Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 735/2012. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 735/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 26-11-2012 în dosarul nr. 735/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 735/R
Ședința publică din 26 noiembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. P.
JUDECĂTOR: A. C. ȚIRA
JUDECĂTOR: I. P.
GREFIER: R. P.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror S. V. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurentul condamnat S. I., împotriva sentinței penale nr. 2815/03.10.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul aflat în stare de detenție și asistat de avocat oficiu F. A., cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul din oficiu pentru condamnat solicită admiterea recursului, casarea sentinței primei instanțe și în rejudecare admiterea cererii de liberare condiționată, arată că petentul a îndeplinit fracția de două treimi, obligatorie, pentru a obține vocația liberării condiționate, nu are antecedente penale, a fost sancționat o singură dată, sancțiune ridicată, a fost recompensat de 7 ori.
Reprezentanta Parchetului, arată că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, nu sunt întrunite toate condițiile prev. de art. 59 C.pen., pentru a se dispune liberarea condiționată, astfel că solicită respingerea recursului ca nefondat, perioada executată de petent fiind insuficientă pentru reeducarea acestuia.
Condamnatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2815 din 03.10.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, în temeiul art. 450 al. 1 C.pr.pen. raportat la art. 59 al.1 C.pen., s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat S. I., deținut în Penitenciarul Timișoara, fixându-se termen pentru reînnoirea cererii după data de 20.11.2012, în temeiul art. 450 al.2 C.pr.pen..
În temeiul art.192 al.2 C.pr.pen., a fost obligat petentul condamnat la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 189 al.2 C.pr.pen., s-a dispus plata sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, din fondul Ministerului Justiției către Baroul T..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea formulată de către petentul condamnat, înregistrată la instanță sub nr._, la data de 05.09.2012, acesta a solicitat liberarea sa condiționată, din pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. art. 174 C.p.
În motivarea cererii, petentul a arătat că a executat fracția de 2/3, prevăzută de lege din pedeapsa la care a fost condamnat iar în această perioadă a avut o conduită bună. A mai precizat că a participat la mai multe activități lucrative si educative, chiar si in afara locului de detinere, fara a fi pazit, precum si faptul ca a participat la mai multe cursuri.
In drept, petentul si-a intemeiat cererea pe dispoz. art. 450 C.pr.pen..
Penitenciarul Timișoara a comunicat procesul-verbal nr. J2/_/18.09.2012 însoțit de caracterizarea petentului condamnat întocmite de Comisia de propuneri pentru punerea în libertate condiționată din cadrul Penitenciarului Timișoara.
Din înscrisurile menționate a rezultat că, petentul-condamnat a început executarea pedepsei la 17.09.2004, aceasta urmând să expire la 16.09.2016. La data de 18.09.2012 s-a constatat că acesta avea un total de zile câștigate și executate de 3288 de zile, fracția necesară prevăzută de lege fiind de 3287 zile.
Propunerea comisiei din cadrul Penitenciarului Timișoara a fost favorabilă, în sensul că petentul condamnat poate beneficia de liberare condiționată. Petentul condamnat fiind la prima analiză.
Din copia caracterizării depuse la dosar a rezultat faptul că petentul-condamnat a avut o conduită situațională în raport cu normele mediului carceral, s-a adaptat situațional la mediu carceral. A fost sancționat disciplinar o data, măsura ridicata ulterior prin raport de recompensare, are șapte recompense cu suplimentarea altor drepturi. A fost selecționat să participe la activități productive in exteriorul locului de detinere. S-a implicat în programe și activități de reintegrare socială.
Totodată, prima instanță a constatat că petentul condamnat nu are antecedente penale.
Potrivit art. 59 C.p., după ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei. Textul de lege care reglementează cu caracter general condițiile în care se poate acorda liberarea condiționată impune îndeplinirea în mod cumulativ a următoarelor condiții: executarea fracției de pedeapsă, stăruința în muncă, disciplină și dovezi temeinice de îndreptare, instanța la momentul dispunerii liberării condiționate va ține cont și de antecedentele penale ale condamnatului.
Instanța a constatat din înscrisurile mai sus indicate, că petentul îndeplinește condițiile privitoare la executarea fracției necesare din pedeapsă însă nu este îndeplinită condiția referitoare la conduita condamnatului pe perioada executării pedepsei. Astfel, deoarece condamnatul a fost sancționat disciplinar pe perioada detenției, ultima oară la data de 01.10.2009, nu se poate reține că a fost disciplinat și că a dat dovezi temeinice de îndreptare.
De asemenea, îndeplinirea condițiilor prev. de art. 59 C.p., creează o vocație pentru condamnat de a beneficia de liberare condiționată și nu un drept. Având în vedere conduita condamnatului, perioada mare până la împlinirea pedepsei precum și fapta pentru care este condamnat instanța,în temeiul art.450 al.1 C.pr.pen. raportat la art. 59 al.1 C.pen., a respins ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnatu, fixând un termen pentru reînnoirea cererii de liberare condiționată după data de 20.11.2012, în temeiul art. 450 al.2 C. proc. penală.
