidentului reliefată de partea vătămată P. M. și cei doi martori oculari este susținută și de lipsa oricăror urme ale unor acte de agresiune exercitate asupra inculpatului, neexistând niciun act medical din care să rezulte că inculpatul a prezentat leziuni consecutiv incidentului, cât și de tot comportamentul inculpatului ulterior incidentului, inculpatul părăsind imediat locul faptei, neadresându-se organelor de poliție pentru a reclama un eventual atac, și părăsind România în zilele imediat următoare și revenind pentru a da o declarație în cauză după mai multe demersuri ale organelor judiciare, toate acestea fiind de natură a sublinia lipsa de sinceritate cu privire la aceste aspecte și încercarea de a se exonera de răspundere prin invocarea culpei părților vătămate.
În ceea ce îi privește pe martorii P. B., C. A. și P. L., surorile și cumnatul inculpatului, instanța constată că aceștia au fost audiați în zilele imediat următoare incidentului, respectiv în data de 04.09.2009, niciunul dintre aceștia nefăcând referire la existența vreunor acte de agresiune exercitate de părțile vătămate asupra inculpatului, care să-l fi determinat pe acesta să folosească bâta pentru a se apăra, martorii P. B. și L. susținând chiar că nici nu au asistat la incident, părăsind barul în momentul în care le-au fost adresate cuvinte jignitoare. Aceeași poziție a fost menținută cu ocazia declarațiilor ulterioare, respectiv din cursul lunii martie 2010. Ulterior, cu ocazia reaudierii ca urmare a solicitării exprese a apărătorului inculpatului în cursul anului 2011, cei trei martori au modificat semnificativ declarațiile, susținând că au asistat la întreaga derulare a incidentului și relatând o stare de fapt identică cu cea prezentată de inculpat, respectiv exercitarea prealabilă a unor acte de agresiune fizică de către părțile vătămate față de inculpat și riposta acestuia doar pentru a se apăra. Aceleași aspecte au fost susținute și cu ocazia declarațiilor date în fața instanței de judecată.
Or, raportând aceste ultime declarații la celelalte mijloace de probă administrate în cauză, având în vedere și faptul că, în conformitate cu disp. art.63 al.2 C.pr.pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilită, aprecierea fiecărei probe urmând a se face prin raportare la toate probelor administrate, în scopul aflării adevărului, instanța apreciază că acestea sunt necorespunzătoare adevărului, urmând a fi înlăturate din materialul probatoriu avut în vedere la soluționarea cauzei.
Instanța apreciază că lipsa de sinceritate a declarațiilor acestor martori referitor la modul de derulare a incidentului și existența unei agresiuni anterioare exercitate de părțile vătămate asupra inculpatului care a determinat riposta acestuia este reliefată în mod evident atât de contradicțiile majore existente între propriile lor declarații date succesiv în cauză, contradicții cu privire la care acești martori nu au putut oferi o explicație plauzibilă, cât și de cele existente între aceste declarații și cele ale martorilor M. și S. – persoane care pot fi considerate obiective, neavând nici un raport de rudenie sau altă natură cu inculpatul sau părțile vătămate, precum și de lipsa oricăror urme ale unor acte de agresiune exercitate asupra inculpatului în acea seară.
În aceste condiții, nefăcându-se dovada existenței unui atac material, direct, imediat și injust exercitat de părțile vătămate împotriva inculpatului care să fi determinat riposta acestuia prin lovirea părților vătămate cu un par, condiție primordială pentru a se putea vorbi de o posibilă incidență în cauză a legitimei apărări, prev. de art. 44 C.p., sau măcar de „excesul scuzabil”, prev. de art. 73 lit. a) C. pen., instanța constată că aceste cauze de înlăturare sau atenuare a răspunderii penale nu pot fi reținute în favoarea inculpatului la soluționarea cauzei.
Din punct de vedere al laturii obiective, instanța apreciază că acțiunea inculpatului P. G. A. de lovire a părții vătămate L. V. cu un par în cap constituie elementul material al infracțiunii de tentativă de omor în condițiile în care acesta a lovit victima cu un instrument apt să provoace decesul unei persoane, cu intensitate, în zona capului – zonă în care se află creierul, a cărui lezare este apt să conducă la deces, rezultatul, respectiv decesul, neproducându-se doar datorită unor motive exterioare.
