Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 18/2013. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 18/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 14-01-2013 în dosarul nr. 18/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 18/R
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. C.
Judecător: I. P.
Judecător: A. C. ȚIRA
Grefier: I. – G. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul T. este reprezentat de doamna procuror M. D..
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria Lugoj și de inculpatul–parte vătămată recurent B. I. împotriva sentinței penale nr. 225/26.06.2012 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul–parte vătămată recurent B. I. asistat de avocat ales T. C. din cadrul Baroului T., cu împuternicire avocațială la dosar, intimații B. M. și C. C. D. și martorul R. F. I., lipsind intimații B. S. C., B. V. și S. F..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Avocatul ales al inculpatului – parte vătămată recurent B. I. învederează instanței că partea pe care o reprezintă a reziliat contractul de asistență juridică.
La interpelarea instanței, inculpatul – parte vătămată recurent B. I. învederează instanței că nu dorește un apărător din oficiu și solicită amânarea judecării cauzei în vederea angajării unui nou apărător, urmând a face și o cerere de strămutare.
La interpelarea instanței, inculpatul – parte vătămată recurent B. I. arată că nu urmărește să tergiverseze soluționarea cuazei.
Fiind întrebat de ce nu și-a schimbat avocatul ales până în prezent, inculpatul – parte vătămată recurent B. I. menționează că abia din prezent are dubii cu privire la obiectivitatea domnului avocat T. C..
Instanța pune în discuție cererea de amânare formulată de inculpatul – parte vătămată recurent B. I., în vederea angajării unui nou apărător.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea acestei cereri, ca neîntemeiată.
Intimații B. M. și C. C. D. arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii de amânare formulată de inculpatul – parte vătămată recurent B. I..
În deliberare, asupra cererii de amânare formulată de inculpatul – parte vătămată recurent B. I. în vederea angajării unui nou apărător, instanța respinge această cerere ca neîntemeiată, având în vedere, pe de o parte, faptul că inculpatul – parte vătămată recurent B. I. avea posibilitatea să-și angajeze un alt apărător pentru acest termen de judecată, iar pe de altă parte, asistența juridică a inculpatului – parte vătămată recurent B. I. nu este obligatorie în prezenta cauză.
Instanța ia act de faptul că domnul avocat T. C. a renunțat la mandatul acordat de inculpatul – parte vătămată recurent B. I. în vederea reprezentării în prezenta cauză.
Se procedează la audierea martorului R. F. I., sub prestare de jurământ, conform art.85 și urm. C.p.p., declarația acestuia fiind consemnată în filă separată și atașată la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta Ministerului Public arată că susține recursul declarat de instituția pe care o reprezintă și solicită admiterea acestui recurs, casarea hotărârii de fond și condamnarea inculpaților în baza materialului probatoriu existent la dosar, arătând că în mod greșit prima instanță a pronunțat hotărârea de achitare.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpatul – parte vătămată recurent B. I., ca nefondat.
Inculpatul – parte vătămată recurent B. I. pune concluzii de respingere a recursului declarat de Ministerul Public și de admitere a recursului declarat de sine și solicită menținerea sentinței de achitare, arătând că este nevinovat; totodată, solicită acordarea de daune morale și respingerea cererilor de acordare a daunelor morale, formulate de celelalte părți.
Intimații B. M. și C. C. D. arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea recursurilor.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 225/26.06.2012 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr._ , în baza art. 180 alin. 1 din C.pen, a fost condamnat inculpatul B. I., (născut T.), porecla „C.”, fiul lui I. și E., născut la data de 3 mai 1970, în loc. Lugoj, jud. T., domiciliat în Lugoj, ., ., posesor al C.I. ., nr._ eliberat de SPCLEP Lugoj, având C.N.P._, fără ocupație, cetățean român, căsătorit, fără antecedente penale, judecat în stare de libertate, la o pedeapsă de: 1000 de lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 1 Cod penal față de partea vătămată B. V..
Instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor articolului 631 Cod penal privind înlocuirea amenzii cu închisoarea în cazul sustragerii cu rea credință de la executarea amenzii.
În baza art. 346 al. 1 Cod procedură penală raportat la art.14 al. 3 lit. b Cod procedură penală cu aplicarea art.998-999 Cod civil, a obligat inculpatul B. I. la plata către partea civilă B. V. a sumei de 200 de euro reprezentând daune morale, respingând în rest pretențiile părții civile B. V. ca neîntemeiate.
În temeiul art. 345 Cod procedură penală, art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. e Cod procedură penală și art 44 alin. 2 din C.pen., a achitat pe același inculpat B. I., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 al. 2 din C.pen., față de partea vătămată B. S. C..
În temeiul art. 345 Cod procedură penală, art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. e Cod procedură penală și art 44 alin. 2 din C.pen., a achitat pe același inculpat B. I., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 al. 2 din C.pen., față de partea vătămată S. F..
A respins ca neîntemeiate pretențiile civile ale părților vătămate B. S. C. și S. F. formulate împotriva inculpatului B. I..
În baza art. 180 alin. 2 din C.pen, cu aplicarea art. 75 lit. „a” din Codul penal, a condamnat pe inculpatul B. V., fiul lui M. și S., născut la data de 20.08.1962, în ., domiciliat în C. . nr. 70, jud. D. și fără forme legale în Lugoj . ., posesor al C.P. ., nr._, având C.N.P._, barman, cetățean român, necăsătorit, fără antecedente penale, stagiul militar satisfăcut, judecat în stare de libertate, la o pedeapsă de: 1.500 lei amendă penală.
Instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor articolului 631 Cod penal privind înlocuirea amenzii cu închisoarea în cazul sustragerii cu rea credință de la executarea amenzii.
În baza art. 180 alin. 2 din C.pen, cu aplicarea art. 75 lit. „a” din Codul penal, a condamnat pe inculpatul B. M., fiul lui M. și S., născut la data de 20.10.1967, în loc. Izvodea, jud. D., domiciliat în . jud. D. și fără forme legale în Lugoj, . .. 8, jud. T., posesor al C.I. ., nr._ eliberat de Poliția C., având C.N.P._, fără ocupație, cetățean român, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, judecat în stare de libertate, la o pedeapsă de: 1.500 lei amendă penală
Instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor articolului 631 Cod penal privind înlocuirea amenzii cu închisoarea în cazul sustragerii cu rea credință de la executarea amenzii.
