Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 45/2014. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 45/2014 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 19-03-2014 în dosarul nr. 45/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr.45/2014
Ședința publică de la 19 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. ȚIRA
Grefier V. D.
Ministerul Public este reprezentat de procuror D. M. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol fiind judecarea contestațiilor declarate de contestatorul condamnat B. D. și P. de pe lângă judecătoria Timișoara împotriva sentinței penale nr.591/20.02.2014 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă condamnatul, asistat de avocat desemnat din oficiu B. R., cu delegație pentru asistență juridică obligatorie aflată la dosar.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra contestațiilor formulate în cauză.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea contestației și, pe cale de consecință, rejudecând cauza, fixarea unui termen de rediscutare a cererii de liberare condiționată care să nu depășească data la care încetează executarea în întregime a pedepsei de către condamnatul B. D..
În ceea ce privește contestația formulată de condamnat, solicită respingerea acesteia.
Apărătorul contestatorului desemnat din oficiu solicită admiterea contestației, casarea hotărârii și, rejudecând cauza, admiterea cererii de liberare condiționată. Cu privire la contestația formulată de parchet, pune concluzii de respingere a acesteia.
Condamnatul B. D. având cuvântul, a solicitat admiterea contestației formulată de el și respingerea contestației formulată de parchet.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.591/20.02.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, prima instanță, în temeiul art. 587 N. C.pr.pen., cu aplicarea art. 6 N.C.pen. cu referire la art. 59 și urm. din C.pen., a respins cererea de liberare condiționată formulată de petentul B. D., în prezent deținut în P. Timișoara, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 587 al 2 N. C.pr.pen.a fixat termen de reînnoire a cererii după 4 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În temeiul art. 275 alin. 2 N.C.pr.pen., a obligat petentul la plata sumei de 200 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Suma de 100 lei, reprezentând onorariul avocat oficiu se va achita din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ /3014 la data de 10.02.2014, petentul B. D. a solicitat să fie liberat condiționat din executarea pedepsei de 1 an aplicată de către Judecătoria A. prin sentința penală nr. 684/2013.
Sub aspectul probatoriului instanța a administrat, în temeiul art. 100 alin.2 C.p.p., proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauza, instanța a reținut următoarele:
Din procesul-verbal al comisiei de propuneri pentru punerea în libertate condiționată nr. J2/_/18.02.2014 rezultă că persoana condamnată a început executarea pedepsei la data de 22.06.2012, că aceasta urmează să expire la data de 27.06.2014, pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate trebuie să execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 243 zile, din care, în cazul în care muncește 61 zile sunt considerate ca executate pe baza muncii prestate și 182 zile efectiv executate.
Petentul condamnat are antecedente penale, fiind recidivist și se află la prima analiză.
Instanța a reținut că la dosarul cauzei a fost depusă și o caracterizare privind comportamentul condamnatului pe perioada detenției, din cuprinsul acesteia rezultând că pe parcursul executării pedepsei petentul condamnat a prezentat o conduită inadecvată, în dezacord cu normele instituției și s-a adaptat situațional la mediul carceral. Nu a fost recompensat, a fost sancționat disciplinar o dată, sancțiune activă în prezent. S-a implicat formal în programe de reintegrare socială. A desfășurat activități lucrative din luna august până în noiembrie 2013.
Propunerea Comisiei a fost în sensul respingerii cererii de liberare condiționată.
Asupra legii aplicabile, prima instanță a reținut că, potrivit art.5 alin. 1 din Codul penal, "în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă". Or, în cazul situațiilor tranzitorii, faptelor penale săvârșite sub imperiul vechii legi, mai favorabile, urmează să le fie aplicabile dispozițiile acelei legi, care ultraactivează într-o asemenea situație.
Având în vedere situațiile tranzitorii, determinate de succesiunea în timp a mai multor legi penale în aceeași materie, se constată că dispozițiile art. 59-60 din Codul penal, prin care este reglementată instituția liberării condiționate, au fost supuse modificării prin dispozițiile art. 99-106 din Noul Cod penal, care spre deosebire de vechea reglementare, impun condamnatului să facă dovada că a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite, astfel că dispozițiile legii vechi apar ca fiind mai favorabile.
Legiuitorul a stabilit că la analiza oportunității liberării condiționate a unui deținut instanța va lua în considerare disciplina acestuia și existența dovezilor temeinice de îndreptare, tocmai pentru a constata dacă scopul pedepsei, prevăzut de art. 52 C.pen., a fost realizat prin intermediul pedepsei aplicate.
