Propunere de arestare preventivă a inculpatului. Art. 149 ind 1. C.p.p.. Decizia nr. 204/2013. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 204/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 15-04-2013 în dosarul nr. 204/2013
ROMANIA
TRIBUNALUL T.
SECTIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.204/R
Ședința publică din 15.04.2013
PREȘEDINTE: A. P.
JUDECĂTOR: A. C. ȚIRA
JUDECĂTOR: I. P.
GREFIER: R. P.
Ministerul Public - Parchetului de pe lângă Tribunalul T. a fost reprezentat de procuror S. V. D..
Pe rol se află judecarea recursului declarat de inculpat recurent N. V., împotriva încheierii penale nr. 33/11.04.2013 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul în stare de arest, asistat de avocat oficiu I. A., cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului formulat.
Apărătorul din oficiu pentru inculpat, solicită admiterea recursului formulat, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza, respingerea propunerii de arestare preventivă, cercetarea inculpatului în stare de libertate, în subsidiar luarea unei alte măsuri, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Procurorul solicită respingerea recursului, menținerea încheierii recurate ca temeinică și legală, menținerea în stare de arest a inculpatului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, dorește să fie judecat în stare de libertate, nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 33/11.04.2013 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._, în temeiul art. 1491 Cod procedură penală, raportat la art. 143 Cod procedură penală și art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de către P. de pe lângă Judecătoria Timișoara privind pe N. V., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii furt calificat, faptă prevăzută de art. 208 alin. 1- 209 alin.1 lit. a, g, i C.pen., cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b C.pen. și a art. 75 alin. 1 lit. c C.pen., și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 zile, respectiv din data de 11.04.2013 ora 18,20, mandatul fiind valabil până la data de 09.05.2013, orele 24:00.
În temeiul art.192 alin.3 C.proc.penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar în temeiul art. 189 C. proc. pen., s-a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin ordonanța din 11.04.2013, ora 15,00, s-a dispus de către organele de cercetare penală reținerea învinuitului pe o perioadă de 24 de ore, din care se deduce un număr de 10 ore, cât a fost privat de libertate ca urmare a măsurii administrative a conducerii la sediul poliției, urmând a măsura reținerii să expire la data de 12.04.2013, ora 05,00.
Prin ordonanța nr. 4908/P/2013 din data de 11.04.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, în temeiul art. 235 C.proc.pen., s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului N. V., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g, i C.pen., cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b C.pen. și a art. 75 alin. 1 lit. c C.pen
În fapt, din analiza materialul probator a reieșit că în noaptea de 10/11 aprilie 2013, inculpatul N. V. a pătruns prin efracție în incinta Barului ., situat în localitatea Cornești nr. 95, jud. T., de unde a sustras o cutie cu monede de 0,50 RON și 0,10 RON (aproximativ 90 RON) pe care a golit-o în rucsacul pe care îl avea asupra sa, precum și două pachete de țigări pe care le-a găsit pe tejghea, în timp ce paza era asigurată de învinuitul minor Hârzău Ș., care a rămas în apropierea localului.
Potrivit legii, luarea măsura arestării preventive presupune îndeplinirea, printre altele, a condiției privind existența unor probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o fapta prevăzută de legea penală, conform art.148 alin.1 rap. la art.143 alin.1 C.p.p, pedeapsa pentru fapta prevăzută de legea penală să fie detențiunea pe viață sau închisoarea mai mare de 4 ani, conform art.136 alin.1 și 6 C.p.p., și să existe vreunul dintre cazurile enunțate expres și limitativ de art.148 alin.1 lit.a-f C.p.p..
Prin „probe”, potrivit art.63 C.p.p, se înțelege orice element de fapt care servește la constatarea existenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei, iar prin „indicii temeinice”, potrivit art.681 C.p.p, se înțelege presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit fapta, presupunere rezultată din datele existente în cauză.
