Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 255/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 255/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 24-09-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. V.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 255/2014
Ședința publică de la 24 Septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE V. M.
Grefier D. P.
Ministerul Public reprezentat de procuror M. T. R. din cadrul Parchetului de pe lângă T. V.
Pe rol judecarea cauzei Penal privind pe contestator D. G., fiul lui G. și N., născut la data de 18.02.1978, domiciliat în . V., împotriva sentinței penale nr.1453 pronunțată de către Judecătoria V. la data de 25.06.2014, având ca obiect contestația la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată că se prezintă apărătorul desemnat din oficiu, avocat Z. C.- cu delegație de substituire pentru avocat Z. E., lipsă fiind contestatorul condamnat D. G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prezenta cauza se află la al II-lea termen de judecată; cauza a fost amânată pentru lipsă de apărare;
S-au verificat actele și lucrările de la dosar, după care:
Apărătorul substituent, avocat Z. C., având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței, însă contestatorul consideră că a trecut acel termen pentru executarea pedepsei, chiar dacă din actele și lucrările dosarului reiese că soluția pronunțată de Judecătoria V. este legală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației, ca nefondată.
Instanța lasă cauza în pronunțare,
T.
Asupra contestației de față, constată următoarele
Prin sentința penală nr. 1453/25.06.2014 Judecătoria V. în temeiul art. 597 și art. 598 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de condamnatul D. G., fiul lui G. și N., născut la data de 18.02.1978 în orașul Negrești, jud. V., cu domiciliul în ., jud. V., CNP:_.
A constatat că nu a intervenit prescripția executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată condamnatului prin Sentința penală nr. 2824/31.10.2006 a Judecătoriei V. pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin Decizia penală nr. 506/19.06.2007 a Curții de Apel Iași, mandat de executare a pedepsei închisorii nr. 5561/2006, mandat european de arestare nr. 1/26.02.2008.
În temeiul art. 595 Cod procedură penală, art. 4 și 6 din Legea nr. 187/2012, a constatat că nu a intervenit o lege penală mai favorabilă cu privire la pedeapsa principală și pedeapsa accesorie aplicate condamnatului prin Sentința penală nr. 2824/31.10.2006 a Judecătoriei V., definitivă prin Decizia penală nr. 506/19.06.2007 a Curții de Apel Iași.
A constatat că numitul D. G. a fost reprezentat în cauză de apărătorul său ales (av. P. M., împuternicire ./ÎMP nr._/2014).
Conform art. 272 alin. 1 și art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, a obligat contestatorul la plata către stat a sumei de 325 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 25 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu (av. B. I., delegație nr. 444/25.03.2014) va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, prin Sentința penală nr. 2824/31.10.2006 a Judecătoriei V., D. G. a fost condamnat la următoarele pedepse:
- 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 192 alin. 2 Cod penal
- 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, ambele cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
În baza art. 33 lit. a, art. 34, lit. b Cod penal s-a dispus contopirea celor două pedepse în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
I s-au interzis condamnatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b, c Cod penal pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal.
Sentința penală nr. 2824/31.10.2006 a Judecătoriei V. a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 506/19.06.2007 a Curții de Apel Iași, prin care s-a respins ca nefondat recursul împotriva Deciziei penale nr. 32/A/18.01.2007 a Tribunalului V., prin care s-a respins ca nefundat apelul condamnatului.
Au fost emise mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 5561/2006 și mandatul european de arestare nr. 1/26.02.2008. Din referatul întocmit de Biroul executări penale al Judecătoriei V. rezultă că prin adresa nr._/06.01.2014 Biroul Național Interpol a comunicat că D. G. a fost arestat în Italia la data de 04.01.2014, fiind tradus mandatul european de arestare nr. 1/2008.
În drept, instanța a reținut că în cauză trebuie avute în vedere dispozițiile din legea penală mai favorabilă, având în vedere că la data de 1 februarie 2014, după judecarea definitivă a cauzei, a intrat în vigoare Noul Cod penal. Pentru stabilirea incidenței legii penale mai favorabile conform art. 6 din Noul Cod penal, trebuie comparate dispozițiile legale care reglementează instituția prescripției executării pedepsei potențial aplicabile în cauză, precum.
Art. 161 alin. 1 din Noul Cod penal este identic articolului 125 alin. 1 din Codul penal anterior și prevede că prescripția înlătură executarea pedepsei principale.
