Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 357/2014. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 357/2014 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 04-06-2014 în dosarul nr. 357/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr.357/C..
Ședința publică de la 04 Iunie 2014
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Grefier: V. D.
Ministerul Public este reprezentat de procuror D. M. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol se află judecarea contestației declarată de contestatorul condamnat C. I. împotriva sentinței penale nr.1482/04.04.2014 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat contestatorul, asistat de avocat desemnat din oficiu Ș. O., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Apărătorul contestatorului desemnat din oficiu solicită admiterea contestației, casarea hotărârii și, rejudecând cauza, admiterea cererii.
Procurorul pune concluzii de respingere a contestației ca nefondată.
Contestatorul personal, având cuvântul, solicită admiterea contestației, considerând că pedeapsa aplicată în urma aplicării legii penale mai favorabile este prea mare; totodată solicită instanței a avea în vedere că are doi copii minori în întreținere.
INSTANTA
Deliberând asupra cauzei de față, contată următoarele:
Prin sentința penală nr.1482/04.04.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, prima instanță, în temeiul art.23 din Legea nr. 255/2013, art. 595 din NCPP, a admis sesizarea petentului condamnat C. I., deținut la P. Timișoara, având ca obiect contestație la executare - aplicarea dispozițiilor art. 6 din NCP.
A decontopit pedeapsa rezultanta de 5 ani închisoare, aplicată prin s.p. 49/02.04.2013 a Judecatoriei Chisineu-Cris, definitiva prin d.p. 817/R/10.07.2013 a C.A. Timisoara si a repus in individualitatea lor pedepsele componente:
- 3 ani inchisoare, aplicata pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g si i din CP, cu aplic. art. 75 lit. c si art. 37 lit. a din CP
- 2 ani inchisoare cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei, aplicata prin s.p. 33 din 01.04.2009 a Judecatoriei Chisineu-Cris, definitiva prin neapelare.
A descontopit pedeapsa de 2 ani inchisoare cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei, aplicata prin s.p. 33 din 01.04.2009 a Judecatoriei Chisineu-Cris, definitiva prin neapelare si repune in individualitatea lor pedepsele componente:
- 2 ani inchisoare aplicata pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 239 alin. 1 din CP
- 2 ani inchisoare aplicata pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 239 alin. 1 si 3 din CP
- 2 ani inchisoare aplicata pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 239 alin. 1 din CP
În temeiul art. 6 NCP, a constatat că pedeapsa de 2 ani inchisoare aplicata pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 239 alin. 1 din CP depaseste maximul special prevazut de noul Cod penal pentru aceasta infractiune, respectiv art. 257 alin. 1 si 4 din NCP, rap. la art. 206 NCP
A redus pedeapsa de 2 ani inchisoare aplicata pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 239 alin. 1 din CP, la 1 an si 6 luni inchisoare.
A dispus executarea pedepsei rezultante 5 ani inchisoare.
A dedus din pedeapsa aplicata perioada executata din 16.07.2013 la zi
A menținut în rest dispozitiile sentintei penale nr. 49/02.04.2013 a Judecatoriei Chisineu-Cris, definitiva prin d.p. 817/R/10.07.2013 a C.A. Timisoara
A dispus anularea MEPI nr. 54/11.07.2013 a Judecatoriei Chisineu-Cris si dispune emiterea unui nou MEPI conform prezentei hotarari.
În temeiul art. 275 alin. 3 NCPP cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin contestația la executarea pedepsei înregistrată la data de 06.02.2014 sub nr._, condamnatul C. I. a solicitat aplicarea disp. art. 595 C.proc.penală, respectiv intervenirea unei legi penale noi, pentru pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, aplicată prin s.p nr. 49 din 02.04.2013 a Judecătoriei Chișineu-Criș, definitivă prin d.p. nr. 817/R/10.07.2013 a Curții de Apel Timișoara.
Condamnatul C. I. nu a motivat cererea formulată, ci doar a făcut vorbire de aplicarea legii celei mai favorabile.