Aceste dispoziții trebuie coroborate cu prevederilor art.5 lit.c din CEDO, care permite privarea de libertate a inculpatului atunci când există suspiciuni rezonabile că a săvârșit o infracțiune (cazul Fox, Campbell și Hartley c. Regatului Unit) sau când rezultă necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o altă infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
Or, având în vedere probatoriul administrat până în prezent reiese că inculpatul a săvârșit fapta reținuta in sarcina sa, condițiile de luare a măsurii arestării preventive fiind îndeplinite. De altfel, instanța a reținut că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei.
Astfel, existența acestor motive verosimile de a bănui săvârșirea unei infracțiuni s-a realizat raportat la probele administrate în cauză în faza de urmărire penală, respectiv: procesul-verbal de constatare din 11.04.2013; declarații parte vătămată M. I.; declarații inculpat N. V.; fișă cazier judiciar privind pe N. V.; declarații învinuit Hârzău Ș.; fișă de cazier judiciar privind pe Hârzău Ș.; dovezi ridicare bunuri; declarații martor Pizle Rosalim I.; declarații martor Pizle F.-V.; declarații G. L.-D.; proces-verbal de efectuare a controlului corporal și al bagajelor din 11.04.2013; proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere din planșă foto din 11.04.2013.
Cu privire la cea de-a doua condiție, prevăzută de art.136 alin.1 și 6 C.p.p, respectiv aceea ca pedeapsa prevăzuta de lege sa fie numai închisoarea, instanța a constatat că si aceasta este îndeplinită, având în vedere că infracțiunea de furt calificat, prevăzuta de art.208 al.1, art.209 al.1 lit.a, g și i Cod penal, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 15 ani.
În ceea ce privește cea de-a treia condiție, instanța a constatat că inculpatul se află în situația prevăzută de art.148 al.1 lit. f C.proc.penală., întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de furt calificat este mai mare de 4 ani închisoare și există date certe că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Sub acest aspect, trebuie remarcat că „pericolul concret pentru ordinea publică” este definit de jurisprudență ca reprezentând temerea că, o dată pus în libertate, inculpatul ar putea comite noi fapte penale ori ar declanșa reacții puternice în rândul opiniei publice, prin natura faptelor pe care le-a comis.
În speță, pericolul social concret pentru ordinea publică rezultă și din modalitatea și împrejurările în care au fost comise faptele de către inculpat, a săvârșit infracțiunea noaptea, profitând de condițiile favorabile generate de întuneric, a premeditat comiterea acesteia, după cum rezultă din declarațiile sale și din faptul că avea asupra sa levierul cu care a forțat ușa, nu are o ocupație și nici surse de venit, existând posibilitatea ca acesta să comită noi fapte prevăzute de legea penală; a săvârșit fapta împreună cu un minor; a suferit mai multe condamnări pentru fapte similare cu cea care face obiectul prezentei cauze și deși a executat pedepsele aplicate acest lucru nu l-a determinat să-și revizuiască comportamentul, acesta perseverând pe calea infracțională.
Referitor lapersoana inculpatului N. V., instanța a constatat că acesta a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă postexecutorie și împreună cu un minor, fapta având un caracter agravat conform art. 75 alin. 1 lit. c C.pen, deoarece această împrejurare a fost de natură să le sporească îndrăzneala și șansele de reușită.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului reiese că acesta a fost condamnat anterior cu executare de mai multe ori, pentru fapte similare cu cea care face obiectul prezentei cauze, și inculpatul N. V. a fost eliberat la termen din Penitenciarul A. la data de 31.03.2013.
Ținând cont de cele menționate anterior, se desprinde fără echivoc faptul că inculpatul denotă o periculozitate sporită, conduita acestuia fiind de natură a periclita grav relațiile sociale privind patrimoniul, proprietatea, siguranța publică, valori ocrotite de către legiuitor și vătămate prin săvârșirea infracțiunii.