Art. 162 alin. 1 din Noul Cod penal prevede termenele de prescripție a executării pedepsei pentru persoana fizică după cum urmează:
a) 20 de ani, când pedeapsa care urmează a fi executată este detențiunea pe viață sau închisoarea mai mare de 15 ani;
b) 5 ani, plus durata pedepsei ce urmează a fi executată, dar nu mai mult de 15 ani, în cazul celorlalte pedepse cu închisoarea;
c) 3 ani, în cazul când pedeapsa este amenda.
Potrivit art. 162 alin. 2 din Noul Cod penal termenele prevăzute în alin. 1 se socotesc de la data când hotărârea de condamnare a rămas definitivă.
Art. 126 alin. 1 din Codul penal din 1968 prevedea că termenele de prescripție a executării pedepsei pentru persoana fizică sunt:
a) 20 de ani, când pedeapsa care urmează a fi executată este detențiunea pe viață sau închisoarea mai mare de 15 ani;
b) 5 ani, plus durata pedepsei ce urmează a fi executată, dar nu mai mult de 15 ani, în cazul celorlalte pedepse cu închisoarea;
c) 3 ani, în cazul când pedeapsa este amenda.
Potrivit art. 126 alin. 3 din Codul penal din 1968 termenele prevăzute în alin. 1 se socotesc de la data când hotărârea de condamnare a rămas definitivă.
Instanța a constatat că atât in abstracto, cât și in concreto, prin . Noului Cod penal nu a intervenit o lege penală mai favorabilă, nefiind modificate dispozițiile legale cu privire la prescripția executării pedepsei. În aceste condiții, incidența legii penale mai favorabile se impune a fi verificată sub aspectul pedepsei aplicate.
În ceea ce privește pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 192 alin. 2 Cod penal și art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, ambele cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, instanța a constatat că aceasta se află sub maximul special de 7 ani prevăzut de art. 229 alin. 1 lit. b,d, alin. 2 lit. b din Noul Cod penal.
Pentru a stabili aceasta, instanța a reținut că faptele inculpatului săvârșite sub imperiul Codului penal anterior prevăzute de art. 192 alin. 2 Cod penal și art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 229 alin. 1 lit. b,d, alin. 2 lit. b din Noul Cod penal, motiv pentru care comparația se face între pedeapsa rezultantă aplicată pentru săvârșirea infracțiunilor în concurs și maximul special prevăzut de Noul Cod penal pentru infracțiunea complexă de furt calificat. Chiar și o interpretare contrară nu ar avea niciun efect asupra pedepsei rezultante.
Interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, b, c din Codul penal din 1968 este prevăzută ca pedeapsă accesorie și de legea nouă la art. 66 alin. 1 lit. a, b, d, g din Noul Cod penal, neexistând modificări în privința duratei și a condițiilor de executare a pedepsei.
Art. 4 din Legea nr. 187/2012 prevede că pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
În consecință, în temeiul art. 595 Cod procedură penală, art. 4 și 6 din Legea nr. 187/2012, instanța a constatat că nu a intervenit o lege penală mai favorabilă cu privire la pedepsele aplicate condamnatului prin Sentința penală nr. 2824/31.10.2006, a Judecătoriei V., definitivă prin Decizia penală nr. 506/19.06.2007 a Curții de Apel Iași.
Calculul termenului de prescripție a executării pedepsei se va face conform art. 126 alin. 1 lit. b, alin. 3 din Codul penal din 1968 raportat la pedeapsa de 4 ani închisoare. Rezultă că termenul de prescripție este de 9 ani de la data când hotărârea de condamnare a rămas definitivă, respectiv 19.06.2007.
De asemenea, instanța a reținut că potrivit art. 89 alin. 5 din Legea nr. 302/2004, transmiterea spre executare a mandatului european de arestare autorității străine competente să îl primească sau să îl execute întrerupe cursul prescripției.
Prin Decizia nr. 2/12.03.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite, s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, și ale art. 127 din Codul penal, transmiterea directă a mandatului european de arestare emis de autoritățile române către autoritățile judiciare ale altui stat membru, pe teritoriul căruia a fost localizată persoana, indiferent dacă aceasta este sau nu arestată provizoriu în vederea predării, are efect de întrerupere a prescripției executării pedepsei. Nu produce efect întreruptiv de prescripție transmiterea mandatului european de arestare prin difuzare.
Având în vedere dispozițiile legale incidente și situația de fapt reținută, instanța a constatat că nu a intervenit prescripția executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată condamnatului D. G. prin Sentința penală nr. 2824/31.10.2006 a Judecătoriei V. pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin Decizia penală nr. 506/19.06.2007 a Curții de Apel Iași, mandat de executare a pedepsei închisorii nr. 5561/2006, mandat european de arestare nr. 1/26.02.2008.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație D. G., pentru motivele arătate în contestație.
