Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 142/2013. Tribunalul TIMIŞ

Tribunalul TIMIŞ - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 142/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 18-03-2013 în dosarul nr. 142/2013

ROMÂNIA

TRIBUNALUL T.

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 142/R

Ședința publică din 18 martie 2013

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: D. C.

Judecător: I. P.

Judecător: A. C. ȚIRA

Grefier: I. – G. M.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul T. este reprezentat de doamna procuror S. D. V..

Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de recurenții inculpați C. I. L. și Ș. D. I., împotriva Încheierii penale din data de 14.03.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ 13.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat C. I. L., aflat în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales C. C., din cadrul Baroului T., cu împuternicire avocațială la dosar și recurentul inculpat Ș. D. I., asistat de avocat ales D. D., cu împuternicire la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care

Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.

Apărătorul ales al recurentului inculpat C. I. L., doamna avocat C. C., solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și în rejudecare, să nu se mai mențină starea de arest a acestui recurent inculpat. În acest sens, aceasta arată că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive întrucât urmărirea penală a fost finalizată, dosarul fiind înaintat spre soluționare Judecătoriei Timișoara. Totodată, mai arată că martorii audiați în faza de urmărire penală au dat declarații pro causa, fapt constatat și de către parchet care le-a transformat calitatea în învinuiți, apoi în inculpați. De asemenea, mai arată că probele din care să rezulte vinovăția recurenților inculpați lipsesc cu desăvârșire, că nu se poate susține că sunt probe concludente, pertinente și utile soluționării cauzei recunoașterile după fotografii efectuate după 6 luni de zile, în condițiile în care aceleași persoane care au efectuat recunoașterile au arătat inițial că nu-i pot recunoaște pe făptuitori. Mai arată că alte probe (respectiv vreo urmă papilară, probe ADN etc.) nu există, astfel că, în aceste condiții, nu se mai poate dispune menținerea stării de arest a recurenților inculpați. În continuare, menționează că cea mai concludentă probă încuviințată în faza de urmărire penală, respectiv aceea a verificării stării tehnice a autoturismului marca Opel ce se presupune a fi fost folosit la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, a scos în evidență faptul că respectivul autoturism nu a fost mișcat din locul unde fusese lăsat de mai mult timp. Totodată, arată că deși a solicitat efectuarea unei expertize tehnice asupra respectivului autoturism, o asemenea expertiză nu a fost efectuată.

În subsidiar, apărătorul ales al recurentului inculpat C. I. L., doamna avocat C. C., solicită înlocuirea măsurii arestării preventive a acestui recurent inculpat, cu o măsură neprivativă de libertate, respectiv aceea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. În acest sens, arată că în cauză mai există 3 inculpați cercetați în stare de libertate, fiind încălcat astfel, principiul echității. Referitor la circumstanțele personale, arată că recurenții inculpați prezintă asemenea circumstanțe care să determine judecarea lor în stare de libertate. Totodată, arată că recurentul inculpat C. I. L. este conștient de faptul că trebuie să se prezinte în fața organelor judiciare și că acesta nu va împiedica aflarea adevărului.

Apărătorul ales al recurentului inculpat Ș. D. I., domnul avocat D. D., solicită, în principal, admiterea recursului și casarea încheierii penale recurate, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive luate față de acest inculpat, cu măsura obligări de a nu părăsi localitatea sau țara. Acesta achiesează la concluziile avocatului ales al recurentului inculpat C. I. L.. Totodată, arată că a solicitat efectuarea unei confruntări, dar i s-a respins această cerere, că deși inițial i s-a respins cererea de audiere a unor martori, respectivii martori au fost audiați de parchet în ultimul moment, la prezentarea materialului de urmărire penală, însă cu această ocazie nu li s-au pus întrebări concludente. De asemenea, mai arată că recurentul inculpat Ș. D. I. este tatăl a doi copii, iar soția acestuia suferă de o boală gravă ce necesită aproape lunar internare.

Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea încheierii pronunțate de Judecătoria Timișoara, arătând că probele administrate până în prezent converg spre vinovăția recurenților inculpați.

Recurentul inculpat C. I. L., având personal cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului, solicitând judecarea sa în stare de libertate. Totodată, solicită efectuarea „testului mașinii” și confruntarea cu părțile vătămate și cu celelalte persoane care au dat declarații împotriva sa, arătând că nu i s-au admis aceste cereri.

Recurentul inculpat Ș. D. I., având personal cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului, solicitând judecarea sa în stare de libertate.

