Propunere de arestare preventivă a inculpatului. Art. 149 ind 1. C.p.p.. Decizia nr. 436/2012. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 436/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 25-07-2012 în dosarul nr. 436/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 436/R
Ședința publică din 25.07.2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. B.
JUDECĂTOR: C. A. ȚIRA
JUDECĂTOR: R. H.
GREFIER: C. M.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror L. V.-M. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol se află judecarea recursului declarat de inculpatul A. I. A. împotriva încheierii penale nr. 48/19.07.2012 a Judecătoriei Timisoara, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de detentie și asistat de avocat din oficiu V. D. în substituirea av. of. S. Glad, cu delegatie la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care la interpelarea instantei, inculpatul personal arată că își mentine recursul astfel cum a fost formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond respingerea cererii de propunere a arestării preventive formulată de către P. de pe lângă Judecătoria Timișoara.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului și menținerea încheierii recurate ca temeinică și legală. Procurorul apreciază că raportat la modul de comitere a faptelor săvârșite, la numărul de furturi comise, se impune ca inculpatul să fie cercetat în stare de arest preventiv.
Inculpatul, având ultimul cuvânt solicită să fie cercetat în stare de libertate întrucât este singurul întreținător al familiei, iar părintii săi sunt bolnavi.
INSTANTA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 48/19.07.2012 a Judecătoriei Timisoara, pronunțată în dosarul nr._, prima instanta în baza art. 1491 Cod procedură penală, raportat la art. 143 Cod procedură penală și art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, a admis propunerea de arestare preventivă formulată de către P. de pe lângă Judecătoria Timișoara privind pe A. I. A., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor concurente de furt calificat, prevăzute de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a,g,i C.p. și art.208 alin.1, art 209 alin.1 lit.g,i C.p. totul cu aplic.art.33 lit.a C.p.
A dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 zile, respectiv din data de 19.07.2012 ora 1500 mandatul fiind valabil până la data de 16.08.2012, orele 2400.
Pentru a hotărâ astfel, prima instanta a constatat urmatoarele:
Prin rezoluția emisă de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara la data de 19.07.2012 s-a confirmat începerea urmăririi penale față de învinuitul A. I. A. pentru săvârșirea infracțiunilor concurente de furt calificat, prevăzute de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a,g,i C.p. și art.208 alin.1, art 209 alin.1 lit.g,i C.p. totul cu aplic.art.33 lit.a C.p.
În fapt se arată că:
I. În noaptea de 24/25.05.2012, in jurul orei 01,00, învinuitul A. I. A., prin escaladarea gardului din spatele imobilului situat in Timișoara, ., numărul 7, aparținând părții vătămate Dragulin V., a pătruns in interior, de unde a sustras o sticlă de whiskey, săpunuri, un spray bărbătesc, parfumuri de damă și loțiune de corp, mai multe telefoane mobile neutilizate, mai multe gablonzuri și un telefon Nokia 2760, de culoare gri cu negru, cu clapetă, având ._, in valoare totala de 600 lei, in toata aceasta perioada paza locului faptei a fost asigurata de fratele acestuia, A. S. G., persoana ce a primit drept răsplată pentru ajutorul acordat, telefonul mobil Nokia 2760.
II. În noaptea de 07/08.07.2012, in jurul orei 00:00, învinuitul A. I. A. prin escaladarea geamului imobilului situat in Timișoara pe . 83, aparținând părții vătămate T. L., a pătruns in interior de unde a sustras un laptop marca Dell, în valoare de 1500 lei, după ce în prealabil s-a înțeles cu învinuiții V. E. și Budurăscu A. să meargă în municipiul Timișoara să facă rost de bani.
După comiterea faptei, învinuitul A. I. A. i-a sunat pe învinuiții V. E. și Budurăscu A. care îl așteptau pe acesta în Piața Dacia din Timișoara, spunându-le că a furat un laptop și au stabilit ca loc de întâlnire Calea Torontalului din Timișoara, loc în care s-au și întâlnit la scurt timp după aceea. Învinuitul A. I. A. le-a arătat celor doi laptopul sustras după care Budurăscu A. l-a transportat pe acesta în localitatea B. M., iar V. E. urmând să vină cu o mașină de ocazie.
Față de propunerea luării măsurii arestării preventive față de inculpatul A. I. A. formulată de către Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, instanța constată:
Potrivit legii, luarea măsura arestării preventive presupune îndeplinirea, printre altele, a condiției privind existența unor probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o fapta prevăzută de legea penală, conform art.148 alin.1 rap. la art.143 alin.1 C.p.p, pedeapsa pentru fapta prevăzută de legea penală să fie detențiunea pe viață sau închisoarea mai mare de 4 ani, conform art.136 alin.1 și 6 C.p.p., și să existe vreunul dintre cazurile enunțate expres și limitativ de art.148 alin.1 lit.a-f C.p.p..