Analizând contestația formulată de contestatorul D. G., prin prisma motivelor de contestație invocate de acesta, cât și din oficiu, T. constată că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele motive:
In privința prescripției executării pedepsei de 4 ani inchisoare aplicate contestatorului D. G. prin sentința penală 2824/31.10.2006 a Judecătoriei V., definitivă la 19.06.2007, in mod corect, instanța de fond a constatat prin sentința contestată că aceasta nu a intervenit, termenul de prescripție a executării pedepsei, de 9 ani, calculat conform art.126 al.1 lit.b din Codul penal de la 1968, implinindu-se la 18.06.2016.
Sub aspectul aplicabilității legii penale mai favorabile in cazul pedepselor definitiv aplicate, in conformitate cu prevederile art.6 din Noul cod penal (in continuare NCP), intrat in vigoare la 1.02.2014, instanța de control judiciar constată că in mod just, instanța de fond a apreciat că faptele comise de D. G. și pentru care prin sentința penală 2824/31.10.2006 a Judecătoriei V. i s-au aplicat pedeapsa de 3 ani și 6 luni inchisoare, pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art.192 al.2 C.p., și 4 ani inchisoare pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art.208 al.1, art.209 al.1 lit.a,g,i C.p., ambele cu aplicarea art.37 lit.a C.p., se regăsesc incriminate in Noul cod penal in art.228, art.229 al.1 lit.b,d, al.2 lit.b, constituind infracțiunea unică de furt calificat. In concret, potrivit noului cod penal, in cazul furtului din domiciliu unei persoane, se va reține doar infracțiunea de furt calificat care absoarbe fapta de violare de domiciliu, acesta nemaiconstituind o infracțiune distinctă, ci un element circumstanțial agravat al infracțiunii de furt calificat.
Pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută de art.228, art.229 al.1 lit.b,d, al.2 lit.b NCP pedeapsa este inchisoarea de la 2 la 7 ani. In privința pedepsei de 4 ani inchisoare aplicate contestatorului nu există nicio controversă, aceasta fiind sub maximul special prevăzut de legea nouă.
In privința pedepsei de 3 ani și 6 luni inchisoare aplicate pentru infracțiunea de violare de domiciliu, . la art.224 al.1,2 pedeapsa de la 6 luni la 3 ani inchisoare sau amendă. Insă, nu se pune problema reducerii acestei pedepse la maximul special de 3 ani, prevăzut de legea nouă, intrucât asa cum s-a precizat anterior, fapta de violare de domiciliu comisă de D. G. in noaptea de 18/19.02.2006 nu mai este incriminată ca infracțiune de sine stătătoare in NCP, cea de violare de domiciliu, ci reprezintă doar un element circumstanțial agravat al infracțiunii de furt calificat, prevăzute de art.229 al.2 lit.b NCP.
Asadar, ținând seama de prevederile art.3 al.2 din Legea nr.187/2012 de punere in aplicare a Noului cod penal, nu sunt incidente nici dispozițiile din art.4 NCP referitor la dezincriminarea faptei și nici cele din art.6 al.1 NCP referitor la reducerea pedepsei aplicate la maximul special prevăzut de legea nouă.
Pentru considerentele expuse, T. constată ca fiind legală și temeinică sentința penală nr. 1453/25.06.2014 Judecătoria V., motiv pentru care, în baza art. 425.1 alin. 7 pct. 1 lit.b) Cod de procedură penală, va respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul D. G. împotriva acestei sentințe penale, pe care o va menține.
În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, instanța va obliga contestatorul la plata către stat a sumei de 200 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în prezenta contestație, din care suma de 100 lei, constând în onorariul apărătorului desemnat din oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425.1 alin. 7 pct. 1 lit.b) Cod de procedură penală, respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul D. G., fiul lui G. și N., născut la data de 18.02.1978, domiciliat în . V., împotriva sentinței penale nr.1453 pronunțată de către Judecătoria V. la data de 25.06.2014, pe care o menține.
În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, obligă contestatorul la plata către stat a sumei de 200 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în prezenta contestație, din care suma de 100 lei, constând în onorariul apărătorului desemnat din oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.09.2014.
Președinte,
V. M.
Grefier,
D. P.
Red. V.M
Tehnored.D.P. 4 ex./29 Septembrie 2014
Judecătoria V.: jud. C. C.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 437/2014.... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