Între activitatea desfășurată de inculpat și leziunile cauzate victimei există în mod evident o legătură de cauzalitate, legătură ce este evidențiată în mod clar de concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală nr.418/27.03.2012, conform cărora leziunile de violență prezentate de numitul L. V. sunt posttraumatice și s-au putut produce prin lovire cu sau de obiecte dure, leziunile putând data din ziua de 31.08./01.09.2009, punând viata victimei in primejdie și necesitând pentru vindecare 35 de zile de îngrijiri medicale. Contrar apărărilor inculpatului, prin apărător, instanța apreciază că din coroborarea actelor medicale existente la dosar cu declarațiile martorilor audiați în cauză reiese în mod evident că respectivele leziuni au fost cauzate de lovirea părții vătămate cu parul de către inculpat, iar nu de lovirea acesteia de gresie în momentul căderii la pământ, topografia leziunilor prezentate de partea vătămată susținând această variantă în condițiile în care leziunile posttraumatice prezentate s-au situat pe partea stângă a capului, iar căderea a avut loc pe partea dreaptă – fapt evidențiat de faptul că a prezentat contuzie forte la umărul drept.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție indirectă. Este evident că inculpatul a avut reprezentarea socialmente periculoasă a faptei sale, în condițiile în care a lovit cu un par din lemn o persoană într-o zonă vitală a corpului. În acest sens, inculpatul a cunoscut împrejurarea că prin actele sale poate provoca moartea victimei și chiar dacă este posibil să nu fi urmărit producerea acestui rezultat, totuși el a acceptat posibilitatea apariției sale, motiv pentru care instanța va reține intenția indirectă ca modalitate a vinovăției.
Ca atare, raportat la considerentele mai-sus expuse, instanța apreciază că cererea formulată de inculpat, prin apărător, de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin actul de inculpare, din infracțiunea prev. de art. 20 C.p. rap. la art. 174, 175 C.p. în infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art. 181 al.1 C.p. este nefondată, astfel că o va respinge.
Totodată, aceeași formă a vinovăției va fi reținută și în ceea ce privește infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art. 181 C.p., fiind evident că inculpatul a avut reprezentarea faptului că prin lovirea părții vătămate P. C. M. cu un par, în mod repetat, în zona corpului, îi poate cauza acestuia o vătămare corporală care să necesite mai mult de 20 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și, chiar dacă nu a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat.
Pentru aceste considerente, instanța va dispune condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa în actul de inculpare, urmând ca la individualizarea judiciară a pedepselor ce urmează a-i fi aplicate să țină seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 C.p., respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Faptele inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social, prin actele sale numitul P. G. A. aducând o atingere gravă relațiilor sociale referitoare la ocrotirea dreptului oricărei persoane la viață, integritate corporală și sănătate.
În ceea ce privește persoana inculpatului, instanța are în vedere faptul că acesta este la o vârstă tânără, nu este cunoscut cu antecedente penale, își are asigurată existența prin muncă, desfășurând activități lucrative în străinătate.
Totodată, raportat la materialul probatoriu administrat în cauză, instanța constată că acesta, deși nu a evidențiat existența unui atac material al părților vătămate asupra inculpatului, a reliefat totuși faptul că părțile vătămate se aflau într-o stare avansată de ebrietate, au adresat numeroase cuvinte jignitoare și amenințări persoanelor de sex feminin aflate în local, și în special surorilor inculpatului, iar ulterior și inculpatului, în momentul în care acesta le-a solicitat să-și revizuiască comportamentul, făcând chiar referire la o posibilă confruntare fizică, tot acest comportament al părților vătămate determinând în mod cert o stare de puternică tulburare inculpatului, sub stăpânirea căreia acesta a săvârșit faptele reținute în sarcina sa.
Ca atare, având în vedere toate aceste împrejurări de fapt, care justifică reținerea în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante legale a scuzei provocării, prev. de art. 73 lit.b C.p., instanța apreciază că, în vederea atingerii scopului pedepsei așa cum acesta este stabilit prin dispozițiile art.52 C.p., observând și prevederile art.76 alin.1 lit.b și e C.p., apar ca fiind suficiente și adecvate a fi aplicate pedepse sub minimul special, respectiv 3 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a teza a II-a si b C.p. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală.
Faptele fiind comise în concurs real de infracțiuni, în temeiul art.33 lit.a C.p. raportat la art.34 lit.b C.p. instanța va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.
Totodată, în baza art.35 alin.2 C.p., va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.64 lit.a teza II și b C.p. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.