Prin „probe”, potrivit art.63 C.p.p, se înțelege orice element de fapt care servește la constatarea existenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei, iar prin „indicii temeinice”, potrivit art.681 C.p.p, se înțelege presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit fapta, presupunere rezultată din datele existente în cauză.
Aceste dispoziții trebuie coroborate cu prevederilor art.5 lit.c din CEDO care permite privarea de libertate a inculpatului atunci când există suspiciuni rezonabile că a săvârșit o infracțiune (cazul Fox, Campbell și Hartley c. Regatului Unit) sau când rezultă necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o altă infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
Or, având în vedere probatoriul administrat până în prezent reiese că inculpatul A. I. A. a săvârșit infracțiunile reținute in sarcina sa, condițiile de luare a măsurii arestării preventive fiind îndeplinite.
În speță, cu privire la infracțiunea de furt din data de 24-25.05.2012 se constată că declarațiile de recunoaștere a inculpatului A. I. A. a sustragerii celor 4 parfumuri și un telefon mobil se coroborează cu declarația martorei D. A. A. care l-a surprins pe inculpat în momentul în care părăsea etajul întâi al imobilului situat pe .. S. B., numărul 7 și care aparține părții vătămate Dragulin V., tatăl martorei. Mai mult, martora l-a recunoscut, fără ezitare pe inculpat cu ocazia recunoașterii de pe planșa foto. De asemenea, potrivit declarației martorului S. I. A. parfumurile sustrase din imobilul părții vătămate au fost oferite de inculpatul A. I. A. in data de 25.05.2012 numitei M. F., sora inculpatului, bunuri ce au fost restituite, recunoscute și predate părții vătămate D. V.. Având în vedere recuperarea prejudiciului partea vătămată nu mai dorește să se constituie parte civilă.
Mai mult, la scurt timp după comiterea faptei, învinuitul A. S. G. a utilizat telefonul sustras de la partea vătămată cu sim-ul propriu_ ( conform p.v. de certificare acest sim aparține învinuitului A. S. G.), telefon care a fost predat, recunoscut și restituit părții vătămate D. V..
În ceea ce privește fapta din noaptea de 07/08.07.2012, declarația de recunoștere a inculpatului A. I. A. se coroborează cu declarațiile învinuiților Budărăscu A. și V. E. precum și cu declarația martorului ocular K. C., care l-a văzut când a ieșit din interiorul imobilului, aspecte confirmate și de partea vătămată T. L.. Mai mult, potrivit adresei Serviciului criminalistic Timișoara, impresiunile papilare ridicate de la fața locului potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului din data de 08.07.2012 aparțin inculpatului A. I. A..
De asemenea, din declarația martorei C. R. aceasta a primit laptopul de la învinuiții Budărăscu A. și V. E. la începutul lunii iulie 2012 în schimbul sumei de 100 euro, bun pe care l-a predat organelor de poliție. Prin declarația din data de 18.07.2012, partea vătămată T. A. a recunoscut bunul sustras ca fiind al său după unele semne particulare – zgârieturi - și după codul de acces.
Prin declarațiile din data de 19.07.2012 atât în calitate de învinuit cât și de inculpat, A. I. A. a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa arătând că regretă cele întâmplate precum și faptul că la data comiterii lor se afla în stare de ebrietate.
Cu privire la cea de-a doua condiție, instanța a constatat că condiția cerută de art.136 alin.1 și 6 C.p.p. privind maximul special al pedepsei prevăzute pentru infracțiunea săvârșită este îndeplinită având în vedere că pentru infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a,g,i C.p. și art.208 alin.1, art 209 alin.1 lit.g,i C.p.este de 15 ani de închisoare.
În ceea ce privește cea de-a treia condiție, instanța a constatat că inculpatul se află în situația prevăzută de art.148 al.1 lit. f C.proc.penală., întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de furt calificat este mai mare de 4 ani închisoare și există date certe că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Sub acest aspect, trebuie remarcat că „pericolul concret pentru ordinea publică” este definit de jurisprudență ca reprezentând temerea că, o dată pus în libertate, inculpatul ar putea comite noi fapte penale ori ar declanșa reacții puternice în rândul opiniei publice, prin natura faptelor pe care le-a comis.
