Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 196/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 196/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 08-05-2015 în dosarul nr. 196/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr.196/C..
Ședința publică din data de 08 Mai 2015
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Grefier: V. D.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror O. Ț., din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol judecarea contestației declarate de contestatorul M. I. D. împotriva sentinței penale nr.485/11.03.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat contestatorul, asistat de avocat desemnat din oficiu P. A. G., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Apărătorul contestatorului desemnat din oficiu solicită admiterea contestației, desființarea hotărârii atacate, și, rejudecând cauza, în principal, admiterea cererii de liberare condiționată, iar, în subsidiar, stabilirea unui termen mai scurt pentru reînnoirea cererii .
Procurorul pune concluzii de respingere a contestației ca nefondată, apreciind că în mod temeinic prima instanță a constatat că petentul nu poate beneficia de liberare condiționată, având în vedere că nu sunt îndeplinite in mod cumulativ condițiile prevăzute de lege în condițiile în care petentul condamnat este recidivist, fiind anterior liberat condiționat de trei ori, fără să fi înțeles finalitatea acestei instituții
Contestatorul, având ultimul cuvânt, solicita admiterea contestației.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.485/11.03.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, prima instanță, în baza art.587 alin.2 C.proc.pen. cu aplicarea art.6 N. C.pen. cu referire la art. 59 C.pen 1969, a respins cererea de liberare condiționată a condamnatului M. I. D., în prezent deținut în Penitenciarul Timișoara.
În temeiul art. 587 al 2 N. C.pr.pen., a fixat termen de reînnoire a cererii după data de 02.07.2015.
În baza art. 275 alin.2 C.proc.pen., a obligat petentul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
A dispus plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 100 lei, reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr._ la data de 06.03.2015, petentul condamnat M. I. D. a solicitat să fie liberat condiționat din executarea pedepsei de 10 ani închisoare aplicată de către Tribunalul T. prin sentința penală nr. 705/2014.
În motivare, petentul condamnat a arătat, în esență, că îndeplinește condițiile legale pentru liberarea condiționată.
Sub aspectul probatoriului, instanța a administrat proba cu înscrisuri, la dosar fiind depus din partea Penitenciarului Timișoara procesul-verbal și caracterizarea emise pe seama petentului nr. J2/_/PTTM/BE/03.03.2015.
Instanța a constatat că la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea 286/2009 privind Noul Cod Penal care reglementează într-un mod diferit, mai restrictiv (sub aspectul condițiilor de acordare și a obligațiilor ulterioare), instituția liberării condiționate (art. 99 și următoarele din Noul Cod Penal). Instanța va analiza prezenta cerere din perspectiva Codului Penal anterior, în condițiile art. 5 din Noul Cod Penal (fiind o lege penală mai favorabilă). În acest sens statuează și Curtea Constituțională în decizia 214/17.06.1997 potrivit căreia: Incidența dispozițiilor Noului Cod Penal în raport cu faptele și cu persoanele, este guvernata de prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție care, consfințind regula că legea dispune numai pentru viitor, admit ca unica excepție legea penală mai favorabilă. Aceste reguli referitoare la succesiunea legilor penale privesc atât legea în ansamblul sau, cât și fiecare dintre normele și instituțiile sale în parte, cum este cazul liberării condiționate. Situația tranzitorie în succesiunea legilor penale se ivește dacă, de la data săvârșirii infracțiunii, când ia naștere raportul juridic penal de conflict, și până la încetarea sau stingerea acestui raport prin executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, iar uneori pana la înlăturarea consecințelor condamnării prin reabilitare, au intervenit una sau mai multe legi penale. Legea aplicabila este totdeauna legea cea mai favorabila. In cazul instituției liberării condiționate, situația tranzitorie se creează, de asemenea, la data săvârșirii infracțiunii si durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei detențiunii pe viață sau a pedepsei închisorii. Intervenția, în acest interval, a unei legi penale care modifică instituția liberării condiționate, cum este cazul Legii nr. 286/2009, face ca determinarea legii aplicabile sa se efectueze potrivit regulilor înscrise în art. 15 alin. (2) din Constituție și in art. 5 din Noul Codul penal, independent de data la care sentința de condamnare a rămas definitivă.