INSTANȚA

Deliberând, constată următoarele:

Prin încheierea pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ 13, la data de 14.03.2013, în baza art. 300¹alin.1 C.pr.pen., art. 160 C.pr.pen., s-a constatat temeinicia și legalitatea măsurii arestării preventive dispuse față de inculpatul C. I. L., 21 de ani, fiul lui V. și V. L., născut la data de 26.07.1991 în Timișoara, jud. T., posesor a C.I. ., nr._, CNP_, cetățean român, studii 9 clase, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, fără ocupație, recidivist postcondamnatoriu, domiciliat în localitatea Timișoara, .. 16, jud. T., ffl în localitatea Timișoara, .. 11, jud. T., în prezent aflat în stare de arest în Arestul IPJ T., arestat preventiv prin încheierea nr. nr.5/18.01.2013 a Judecătoriei Timișoara în baza căreia a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 6 /18.01.2013 al Judecătoriei Timișoara și față de inculpatul Ș. D. I., 32 de ani, fiul lui M. D. și E. A., născut la data de 04.08.1980 în Timișoara, CNP_, cetățean român, studii 7 clase, stagiul militar nesatisfăcut, căsătorit, fără ocupație, cu antecedente penale recidivă post executorie, domiciliat în localitatea Timișoara, ., jud. T. în prezent aflat în stare de arest în Arestul IPJ T., arestat preventiv prin încheierea nr. 5/18.01.2013 a Judecătoriei Timișoara în baza căreia a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 7/18.01.2013 al Judecătoriei Timișoara.

În baza art.300¹ alin. 3 C.pr.pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților C. I. L. și Ș. D. I., urmând ca legalitatea și temeinicia acestei măsuri să fie verificate înainte de împlinirea termenului legal de 60 de zile.

Au fost respinse cererile apărătorilor aleși ai inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate, respectiv obligația de a nu părăsi localitatea sau țara.

În baza art. 192 al. 3 C.pr.pen., s-a stabilit că cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Timișoara a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr. 6090/P/2012 din 11.03.2013, înregistrat la Judecătoria Timișoara sub nr._ 13, la data de 12.03.2013, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. I. L. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2¹ lit. a, c Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod Penal, furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 Cod Penal, art. 209 alin 1 lit. a, g, i, Cod Penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod Penal și cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod Penal (4 acte materiale), toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și a inculpatului Ș. D. I. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2¹ lit. a, c Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod Penal, furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1 Cod Penal, art. 209 alin 1 lit. a, g, i, Cod Penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod Penal și cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod Penal (4 acte materiale), toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

În fapt, s-a reținut că:

1. În noaptea de 16/17.05.2012 în jurul orelor 03:00, inculpatul D. C. - I. împreună cu inculpații C. I. L. și Ș. D. I., au pătruns prin efracție, prin forțarea geamului, în incinta punctului de lucru al . din Moșnița V., sustrăgând mai multe cartușe de țigări, cartele telefonice și tablete de ciocolată, în valoare totală de 7000 lei.

2. În data de 13.08.2012, în jurul orelor 12.00, partea vătămată D. M. C. în timp ce se întorcea la locuința sa din comuna G., ., jud. T., i-a surprins pe inculpații Ș. D. I., I. R. S., C. I. L. care au forțat fereastra imobilului pentru a pătrunde în interior, doi fiind în interiorul imobilului și unul în exterior. La vederea părții vătămate cei trei inculpați au fugit, au sărit gardul imobilului, părăsind locul faptei cu autoturismul marca Alfa R. cu numărul de înmatriculare AY 037 KH, la volanul căreia se afla inculpatul M. C. A..

3. În data de 28.08.2012, inculpații Ș. D. I., I. R. S. și C. I. L., au pătruns în locuința părții vătămate I. M., din localitatea Sânandrei, zona D., nr. 19, jud. T., prin efracție, prin forțarea geamului de la camera tehnică, de unde au sustras mai multe bunuri (Televizoare, cameră video Canon, ceasuri, bijuterii, parfumuri, laptop marca Acer, telefon mobil marca Nokia C5, iar inculpatul M. C.-A., i-a transportat pe aceștia cu autoturismul marca BMW ., de culoare albă, cu numere de Franța -AJ 533 PE, ajutându-i la săvârșirea faptei.

4. La data de 11.09.2012 inculpații Ș. D. I., I. R. S. și C. I. L. au pătruns prin forțarea ușii de la terasă, în locuința părții vătămate Bindiu R. E. M., din localitatea G., ., de unde au sustras mai multe bunuri, cauzând un prejudiciu de 7000 lei. Inculpatul M. C.-A., i-a transportat pe aceștia cu autoturismul marca BMW ., de culoare albă, cu numere de Franța AJ 533 PE, ajutându-i la săvârșirea faptei.