În baza art. 180 alin. 2 din C.pen, cu aplicarea art. 75 lit. „a” din Codul penal, a condamnat pe inculpatul C. C. D., fiul lui N. și M., născut la data de 09.09.1988, în loc. C., jud. D., domiciliat în . jud. D. și fără forme legale în Lugoj . .. 8 jud. T., posesor al C.I. ., nr._ eliberat de Poliția C., având C.N.P._, fără ocupație, cetățean român, necăsătorit, fără antecedente penale, judecat în stare de libertate, la o pedeapsă de: 1.500 lei amendă penală
Instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor articolului 631 Cod penal privind înlocuirea amenzii cu închisoarea în cazul sustragerii cu rea credință de la executarea amenzii.
În baza art. 180 alin. 2 din C.pen, cu aplicarea art. 75 lit. „a” din Codul penal, a condamnat pe inculpata B. S. C., fiica lui C. și I., născută la data de 30.08.1973, în loc. C., jud. D., domiciliată în . jud. D. și fără forme legale în Lugoj, . ., posesoare a C.I. ., nr._ eliberat de SPCLEP C., având C.N.P._, administrator, cetățean român, căsătorită, fără antecedente penale, judecată în stare de libertate, la o pedeapsă de: 1.500 lei amendă penală.
Instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor articolului 631 Cod penal privind înlocuirea amenzii cu închisoarea în cazul sustragerii cu rea credință de la executarea amenzii.
În baza art. 180 alin. 2 din C.pen, cu aplicarea art. 75 lit. „a” din Codul penal, a condamnat pe inculpata S. F., fiica lui N. și A. T. născută la data de 10.06.1986, în loc. Băilești, jud. D., domiciliată în . jud. D., fără forme legale în Lugoj, Timișorii nr. 110 .. 8, jud. T., posesor al C.I. ., nr._ eliberat de SPCLEP C., având C.N.P._, fără loc de muncă, cetățean român, necăsătorită, fără antecedente penale, judecată în stare de libertate, la o pedeapsă de: 1.500 lei amendă penală.
Instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor articolului 631 Cod penal privind înlocuirea amenzii cu închisoarea în cazul sustragerii cu rea credință de la executarea amenzii.
În baza art. 191 alin. 1 C.proc.pen., a obligat pe fiecare din inculpații B. I., B. V., B. M., C. C. D., B. S. și Sândumitru F. la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj din data de 7 decembrie 2011 întocmit în dosarul nr. 2357/P/2011, înregistrat la Judecătoria Lugoj sub nr._ /09.12.2011, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului B. I. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 180 al. 1 cod penal, art.-180 al. 2, art. 180 al. 2 cod penal cu aplicarea art. 33 lit. „a” cod penal, precum și a inculpaților B. V., B. S. C., S. F., B. M., C. C. D., pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 180 al. 2 cu aplicarea art. 75lit. „a” cod penal
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut în esență că, la data de 14 noiembrie 2010 în incita localului „Portofino”din Lugoj, se găsea numitul Bartus I. zis „C.” împreună cu doi prieteni ai săi respectiv M. T. și H. R.. La un moment dat în local a venit B. V. însoțit de B. S. C., S. F. și martora P. E. pentru a servi masa. La ieșirea din restaurant B. V. a fost abordat de Bartus I. între cei doi a izbucnit un conflict spontan ocazie cu care ultimul l-a lovit pe B. V. cu o sticlă de bere la nivelul capului și un cap în gură. În aceste condiții B. V. a ieșit din local apoi după 10 minute a revenit însoțit de B. S. C., B. M., S. F. și C. C. D. înarmați cu bâte și toporiști și l-au lovit pe Bartus I.. Tot în acea împrejurare au mai fost lovite atât B. S. C. cât și S. F. de către B. I..
B. S. C. și S. F. s-au constituit părți civile în cauză cu suma de 5000 euro, respectiv 3000 euro.
Situația de fapt reținută în rechizitoriu este susținută de următoarele mijloace de probă: plângerile și declarațiile inculpaților-părții vătămate B. I., B. V., B. S. C., S. F., declarațiile inculpaților B. M. și C. C. D., certificatele medico-legale nr.1828/16.11.2010 (B. I.), nr. 272/A2/16.11.2010 (B. S. C.), nr. 273/A2/16.11.2010 (S. F.); plângerea penală și declarația numitei P. V., proces-verbal de cercetare la fața locului planșe fotografice; declarațiile martorilor Ț. M., H. R. C., M. T., P. E. V., Perganti C. G., fișe UPU pentru inculpații B. I. (nr.2566/14.11.2010), B. S. C. (nr.2567/14.11.2010), S. F. (nr.2569/14.11.2010) și B. V. (nr.2570/14.11.2010), cazierele judiciare ale inculpaților;
În faza de judecată, la termenul de judecată de la 06.03.2012, instanța, după ce a făcut cunoscute prevederile art.70 alin.2 C.pr.pen., a procedat, în conformitate cu dispozițiile art.323 C.pr.pen. la audierea inculpaților B. M., C. C. D., Sândumitru F., B. I., B. S., și B. V. declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
În ședințele publice de la datele de 03.04.2012 și respectiv 15.04.2012 instanța a procedat la audierea sub prestare de jurământ religios, în condițiile art.327 C.pr.pen., a martorilor Ț. M. și M. T. precum și a martorului H. R. C., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Audierea martorului P. E. V., nu a fost posibilă în cursul judecății, motiv pentru care instanța a făcut aplicarea art.327 alin.3 C.pr.pen. în ceea ce o privește pe aceasta.
Inculpații B. I., B. M., C. C. D., S. F., B. S. C., și B. V., au formulat, prin apărătorii aleși, concluzii scrise.
Astfel pentru inculpatul B. s-a solicitat achitarea în temeiul art 10 lit „i1” din C.pr. pen raportat la art. 44 din C.pen., fiind solicitat ca pe seama acestuia să fie reținută legitima apărare.