Împotriva sentinței menționare a declarat recurs condamnatul S. I., criticând sentința primei instanțe ca netemeinică, în condițiile în care petentul condamnat a dat dovezi temeinice de îndreptare, solicită admiterea recursului, casarea sentinței primei instanțe și în rejudecare admiterea cererii de liberare condiționată.
Examinând sentința primei instanțe prin prisma motivelor invocate în recurs, în limitele prev. de art. 3856 al. 1, 2 C.p.p., pe baza lucrărilor și materialului dosarului, sub toate aspectele temeiniciei și legalității, conform art. 3856 al. 3 C.p.p., art. 38514 C.p.p., se constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele motive:
Prima instanță pe baza ansamblului probelor dosarului a stabilit întemeiat că nu sunt îndeplinite condițiile art. 59 C.pen., pentru a se dispune liberarea condiționată a petentului S. I..
Astfel, potrivit acestor dispoziții legale pentru a se dispune liberarea condiționată a unei persoane din executarea unei pedepse privative de libertate care nu depășește 10 ani închisoare, se impune ca pe lângă îndeplinirea condițiilor referitoare la executarea a cel puțin 2/3 din durata pedepsei închisorii aplicate și existența dovezilor privind stăruința în muncă și disciplinei pe durata executării pedepsei, să fie îndeplinite și alte condiții referitoare la împrejurarea că persoana respectivă a dat dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama în același timp și de antecedentele sale penale.
Din procesul verbal nr. J2/_/18.09.2012 întocmit de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, aflat la fila 9 dosar fond, rezultă că petentul S. I. a fost condamnat prin sentința penală nr. 188/2005 a Tribunalului C. S. pentru săvârșirea infracțiunii de omor la o pedeapsă de 12 ani închisoare. Se reține că executarea pedepsei a început la data de 17.09.2004 și urmează să expire în termen la data de 16.09.2016. Din această pedeapsă petentul a executat de la data de 17.09.2004 până la 18.09.2012 un număr de 2924 zile și i se consideră ca executate, ca urmare a muncii prestate, un număr de 364 zile. Rezultă total zile câștigate și executate 3288. De asemenea, din același proces verbal referitor la antecedentele penale, se reține că petentul nu are antecedente penale, însă a fost sancționat disciplinar la 09.09.2009, aspect în raport de care se apreciază că nu este îndeplinită condiția referitoare la conduita bună pe parcursul executării pedepsei.
Așa fiind, se reține că sunt neîntemeiate motivele invocate în recursul condamnatului, în raport de aceste motivele cât și din oficiu, față de actele și lucrările din dosar, se apreciază că prima instanță pe baza ansamblului probelor dosarului a stabilit justificat că este neîntemeiată cererea condamnatului de liberare condiționată în condițiile în care, s-a reținut corect că pedeapsa nu și-a atins scopul chiar dacă din caracterizarea aflată la fila 10 dosar fond, rezultă că petentul-condamnat din punct de vedere educativ a participat la programe de asistență psihologică și socială, a fost selecționat să desfășoare activități productive în exteriorul locului de deținere.
Cu toate că persoana privată de libertate a fost evaluată pe perioada de carantinare – observare si reevaluată psihologic beneficiind de consiliere psihologică individuală, iar pe parcursul executării pedepsei private de libertate a prezentat o conduită situațională în raport cu normele instituției, aceste aspecte nu sunt de natură a justifica liberarea condiționată în condițiile în care fracția de pedeapsă executată până în prezent denotă că nu este suficientă pentru realizarea reeducării condamnatului, și de faptul că a fost sancționat disciplinar.
Așadar, prima instanță, pe baza înscrisurilor aflate la dosar, a reținut că durata din pedeapsa aplicată, executată până în prezent, chiar dacă depășește două treimi, nu este suficientă să îndeplinească scopul pedepsei, acela de prevenție, de corecție, fiind justificată și necesară executarea în continuare a pedepsei de către petentul condamnat.
Față de aceste considerente văzând și dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul condamnatul S. I., împotriva sentinței penale nr. 2815/03.10.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen., va obliga recurentul condamnat la 200,00 lei cheltuieli judiciare față de stat în recurs, va dispune plata sumei de 100 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. reprezentând plata onorariu avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul condamnat S. I., fiul lui F. și M., născut la data de 25.03.1982 în Poienile de Sub M., jud. Maramureș, CNP –_, deținut în Penitenciarul Timișoara, împotriva sentinței penale nr. 2815/03.10.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen., obligă recurentul condamnat la 200,00 lei cheltuieli judiciare față de stat în recurs, dispune plata sumei de 100 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. reprezentând plata onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 26 noiembrie 2012.
Președinte,Judecător,Judecător,Grefier,
A. PetruțaAnișoara C. ȚiraIoan PopescuRamona P.
Red. P.A/R.P.
2 ex/03.12.2012
Primă instanță – B. C. S.
| ← Propunere de arestare preventivă a inculpatului. Art. 149 ind... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... → |
|---|