Întrucât petentul condamnat este recidivist, a mai beneficiat de liberare condiționată, dar nu a înțeles finalitatea acestei instituții, instanța a apreciat că pedeapsa nu și-a atins scopul, aceea ca petentul să nu mai săvârșească noi infracțiunii, astfel că durata din pedeapsa aplicată executată până în prezent, chiar dacă depășește două treimi, nu este suficientă să îndeplinească scopul pedepsei, acela de prevenție și corecție, fiind justificată și necesară executarea în continuare a pedepsei de către petentul condamnat.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 587 C.p.p., cu aplicarea art. 6 C.pen. cu referire la art. 59 și urm. din vechiul C.pen., instanța a respins ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat, stabilind că cererea va putea fi reînnoită după 4 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, acest termen fiind suficient pentru ca petentul să dea dovezi de îndreptare.
Împotriva acestei hotărâri au formulat contestație petentul B. D. și P. de pe lângă Judecătoria Timișoara, ambele cereri fiind înregistrate pe rolul Tribunalului T. la data de 02.03.2014 sub același număr de dosar.
În motivarea contestației, P. de pe lângă Judecătoria Timișoara a arătat că sentința penală contestată este nelegală în ceea ce privește stabilirea unui termen de reînnoire a cererii de liberare condiționată pentru condamnatul B. D. ce urmează să se împlinească după data la care încetează executarea în întregime a pedepsei de 1 an închisoare pe care acesta o execută.
P. a arătat că, raportat la aspectele evidențiate în caracterizarea privind comportamentul condamnatului pe perioada detenției și procesul verbal al comisiei de propuneri din cadrul Penitenciarului Timișoara, în mod corect instanța de fond a apreciat că în speță scopul pedepsei nu a fost atins și a dispus respingerea ca neîntemeiată a cererii de liberare condiționată formulată de petentul B. D., având în vedere că aflându-se la discutarea primei cereri de liberare condiționată, acesta este recidivist, a mai beneficiat de liberare condiționată, dar nu a înțeles finalitatea acestei instituții, iar pe parcursul executării pedepsei a prezentat o conduită inadecvată, în dezacord cu normele instituției, s-a adaptat situațional la mediul carceral, s-a implicat formal în programe de reintegrare socială și nu a fost recompensat, însă a fost sancționat disciplinar la data de 08.10.2013 pentru deținere și utilizare a telefonului mobil, sancțiune activă și în prezent.
Cu toate acestea, întrucât din cuprinsul procesului-verbal al comisiei din cadrul Penitenciarului Timișoara se observă faptul că la executarea pedepsei de 1 an ce i-a fost aplicată de către Judecătoria A. prin sentința penală nr. 684/2013 urmează să expire la data de 27.06.2014, parchetul a considerat că în mod nelegal instanța a stabilit termenul de reînnoire a cererii de liberare condiționată după 4 luni de la data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 591/20.02.2014, termen ce urmează să se împlinească la data după data la care încetează executarea în întregime a pedepsei de către condamnatul B. D..
Condamnatul nu și-a motivat în scris contestația declarată în cauză, însă în cadrul susținerilor orale a arătat că se impune admiterea cererii și liberarea sa condiționată din executarea pedepsei.
Examinând sentința contestată atât prin prisma motivelor invocate oral, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, tribunalul constată ca fiind nefondată contestația declarată de petent, fiind însă fondată contestația declarată de parchetul de pe lângă judecătoria Timișoara, sentința Judecătoriei Timișoara fiind nelegală sub aspectul termenului de rediscutare stabilit de către prima instanță.
Astfel, în ceea ce privește contestația declarată de petentul B. D., tribunalul reține, la fel ca și prima instanță, că, în conformitate cu disp. art. 59 C.p. din 1968 – aplicabil prin raportare la disp. deciziei nr.214/1997 a Curții Constituționale și alin.15 alin.2 din C.R., pentru a se putea dispune liberarea condiționată este necesar să fie îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de acest text legal, respectiv: petentul să fi executat fracția de pedeapsă prevăzută de lege (2/3 în cazul pedepsei care nu depășește 10 ani și 3/4 în cazul pedepsei mai mari de 10 ani), să fie stăruitor în muncă, disciplinat și să dea dovezi temeinice de îndreptare; totodată, mai este necesar a se ține seama și de antecedentele penale ale petentului.
Acordarea beneficiului liberării condiționate nu intervine în mod automat în momentul împlinirii fracției prevăzute de lege, ci este necesar să existe probe în sensul corijării comportamentului de către persoana condamnată și a reeducării acesteia, care să convingă instanța ca scopul pedepsei a fost atins chiar prin executarea parțială a acesteia. Aceste probe sunt evidențiate, conform art. 59 C.p., de stăruința depusă în muncă, de implicarea în activitățile educative, precum și de comportamentul condamnatului atât cu personalul din penitenciar, cât și cu ceilalți deținuți.