Pentru inculpații B. V. și S. F. s-a solicitat, de asemenea, achitarea în temeiul 11 al. 2 rap la art 10 lit „e” din C.pr. pen cu reținerea art 44 al. 2 din C.pen., arătându-se că aceștia au comis faptele în legitimă apărare.
Pentru inculpatul B. M., B. S. și C. C. D. s-a solicitat, de asemenea, achitarea în temeiul 11 al. 2 rap la art 10 lit „c” din C.pr. pen.
Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, în ambele faze ale procesului penal, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 14.11.2010, în jurul orelor 1530-1600 în incinta localului Portofino, din Lugoj, aparținând .. se aflau la una din mese inculpatul B. I. și martorii H. R. C. și M. T., iar într-o altă zonă a localului se afla inculpatul B. V. însoțit de inculpatele B. S. C. și S. F., precum și de martora P. E.. La momentul în care inculpatul B. V. și cele trei persoane de sex feminin intenționau să părăsească localul între inculpatul B. I. și inculpatul B. V. a avut loc o dispută verbală legată de o datorie pe care inculpatul Bucătarul M. o avea față de un prieten al inculpatului B. I.. Răspunsul inculpatului B. V., care i-a reproșat inculpatului B. I. faptul că nu-l privește respectiva datorie l-a enervat pe acesta din urmă care i-a aplicat primului mai multe lovituri în zona feței (cu pumnul și cu capul). Între cei doi a intervenit martora Ț. M. care l-a condus în afara localului pe inculpatul B. V., pe o ușă din spate care nu era destinată accesului publicului în local. Persoanele de sex feminin care-l însoțeau pe inculpatul B. V. au părăsit local pe . local al publicului.
Inculpatul B. I. și martorii H. R. C. și M. T. au rămas în continuare în incinta localului.
În acest prim incident niciuna din persoanele care-i însoțeau pe inculpații B. I. și B. V. nu a intervenit între cei doi.
La scut timp, aproximativ 10-15 minute, în local s-au întors inculpații B. V., B. S. C. și S. F. însoțiți de această dată și de inculpații B. M. și C. C. D. toți năpustindu-se, fără alte discuții asupra inculpatului B. I. și lovindu-l cu diferite obiecte contondente pe care le aveau asupra lor (bâte, toporiști) sau sticle de bere aflate pe mesele din local.
În ajutorul inculpatului B. I. au intervenit de această dată martorii H. R. C. și M. T..
În urma acestui incident atât inculpatul B. I. cât și inculpații B. V., B. S., și S. F. au suferit leziuni traumatice, constate atât în fișele UPU cât și în certificatele medico-legale depuse în dosarul de urmărire penală.
Astfel, inculpatul B. I. a suferit leziuni, consemnate în certificatul medico-legal 1828/16.11.2010 pentru a căror vindecare a necesitat un număr de 9 zile de îngrijiri medicale.
La rândul lor inculpatele B. S. și S. F. au suferit leziuni, consemnate în certificatele medico-legale nr.272/A2/16.11.2010 și nr.273/A2/16.11.2010 pentru a căror vindecare au avut nevoie de un număr de prima de 10-12 zile, iar cea de a două de 5-7 zile de îngrijiri medicale.
În ceea ce-l privește pe inculpatul B. V. acesta potrivit fișei nr. 2570/14.11.2010 întocmite la secția de primiri urgențe a Spitalului Municipal Lugoj prezenta o contuzii la nivelul feței (subocular și regiunea bucală stângă). Acesta nu a prezentat un certificat medico-legal din care să reiese că a avut nevoie de îngrijiri medicale. Potrivit fișei medicale menționate mai sus i-au fost recomandate doar aplicarea de comprese cu gheață.
Situația de fapt a fost reținută de instanță, pe baza coroborării tuturor probelor administrate în cauză.
După cum a fost reținut mai sus incidentul s-a desfășurat în două etape. Într-o primă fază inculpatul B. I. a fost cel care l-a agresat pe inculpatul B. V. pentru ca mai apoi (după aproximativ 10-15 minute) asupra inculpatului B. I. să fie declanșat atacul de către ceilalți inculpați B. V., B. S. C., S. F., B. M. și C. C. D..
Cele două tabere, pe de o parte cea a inculpatului B. V., susținut de inculpatele B. S. C. și S. F., iar pe de altă parte inculpatul B. I. susținut de martorii H. R. C. și M. T., confirmă în declarațiile date, fiecare, doar câte o parte a incidentului în care fiecare dintre ei au fost victime.
Cu siguranță leziunile, așa cum au fost ele constatate prin certificatul medico-legal 1828/16.11.2010, la nivelul capului și al antebrațelor inculpatului B. I. nu putea fi provocate doar de inculpații (neînarmați) B. V., B. S. și S. F., aceasta cu atât mai mult cu cât în apărarea inculpatului B. au intervenit și cei doi martori H. R. C. și M. T.. Prezența acestor leziuni atât la nivelul capului (două: una liniară de aproximativ 12 cm și alta în formă de Y cu dimensiunea de 3/3 și 3/5 cm) cât și al antebrațelor inculpatului duce la concluzia că acesta a fost în principal (în a doua fază a incidentului) victima unui atac declanșat asupra sa de ceilalți inculpați precum și faptul că în atacul respectiv au fost utilizate obiecte contondente.
Nu sunt de neglijat, în aprecierea numărului participanților la incident nici pagubele create localului respectiv, pagube estimate de administratorul .., numita P. V. în declarația de la fila 70 d.u.p. la suma de 8.000 de lei (fiind distruse mese, scaune precum și pereții localului)
Inculpații B. M. și C. C. D. deși nu au recunoscut că au fost prezenți în acel local în data de 14.10.2010 și cu atât mai puțin că ar fi exercitat vreo agresiune asupra inculpatului B. I. probele din dosar infirmă susținerile acestora.
Martora Ț. M., singurul martor imparțial din acest dosar, ospătar în localul aparținând .., la vremea respectivă (14.10.2010), confirmă în declarațiile sale acest mod de desfășurare a incidentului cu cele două episoade ale acestuia.