5. În data de 19.09.2012, inculpații C. I. L., Ș. D. I. și I. R. S. au pătruns în locuința din localitatea Chiroda, ., de unde au sustras suma de_ lei și două lănțișoare din aur, fiind surprinși de către partea vătămată Moticica M., iar pentru a-și asigura scăparea au lovit-o pe aceasta cu un laptop în zona capului.

În probațiune s-a atașat dosarul de urmărire penală nr.6090/P/2012 având două volume al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara.

Instanța de fond a statuat că potrivit dispozițiilor art. 160 C.pr.pen. și art. 300¹ C.pr.pen., după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis in judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu legalitatea si temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei pentru care această măsură a fost dispusă, urmând ca, în situația în care temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, să mențină măsura arestării preventive.

Analizând materialul probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin ordonanța organului de cercetare penală din cadrul IPJ T. – Serviciul de Investigații Criminale din data de 17.01.2013, ora 20.30 s-a luat față inculpatul C. I. L. măsura reținerii pe o durată de 24 de ore, de la data de 17.01.2013, ora 20.30 până la data de 18.01.2013, ora 18:30, din care s-au dedus un număr de 2 ore, ca urmare a privării de libertate ca măsură administrativă potrivit art.144 alin.1 C.p.p, iar prin ordonanța organului de cercetare penală din cadrul IPJ T. – Serviciul de Investigații Criminale din data de 17.01.2013, ora 20.30 s-a luat față inculpatul Ș. D. I. măsura reținerii pe o durată de 24 de ore, de la data de 17.01.2013, ora 20.30 până la data de 18.01.2013, ora 18:30, din care s-a dedus un număr de 2 ore, ca urmare a privării de libertate ca măsură administrativă potrivit art.144 alin.1 C.p.p .

Totodată, instanța de fond a reținut că prin încheierea nr. 5/18.01.2013, Judecătoria Timișoara, în baza art.149¹al.9 C.pr.pen., a admis propunerea de arestare preventivă formulată de către P. de pe lângă Judecătoria Timișoara privind pe inculpații C. I. L. și Ș. D. I. pe o durată de 29 de zile începând cu data de 18.01.2013 până la data de 15.02.2013 inclusiv, iar prin încheierea nr. 17/08.02.2013, Judecătoria Timișoara, în baza art.159 alin.7 și alin.13 C.p.p raportat la art. 155 și art. 156 C.p.p., cu aplicarea art.143 C.p.p și art.148 al.1 lit.f C.p.p, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara cu privire la prelungirea stării de arest preventive a celor doi inculpați.

Din actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că luarea măsurii arestării preventive a inculpaților s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale incidente în materie, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 143, art. 146 și art. 148, lit. „f” C.pr.pen., această măsură fiind temeinică și legală

De asemenea, instanța de fond a constatat că la acest moment procesual se impune în continuare menținerea arestării preventive a inculpaților.

Instanța de fond a reținut astfel, că potrivit art. 143 al.1 C.pr.pen., există probe (orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei conform art.63 al.1 C.pr.pen.) și indicii temeinice (presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit fapta conform art.68 C.pr.pen.9), care evocă faptul că inculpații au săvârșit faptele de tâlhărie respectiv furt calificat enunțate mai sus, aceste probe și indicii temeinice rezultând din declarațiile martorilor audiați în cauză, declarațiile părților vătămate, procese verbale de recunoaștere din grup și de pe planșă foto, procese verbale de cercetare la fața locului, planșe foto, dovezi de ridicare a unor bunuri sustrase, dovadă de restituire a bunurilor sustrase către partea vătămată înscrisuri precum și din restul materialului probatoriul administrat în faza de urmărire penală.

Instanța de fond a mai reținut că cerința ca pentru faptele săvârșite legea să prevadă pedeapsa închisorii este, de asemenea, îndeplinită întrucât pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani – legea internă fiind mai severă decât dispozițiile Convenției care nu condiționează dispunerea arestării de gravitatea pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită.

