Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 358/2014. Tribunalul TIMIŞ

Decizia nr. 358/2014 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 04-06-2014 în dosarul nr. 358/2014

ROMÂNIA

TRIBUNALUL T.

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr.358/C..

Ședința publică de la 04 Iunie 2014

Completul compus din:

Președinte: A. C. ȚIRA

Grefier: V. D.

Ministerul Public este reprezentat de procuror D. M. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..

Pe rol se află judecarea contestației declarată de contestatorul condamnat P. A. împotriva sentinței penale nr.1210/21.03.2014 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat contestatorul, asistat de avocat desemnat din oficiu Ș. O., cu împuternicire avocațială la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.

Apărătorul contestatorului desemnat din oficiu solicită admiterea contestației, casarea hotărârii și, rejudecând cauza, admiterea cererii de aplicare a legii penale mai favorabile.

Procurorul pune concluzii de respingere a contestației ca nefondată.

Contestatorul personal, având cuvântul solicită admiterea contestației.

INSTANTA

Deliberând asupra cauzei de față, contată următoarele:

Prin sentința penală nr.1210/21.03.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, prima instanță, în temeiul art. 23 din Legea nr. 255/2013, art. 595 din Legea 135/2010 (NCPP), a admis sesizarea comisiei prevăzute de HG 836/2013 din cadrul Penitenciarului Timișoara, având ca obiect contestație la executare - aplicarea dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal (NCP) în ceea ce îl privește pe intimatul condamnat P. A., deținut la P. Timișoara.

A decontopit pedeapsa rezultanta de 7 ani inchisoare, aplicata prin s.p. 3016/ 08.11.2011 a Judecatoriei A., definitiva prin nerecurare, in pedepsele componente:

- 6 ani inchisoare, aplicata pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 2 ind. 1 lit. a si c, CP, cu aplic. art. 75 lit. c CP si art 320 ind. 1 din CPP;

- 3 ani inchisoare aplicata pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 192 alin. 1 si alin. 2 CP, cu aplic. art. 75 lit. c si 320 ind. 1 din CPP

- 4 ani inchisoare aplicata pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 208, 209 alin. 1 lit. i din CP;

În temeiul art. 6 NCP, a constatat că pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicata pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 192 alin. 1 si alin. 2 CP, cu aplic. art. 75 lit. c si 320 ind. 1 din CPP, depaseste maximul special prev. de art. 224 alin. 2 NCP cu aplic. art. 396 alin. 10 din NCPP.

A redus pedeapsa de 3 ani inchisoare aplicata pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 192 alin. 1 si alin. 2 CP, cu aplic. art. 75 lit. c si 320 ind. 1 din CPP, la 2 ani inchisoare.

A dispus executarea pedepsei rezultante 7 ani inchisoare.

A dedus din pedeapsa aplicata perioada retinerii din 10.02.2010 si a perioadei din 20.09.2010 la zi.

A menținut în rest dispozitiile sentintei penale nr.3016/08.11.2011 a Judecatoriei A., definitiva prin nerecurare.

A dispus anularea MEPI 3236/2011 din 24.11.2011 a Judecatoriei A. si emiterea unui nou MEPI conform prezentei hotarari.

În temeiul art. 275 alin. 3 NCPP, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin sesizarea înregistrată sub numărul_ la data de 25.02.2014, comisia prevăzută de HG nr.836/2013 din cadrul Penitenciarului Timișoara a formulat pentru condamnatul P. A. o contestație la executare cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal.

În motivarea contestației s-a arătat că se impune aplicarea dispozițiilor art. 6 din Noul Cod Penal în ceea ce privește infracțiunea prev. și ped. de art. 233, 234 alin. 1 lit. d, f, art. 224 alin. 1, 2 C.p., art. 228, art. 229 alin. 1 lit. d - potrivit motivelor indicate în fișa de evaluare întocmită pe numele condamnatului P. A. .

Din fișa de evaluare reiese că numitul P. A. a fost condamnat la pedeapsa finală de 7 ani închisoare prin sentința penală nr. 3236 din 08.11.2011 a Judecătoriei A., definitivă prin nerecurare la data de 24.11.2011.