Potrivit art.59 și urm. Cod penal 1969, pentru a se putea dispune liberarea condiționată, se cer a fi îndeplinite o . condiții, după cum urmează:
a. Să fie executată fracția de pedeapsă prevăzută de lege
M. I. D. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani (3652 zile) închisoare. Potrivit dispozițiilor art. 59 alin. 1 C. pen. din 1969 și a interpretării Deciziei nr. 67/2007 a ÎCCJ, la momentul judecării propunerii de liberare condiționată, condamnatul trebuie să aibă executată cel puțin 2/3 din pedeapsă, respectiv 2434 zile. El a început să execute pedeapsa la 01.07.2013, iar până în data de 03.03.2015 a câștigat și executat 2495 zile (611 zile efectiv executate, 0 zile câștigate pe baza muncii prestate si 1884 zile arest preventiv), astfel că instanța a constatat că această condiție legală este întrunită.
b. Condamnatul să fie stăruitor în muncă pe tot parcursul executării pedepsei.
Din procesul-verbal al comisiei și caracterizarea întocmită condamnatului M. I. D. rezultă că în timpul executării pedepsei nu a desfășurat activități lucrative.
c. Condamnatul să fie disciplinat pe parcursul executării pedepsei.
Instanța a constatat că această condiție este îndeplinită, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultând că petentul pe perioada detenției nu a fost sancționat disciplinar. A fost recompensat de 6 ori cu suplimentarea drepturilor la pachet si vizita în cursul anului 2004.
d. Condamnatul să dea dovezi temeinice de îndreptare.
Analiza circumstanțelor menite să confirme îndreptarea condamnatului este o chestiune lăsată de către legiuitor la aprecierea suverană a instanței, fiind avut în acest sens comportamentul condamnatului pe parcursul executării pedepsei care să reflecte dorința, dar și posibilitatea sa de reintegrare în societate, de readaptare la valorile sociale pe care le-a încălcat prin săvârșirea faptei.
Această condiție vizează alte împrejurări decât cele legate de desfășurarea muncii și se referă la îndreptarea sub aspect moral a condamnatului, fără a fi avute în vedere natura și gravitatea infracțiunii pentru care acesta a fost condamnat, dat fiind faptul că ele au fost avute deja în vedere la momentul individualizării pedepsei în executarea căreia se află în momentul de față petentul. Astfel, așa cum rezultă din caracterizarea înaintată de către Comisia din cadrul Penitenciarului Timișoara, petentul condamnat a prezentat o conduită de consimțire mediului carceral, a fost recompensat de 6 ori cu suplimentarea drepturilor la pachet și vizită, nu a fost sancționat disciplinar. Totodată, s-a reținut că petentul a participat formal la programe și activități lucrative și se află la prima analiză, comisia penitenciarului propunând reanalizarea cererii petentului după data de 02.07.2015.
e. Antecedentele penale ale condamnatului să nu ducă la concluzia că perioada de timp executată nu este suficientă pentru reeducare.
S-a reținut, din actele aflate la dosarul cauzei, că petentul condamnat se află în executarea unei pedepse rezultante de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 705/2014 a Tribunalului T.; că acesta este cunoscut cu antecedente penale, perseverând în săvârșirea de infracțiuni.
S-a mai reținut că persoana condamnată a mai beneficiat de liberare condiționată și din executarea pedepselor anterioare (din executarea pedepsei aplicate prin s.p. 2096/1996 a Judecătoriei Sector 1 București); cu toate acestea, a continuat să săvârșească infracțiuni, aspect care denotă că acesta nu a înțeles finalitatea instituției liberării condiționate.
Persoana condamnată se află la prima analiză în comisia pentru liberare condiționată, iar perioada rămasă de executat din pedeapsă, coroborat cu aspectele reținute mai sus, fac ca instanța să nu își poată crea convingerea că persoana condamnată nu va comite alte infracțiuni în perioada rămasă până la data expirării pedepsei, respectiv 03.05.2018.
Pentru aceste considerente, instanța, în temeiul art.587 alin.2 C.proc.pen., cu aplicarea art. 6 N. C.pen. cu referire la art. 59 C.pen 1969 a respins ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul M. I. D.. În același timp, având în vedere art. 587 alin.2 C. proc. pen, și a fixat termen pentru reînnoirea cererii sau a propunerii după data de 02.07.2015, acesta fiind si termenul propus de Comisia Penitenciarului.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație, în termen legal, contestatorul condamnat, cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 09.04.2015, sub același număr de dosar –_ .
Contestația nu a fost motivată în scris.