Având în vedere cele de mai sus, instanța a constatat că în acest moment al procesului penal, interesul general prevalează interesului personal al inculpatului, reținându-se și în cauza de față presupunerea rezonabilă că acesta a săvârșit fapta pentru care este cercetat iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică. Pericolul concret trebuie înțeles și în sensul că s-ar crea un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice în situația în care organele abilitate nu reacționează prompt, în condițiile în care, deși inculpatul a mai fost condamnat anterior acesta a continuat să săvârșească fapte de aceeași natura.
Împotriva sentinței penale mai sus menționată, a declarat recurs inculpatul N. V., solicitând admiterea acestuia și cercetarea în stare de libertate.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, precum și în limitele prev. de art. 385/6 C.p.p., instanța constată că prima instanță pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, în mod întemeiat a admis propunerea formulată de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara privind arestarea preventivă a inculpatului N. V..
Prima instanță a constatat întemeiat, că sunt îndeplinite cumulativ cele trei condiții de fond, respectiv existența unor probe sau indicii temeinice că inculpații au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală conform art. 148 al.1 C.p.p., rap. la art.143 al.1 C.pr.pen., pedeapsa pentru fapta prevăzută de legea penală să fie doar închisoare, conform art.136 al.6 C.pr.pen. și să existe vreunul din cazurile enunțate expres și limitativ de art.148 al.1 lit. a-f C.pr.pen.; s-a constatat ca sunt îndeplinite si condițiile prev. de art. 148 lit. f C.p.p., in sensul ca lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, precum și condiția privind limita de pedeapsa care permite analizarea unei propuneri de arestare preventivă a inculpatului.
De asemenea, tribunalul reține că deși gravitatea faptei în sine, nu constituie un motiv care să justifice arestarea, totuși în anumite situații gravitatea unei infracțiuni apreciată în raport de modul și împrejurările concrete în care este săvârșită, dar și de persoana inculpatului poate genera o tulburare reală a societății, iar arestarea preventivă este conformă cu cerințele CEDO, măsura fiind legitimă atunci când ordinea publică este efectiv amenințată prin natura infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, prin modul și împrejurările comiterii faptelor, prin persoana inculpatului și totodată, prin repercusiunile pe care le generează săvârșirea unor astfel de fapte.
Astfel, față de gravitatea concretă a faptei de furt calificat reținute în sarcina inculpatului, apreciate în raport de împrejurările în care a fost comisă, de către inculpat, dar și persoana acestuia în sensul că a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 alin. 1 lit. b Cp, se reține că este justificată pentru moment arestarea preventivă a inculpatului, în condițiile în care asemenea fapte generează existența pericolului concret pentru ordinea publică întrucât asemenea fapte au avut un impact major asupra comunității din care face parte inculpatul, astfel că justifică măsura arestării preventive ca fiind adecvată, în raport și de împrejurarea că există riscul comiterii de alte infracțiuni de către inculpat, astfel că nu poate fi înlătura posibilitatea comiteri faptelor de natură penală de către inculpat care anterior a comis un număr mare de fapte penale sumilare pentru care a suferit multiple condamnări, fiind eliberat din penitenciar la data de 31.03.2013.
Pentru aceste considerente, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen., să se respingă ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat N. V., împotriva încheierii penale nr. 33/11.04.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen., va obliga recurentul condamnat la 200,00 lei cheltuieli judiciare față de stat în recurs, și va dispune plata sumei de 100 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. reprezentând plata onorariu avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat N. V., fiul lui V. și I., născut la data de 27.12.1974 în Jimbolia, jud. T., CNP –_, deținut în Arestul I.P.J T., împotriva încheierii penale nr. 33/11.04.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen., obligă recurentul condamnat la 200,00 lei cheltuieli judiciare față de stat în recurs, dispune plata sumei de 100 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. reprezentând plata onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 15 aprilie 2013.
Președinte,Judecător,Judecător,Grefier,
A. PetruțaAnișoara C. ȚiraIoan PopescuRamona P.
A.P./P.R.
2 exempl./19.04.2013
Primă instanță – B. N.
| ← Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... | Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 18/2013.... → |
|---|