În dovedire au fost atașate copii de pe fișa de evaluare a condamnatului, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.182/011 din 25.03.2011 al Judecătoriei Timișoara, copia sentinței penale nr.133/17.01.2011 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin d.p. nr.414/R/24.03.2011 a Curții de Apel Timișoara, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.2913/2011 din 19.09.2011 emis de către Judecătoria Timișoara, copia sentinței penale nr.2253/24.08.2011 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin nerecurare la data de 19.09.2011, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 3236/2011 din 24.11.2011 emis de către Judecătoria A., copia sentinței penale nr. 3016 din 08.11.2011 a Judecătoriei A., definitivă prin nerecurare la data de 24.11.2011, fișa cazier judiciar.

Sub aspectul probatoriului, instanța a administrat, în temeiul art. 100 alin. 2 CPP, proba cu înscrisurile mai-sus menționate.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr.3016/08.11.2011 a Judecătoriei A., definitivă prin nerecurare la data de 24.11.2011, numitul P. A. a fost condamnat după cum urmează:

În baza art. 449 s-a admis cererea de contopire a pedepselor; s-a decontopit pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin s.p. nr.133/2011 a Judecătoriei Timișoara, în pedepsele componente de 6 ani închisoare și 3 ani închisoare; în baza art. 36 C.p. s-au contopit pedepsele astfel repuse în individualitatea lor cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 2253/2011 a Judecătoriei Timișoara, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani închisoare pe care a sporit-o cu 1 an, urmând să execute pedeapsa de 7 ani închisoare; în baza art. 71 C.p. s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II și lit.b C.p.

Instanța a admis sesizarea Comisiei constituite la nivelul Penitenciarului Timișoara în baza H.G. nr. 836/2013, potrivit următoarelor considerente:

Conform art. 6 alin. (1) C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.

In prima etapa, instanta a trecut la analizarea fiecarei pedepse aplicate intimatului.

In acest sens, a descontopit pedeapsa rezultanta de 7 ani inchisoare aplicata prin s.p. 3016/08.11.2011 a Judecatoriei A., definitiva prin nerecurare, in pedepsele componente:

- 6 ani inchisoare aplicata pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 2 ind. 1 lit. a si c, CP, cu aplic. art. 75 lit. c CP si art 320 ind. 1 din CPP;

- 3 ani inchisoare aplicata pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 192 alin. 1 si alin. 2 CP, cu aplic. art. 75 lit. c si 320 ind. 1 din CPP

- 4 ani inchisoare aplicata pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 208, 209 alin. 1 lit. i din CP;

Instanta a constatat ca pedeapsa de 6 ani inchisoare aplicata pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 2 ind. 1 lit. a si c, CP, cu aplic. art. 75 lit. c CP si art 320 ind. 1 din CPP, nu depaseste maximul special prev. de art. 234 alin. 1 lit. d din NCP cu aplic. art. 396 alin. 10 din NCPP, articol ce incrimineaza in noul Cod penal infractiunea retinuta in sarcina intimatului.

De asemenea, instanta a constatat ca nici pedeapsa de 4 ani inchisoare aplicata pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 208, 209 alin. 1 lit. i din CP, nu depaseste maximul special prevazut de art. 229 alin. 1 lit. d din NCP, articol ce incrimineaza in noul Cod penal, infractiunea retinuta in sarcina intimatului.

. de idei, cu privire la pedeapsa de 3 ani inchisoare aplicata pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 192 alin. 1 si alin. 2 CP, cu aplic. art. 75 lit. c si 320 ind. 1 din CPP, instanta a constatat ca aceasta pedeapsa depaseste maximul special prev. de art. 224 alin. 2 NCP cu aplic. art. 396 alin. 10 din NCPP (maximul special fiind de 2 ani inchisoare).

Avand in vedere motivele aratate, instanta a constatat ca in temeiul art. 6 din NCP, se impune reducerea pedeapsei de 3 ani inchisoare aplicata pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 192 alin. 1 si alin. 2 CP, cu aplic. art. 75 lit. c si 320 ind. 1 din CPP, la 2 ani inchisoare.

Totodata, instanta a constatat ca pedeapsa rezultanta de 7 ani inchisoare aplicata prin s.p. 3016/08.11.2011 a Judecatoriei A., definitiva prin nerecurare, nu depaseste pedeapsa aplicabila potrivit dispozitiilor art. 38 rap. la art. 39 din NCP, in aceste conditii urmand ca intimatul sa execute pedeapsa rezultanta de 7 ani inchisoare.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație persoana condamnată P. A., cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 02 iunie 2014 sub același număr de dosar –_ .

