Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 13/2013. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 13/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 14-01-2013 în dosarul nr. 13/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 13/R
Ședința publică din 14.01.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. C.
Judecător I. P.
Judecător A. ȚIRA
Grefier I. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul T. este reprezentat de doamna procuror M. D..
Pe rol se află judecarea recursului declarat de condamnatul recurent M. D. D. împotriva sentinței penale nr. 3535 din data de 06.12.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul recurent M. D. D., asistat de avocat ales C. C. din cadrul Baroului T., care depune împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Se depune la dosar un memoriu din partea condamnatului inculpat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Pentru condamnatul recurent M. D. D., avocat ales C. C. solicită, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii Judecătoriei Timișoara, iar în rejudecare să se constate că sunt îndeplinite toate condițiile liberării condiționate. Avocata condamnatului recurent arată că în mod netemeinic și nelegal Judecătoria Timișoara a apreciat că se impune fixarea unui termen de rediscutare a cererii de liberare condiționată după data de 03.04.2013. Arată, de asemenea, că așa cum rezultă din caracterizarea condamnatului recurent, efectuată de Penitenciarul Timișoara, pe toată durata executării pedepsei, acesta nu a fost sancționat disciplinar, a avut o conduită bună, a participat la cursuri și a fost evidențiat. Totodată, avocata condamnatului recurent arată că este adevărat că acesta are antecedente penale, însă respectivele antecedente au fost avute în vedere la individualizarea pedepsei. În continuare, avocata condamnatului recurent arată că acesta are o familie numeroasă, iar cei de acasă nu au avut posibilitatea să îl vadă și că din comportamentul condamnatului recurent rezultă că acesta regretă fapta, fiind îndeplinite, astfel, condițiile liberării condiționate.
În subsidiar, avocatul ales al condamnatului recurent arată că în situația în care nu se admite cererea de liberare condiționată, se impune acordarea unui nou termen de rediscutare mult mai scurt (în condițiile în care a fost fixat anterior un termen de rediscutare de către Penitenciar).
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței Judecătoriei Timișoara, cu obligarea condamnatului recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Condamnatul recurent M. D. D., având personal cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului, solicitând punerea sa în libertate.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 3535 din data de 06.12.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, în temeiul art. 450 alin. 1 Cod proc. penală, raportat la art. 59 alin.1, Cod penal, s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul M. D. D., în temeiul art.450 alin.2 Cod proc. penală, s-a fixat termen pentru reînnoirii cererii după data de 03.04.2013, iar în baza art. 192 alin. 2 C.proc.pen., a fost obligat condamnatul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Timișoara sub nr._ la data de 28.11.2012, condamnatul-petent M. D. D., în prezent în deținut în Penitenciarul Timișoara, în executarea pedepsei de 4 ani și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3459/2011 a Judecătoriei Timișoara, a solicitat liberarea sa condiționată.
Condamnatul-petent a arătat, în motivare, că îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru liberarea sa condiționată, executând fracția de pedeapsă și având un comportament adecvat pe perioada detenției.
Din actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele:
Din procesul-verbal nr.J2/_/04.12.2012 precum și caracterizarea p.p.l M. D. D. întocmite de Comisia de propuneri pentru punerea în libertate condiționată din cadrul Penitenciarului Timișoara, rezultă că, petentul-condamnat a început executarea pedepsei la 13.04.2010, aceasta urmând să expire la 12.08.2014. La data de 04.12.2012 s-a constatat că acesta avea executate un număr de 1055 de zile, fracția necesară prevăzută de lege fiind de 1055 zile.Prima instanță a mai reținut că propunerea comisiei din cadrul Penitenciarului Timișoara a fost de respingere a liberării condiționate și că petentul condamnat se află la prima analiză.
De asemenea, prima instanță a reținut că din copia caracterizării depuse la dosar a rezultat faptul că petentul-condamnat a avut o conduită oscilantă, a fost sancționat disciplinar o dată, sancțiune activă și în prezent, dar a fost și recompensat de cinci ori cu suplimentarea unor drepturi și s-a adaptat formal la mediul carceral și că persoana privată de libertate M. D. D. s-a implicat în programe de reintegrare socială și a participat la activități lucrative din martie 2011 până în prezent.