Examinând sentința contestată atât prin prisma motivelor invocate oral, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, tribunalul constată că prezenta contestație este nefondată, sentința Judecătoriei Timișoara fiind temeinică și legală.
Astfel, tribunalul reține, la fel ca și prima instanță, că, în conformitate cu disp. art. 59 C.p. din 1968 – aplicabil prin raportare la disp. deciziei nr.214/1997 a Curții Constituționale și alin.15 alin.2 din C.R., pentru a se putea dispune liberarea condiționată este necesar să fie îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de acest text legal, respectiv: petentul să fi executat fracția de pedeapsă prevăzută de lege (2/3 în cazul pedepsei care nu depășește 10 ani și 3/4 în cazul pedepsei mai mari de 10 ani), să fie stăruitor în muncă, disciplinat și să dea dovezi temeinice de îndreptare, toate aceste criterii urmând a fi apreciate în mod necesar și prin raportare la antecedentele penale ale petentului.
Acordarea beneficiului liberării condiționate nu intervine în mod automat în momentul împlinirii fracției prevăzute de lege, ci este necesar să existe probe în sensul corijării comportamentului de către persoana condamnată și a reeducării acesteia, care să convingă instanța ca scopul pedepsei a fost atins chiar prin executarea parțială a acesteia. Aceste probe sunt evidențiate, conform art. 59 C.p., de stăruința depusă în muncă, de implicarea în activitățile educative, precum și de comportamentul condamnatului atât cu personalul din penitenciar, cât și cu ceilalți deținuți, și se interpretează prin raportare și la comportamentul anterior al acestuia evidențiat de eventuale antecedente penale.
Or, în cauză, din analiza înscrisurilor de la dosar, tribunalul apreciază, la fel ca și prima instanță, că comportamentul evidențiat de petent pe parcursul executării pedepsei până la acest moment, analizat prin raportare la criteriile prevăzute de art. 59 C.p.din 1969, nu reflectă faptul că acesta s-a reeducat și nu este de natură să convingă instanța că scopul pedepsei a fost atins prin executarea parțială a pedepsei în condițiile în care petentul a evidențiat un comportament oscilant în ceea ce privește implicarea în programe sociale și educaționale, participând la mai multe astfel de programe în cursul anului 2013 și începutul anului 2014, însă de la acel moment (05.03.2014) nemaiavând nicio participare și nici nu s-a implicat în desfășurarea de activități lucrative, neavând nici măcar o zi câștig prin muncă. Toate aceste împrejurări, analizate prin raportare și la trecutul infracțional al condamnatului și la faptul că acesta se află la prima analiză, acesta suferind anterior alte condamnări la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea de infracțiuni contra patrimoniului, cu privire la care a beneficiat de clemență la acel moment – dispunându-se grațierea, apoi liberarea condiționată, fără ca ulterior să dea dovadă că s-a îndreptat, în condițiile în care a săvârșit ulterior mai multe infracțiuni similare (antecedență care evidențiază cu claritate că acesta are un fond infracțional accentuat și nu a înțeles instituția liberării condiționate, care constituie un act de clemență dispus de legiuitor în vederea reeducării și reintegrării în societate a persoanei ce a suferit o condamnare), tribunalul apreciază că în mod corect prima instanță a considerat că durata din pedeapsa aplicată executată până în prezent nu a fost suficientă pentru a realiza scopul pedepsei, acela de prevenție, de corecție, fiind justificată și necesară executarea în continuare a pedepsei de către petentul condamnat, astfel că a respins cererea de liberare condiționată ca neîntemeiată.
Totodată, prin raportare la aceleași considerente, precum și la perioada executată până în prezent și restul rămas de executat, se constată că în mod corect a apreciat prima instanță că termenul de 02.07.2015, fixat pentru reînnoirea cererii, apare ca necesar pentru a asigura reeducarea inculpatului și a corija comportamentul antisocial de care acesta dă dovadă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. contestația declarată în cauză va fi respinsă ca nefondată, urmând ca în temeiul art.275 alin.2 C.p.p. condamnatul să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Se va dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p., respinge contestația declarată de contestatorul M. I. D. împotriva sentinței penale nr.485/11.03.2015 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._, ca nefondată.
În baza art.275 alin.2 C.p.p., obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 08.05.2015.
Președinte, Grefier,
A. C. ȚIRA V. D.
Red. A.C.Ț./Tehnored.V.D.
5 ex./26.05.2015
| ← Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