Aceeași martoră confirmă fără dubii și prezența în localul respectiv în data de 14.10.2010 a inculpaților B. M. și C. D., precum și atacul asupra inculpatului B. I..
În ceea ce privește prezența inculpaților B. M. și C. D. la data de 14.10.2010 în acel local și aplicarea de lovituri asupra inculpatului B. de către cei doi, declarațiile martorei Ț. M. se coroborează cu declarațiile martorilor H. R. C. și M. T..
Declarațiile martorei Ț. M. care se coroborează de asemenea și cu declarațiile inculpaților B. V., B. S. și S. F. în ceea ce privește . inițială exercitată de inculpatul B. I. asupra inculpatului B. V..
În drept, fapta inculpatului B. I., care, la data de 14.11.2010, în jurul orelor 1530-1600, l-a agresat pe inculpatul - partea vătămată B. V., cauzându-i acestuia leziuni constatate prin fișa medicală întocmită de unitatea primiri urgențe a Spitalului Municipal Lugoj, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art.180 alin.1 C.pen.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al faptei constă în actul de agresiune realizat de inculpat prin lovirea cu capul și cu pumnul în zona feței părții vătămate B. V..
Urmarea imediată constă în suferința fizică pricinuită părții vătămate
Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârșită cu forma de vinovăție a intenției directe, astfel cum rezultă din probele administrate în cauză, analizate anterior. Inculpatul a prevăzut rezultatul acțiunii sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei, fiind conștient că în momentul lovirii unei persoane, îi vor fi cauzate acesteia suferințe fizice.
La individualizarea și dozarea pedepsei ce a fost aplicată, în conformitate cu prevederile art. 72 C.pen., instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea dedusă judecății, pericolul social concret al faptei comise, atitudinea procesuală a inculpatului, modul de săvârșire al faptei.
Astfel, având în vedere că gradul de pericol social concret al infracțiunii, determinat în condițiile art.181 alin.2 C.pen., este destul de ridicat, dată fiind frecvența faptelor de violență declanșate în majoritatea cazurilor de mici neînțelegeri, deci cărora nu li se poate găsi nici o explicație rațională, dar ținând cont și de atitudinea nesinceră a inculpatului B. I., care, deși existau suficiente probe împotriva sa, a susținut că nu l-a agresat în nici un fel pe B. V., instanța i-a aplicat acestuia (B. I.) pedeapsa amenzi penale, fără a reține în favoarea sa circumstanțe atenuante.
Ținând seama de împrejurările concrete în care s-a petrecut conflictul dedus judecății, instanța a apreciat că aplicarea față de inculpatul B. I. a unei amenzi penale în cuantum de 1.000 (o mie) lei este în măsură să asigure realizarea atât a scopului preventiv-educativ al procesului penal, cât și a funcției represiv-corecționale a acestuia.
Totodată, instanța a pus în vedere inculpatului consecințele prevăzute de dispozițiile art. 631 C.pen., în cazul sustragerii cu rea-credință de la executarea amenzii.
În ceea ce privesc faptele inculpatului B. I. săvârșite împotriva inculpatelor părți vătămate B. S. și S. F., dată fiind starea de fapt reținută mai sus instanța a făcut aplicarea art 44 al. 2 din C.pen reținând pe seama acestui inculpat legitima apărare. Inculpatul în cel de al doilea moment al incidentului, când au fost lovite cele două inculpate părți vătămate B. S. și S. F., - nu a făcut decât să riposteze la . pornită împotriva sa de cei cinci inculpați.
Chiar dacă faptele inculpatului B. I. întrunesc din punct de vedere al laturii obiective condițiile prevăzute de art 180 al. 2 din C.pen. împrejurările concrete în care acestea au fost comise înlătură caracterul penal al acestora, neputând fi angajată nici răspunderea penală a acestui inculpat. Inculpatul B. I. nu a acționat cu voința liberă, ci constrâns de necesitatea apărării integrității sale corporale amenințate de atacul declanșat împotriva sa, lipsind așadar vinovăția acestuia.
Potrivit art 44 al. 2 din C.pen „este în legitimă apărare și acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac un atac material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa a altuia sau împotriva unui interes obștesc și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc.
Pentru a opera instituția legitimei apărări, trebuie ca fapta săvârșită să fie în apărare și de o gravitate aproximativ egală cu gravitatea atacului, adică să corespundă nevoii de apărare pe care o creează atacul.
Din starea de fapt reținută mai sus instanța a constatat că împotriva inculpatului B. I. a fost declanșat un atac material, direct, imediat, și injust, de o amploare care să justifice o ripostă prin săvârșirea unor fapte penale de natura celor săvârșite de inculpat.
După cum a fost reținut mai sus inculpatul-parte vătămată B. I. a exercitat violențe asupra inculpatelor părți vătămate B. S. și S. F., dar numai în urma atacului material, direct, imediat și injust al celor din urmă și a celorlalți trei inculpați B. V. B. M. și C. D. C., îndreptat împotriva primului, atac care a pus în pericol grav persoana celui atacat.
În aceste condiții, actele de violență ale inculpatului B. I. au semnificația unei apărări care justifică aplicarea art. 44 al. 2 C.pen., astfel că s-a dispus achitarea acestui inculpat în temeiul art 11 pct 2 lit a rap la art 10 lit e din C.pr.pen. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prev. de art 180 al. 2 Cpen. împotriva inculpatelor părți vătămate B. S. și S. F.
Temiul de drept în baza căruia inculpatul B. I. a solicitat achitarea art 10 lit i1 din C.pr.pen.nu-și găsește aplicarea în această situație.
Sub aspectul laturii civile, partea vătămată B. V. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 5.000 Euro, cu titlul de daune morale.
Referitor la daunele morale solicitate, instanța a apreciat că partea vătămată B. V. a fost încercată doar de o ușoară suferință fizică, urmare a contuziilor provocate de inculpatul B. I.. S-a reținut din fișa medicală nr. 2570/14.10.2010 că singura recomandarea medicală a fost aplicarea unor comprese cu gheață. Aceste contuzii nu l-au împiedecat însă pe inculpatul-partea vătămată B. V. să-și desfășoare activitățile sale obișnuite, cursul normal al vieții acestuia nefiind afectat, astfel încât pretențiile sale în cuantum de 5000 de euro sunt neîntemeiate.