Sub aspectul probatoriului, instanța a administrat, în temeiul art. 100 alin. 2 CPP, proba cu următoarele înscrisuri: MEPÎ nr. 54 din 11.07.2013 emis de către Judecătoria Chișineu-Criș; s.p. nr. 49 din 02.04.2013 a Judecătoriei Chișineu-Criș, definitivă prin d.p. nr. 817/R/10.07.2013 a Curții de Apel Timișoara; s.p. nr. 33 din 01.04.2009 a Judecătoriei Chișineu-Criș, definitivă prin neapelare la data de 22.04.2009; fișa cazier judiciar.
Analizând actele și înscrisurile din dosar, instanța a admis cererea formulată de persoana condamnată C. I., pentru următoarele considerente:
Prin s.p nr. 49 din 02.04.2013 a Judecătoriei Chișineu-Criș, definitivă prin d.p. nr. 817/R/10.07.2013 a Curții de Apel Timișoara, numitul C. I. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, astfel: în baza art. 208 alin. 1, 209 alin. 1, lit. a, g, i C.p. cu aplicarea art. 75 lit. c și art. 37 lit. a C.p. la pedeapsa de 3 ani închisoare; în baza art. 83 C.p. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin s.p. nr. 33din 01.04.2009 a Judecătoriei Chișineu-Criș, pe care a cumulat-o aritmetic cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 49 din 02.04.2013 a Judecătoriei Chișineu-Criș, definitivă prin d.p. nr. 817/R/10.07.2013 a Curții de Apel Timișoara, urmând să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare; s-a făcut aplicarea art. 71 C.p. și s-au interzis drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b C.p.
În fapt s-a reținut că în noaptea de 05/06.03.2011, numitul C. I., împreună cu alte persoane au pătruns prin efracție în locuința unei persoane, de unde au sustras mai multe bunuri pe care și le-au însușit, prejudiciul fiind de 4000 lei.
În baza hotărârii de condamnare nr.49/02.04.2013 a Judecătoriei Chișineu-Criș, definitivă prin d.p. nr.817/R/10.07.2013 a Curții de Apel Timișoara, a fost emis MEPÎ nr. 54 din 11.07.2013 emis de către Judecătoria Chișineu-Criș.
Conform art. 6 alin. (1) C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
In acest sens, instanta a procedat la analizarea pedepselor aplicate petentului, descontopind pedeapsa de 5 ani inchisoare aplicata prin s.p. 49/02.04.2013 a Judecatoriei Chisineu-Cris, definitiva prin d.p. 817/R/10.07.2013 a C.A. Timisoara si repune in individualitatea lor pedepsele componente:
- 3 ani inchisoare aplicata pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 208 alin. 1, aer. 209 alin. 1 lit. a, g si i din CP, cu aplic. art. 75 lit. c si art. 37 lit. a din CP
- 2 ani inchisoare cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei, aplicata prin s.p. 33 din 01.04.2009 a Judecatoriei Chisineu-Cris, definitiva prin neapelare.
Totodata, instanta a descontopit pedeapsa de 2 ani inchisoare cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei, aplicata prin s.p. 33 din 01.04.2009 a Judecatoriei Chisineu-Cris, definitiva prin neapelare si repune in individualitatea lor pedepsele componente:
- 2 ani inchisoare aplicata pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 239 alin. 1 din CP
- 2 ani inchisoare aplicata pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 239 alin. 1 si 3 din CP
- 2 ani inchisoare aplicata pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 239 alin. 1 si alin. 2 din CP
Instanta a constatat ca pedepsele aplicate petentului de 3 ani inchisoare aplicata pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g si i din CP, cu aplic. art. 75 lit. c si art. 37 lit. a din CP, respectiv 2 ani inchisoare aplicata pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 239 alin. 1 si 3 din CP, nu depasesc maximul special prevazut de noul Cod penal pentru infractiunile retinute in sarcina acestuia.