În speță, pericolul social concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea faptelor comise de inculpat, dată de împrejurările și modul de comitere a faptelor, respectiv prin pătrunderea, în timpul nopții, prin escaladare, în locuințele aparținând părților vătămate, în timp ce acestea se aflau în locuință, inculpatul fiind, de altfel, surprins de fiica părții vătămate, martora D. A. A., în timp ce părăsea etajul I al imobilul care aparține părții vătămate D. V..
Ținând cont de cele menționate anterior, se desprinde fără echivoc faptul că inculpatul denotă o periculozitate sporită, acesta persistând în comiterea de fapte antisociale, săvârșite la un interval de timp relativ redus (în noaptea de 24/25.05.2012 și respectiv în noaptea de 07/08.07.2012), având același mod de săvârșire descris mai sus, motiv pentru care instanța a apreciat că lăsarea inculpatului în libertate în acest moment prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, existând pericolul ca acesta să comită fapte asemănătoare, de natură să creeze în rândul opiniei publice sau în rândul unei colectivități determinate a unui sentiment de insecuritate, conduita acestuia fiind de natura a periclita grav relațiile sociale privind patrimoniul, proprietatea, siguranța publică, viața privată a persoanei și inviolabilitatea locuinței, valori ocrotite de către legiuitor și vătămate prin săvârșirea faptei.
Împotriva acestei hotărârii a declarat recurs inculpatul A. I. A., cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 20.07.2012, sub același număr de dosar, respectiv_ .
Recursul nu a fost motivat în scris, ci doar oral în ziua judecății, potrivit dispozițiilor art. 38510 alin. 3 Cpp raportat la art.3856 alin.3 C.p.p., de către apărătorul din oficiu al inculpatului.
Tribunalul, analizând sentința atacată prin prisma motivelor indicate de recurent și sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile prevăzute de art.3856 alin.3 C.p.p., constată că recursul este nefondat, încheiere primei instanțe fiind temeinică și legală.
În mod corect instanța de fond a observat că sunt îndeplinite condițiile cumulative prev de art. 143 cod pr penală și art. 148 lit. f cod pr penală, concluzie formată prin constatarea faptului că există indicii de natură a forma opinia că inculpatul este autorul celor două infracțiuni( acesta a recunoscut săvârșirea faptelor), precum și din elementele de natură a caracteriza persoana inculpatului și gravitatea infracțiunilor. Tribunalul este de părere că starea de pericol pe care o prezintă pentru ordinea publică lăsarea in libertate a inculpatului este demonstrată atât de gravitatea faptelor cât și de persoana inculpatului ,dar rezultă și din modalitatea de operare și mobilul exprimat de inculpat. Acesta, constatând că are nevoie de bani i-a relatat atât fratelui său, în cazul primul act material, cât și celorlalți doi învinuiți, respectiv Budărăscu A. și V. E. în cazul celui de-al doilea act material că merge să facă rost de bani și, în timp ce se deplasa pe stradă, a pătruns, în mod aleatoriu, în imobilele victimelor în condițiile în care acestea erau acasă fără a-și face nici un fel de probleme cu privire la modalitatea se obținere a veniturilor și la consecințele faptelor sale.
Deși nu are antecedente penale tribunalul concluzionează asupra faptului că persoana inculpatului nu oferă suficiente garații de îndreptare în ipoteza punerii în libertate, iar această concluzie poate fi formată tocmai pornind de la modalitatea de operare de mai sus, de la numărul actelor materiale, de la intervalul de timp scurs între cele două acte materiale și de la faptul că, de fiecare dată a antrenat în activitatea sa și alte persoane.
Pentru considerentele expuse, recursul formulata de inculpat va fi respins ca nefondat. În baza art. 192 alin. 2 Cpp, va fi obligat recurentul la plata sumei 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs și se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu către Baroul T..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cpp, respinge ca nefondat recursul declarat de recurent inculpat A. I. A., fiul lui I. și D., născut la data de 31.12.1991 în Timișoara, domiciliat în B. M., ., jud. T., identificat prin CNP_1, CI . nr._, cetățean român, fără antecedente penale, studii 7 clase, muncitor, necăsătorit, în prezent aflat în stare de reținere în I.P.J T. – Arest, împotriva încheierii penale nr. 48/ 19 07 2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar_ .
În baza art. 192 alin. 2 Cpp, obligă recurentul la plata sumei 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu către Baroul T..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25.07.2012.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
M. B. C. A. Țira R. H. C. M.
M.B./C.M.
2 exempl.
Primă instanta - S. L.
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
