Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 88/2014. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 88/2014 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 17-02-2014 în dosarul nr. 88/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 88/R
Ședința publică din 17.02.2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: D. C.
JUDECĂTOR: S. L.
JUDECĂTOR: A. C. ȚIRA
GREFIER: I. M.
MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă Tribunalul T. este reprezentat de procuror L. A..
Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurentul condamnat M. V. E., împotriva sentinței penale nr. 3422 din 11.12.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._ .
La apelul nominal efectuat în ședința publică se prezintă recurentul condamnat M. V. E., aflat în stare de detenție, asistat de avocat din oficiu Brânaș M., din cadrul Baroului T., care depune delegație pentru asistență juridică obligatorie la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurentul condamnat învederează instanței că susține recursul declarat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat tribunalul constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul din oficiu al recurentului condamnat solicită admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe, iar în rejudecare să se dispună admiterea contestației la executare pentru motivele invocate.
Reprezentanta Ministerului P. solicită respingerea recursului.
Recurentul condamnat pune concluzii de admitere a recursului, cu consecința reindividualizării pedepsei în sensul reducerii cu 1/3 a cuantumului acesteia, sens în care arată că nu i s-a comunicat rechizitoriul și a fost judecat în lipsă, neavând astfel posibilitatea să solicite aplicarea dispozițiilor art. 3201 V.C.p.p.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 3422 din 11.12.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:
În temeiul art. 461 alin. 1 C. pr. pen. a fost respinsă ca inadmisibilă contestația la executare formulată de condamnatul M. V. E., cetățean român, fiul lui I. și A., născut la data de 14.02.1975 în loc. Feldru, jud. Bistruița- Năsăud, deținut în Penitenciarul Timișoara, privind sentința penală nr. 2439/07.09.2012 pronunțată de Judecătoria A., MEPÎ nr. 2555/2012 din 05.12.2012.
În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.pen. a fost obligat condamnatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariu cuvenit apărătorului din oficiu, să fie suportată anticipat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Timișoara a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A. sub nr. de dosar_, condamnatul M. V. E. a solicitat rejudecarea cauzei care a format obiectul dosarului nr._ al aceleiași instanțe, în sensul reținerii în favoarea sa a dispozițiilor art. 3201 C. pr. pen.
În drept, cererea nu a fost întemeiată.
Prin sentința penala nr. 2470/03.10.2013 pronunțata în dosarul_ Judecătoria A. a dispus declinarea competentei soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.
Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței la 31.10.2013 sub același număr de dosar, respectiv_ .
Analizând actele și lucrările dosarului, Judecătoria Timișoara a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 2439/27.09.2012 pronunțată in dosarul nr._ al Judecătoriei A., în temeiul art. 208, art. 209 alin.1 lit. a și i C. pen., contestatorul M. V. E. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, emițându-se, în mod corespunzător, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 2555/2012 din 05.12.2012.
Potrivit art. 461 C.pr.pen. „contestația contra executării hotărârii penale ce se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.”
În ceea ce privește solicitările contestatorului M. V. E. de a i se reduce două treimi din pedeapsa aplicată de Judecătoria A. prin sentința penală nr. 2439/ 27.09.2012, respectiv de a i se anula o condamnare aplicată pentru o faptă care nu există, instanța de fond a constatat că acestea nu se circumscriu prevederilor art. 461 C. pr. pen. Astfel, a reținut prima instanță, contestația la executare este privită ca un mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele privind executarea, iar cazurile în care aceasta poate fi promovată sunt expres prevăzute de lege, respectiv de disp. art. 461 alin. 1 C. pr. pen., tocmai pentru a se împiedica transformarea acestui mijloc procesual de rezolvare a incidentelor la executare într-o cale care să împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor penale definitive, orice interpretare sau adăugare la lege fiind exclusă.
În plus, instanța de fond a reținut că dispozițiile art. 3201 C. pr. pen. sunt aplicabile doar cauzelor aflate înainte de începerea cercetării judecătorești, la data de 25.11.2010, când a intrat în vigoare Legea 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor care a introdus aceste dispoziții și, respectiv, cauzelor aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească în primă instanță începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, la primul termen cu procedură completă imediat următor datei de 29.12.2011, când a intrat în vigoare OUG 121/2011.
