Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 81/2013. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 81/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 11-02-2013 în dosarul nr. 81/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 81/R
Ședința publică din 11.02.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. C.
JUDECĂTOR: I. P.
JUDECĂTOR: A. C. ȚIRA
Grefier: I. – G. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul T. este reprezentat de procuror M. D..
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul condamnat G. O. F. împotriva sentinței penale nr. 39/09.01.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul condamnat G. O. F. aflat în stare de detenție, asistat de apărător din oficiu, avocat B. L. din cadrul Baroului T., care depune delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocatul din oficiu al recurentului condamnat solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de liberare condiționată, avându-se în vedere că fapta pentru care a fost condamnat anterior recurentul condamnat a fost săvârșită în stare de minorat. Arată că recurentul condamnat a executat fracțiunea de pedeapsă prevăzută de lege și că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru liberarea condiționată.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței Judecătoriei Timișoara ca temeinică și legală, cu obligarea recurentului condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul condamnat, având personal cuvântul, solicită admiterea recursului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului declarat de recurentul condamnat G. O. F., constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 39/09.01.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
În temeiul art.450 C.pr.pen. raportat la art.59 C.pen., instanța a respins propunerea Comisiei pentru individualizarea regimului de executare al pedepselor privative de libertate și propuneri pentru liberare condiționată din cadrul Penitenciarului Timișoara privind liberarea condiționată a petentului condamnat G. O. F., fiul lui S. și V., născut la data de 23.09.1991, CNP_, deținut în Penitenciarul Timișoara și a fixat termen de rediscutare a cererii la data de 02.04.2013.
În temeiul art.192 al.1 pct. 3 C.pr.pen., a obligat petentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art.189 al.2 C.pr.pen., a dispus plata sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, din fondul Ministerului Justiției, către Baroul T..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sesizarea făcută de Comisia de propuneri de pe lângă Penitenciarul Timișoara înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 04.01.2013 sub nr._, se propune liberarea condiționată a condamnatului G. O. F. aflat în Penitenciarul Timișoara în executarea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1515/2011 a Judecătoriei Timișoara pentru infracțiunea de tâlhărie.
Judecătoria Timișoara a mai reținut că din procesul-verbal nr. J2/_/03.01.2013 al Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate și propuneri pentru liberare condiționată din cadrul Penitenciarului Timișoara, rezultă că executarea pedepsei condamnatului a început la data 29.06.2011 și urmează să expire la data de 28.12.2013 și că pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, condamnatul trebuie să execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 609 zile închisoare din care, în cazul în care muncește 152 zile închisoare considerate ca executate pe baza muncii prestate și 457 zile închisoare efectiv executate.
Totodată, Judecătoria Timișoara a mai reținut că analizând situația deținutului, comisia a constatat că acesta a executat de la data de 29.06.2011 până la 03.01.2013, un număr de 555 de zile de închisoare și i se consideră ca executate pe baza muncii prestate un nr. de 55 de zile de închisoare, rezultând un total de 610 zile de închisoare câștigate și executate.
Din caracterizarea condamnatului, Judecătoria Timișoara a constatat că acesta a fost repartizat pentru executarea pedepsei aplicate, în regim deschis și că are 8 clase, fără calificare.
În continuare, Judecătoria Timișoara a constatat că pe parcursul executării pedepsei privative de libertate condamnatul recurent a prezentat o conduită adecvată în acord cu normele penitenciare și s-a adaptat corespunzător la mediul carceral, că a participat la activități productive din octombrie 2011 și până în prezent (. fost implicat în activități educaționale, că a fost recompensat o singură dată și că nu a fost sancționat disciplinar.
A mai constatat Judecătoria Timișoara că persoana privată de libertate a fost evaluată și reevaluată psihologic pentru revizuirea regimului de executare a pedepsei privative de libertate și a beneficiat de consiliere specifică.
Pentru a se putea dispune liberarea condiționată, – care este o posibilitate și nu o obligație pentru instanță – conform cerințelor impuse de art.59 al.1 C.p., Judecătoria Timișoara a constatat că este necesar ca petentul-condamnat să fi executat cel puțin două treimi din durata pedepsei aplicate, în cazul pedepsei ce nu depășește 10 ani, să fie stăruitor în muncă, disciplinat și să dea dovezi temeinice de îndreptare.
În ceea ce privește prima condiție legală, privind fracția de pedeapsă executată, din înscrisurile mai sus indicate prima instanță a constatat că aceasta este îndeplinită.
De asemenea, instanța de fond a constatat că numitul G. O. F. nu a fost sancționat disciplinar, fiind recompensat o singură dată.