Față de aceste aspecte, instanța a apreciat că suma de 200 euro este suficientă pentru repararea prejudiciului moral încercat de partea civilă B. V..
Prin urmare, în baza art.14 rap. la art.346 alin.1 C.pr.pen. cu referire la art.998-999 C.civ., instanța a admis în parte acțiunea civilă promovată de partea civilă B. V., în sensul că l-a obligat pe inculpatul B. I. la plata către partea civilă a sumei de 200 euro, cu titlu de daune morale.
În ceea ce privește pretențiile civile formulate de inculpate părți vătămate B. S. și S. F. constituite părți civile, date fiind considerentele referitoare la latura penală expuse mai sus, în temeiul art.14 C.p.p. raportat la art.346 C.p.p. acestea au fost respinse ca nefondate. În opinia instanței nimeni nu poate invoca propria culpă pentru a beneficia de protecția unui drept. Or, în prezenta cauză, părțile civile - B. S. C. și S. F. invocă propria culpă pentru a beneficia de acordarea unor despăgubiri civile. Aceste părți civile sunt alături de ceilalți inculpați (B. V., B. M. și C. D.) cele care au provocat incidentul, ele sunt cele care au declanșat atacul împotriva inculpatului B. I.. În acest context acordarea unor daune materiale sau morale ar reprezenta o soluție imorală, motiv pentru care pretențiile civile ale acestora au fost respinse.
În drept, s-a statuat că faptele inculpaților B. M., C. C. D., S. F., B. S. C., și B. V., care, la data de 14.11.2010, în jurul orelor 1530-1600, l-a agresat pe inculpatul - partea vătămată B. I., cauzându-i acestuia leziuni pentru a căror vindecare a fost nevoie de 9 zile de îngrijiri medicale potrivit certificatului medico-legal nr. 1828/16.11.2010, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art.180 alin.2 C.pen.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al faptelor constă în actele de agresiune realizate de inculpați, prin lovirea cu diferite obiecte contondente, agresiune îndreptată cu preponderență către capul părții vătămate. Urmarea imediată constă în suferința fizică pricinuită părții vătămate prin producerea leziunilor constatate prin certificatul medico-legal, leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 9 zile de îngrijiri medicale. Legătura de cauzalitate este stabilită între acțiunile de lovire și rezultatul produs, suferința fizică este inerentă în acest caz, dat fiind constatările privind necesitatea asigurării unui număr de 9 zile de îngrijiri medicale potrivit certificatului medico-legal depus la dosarul cauzei.
Sub aspectul laturii subiective, faptele au fost săvârșite de inculpați cu forma de vinovăție a intenției directe, astfel cum rezultă din probele administrate în cauză, analizate anterior.
Inculpații au prevăzut rezultatul acțiunilor lor, urmărind producerea acestuia prin săvârșirea faptei, fiind conștienți că în momentul lovirii unei persoane, îi vor fi cauzate acesteia suferințe fizice.
Întrucât la săvârșirea faptelor au participat cinci persoane, la stabilirea pedepsei pentru fiecare dintre inculpați s-a reținut pe seama acestora circumstanța agravantă prevăzută de art 75 lit. a din C.pen.
Dată fiind starea de fapt reținută mai sus nu au putut fi reținute concluziile privind achitarea inculpaților formulate de apărătorul acestora atât verbal cât și prin concluziile scrise depuse la dosar.
În ceea ce-i privește pe B. M. și C. C. D. după cum s-a reținut mai sus aceștia s-au au aflat în localul .. în data de 14.11.2010, participând la . inculpatului-parte vătămată B. I., astfel că nu a putut fi dispusă achitarea acestora în baza art 10 lit c din C.pen. reținându-se că nu ar fi comis fapta.
Nici în ceea ce-i privește pe inculpați B. V., B. S. C. și S. F. instanța a apreciat că nu putea fi dispusă achitarea lor pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prev. de art 180 al. 2 față de inculpatul-partea vătămată B. I. în temeiul art 10 lit e din C.pr.pen cu aplicarea art 44 al.2 din C.pen.
Acești inculpați nu se aflau în legitimă apărare. În cea de a doua etapă a incidentului acești inculpați au revenit în local, însoțiți de ceilalți doi inculpați (B. M. și C. D.) și totodată înarmați cu intenția cât se poate de clară de a-și face singuri dreptate, de a-i aplica inculpatului B. I. o corecție pentru fapta sa de a atenta la integritatea fizică a inculpatului B. V.. Ei (B. V., B. S. C. și S. F.) nu au fost victimele unui atac material direct, imediat și injust ci au comis un astfel de atac astfel încât nu s-a putut reține pe seama acestora săvârșirea faptei în legitimă apărare.
Reținând vinovăția inculpaților B. V., B. S. C., S. F. B. M. și C. D. în ceea ce privește săvârșirea de către fiecare a infracțiunii de lovire și alte violențe prev și sancționat de art 180 al. 2 din Cpen. față de partea vătămată B. I., instanța le-a aplicat acestora câte o pedeapsă.
La individualizarea și dozarea pedepsei ce a fost aplicată, în conformitate cu prevederile art. 72 C.pen., instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea dedusă judecății, pericolul social concret al faptelor comise, atitudinea procesuală a inculpaților, modul de săvârșire al faptelor.
Ținând seama de împrejurările concrete în care s-a petrecut conflictul dedus judecății, instanța a apreciat că aplicarea față de fiecare dintre inculpați a unei amenzi penale în cuantum de 1.500 (o mie cinci sute) lei este în măsură să asigure realizarea atât a scopului preventiv-educativ al procesului penal, cât și a funcției represiv-corecționale a acestuia.
Totodată, instanța a pus în vedere inculpaților consecințele prevăzute de dispozițiile art. 631 C.pen., în cazul sustragerii cu rea-credință de la executarea amenzii.
Dată fiind culpa procesuală a tuturor inculpaților instanța, în baza art. art.191 alin.1 C.pr.pen., i-a obligat pe fiecare la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal P. de pe lângă Judecătoria Lugoj și inculpatul/parte vătămată B. I..