În ceea ce privește condiția obligatorie – ce vizează existența cel puțin a unuia dintre temeiurile prevăzute de art. 148 Cod procedură penală, respectiv lit. f – instanța de fond a reținut că aceasta comportă anumite interpretări:

Curtea Europeană, verificând temeiurile de arestare din dreptul intern în respectarea art. 5 paragr. 3 din Convenție – a apreciat asupra caracterului rezonabil al detenției preventive, acceptând doar anumite temeiuri din cele invocate de statele membre. Astfel, detenția este justificată doar dacă se face dovada că asupra procesului penal planează cel puțin unul dintre următoarele pericole, care trebuie apreciate în concreto, pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârșire a unor noi infracțiuni – Hotărârea Matznetter c. Austriei/ 10.11.1969, pericolul de distrugere a probelor – Hot. Wemhoff c. Germaniei/27.06.1968, riscul presiunii asupra martorilor –Hot. Letellier c. Franței/26.06. 1991, pericolul de dispariție al inculpatului – Hot. Neumeister c. Austriei/27.06.1968 sau pericolul de a fi tulburată ordinea publică – Hot. Letellier c. Franței/26.06. 1991.

Curtea a precizat care este principiul general care trebuie să guverneze această materie, în cauza Wemhoff: “detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală – și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile – independent de faptul că ea se va imputa sau nu din pedeapsă”.

Aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură “ există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate”

Prima instanță a mai reținut că deși motivele pentru care o persoană poate fi lipsită de libertate sunt cam aceleași în toate legislațiile, Curtea nu se mulțumește să constate simpla invocare a lor de către instanțe, ci – supunând aceste motive unei examinări în detaliu – obligă instanțele să argumenteze cu probe motivele pentru care măsura arestării preventive a fost prelungită, demonstrând, astfel, că au depus diligențele speciale în desfășurarea procedurii – Curtea EDO Jablonski c. Poloniei/21.12.2000. Persistența motivelor plauzibile de a crede că inculpații au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor este o condiție sine qua non a conformității cu art. 5 din Convenție a lipsirii de libertate.

Prin prisma acestor interpretări, prima instanță a constatat că în prezenta cauză se impune menținerea stării de arest preventiv a inculpaților, întrucât motivele ce au determinat luarea acestei măsuri preventive subzistă și în prezent, existând probe certe că lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică – raportat la natura infracțiunilor și la împrejurările comiterii acestora.

Totodată, instanța de fond a apreciat că existența pericolului public rezultă și din reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, din posibilitatea comiterii, chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor asemenea fapte, din sentimentul de insecuritate ce ar fi creat în rândul opiniei publice prin lăsarea inculpaților în libertate la un interval atât de scurt, credința că justiția, cei care concurează la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.

Un alt aspect avut în vedere de către prima instanță este constituit și de posibilitatea ca, prin acțiuni specifice și frecvente în cazul unor astfel de litigii grave, s-ar putea îngreuna derularea în continuare a urmăririi penale, (presiuni asupra martorilor oculari, ori încercarea de a canaliza într-o anumită manieră atitudinea martorilor, etc.).

Instanța a apreciat, totodată, că la acest moment procesual, interesul general de finalizare în bune condiții a anchetei judiciare, precum și de protecție a cetățenilor primează față de interesul inculpaților de a fi judecați în stare de libertate, în sarcina lor fiind reținută presupunerea rezonabilă de săvârșire a infracțiunii.

În concluzie, instanța de fond a apreciat că există probe certe că lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică și există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-i împiedica pe inculpați să săvârșească noi infracțiuni, astfel că a dispus menținerea arestării preventive a acestora, urmând ca legalitatea și temeinicia menținerii arestului preventiv să fie verificată înaintea expirării termenului legal de 60 de zile, aplicând dispozițiile art.300¹ al.1 și 3, rap. la art.160 C.pr.pen.

Instanța a respins ca neîntemeiată cererea formulată de apărători inculpaților pentru înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.

În baza art. 192 al. 3 C. p. p., s-a stabilit că cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Împotriva acestei încheieri au declarat recursuri în termen legal inculpații, recursuri pe care nu le-au motivat în scris, fiind susținute doar oral în fața instanței, în condițiile prevăzute de art.385¹⁰ al. 3 C.p.p.

Analizând recursurile declarate, prin prisma motivelor invocate și în raport cu actele și lucrările din dosar, precum și în limitele art. 385⁶ C.p.p., se constată că prima instanță în mod corect a constatat că temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii preventive față de inculpați nu s-au modificat nici în prezent și, pe cale de consecință, se impune menținerea acestei măsuri.