Instanța a constatat, totodată, că petentul G. O. F. are antecedente penale, fiind condamnat la 3 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere pentru art. 208, 209 C.p. –în minorat, prin Sentința penală nr.1684/2010 a Judecătoriei Timișoara, fiind arestat la data de 10.01.2010 și liberat la 23.09.2010 din Penitenciarul Timișoara.
S-a mai reținut că petentul condamnat execută în prezent, în regim de detenție, o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr.1515/23.05.2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, definitivă prin nerecurare la data de 27.06.2011, fiind emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.2064/2011 al Judecătoriei Timișoara.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara a depus la data de 09.01.2013 o cerere de anulare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată condamnatului G. O. F., în prezent deținut în Penitenciarul Timișoara, prin sentința penală nr.1684/20.09.2010 a judecătoriei Timișoara, definitivă prin neapelare la 18.10.2010 și de aplicare a dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni.
Prin urmare, având în vedere aceste considerente, în temeiul art.450 C.pr.pen. raportat la art.59 C.pen., prima instanță a respins propunerea Comisiei pentru individualizarea regimului de executare al pedepselor privative de libertate și propuneri pentru liberare condiționată din cadrul Penitenciarului Timișoara privind liberarea condiționată a petentului condamnat G. O. F. și a fixat termen de rediscutare a cererii la data de 02.04.2013.
În temeiul art.192 al.1 pct. 3 C.pr.pen., a obligat petentul la plata sumei de 100 de lei cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art.189 al.2 C.pr.pen., a dispus plata sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, din fondul Ministerului Justiției, către Baroul T..
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal condamnatul, recurs pe care nu l-a motivat în scris, fiind susținut doar oral în fața instanței, în condițiile prevăzute de art.38510 al.3 C.p.p.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor indicate de recurentul condamnat și sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile prevăzute de art.3856 al.3 C.p.p., instanța constată că recursul este nefondat, hotărârea primei instanțe fiind temeinică și legală.
Potrivit dispozițiilor art.59 C.p., liberarea condiționată poate fi acordată dacă sunt îndeplinite anumite condiții, respectiv condamnatul să fi executat o parte din pedeapsă, în timpul executării pedepsei el să fi fost stăruitor în muncă și să fi dat dovezi temeinice de îndreptare.
Legiuitorul a stabilit ca la analiza oportunității liberării condiționate a unui deținut, instanța să țină seama și de antecedentele sale penale tocmai pentru a constata dacă scopul pedepsei, prevăzut de art.52 C.p., a fost realizat prin intermediul eventualelor pedepse aplicate anterior.
Or, recurentul condamnat, deși nu a fost sancționat disciplinar, fiind recompensat o singură dată, a mai suferit anterior o condamnare la 3 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere pentru art. 208, 209 C.p. – în minorat, prin Sentința penală nr.1684/2010 a Judecătoriei Timișoara, fiind arestat la data de 10.01.2010 și liberat la 23.09.2010 din Penitenciarul Timișoara, iar în prezent P. de pe lângă Judecătoria Timișoara a depus la data de 09.01.2013 o cerere de anulare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr.1684/20.09.2010 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin neapelare la 18.10.2010 și de aplicare a dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni. Aceste aspecte denotă că persoana condamnată este caracterizată de o perseverență infracțională și că perioada efectiv executată nu este suficientă pentru reeducarea sa.
În contextul în care una dintre condițiile esențiale ale liberării condiționate, respectiv inexistența antecedentelor penale, nu este îndeplinită, soluția Judecătoriei Timișoara de respingere a cererii de liberare condiționată apare ca fiind temeinică și legală.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p., instanța va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, urmând a se face aplicarea dispozițiilor art. 192 al. 2 C.p.p. și art.189 al.2 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p., respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul condamnat G. O. F., fiul lui S. și V., născut la 23.09.1991, în România, municipiul Timișoara, jud. T., domiciliat în municipiul Timișoara, .. 3, ., având CNP_, cu antecedente penale, actualmente deținut în Penitenciarul Timișoara, împotriva sentinței penale nr. 39/09.01.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._ .
În baza art. 192 al.2 C.p.p., obligă recurentul condamnat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
În baza art.189 al.2 C.p.p., dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJLC către Baroul T., reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.02.2013.
Președinte Judecător Judecător
D. C. I. P. A. C. Țira
Grefier
I. – G. M.
C.D./I.M./3 ex./11.02.2013
Prima instanță:
E. L. B. – Jud. Timișoara
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