Totodată, prima instanță a constatat că petentul condamnat este recidivist, acesta fiind condamnat după cum urmează: 4 ani închisoare prin s.p 368/2004 a Tribunalului A. pentru săvârșirea infracțiunii de furt, 3,3 ani închisoare prin s.p 2018/2005 a Judecătoriei A. pentru săvârșirea infracțiunii de furt; contopite prin s.p nr.1523/2006 a Judecătoriei A., execută pedeapsa rezultantă de 4,4 ani, arestat la data de 12.08.2004, liberat condiționat la data de 16.05.2007.
Față de cele menționate, prima instanță a constatat că în speță nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de textul de lege respectiv, întrucât deși condamnatul-petent a îndeplinit fracția prevăzută de lege, în ceea ce privește condiția referitoare la dovezile temeinice de îndreptare, stăruința în muncă, disciplina și antecedentele sale penale, acesta nu o îndeplinește.
Astfel, prima instanță are în vedere faptul că petentul condamnat este recidivist și a mai beneficiat de liberare condiționată, fără a înțelege însă finalitatea acestei instituții.
Totodată, prima instanță a ținut cont și de faptul că acesta, în perioada de deținere, a fost sancționat, sancțiune activă și în prezent și s-a adaptat formal la mediu carceral, ceea ce conduce la concluzia că finalitatea educativă și de reintegrare a pedepsei nu a fost atinsă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art.450 al.1 C.pr.pen. raportat la art. 59 al.1 C.pen., instanța a respins ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat M. D. D.
În temeiul art.450 al.2 C.proc.penală, instanța a fixat un termen pentru reînnoirea cererii de liberare condiționată după data de 03.04.2013.
În temeiul art.192 al.2 C.proc.penală, va obliga petentul condamnat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal inculpatul, recurs pe care nu l-a motivat în scris, fiind susținut doar oral în fața instanței.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor indicate de recurent și sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile prevăzute de art.3856 alin.3 C.p.p., instanța constată că recursul este nefondat, hotărârea primei instanțe fiind temeinică și legală.
Potrivit dispozițiilor art.59 C.p., liberarea condiționată poate fi acordată dacă sunt îndeplinite anumite condiții, respectiv condamnatul să fii executat o parte din pedeapsă, în timpul executării pedepsei el să fi fost stăruitor în muncă și să fi dat dovezi temeinice de îndreptare.
Legiuitorul a stabilit ca la analiza oportunității liberării condiționate a unui deținut, instanța să țină seama și de antecedentele sale penale tocmai pentru a constata dacă scopul pedepsei, prevăzut de art.52 C.p., a fost realizat prin intermediul eventualelor pedepse aplicate anterior.
Or, petentul condamnat a mai suferit anterior o condamnare și a fost liberat condiționat și din executarea pedepsei anterioare, a manifestat o conduită situațională, având dificultăți în respectarea normelor mediului carceral, fiind sancționat disciplinar pentru nerespectarea regulamentelor de ordine interioară, sancțiune activă în prezent, aspecte care denotă că persoana condamnată este caracterizată de o perseverență infracțională și că perioada efectiv executată nu este suficientă pentru reeducarea sa.
În contextul în care una dintre condițiile esențiale ale liberării condiționate, respectiv existența unor dovezi temeinice de îndreptare nu este îndeplinită, precum și existența antecedentelor penale, soluția Judecătoriei Timișoara de respingere a cererii de liberare condiționată ca fiind neîntemeiată apare ca fiind temeinică și legală.
În ceea ce privește cererea subsidiară formulată de condamnat de scurtare a termenului de rediscutare a cererii sale de liberare condiționată, instanța o apreciază ca neîntemeiată și o va respinge ca atare, atâta vreme cât perioada de amânare a petentului este de 4 luni, considerată a fii una rezonabilă raportat la situația acestuia mai sus analizată.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p., instanța va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, urmând a se face aplicarea dispozițiilor art. 192 al. 2 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p., respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul recurent M. D. D., fiul lui D. și E., născut la 03.10.1984, în România, orașul A., jud. A., având CNP_, actualmente deținut în Penitenciarul Timișoara, împotriva sentinței penale nr. 3535/06.12.2012, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._ .
În baza art. 192 al.2 C.p.p., obligă inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.01.2013.
Președinte Judecător Judecător
D. C. I. P. A. C. Țira
Grefier
I. – G. M.
C.D./. M.I./2 ex./15.01.2013
Prima instanță:
S. L. – Judecătoria Timișoara
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Sentința nr.... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