Astfel, față de inculpatul C. I. L. există probe că acesta a săvârșit infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. art. 211 alin. 1, alin. 2¹ lit. a, c Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod Penal, furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 Cod Penal, art. 209 alin 1 lit. a, g, i, Cod Penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod Penal și cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod Penal (4 acte materiale), toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, iar față de inculpatul Ș. D. I., există probe că acesta a săvârșit infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2¹ lit. a, c Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod Penal, furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1 Cod Penal, art. 209 alin 1 lit. a, g, i, Cod Penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod Penal și cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod Penal (4 acte materiale), toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, în sarcina inculpaților reținându-se următoarea situație de fapt:

Inculpații nu au recunoscut săvârșirea faptelor, însă declarațiile acestora nu se coroborează cu celelalte probe administrate la dosar până în acest moment ( declarația inculpatului D. C. I., declarațiile martorilor M. C., I. S., ale părților vătămate, recunoașterile după planșe le foto), toate coroborate atestând starea de fapt descrisă mai sus, contrar susținerilor în apărare față de lipsa probelor concludente împotriva inculpaților.

Cei doi inculpați au statutul de recidivist, ei comițând și anterior fapte similare, astfel că săvârșirea de către inculpați a unor fapte penale nu reprezintă un caz izolat, ci un mod de viață, motiv pentru care privarea de libertate apare ca justificată.

Pe de altă parte, față de poziția inculpaților de nerecunoaștere a faptelor, există posibilitatea influențării unor părți vătămate sau martori care urmează a fi audiați de către prima instanță, astfel că cercetarea inculpaților ar îngreuna desfășurarea procesului penal pentru aflarea adevărului.

În acest sens, instanța de recurs reține că într-o societate democratică dreptul oricărei persoane la integritatea corporală și a patrimoniului reprezintă două dintre valorile fundamentale care trebuie protejate. În acest context, neluarea unor măsuri preventive față de anumite persoane, în condițiile în care există indicii cu privire la implicarea lor în încălcarea gravă a unora dintre drepturile prin care se exprimă personalitatea umană (dreptul de proprietate), ar justifica o sporire a neîncrederii opiniei publice în realizarea actului de justiție, consecință incompatibilă cu principiile unei societăți democratice.

Tribunalul reține că pericolul concret pentru ordinea publică nu presupune ca întreaga societate să fie amenințată efectiv, amenințarea putând plana și asupra părții vătămate și a comunității din care face parte care, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte, s-ar simți în afara protecției legii.

Nemodificându-se până în prezent temeiurile arestării, tribunalul conchide că nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate față de cei doi inculpați, astfel cum s-a solicitat în apărare.

Pentru aceste considerente, tribunalul urmează ca în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b C.p.p., să respingă ca nefondate recursurile declarate de către recurenții inculpați C. I. L. și Ș. D. I., împotriva încheierii penale pronunțate la data de 14.03.2013, de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._ 13 și să mențină încheierea penală recurată.

În baza art. 192 al. 2 Cp.p., va obliga recurenții inculpați la plata sumei de 200 lei fiecare, cheltuieli judiciare față de stat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE ELGII

DECIDE:

În baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b C.p.p., respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții - inculpați C. I. L., 21 de ani, fiul lui V. și V. L., născut la data de 26.07.1991 în Timișoara, jud. T., posesor a C.I. ., nr._, CNP_, cetățean român, studii 9 clase, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, fără ocupație, recidivist postcondamnatoriu, domiciliat în localitatea Timișoara, .. 16, jud. T., ffl în localitatea Timișoara, .. 11, jud. T., în prezent aflat în stare de arest în Penitenciarul Timișoara, arestat preventiv prin încheierea nr. nr.5/18.01.2013 a Judecătoriei Timișoara în baza căreia a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 6 /18.01.2013 al Judecătoriei Timișoara și de inculpatul Ș. D. I., 32 de ani, fiul lui M. D. și E. A., născut la data de 04.08.1980 în Timișoara, CNP_, cetățean român, studii 7 clase, stagiul militar nesatisfăcut, căsătorit, fără ocupație, cu antecedente penale recidivă post executorie, domiciliat în localitatea Timișoara, ., jud. T., în prezent aflat în stare de arest în Penitenciarul Timișoara, arestat preventiv prin încheierea nr. 5/18.01.2013 a Judecătoriei Timișoara în baza căreia a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 7/18.01.2013 al Judecătoriei Timișoara, împotriva încheierii penale din data de 14.03.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._ 13.

În baza art. 192 al. 2 C.p.p., obligă recurenții - inculpați la plata sumei de 200 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 18.03.2013.

Președinte Judecător Judecător

D. C. I. P. A. C. Țira

Grefier

I. – G. M.

C.D./. I.M./4 ex., ..03.2013

Prima instanță: N. B. – Judecătoria Timișoara

← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013....		Omorul. Art. 174 C.p.. Sentința nr. 334/2013. Tribunalul TIMIŞ →

Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 142/2013. Tribunalul TIMIŞ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 142/2013. Tribunalul TIMIŞ