În motivarea recursului declarat, P. de pe lângă Judecătoria Lugoj a criticat sentința ca nelegală și netemeinică. Se arată că, în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului B. I., în temeiul art. 345, 11 pct. 2 lit. a C.p.p., rap. la art. 10 lit. e C.p.p., cu privire la părțile vătămate B. S. C. și S. F., în condițiile în care, din probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpatul B. I. este de fapt principalul vinovat în declanșarea incidentului și nu a acționat în legitimă apărare săvârșind infracțiunile de lovire a celor două părți vătămate în mod conștient și distinct, fără a proceda strict la a se apăra de atacul celorlalți inculpați. Chiar dacă atacul acestora este apreciat de instanță ca fiind material, direct, imediat și injust este de observat faptul că nu se poate pune în discuție în mod real o injustețe a atacului. Atacul, din punct de vedere juridic, ca să fie injust trebuie să fie lipsit de temei legal, or așa cum s-a precizat inculpatul a declanșat starea de conflict.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj a reținut că inclusiv din punctul de vedere al participanților la incident (2 femei și trei bărbați în contra inculpatului B. loan ajutat de alți doi bărbați) atacul inculpatului nu este justificat prin gravitatea și urmările produse asupra celor două părți vătămate femei, că inculpatul a răspuns cu sticle și scaune, lovind la nivelul capului, și chiar agresând o parte vătămată la limita tâlhăriei, astfel putând fi vorba cel mult de o egalitate a armelor și că numai în prezența atacului care îndeplinește cumulativ toate condițiile și ținând seama de împrejurările în care s-a produs poate fi vorba despre o proporționalitate între apărare și gravitatea pericolului.
Prin urmare, P. de pe lângă Judecătoria Lugoj a apreciat că, nefiind îndeplinite condițiile cerute de textul art. 44 al.2 C.p., achitarea inculpatului B. loan cu privire la cele două părți vătămate este nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului promovat, B. I., în calitate de parte vătămată/inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale recurate și rejudecând să se dispună: pe latură penală achitarea pentru infracțiunea reținută în sarcina sa și condamnarea inculpaților Bucătarii V., B. M., B. S. C., S. F. și C. C. D. la o pedeapsă cu închisoare pentru infracțiunea reținută în sarcina acestora, iar pe latură civilă admiterea în întregime a acțiunii civile așa cum a fost formulată.
Se arată că instanța de fond nu a reținut în mod corect, raportat la probatoriul administrat, starea de fapt în sensul că el l-ar fi lovit pe inculpatul Bucătarii V. în local la momentul în care acesta s-a apropiat de el împreună cu cele două persoane de sex feminin, că așa cum rezultă din declarațiile martorilor el nu i-a aplicat acestuia nicio lovitură ci a existat un schimb de replici urmată de o îmbrânceală reciprocă care a fost aplanată de ospătară localului care 1-a îndepărtat pe Bucătarii V. din incintă și că aceasta a fost și declarația pe care a dat-o în fața instanței de fond, declarație confirmată prin declarațiile martorilor H. R. C. și M. T..
Inculpatul – parte vătămată recurent B. I. a menționat că în mod corect, așa cum a reținut instanța de fond, în etapa secundă a incidentului au existat lovituri pe care le-a expediat, însă așa cum a arătat instanței de fond, numai în momentul în care s-a temut pentru sănătatea și integritatea sa întrucât inculpații în număr de 5 persoane au năvălit asupra sa și a celor 2 martori care se aflau la masă cu el.
In aceste condiții, apreciază că instanța a reținut în mod corect faptul că a fost agresat de un număr mare de persoane înarmate cu obiecte contondente (pari și un topor), care au năvălit asupra sa luându-l prin surprindere cu intenția de a-i provoca vătămări grave și a încercat să înlăture acest pericol iminent direct și material îndreptat asupra sa, fiind incidente dispozițiile art. 44 alin. 2 Cod penal.
In consecință, solicită ca reexaminând materialul probator să se constate faptul că el nu l-a lovit pe partea vătămată Bucătarii V. în prima etapă a incidentului ci între ei au existat numai un schimb mai dur de replici și o îmbrânceală reciprocă care s-a încheiat cu înlăturarea acestuia din urmă din incinta localului și nicidecum cu lovirea sa, această stare de fapt fiind confirmată și de lipsa unui certificat medico-legal eliberat pe numele lui B. V. care să confirme aceste vătămări, așa cum s-a întâmplat în cazul celorlalți inculpați - părți vătămate.
Solicită să se constatate că din materialul probator rezultă faptul că nu a lovit nicio persoană în prima fază a incidentului și se impune achitarea pentru săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa de lovire prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 180 alin. 1 Cod penal.
Sub aspectul reținerii vinovăției celorlalți inculpați, apreciază că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală.
Inculpatul – parte vătămată recurent B. I. consideră că sentința este criticabilă sub aspectul individualizării pedepsei acestora în sensul aplicării minimului general prevăzut de lege, respectiv amenda penală, arătând că modalitatea în care au acționat, concertat și premeditat, prin luarea sa prin surprindere și fiind înarmați cu bâte și un topor, la zona corpului care a fost vizată, respectiv zona vitală a capului, în loc public, prin exercitarea de violențe de o mare intensitate, și mai apoi conduita inculpaților care au încercat să creeze o aparență falsă a stării de fapt prin declarații pe care instanța de fond le-a înlăturat la pronunțarea sentinței, constituite în accepțiunea dispozițiilor art. 75 Cod penal circumstanțe agravante.
În acest sens, inculpatul – parte vătămată recurent B. I. arată că potrivit dispozițiilor art. 75 Cod penal circumstanțele agravante conduc la aplicarea unei pedepse până la maximul special, iar în cazul amenzii până la cuantumul maxim prevăzut de lege, instanța de fond aplicând astfel greșit legea.