Instanța va face aplicarea dispozițiilor art.71 C.p. referitoare la pedeapsa accesorie, urmând ca inculpatului să-i fie interzisă, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit.a teza a II-a și b C.p. Instanța apreciază că interzicerea dreptului electoral de a fi ales, precum și a dreptului de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, este justificată în privința inculpatului întrucât acesta, atâta timp cât nu a fost în măsură să aprecieze valoarea unuia din drepturile fundamentale prin care se exprimă personalitatea umană, respectiv dreptul la viață al oricărei persoane, îl face nedemn de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și nu poate fi compatibilă cu ocuparea unei funcții ce implică exercițiul autorității de stat.
Ținând seama de conduita bună a inculpatului anterior săvârșirii faptelor, de vârsta acestuia, de împrejurarea că de la data desfășurării activității infracționale și până în momentul de față inculpatul nu a mai fost implicat în comiterea unor fapte prevăzute de legea penală, constatând că sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de art.861 C.p., instanța apreciază că reeducarea numitului P. G. A. poate avea loc și fără privarea de libertate, prezenta hotărâre de condamnare reprezentând un avertisment pentru acesta, astfel că, și în situația în care pedeapsa nu va fi executată în detenție, nu va mai săvârși fapte prevăzute de legea penală, motiv pentru care va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pe o perioadă de 6 ani termen de încercare, termenul fiind stabilit în condițiile prevăzute de art.862 C.p.
Pe durata termenului de încercare, inculpatul va fi obligat să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art.863 alin.1 C.p., supravegherea urmând să fie încredințată Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul T..
Instanța va face aplicarea dispozițiilor art.359 C.p.p., urmând ca în baza art.71 alin.5 C.p., pe durata termenului de încercare, să se suspende și executarea pedepsei accesorii față de inculpat.
În ceea ce privește latura civilă a procesului penal, instanța reține că părțile vătămate P. C. M. și L. V. s-au constituit părți civile în cauză din faza de urmărire penală cu sumele de 10.000 euro – daune morale si 1.000 euro – daune materiale, iar S. C. Județean de Urgență Timișoara cu sumele de 2.933,49 lei și 3.532,02 lei, despăgubiri civile reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare pentru P. M. și L. V..
Prin declarația dată în cauză în data de 25.09.2012, prin intermediul autorităților judiciare italiene, partea vătămată L. V. a precizat însă că nu își menține constituirea de parte civilă, astfel că, în ceea ce privește această parte, instanța va lua de renunțarea acesteia la pretențiile civile formulate în cauză.
Potrivit dispozițiilor art.998 C.civ., orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe cel din vina căruia s-a ocazionat a-l repara, iar potrivit dispozițiilor art.1169 C.civ., cel care formulează o cerere în fața instanței trebuie să o dovedească.
Totodată, potrivit dispozițiilor art.313 din Legea nr.95/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Textele legale citate, incidente în cauză raportat la data săvârșirii faptelor, instituie principiul răspunderii pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat și presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unei fapte ilicite; existența unui prejudiciu; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, condiții care se regăsesc întrunite cumulativ în cauză.
În ceea ce privește întinderea prejudiciului, instanța reține că, în ceea ce privește daunele morale, prin acordarea acestor daune se încearcă o compensare a suferințelor pricinuite părții civile, ținându-se seama de toate efectele negative suportate de către aceasta ca urmare a faptei ilicite săvârșite de inculpat, fiind necesar însă ca acestea să fie stabilite într-un cuantum care să nu conducă la o îmbogățire fără justă cauză a părții vătămate. Instituția daunelor morale constituie și o reprobare morală a faptei ilicite, pentru care cel ce a săvârșit-o trebuie să răspundă atât pe plan social, prin executarea sancțiunii penale, cât și pe plan individual prin repararea prejudiciului existent în patrimoniul părții vătămate și în domeniul vieții sufletești.
În cauză, instanța constată că este de necontestat că inculpatul, prin fapta sa ilicită, a cauzat părții vătămate P. C. M., pe lângă prejudicii materiale, și prejudicii de natură morală, constând în suferințele fizice și psihice generate de leziunile suferite, precum și în imposibilitatea participării pe o anumită perioadă la viata socială, însă apreciază că suma de 3000 euro, individualizată inclusiv prin raportare la starea de provocare generată inculpatului de atitudinea părții vătămate, reprezintă o reparație echitabilă a prejudiciului suportat de partea vătămată, suma solicitată de partea vătămată cu acest titlu – respectiv 10.000 euro fiind de natură a conduce la ruperea echilibrului ce trebuie asigurat între compensarea suferințelor și îmbogățirea fără justă cauză.