Examinând sentința penală contestată atât prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, tribunalul constată că prezenta contestație este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 6 alin. (1) C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.

Totodată, potrivit dispozițiilor art.4 din Legea nr.187/2012 pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.

În același timp, tribunalul reține, contrar opiniei primei instanțe, că, prin raportare la disp. art. 187 C.p., precum și la deciziile nr.8/26.05.2014 și 14/16.06.2014 ale Înaltei Curți de Justiție și Casație – completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin sintagma ˝maximul prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită˝ se înțelege maximul special prevăzut de lege pentru infracțiune, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei – deci nici a cauzei de reducere a pedepsei prev. de art. 3201 al.7 C.p.p. din 1968 (actualmente art. 396 al.10 C.p.p.).

Or, analizând pedepsele aplicate petentului prin raportare la aceste dispoziții legale, tribunalul constată că niciuna dintre acestea nu depășește limita maximă a pedepselor stabilite de legislația intrată în vigoare la data de 01.02.2014, astfel că art.4 și 6 C.p. nu își găsesc aplicabilitatea, iar sesizarea comisiei din cadrul Penitenciarului Timișoara privind aplicarea legii penale mai favorabile contestatorului apare ca nefondată.

Astfel, trebuie observat că infracțiunea de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 2 ind. 1 lit. a si c C.p. din 1969, pentru care petentului i-a fost aplicată o pedeapsă de 6 ani închisoare se regăsește în prezent în disp. art. 234 alin.1 lit.d C.p., fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani, maximul fiind deci mai mare decât pedeapsa efectiv aplicată, infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 208, 209 alin. 1 lit. i C.p. din 1969, pentru care petentului i-a fost aplicată o pedeapsă de 4 ani închisoare, se regăsește în prezent în disp. art. 228, 229 alin.1 lit.d C.p., fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, iar infracțiunea de violare de domiciliu, prev. de art. 192 al.1,2 C.p. din 1969, pentru care a fost aplicată o pedeapsă de 3 ani închisoare, se regăsește în prezent în disp. art. 224 alin.1,2 C.p., fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani.

Totodată, raportat la dispozițiile actuale care reglementează instituția concursului de infracțiuni (art.38, 39 C.p.), tribunalul constată că și pedeapsa rezultantă aplicată petentului apare mai favorabilă decât pedeapsa la care s-ar ajunge potrivit noului Cod penal, maximul prevăzut de legea nouă ( 8 ani și 4 luni închisoare) fiind mai mare astfel încât pedeapsa nu se impune a fi modificată nici sub acest aspect.

Pentru aceste considerente, tribunalul apreciază că prezenta contestație este nefondată, motiv pentru care, în temeiul art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p., o va respinge.

Este adevărat că prima instanță a procedat la reducerea uneia dintre pedepsele componente – respectiv pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată petentului pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prev. de art.192 alin.1,2 C.p. din 1969, actualmente art.224 al.1,2 C.p., la 2 ani închisoare, reținând în mod greșit la stabilirea maximului prevăzut de legea nouă și art. 396 al.10 C.p.p. (fost art.3201C.p.p.), fapt ce atrage netemeinicia hotărârii atacate sub acest aspect. Însă, în condițiile în care calea de atac a contestației a fost promovată doar de către contestator, prin raportare la disp. art. 4251 al.4 rap.la art. 418 C.p.p., tribunalul constată că acest aspect de netemeinicie nu poate fi înlăturat de către instanța de contestație, o modificare a sentinței atacate cu privire la aceste aspecte reprezentând o agravare a situației contestatorului în propria cale de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p., respinge contestația declarată de contestatorul condamnat P. A. împotriva sentinței penale nr.1210/21.03.2014 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._, ca nefondată.

În baza art.275 alin.2 C.p.p., obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocat din oficiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 04.06.2014.

Președinte, Grefier,

A. C. ȚIRA V. D.

Red. A.C.Ț./Tehnored.V.D.

5 ex./09.07.2014

PI – jud. Timișoara, jud. A. B.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 358/2014. Tribunalul TIMIŞ