. de idei, in temeiul art. 6 NCP, instanta a constatat că pedeapsa de 2 ani inchisoare aplicata pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 239 alin. 1 din CP, depaseste maximul special prevazut de noul Cod penal pentru aceasta infractiune, respectiv art. 257 alin. 1 si 4 din NCP, rap. la art. 206 NCP.
Avand in vedere aceste aspecte, instanta a constatat ca se impune reducerea pedepsei de 2 ani inchisoare aplicata pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 239 alin. 1 din CP, la 1 an si 6 luni inchisoare.
Totodata, instanta a constatat ca operatiunea de contopire efectuata in baza Codului penal din 1969 este mai favorabilă pentru petent decat operatiunea de contopire prevazuta de noul Cod penal, astfel că a menținut pedeapsa rezultantă aplicată inițial.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație, în termenul prevăzut de lege, contestatorul C. I., cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 02 iunie 2014, sub număr de dosar –_ .
Cererea nu a fost motivată în scris.
Examinând sentința penală contestată atât prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, tribunalul constată că prezenta contestație este nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 6 alin. (1) C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Totodată, potrivit dispozițiilor art.4 din Legea nr.187/2012 pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Or, analizând pedepsele aplicate petentului prin raportare la aceste dispoziții legale, tribunalul constată, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, că doar pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată petentului pentru săvârșirea infr. prev. de art. 239 al.1 C.p. (infracțiune care se regăsește actualmente în disp. art. 257 al.1,4 C.p. rap. la art. 206 C.p., fiind pedepsită cu închisoare de la 4 luni și 15 zile la 1 an și 6 luni închisoare) depășește limita maximă a pedepselor stabilite de legislația intrată în vigoare la data de 01.02.2014 – astfel că a procedat la reducerea acesteia, niciuna dintre celelalte pedepse individuale și nici pedeapsa rezultantă nefiind mai mari decât pedepsele stabilite conform noilor dispoziții legale, nefiind deci incidente disp. art.6 C.p. în privința acestora.
Astfel, trebuie observat că cele două infracțiuni de ultraj, prev. de art. 239 al.1,3 C.p.din 1969 și art. 239 al.1,2 C.p. din 1969, pentru care i-au fost aplicate două pedepse de 2 ani închisoare se regăsesc în prezent în disp. art. 275 al.1,4 C.p. rap. la art. 193 al.2 C.p., fiind sancționate cu pedeapsa închisorii de la 9 luni la 7 ani și 6 luni, maximul fiind deci mai mare decât pedepsele efectiv aplicate, iar infracțiunea de furt calificat, prev. de art. art. 208 alin. 1, art. 209 alin.1 lit. a, g și i din CP din 1969, pentru care a fost aplicată o pedeapsă de 3 ani închisoare, se regăsește în disp. art. 228 al.1, 229 al.1 lit.b,d C.p., fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani.
Totodată, raportat la dispozițiile actuale care reglementează instituția concursului de infracțiuni (art.38, 39 C.p.), precum și la disp. art. 15 din Lg. 187/2012 (conform cărora, măsura suspendării condiționate aplicată în baza Codului penal din 1969, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, se menține conform disp. din Codul penal din 1969), tribunalul constată că și pedeapsa rezultantă aplicată petentului apare mai favorabilă decât pedeapsa la care s-ar ajunge potrivit noului Cod penal, maximul prevăzut de legea nouă(6 ani și 2 luni închisoare) fiind mai mare, astfel încât pedeapsa nu se impune a fi modificată nici sub acest aspect.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. contestația declarată în cauză va fi respinsă ca nefondată, urmând ca în temeiul art.275 alin.2 C.p.p. condamnatul să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p., respinge contestația declarată de contestatorul condamnat C. I. împotriva sentinței penale nr.1482/04.04.2014 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._, ca nefondată.
În baza art.275 alin.2 C.p.p., obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.06.2014.
Președinte, Grefier,
A. C. ȚIRA V. D.
Red. A.C.Ț./Tehnored.V.D.
5 ex./10.07.2014
PI – jud. Timișoara, jud. A. B.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... → |
|---|