Pentru aceste considerente, Judecătoria Timișoara a statuat în sensul celor mai sus menționate.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, recurentul condamnat M. V. E.. Recursul nu a fost motivat în scris,, în cauză fiind incidente prevederile art.38510 al.3 V.C.p.p.
Potrivit dispozițiilor art.10 al.2 din Legea nr.255/2013, recursurile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a noului C.p.p., declarate împotriva hotărârilor pentru care legea veche nu prevedea calea de atac a apelului, se soluționează de către aceeași instanță, conform dispozițiilor din legea nouă referitoare la apel.
Ca atare, prezentul recurs fiind înregistrat la Tribunalul T. la data de 16.01.2014, la soluționarea acestuia instanța va avea în vedere dispozițiile noului C.p.p. referitoare la apel.
Examinând sentința recurată sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile prevăzute de art.417 C.p.p., tribunalul constată că recursul declarat în cauză este nefondat.
Fiind un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii de condamnare, prin contestația la executare nu se pot reclama nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii penale definitive, ci doar nelegalitatea ce s-ar constata prin punerea în executare a hotărârii. În consecință, nu poate fi admisă o contestație la executare prin care se tinde a se soluționa o problemă referitoare la individualizarea pedepsei, a cuantumului acesteia și a modalității de executare, rezolvată cu autoritate de lucru judecat.
Având în vedere faptul că motivele invocate de către condamnat în susținerea contestației nu fac parte dintre cele expres și limitativ prevăzute de art.461 V.C.p.p., identificat ca lege penală mai favorabilă, numitul M. V. E. tinzând prin cererea sa să determine aplicarea unei alte pedepse decât cea stabilită prin sentința de condamnare, el urmărind o redimensionare a pedepsei, prin aplicarea legii penale mai favorabile, împrejurare care nu este posibilă prin intermediul unei contestații la executare, în mod corect prima instanță a apreciat că cererea formulată în cauză este nefondată.
Totodată, tribunalul are în vedere că dispozițiile art. 3201 al. 7 V.C.p.p., preluate în mod asemănător de art. 374 în noul C.p.p., efectele juridice fiind aceleași, nu sunt aplicabile pedepselor aflate în curs de executare, stabilite prin hotărâri definitive, legiuitorul făcând referire la reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, operațiune ce vizează etapa individualizării pedepsei, în cadrul procesului de deliberare. Recunoașterea de către inculpat a săvârșirii faptei, la care face referire în cuprinsul contestației, a fost avută în vedere de instanță la momentul pronunțării hotărârii, cu ocazia individualizării pedepsei, dându-i-se astfel eficiență, în raport de dispozițiile legale în vigoare la acel moment, astfel că nu există posibilitatea valorificării din nou a acesteia, pe calea contestației la executare, cât timp modificarea legislativă invocată a intervenit după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare și a fost menținută în dispozițiile noului cod.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 pct.1 lit.b C.p.p., rap. la art. 597 C.p.p., recursul condamnatului recurent M. V. E. împotriva sentinței penale nr. 3422 din 11.12.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._, urmează a fi respins ca nefondat, iar în temeiul art.275 al.2 C.p.p., acesta urmând să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. În baza art.272 al.2 C.p.p., va dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJLC către Baroul T., reprezentând onorariu avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE ELGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p., respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul condamnat M. V. E., cetățean român, fiul lui I. și A., născut la data de 14.02.1975, în loc. Feldru, jud. Bistruița - Năsăud, domiciliat în localitatea Feldru, nr. 1017, jud. Bistrița Năsăud, CNP_, actualmente deținut în Penitenciarul Timișoara, împotriva sentinței penale nr. 3422 din 11.12.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._ .
În baza art. 275 al.2 C.p.p., obligă condamnatul recurent la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
În baza art.272 al.2 C.p.p., dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJLC către Baroul T., reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.02.2014.
Președinte Judecător Judecător Grefier,
D. C. S. L. A. C. Țira I. M.
CD/.MI/4 ex./18.02.2014
Prima instanță: N. A. – Judecătoria Timișoara
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 45/2014.... | Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări... → |
|---|