De asemenea, inculpatul – parte vătămată recurent B. I. Deși susține că deși în mod corect instanța de fond a reținut în sarcina inculpaților circumstanțele agravante constând în săvârșirea infracțiunii de două sau mai multe persoane împreună și nesinceritatea arătată în fața instanței de judecată și a organelor de anchetă penală, în ciuda evidenței probatoriului administrat în scopul de a se eluda dispozițiilor legale și răspunderii penale, nu face aplicarea dispozițiilor art 78 Cod penal privind efectele circumstanțelor agravante care împiedică aplicarea pedepsei prevăzută ca minim special și aplică o pedeapsă orientată spre minimul special.
In acest context, susține Inculpatul – parte vătămată recurent B. I., se impune casarea sentinței pe latură penală și rejudecând să se dispună achitarea sa pentru infracțiunea de lovire reținută în sarcina sa întrucât în prima etapă a incidentului nu a aplicat nicio lovitură părții vătămate B. V., iar în etapa secundă se afla în legitimă apărare fiind incidente dispozițiile art. 10 alin 1 lit e.
Pentru ceilalți inculpați solicită să se rețină existența faptei de care sunt acuzați, vinovăția acestora în săvârșirea faptei, reținerea circumstanțelor agravante antemenționate și aplicarea dispozițiilor art. 84 Cod penal cu aplicarea unei pedepse orientate spre maximul special prevăzut de art. 180 alin. 1 Cod penal.
Recurentul consideră sentința instanței de fond pe latură civilă nefondată pentru următoarele motive întrucât deși nu s-a constituit parte civilă în cauză și se reține vinovăția inculpaților în săvârșirea faptei, instanța de fond nu a acordat despăgubiri morale în cuantumul solicitat.
Având în vedere că a solicitat achitarea sa pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, inculpatul – parte vătămată recurent B. I. a solicitat respingerea acțiunii civile față de B. V. ca nefondată.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor indicate de recurent și sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile prevăzute de art.3856 alin.3 C.p.p., instanța constată că recursul declarat de parchet este nefondat, apreciindu-l fondat pe cel al inculpatului-parte civilă B. I..
P. a criticat sentința pentru nelegalitatea și netemeinicia achitării inculpatului B. I. cu privire la părțile vătămate-inculpate B. S. C. și S. F., în condițiile legitimei apărări.
Din elementele dosarului, tribunalul constată că la data de 14.11.2010, în jurul orelor 1530-1600 în incinta localului Portofino, din Lugoj, se aflau la una din mese inculpatul B. I. și martorii H. R. C. și M. T., iar într-o altă zonă a localului se afla inculpatul B. V., însoțit de inculpatele B. S. C. și S. F., precum și de martora P. E.. La momentul în care inculpatul B. V. și cele trei persoane de sex feminin intenționau să părăsească localul între inculpatul B. I. și inculpatul B. V. a avut loc o dispută verbală legată de o datorie pe care inculpatul Bucătarul M. o avea față de prieten al inculpatului B. I.. Răspunsul inculpatului B. V., care i-a reproșat inculpatului B. I. faptul că nu-l privește respectiva datorie l-a enervat pe acesta din urmă, care i-a aplicat primului mai multe lovituri în zona feței (cu pumnul și cu capul). Între cei doi a intervenit martorul R. F. I., iar apoi martora Ț. M. care l-a condus în afara localului pe inculpatul B. V., pe o ușă din spate care nu era destinată accesului publicului în local. Persoanele de sex feminin care-l însoțeau pe inculpatul B. V. au părăsit local pe . local al publicului. Inculpatul B. I. și martorii H. R. C. și M. T. au rămas în continuare în incinta localului.
După cca.10-15 minute, în local s-au întors inculpații B. V., B. S. C. și S. F. însoțiți și de inculpații B. M. și C. C. D., toți năpustindu-se asupra inculpatului B. I. și lovindu-l cu diferite obiecte contondente pe care le aveau asupra lor (bâte, toporiști) sau sticle de bere aflate pe mesele din local. În ajutorul inculpatului B. I. au intervenit de această dată martorii H. R. C. și M. T..
În urma acestui incident atât inculpatul B. I. cât și inculpații B. V., B. S. și S. F. au suferit leziuni medicale.
În acord cu prima instanță, tribunalul reține că față de această modalitate de derulare a faptelor, inculpatul B. I. a acționat în legitimă apărare față de inculpatele vătămate B. S. și S. F., care alături de ceilalți trei inculpați de sex masculin, înarmați cu toporiște și bâte, l-au atacat pe B. I. și care a acționat în sensul de a se apăra și pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust. Faptul că inculpatul B. a lovit primul, iar după cca. 10-15 minute a fost atacat de ceilalți cinci inculpați, de data aceasta B. fiind ajutat de alți doi băieți nu are nicio relevanță asupra subzistenței legitimei apărări, putând fi vorba chiar de o proporționalitate între atac și apărare, raportat la numărul de persoane, precum și la obiectele cu care s-a acționat: femeile cu bâtă de baseball și pantof, B. cu o sticlă de bere și cu un scaun, după ce în prealabil a mai fost lovit în cap cu o toporișcă și cu bâte de către inculpații B. M. și Cuțutaru C. D..
O primă critică adusă în recurs de către inculpatul B. I. a fost aceea că inculpații B. V., B. M., C. C., B. S. C. și S. F. au primit pedepse prea mici, astfel că se impune o majorare a acestora, întrucât instanța nu a dat o eficiență mai mare dispozițiilor art.75 C.p., care impun aplicarea unei pedepse către maximul special.
Din analiza hotărârii primei instanțe, reiese că aceasta a expus considerentele pe care și-a întemeiat soluția, făcând referințe la probele din dosar, în baza cărora a stabilit corect starea de fapt.
A fost probată vinovăția celor cinci inculpați antemenționați în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost cercetați, fiind stabilită corect încadrarea juridică a faptelor.
Tribunalul reține că pedepsele aplicate celor 5 inculpați de către prima instanță sunt în limitele legale, iar la individualizarea acestora instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.p., dar și dispozițiile art.75 lit.a C.p., privind săvârșirea faptei de către mai multe persoane, aplicând o pedeapsă orientată peste minimul special al amenzii.
De asemenea, tribunalul reține că pedeapsa aplicată de 1.000 lei amendă penală inculpatului B. I. este aptă să conducă la scopul prevăzut de art. 52 C.p.