În ceea ce privește daunele materiale, raportat la declarațiile martorilor B. T. și M. D., instanța apreciază că s-a făcut dovada unor cheltuieli suportate de P. M. ca urmare a faptei ilicite suferite de inculpat, care se ridică la suma de 1000 euro (solicitată cu acest titlu), constând în cheltuieli de spitalizare, medicamente, pansamente, contravaloarea a două deplasări în municipiul Cluj, însă, având în vedere totodată starea de provocare generată inculpatului de atitudinea părții vătămate, instanța apreciază se impune admiterea în parte a acestor pretenții, astfel că, în baza art.14 C.p.p. raportat la art.346 C.p.p. și cu aplicarea art.998, 999 C.civ., va obliga inculpatul P. G. A. la plata către partea civilă P. C. a sumei de 500 euro cu acest titlu, restul pretențiilor urmând a fi respinse ca nefondate.
În ceea ce privește constituirea de parte civilă formulată de S. C. Județean de Urgență Timișoara, având în vedere disp. art. 313 alin. 1 din Legea 95/2006, modificată, precum și deconturile de cheltuieli depuse la dosar, instanța va admite cererea și va obliga inculpatul la plata către această parte civilă a sumelor de 2.933,49 lei și 3.532,02 lei despăgubiri civile.
În baza art.191 alin.1 C.p.p., va obliga inculpatul la plata sumei de 4.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.193 alin.1, 2 C.p.p., va admite în parte cererea și va obliga inculpatul la plata către partea civilă P. C. M. a sumei de 1.350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În baza art. 4, 7 alin.1 din Legea nr.76/2008 va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul P. G. A. în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 334 C.p.p. respinge excepția privind schimbarea încadrării juridice a faptei din infr. prev. de art. 20 C.p. rap. la art.174, 175 alin.1 lit.i C.p. în infr. prev. de art. 182 alin.2 C.p.
În baza art.20 C.p. raportat la art.174, 175 alin.1 lit.i C.p., cu aplic. art. 73 lit.b, art. 76 lit.b C.p., prin schimbarea încadrării juridice, condamnă inculpatul P. G. A., fiul lui G. și A., născut la data de 10.12.1987 în Jimbolia, jud. T., domiciliat în ., jud. T., cu reședința în Italia, Terni, via Lecenturini, nr.21, cetățean român, studii 10 clase+ școala profesională, brutar, posesor al CI . nr._, CNP_, la o pedeapsă de:
-3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat.
În baza art.65 alin.1 și 2 C.p. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.64 lit.a teza a-II-a și b C.p. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.
În baza art. 181 alin.1 C.p. cu aplic. art. 73 lit.b, art. 76 lit.e C.p., prin schimbarea încadrării juridice, condamnă inculpatul la o pedeapsă de:
- 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală.
În baza art.33 lit.a C.p. rap. la art.34 lit.b C.p. contopește pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art.35 alin.2 C.p. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.64 lit.a teza II și b C.p. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.
În baza art.71 C.p. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit.a teza II și b C.p. pe durata executării pedepsei.
În baza art.861 alin.1 C.p. suspendă sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului pe o perioadă de 6 ani, termen de încercare stabilit în condițiile prevăzute de art.862 C.p.
În baza art.863 alin.1 C.p. obligă inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul T., căruia i se încredințează supravegherea;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.
În baza art.359 C.p.p. atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art.864 C.p.
În baza art.71 alin.5 C.p. suspendă executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare.
În baza art.14 C.p.p. raportat la art.346 C.p.p. și cu aplicarea art.998, 999 C.civ. obligă inculpatul P. G. A. la plata către partea civilă P. C. a sumei de 500 euro cu titlu de daune materiale și 3.000 euro cu titlu de daune morale. Respinge în rest pretențiile ca nefondate.
Ia act că partea civilă L. V. a renunțat la pretențiile civile formulate în cauză.
În baza art.313 din Legea nr.95/2006 și art. 14 C.p.p., obligă inculpatul la plata sumelor de 2.933,49 lei și 3.532,02 lei despăgubiri civile către partea civilă S. C. Județean de Urgență Timișoara.
În baza art.191 alin.1 C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 4.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.193 alin.1, 2 C.p.p. admite în parte cererea și obligă inculpatul la plata către partea civilă P. C. M. a sumei de 1.350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În baza art. 4, 7 alin.1 din Legea nr.76/2008 dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul P. G. A. în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
Cu apel în 10 zile de la pronunțare pentru procuror și inculpat și de la comunicare cu partea vătămată L. V. și părțile civile.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.12.2012.
Președinte, Grefier,
A. C. ȚIRA R. P.
Red. A.C.Ț.
Tehnored. A.C.Ț./R.P.
2 ex./05.02.2013
| ← Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 18/2013.... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