Or, în cauză, instanța constată că înscrisurile de la dosar evidențiază faptul că în privința condamnatului sunt îndeplinite condițiile privitoare la executarea fracției necesare din pedeapsă și cele privind stăruința în muncă și implicarea în activități educaționale, nefiind însă dovedit pe deplin faptul că acesta a înțeles să respecte regulile de disciplină, în condițiile în care a suferit o sancțiune disciplinară în data de 08.10.2013 și nu a fost niciodată recompensat.
Totodată, în ceea ce privește antecedentele penale, se observă că inculpatul condamnat dă dovadă de o perseverență deosebită în activitatea infracțională, suferind mai multe condamnări la pedeapsa închisorii începând cu anul 1998, ultimele executate în sistem privativ de liberate, deși inițial beneficiase de clemența organelor judiciare, care i-au aplicat suspendarea executării pedepsei raportat la primele dintre acestea.
Ca atare, având în vedere această perseverență infracțională a petentului condamnat, care evidențiază cu claritate că petentul are un fond infracțional accentuat, precum și lipsa dovezilor de îndreptare evidențiate de conduita adoptată pe parcursul executării pedepsei, toate acestea analizate inclusiv prin faptul că petentul se află la prima analiză, tribunalul constată că în mod corect prima instanță a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cerute cumulativ de art. 59 C.p., perioada efectiv executată nefiind suficientă pentru reeducarea condamnatului, astfel încât, în temeiul art.450 C.p.p., a respins cererea de liberare condiționată ca neîntemeiată.
În ceea ce privește termenul de rediscutare, tribunalul constată că finalitatea urmărită de legiuitor prin stabilirea obligației instanței, potrivit art. 450 alin.2 C.p.p.- vechea reglementare, art. 587 alin.2 C.p.p. – actuala reglementare, de a fixa termenul de reînnoire a cererii sau a propunerii de acordare a liberării condiționate, este aceea a asigurării posibilității de a se examina din nou situația celui vizat după trecerea unei perioade de timp, suficientă pentru realizarea condițiilor pe care nu le îndeplinea, însă evident anterioară executării integrale a pedepsei.
Or, în cauză, prin raportare la modul în care a fost stabilit respectivul termen de către prima instanță ( neindicarea unei date exacte, ci stabilirea că acesta va fi după 4 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii), la data soluționării prezentei contestații și durate pedepsei de executat, se observă că termenul de rediscutare nu îndeplinește respectivele cerințe legale, urmând a se împlini la o dată ulterioară datei la care petentul va executa integral pedeapsa.
În atare condiții, apreciind că respectivul termen stabilit de prima instanță este nelegal, tribunalul apreciază că se impune admiterea contestației declarate de parchet sub acest aspect și, prin raportare la comportamentul manifestat de petent până în prezent, la durata pedepsei de executat și durata deja executată, precum și la condițiile neîndeplinite la această analiză, stabilirea acestuia, în baza art.587 alin.2 C.p.p., după data de 01.05.2014, acest termen fiind apreciat drept suficient pentru a asigura reeducarea inculpatului și a corija comportamentul antisocial de care acesta dă dovadă.
Pe cale de consecință, în baza art.4251 alin.7 pct. 1 lit.b C.p.p., contestația declarată de contestatorul condamnat B. D. va fi respinsă ca nefondată, urmând însă a fi admisă, în baza art.4251 alin.7 pct. 2 lit.a C.p.p., contestația declarată de P. de pe lângă judecătoria Timișoara împotriva sentinței penale nr.591/20.02.2014 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._, care va fi desființată în parte și, în rejudecare, în temeiul art. 587 alin.2 C.p.p., se va fixa termen de rediscutare a cererii de liberare condiționată a condamnatului B. D. după data de 01.05.2014. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
În baza art.275 alin.2 C.p.p., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, iar, în baza art. 275 alin.3 C.p.p., restul cheltuielilor judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.4251 alin.7 pct. 1 lit.b C.p.p., respinge contestația declarată de contestatorul condamnat B. D. împotriva sentinței penale nr.591/20.02.2014 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._, ca nefondată.
În baza art.4251 alin.7 pct. 2 lit.a C.p.p., admite contestația declarată de P. de pe lângă judecătoria Timișoara împotriva sentinței penale nr.591/20.02.2014 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința penală atacată și, în rejudecare:
În temeiul art. 587 alin.2 C.p.p., fixează termen de rediscutare a cererii de liberare condiționată a condamnatului B. D. după data de 01.05.2014.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
În baza art.275 alin.2 C.p.p., obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, iar în baza art. 275 alin.3 C.p.p., restul cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului.
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.03.2014.
Președinte, Grefier,
A. C. ȚIRA V. D.
Red. A.C.Ț./Tehnored. A.C.Ț./V.D.
5 ex./03.04.2014
Primă instanță: jud. Timișoara – jud. S. M. E.
| ← Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 88/2014.... → |
|---|