Neexistând niciun dubiu cu privire la săvârșirea faptei de către inculpatul B., achitarea acestuia nu se impune, astfel cum s-a cerut în apărare.
Vinovăția acestuia este dovedită de declarațiile inculpaților B. V., B. S. C. și S. F., coroborate cu declarațiile martorilor Ț. M., ospătara localului, R. F. I., martor propus de inculpatul B. și audiat de către instanța de recurs, cu toții arătând că B. I. l-a lovit în prima fază a incidentului pe inculpatul B. V. cu capul în gură sau/și cu pumnul în față. Faptul că inculpatul B. V. nu s-a prezentat la IML pentru un certificat medico-legal care să întărească aceste declarații, nu înlătură vinovăția acestuia.
Cu privire la latura civilă a cauzei, criticată de inculpatul-parte vătămată B. I., tribunalul constată că în faza de urmărire penală acesta s-a constituit parte civilă în cauză, fără a indica vreo sumă. La termenul din data de 06.03.2012, inculpatul-parte vătămată B. I., prin avocat, a arătat că își menține constituirea de parte civilă din rechizitoriu, rechizitoriu care nu precizează în acest sens. Analizând hotărârea recurată, se constată că prima instanță nu s-a pronunțat în niciun fel cu privire la pretențiile civile solicitate și nici nu a lămurit problema sub acest aspect.
La instanța de recurs, apărătorul ales al inculpatului B. a depus la dosarul cauzei înscrisuri care atestă că a trimis prin poștă la Poliția Lugoj și o precizare a plângerii penale, în care arată că se constituie parte civilă cu suma de 3.000 euro daune morale și daune materiale al căror cuantum urmează să-l precizeze.
Tribunalul constată că în cazul părții civile B. I., susținerile privind daunele materiale nu sunt nici precizate și nici dovedite. Având în vedere că la dosarul cauzei există doar certificatul medico-legal, fără a fi însoțit de chitanța privind contravaloarea acestuia, tribunalul, în rejudecare, va respinge pretențiile formulate cu acest titlu de partea civilă, ca nedovedite.
În ceea ce privește daunele morale solicitate, instanța de control judiciar reține că principiul aplicabil în materie de care trebuie să țină seama este cel al reparării integrale a prejudiciului material și moral cauzat prin fapta săvârșită.
Este indiscutabil că partea civilă B. I. a suferit o traumă fizică și psihică ca urmare a agresiunii exercitate de către cei cinci inculpați, în raport cu toate elementele de la dosar (acte medicale), însă, se impune stabilirea unei proporționalități între suferința provocată care, deși nu poate fi cuantificată, este cel puțin estimată.
Tribunalul apreciază că - în contextul circumstanțelor cauzei, fără a minimaliza în vreun mod suferința reală a victimei, care a necesitat 9 zile de îngrijiri medicale pentru leziunile suferite la nivelul capului și al antebrațului - suma de 200 euro cu titlu de daune morale reprezintă o satisfacție echitabilă acordată părții civile. În opinia instanței, o majorare mai accentuată a acestei sume ( s-a cerut suma de 3.000 euro ), ar reprezenta o sarcină disproporționată și excesivă ce le-ar reveni inculpaților în raport cu traumele suportate de victimă, numărul zilelor de îngrijiri medicale, vârsta și preocupările specifice vârstei victimei.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p., instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Lugoj împotriva sentinței penale nr. 225 din 26.06.2012, pronunțată de Judecătoria Lugoj, în dosarul nr._, iar în baza art. 38515 pct. 2 lit. d C.p.p., va admite recursul declarat de inculpatul-parte civilă B. I. împotriva aceleiași sentinței.
Va casa în parte sentința penală recurată doar pe latură civilă și rejudecând cauza, în baza art. 14 C.p.p., art. 346 C.p.p. și cu aplicarea art.998, 999 din vechiul C.civ., cu referire la art.6 al.2 din noul C.civ., instanța va obliga în solidar pe inculpații B. V., B. M., C. C. D., B. S. C. și S. F. la plata către partea civilă inculpatul-parte civilă B. I. a sumei de 200 euro, cu titlu de daune morale și va respinge, în rest daunele solicitate.
Va menține în rest dispozițiile sentinței penale recurate.
În baza art. 192 al. 2 C.p.p., va obliga inculpatul-parte civilă B. I. la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare în recurs, iar în temeiul art. 192 al. 3 C.p.p., restul cheltuielilor judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p., respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Lugoj împotriva sentinței penale nr. 225 din 26.06.2012, pronunțată de Judecătoria Lugoj, în dosarul nr._ .
În baza art. 38515 pct. 2 lit. d C.p.p., admite recursul declarat de inculpatul-parte civilă B. I. (născut T.), porecla „C.”, fiul lui I. și E., născut la data de 3 mai 1970, în loc. Lugoj, jud. T., domiciliat în Lugoj, ., . ., posesor al C.I. ., nr._ eliberat de SPCLEP Lugoj, având C.N.P._, fără ocupație, cetățean român, căsătorit, fără antecedente penale, judecat în stare de libertate, împotriva aceleiași sentinței.
Casează în parte sentința penală recurată doar pe latură civilă și rejudecând cauza:
În baza art. 14 C.p.p., art. 346 C.p.p. și cu aplicarea art.998, 999 din vechiul C.civ., cu referire la art.6 al.2 din noul C.civ., obligă în solidar pe inculpații B. V., B. M., C. C. D., B. S. C. și S. F. la plata către partea civilă inculpatul-parte civilă B. I. a sumei de 200 euro, cu titlu de daune morale și respinge, în rest daunele solicitate.
Menține în rest dispozițiile sentinței penale recurate.
În baza art. 192 al. 2 C.p.p., obligă inculpatul-parte civilă B. I. la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
În temeiul art. 192 al. 3 C.p.p., restul cheltuielilor judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 14.01.2013.
Președinte Judecător Judecător
D. C. I. P. A. C. Țira
Grefier
I. - G. M.
C.D./M.I.G./2 ex./15.01.2013
Prima instanță: E. C. P. – Jud. Lugoj
| ← Propunere de arestare preventivă a inculpatului. Art. 149 ind... | Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Sentința nr. 500/2012.... → |
|---|
