Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte. Art.195 NCP. Sentința nr. 436/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 436/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 15-10-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. V.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 436
Ședința publică de la 15 Octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E.-G. A.
Grefier M.-L. M. F.
Ministerul Public reprezentat de procuror M. T. R. din cadrul Parchetului de pe lângă T. V.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei penale privind pe inculpatul C. J., fiul lui V. și M., născut la data de 06.05.1954 în ..V., domiciliat în .-Averești, jud.V., cetățean român, studii medii, agricultor, căsătorit, trei copii majori, stagiul militar îndeplinit, fără antecedente penale, CNP-_, trimis în judecată, în stare de libertate, prin rechizitoriul nr.873/P/2013 al Parchetului de pe lângă T. V., pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev.de art.195 NCP cu aplicarea art.5 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința publică de la 8 octombrie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta sentință, când din lipsă de timp, pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea cauzei, pentru astăzi, 15 oct.2014.
Ulterior deliberării;
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Pe rolul Tribunalului V., în data de 23 mai 2014, sub nr._, a fost înregistrat rechizitoriul Parchetului de pe lângă T. V. nr. 873/P/2013 din data de 21.05.2014, prin care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului C. J. pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prev. si ped.de art.195 Noul cod penal cu aplic.art. 5 Noul cod penal.
În fapt, prin actul de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, în sarcina inculpatului C. J. ca in seara de 17.12.2013, pe fondul unui conflict de moment și fiind sub influența băuturilor alcoolice, i-a aplicat victimei M. C., aceasta fiind de asemenea sub influenta alcoolului, în locuința acesteia din satul Roșiori, .. V., lovituri cu palmele și pumnii în zona cranio-facială, cauzându-i leziuni traumatice, urmate de aspirare de sânge în căile respiratorii și asfixie mecanică, fapt ce a condus la deces. Dupa procedura din camera preliminara, nefiind cereri si exceptii, la data de 19.06.2014, s-a dispus inceperea judecatii dupa ce s-a constatat legalitatea sesizarii istantei, a administrarii probelor si a efectarii actelor de urmarire penala.
La termenul de judecată din 20.08.2014, instanta a adus la cunoștință inculpatului prevederile art.396 alin. 10 Cod de procedură penală, privind procedura de judecată în cazul recunoașterii vinovăției.
Inculpatul a declarat că doreste să se judece pe baza probelor administrate in cursul urmăririi penale, apelând la procedura simplificată, prin recunoasterea faptei.
De asemenea, inculpatul a precizat că regreta fapta si că este de acord cu despăgubirile materiale solicitate de partea civilă. Cu privire la daunele morale, inculpatul a arătat că acestea sunt prea mari, dar că este de acord si cu obligarea la o despagubire morală.
Inculpatul C. J. a învederat că dorește încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, în cadrul căreia a depus caracterizări (filele 42 si 43 dosar instanță).
Partea civila, prin apărător, a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune materiale si la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale.
Pentru a dovedi aceste daune, s-a propus audierea a doi martori in latura civila si proba cu inscrisuri, probe admise de instanță.
La termenul din data de 08.10.2014 au fost audiati martorii propusi de partea civilă – C. M. si S. L., declaratiile lor fiind atasate la dosarul cauzei.
Urmărirea penală s-a început față de inculpatul C. J., conform art. 228 alin. 1 Cod de procedură penală anterior, prin rezoluția procurorului din data de 19.12.2013, orele 14.50, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C.pen. din 1969.
S-a propus arestarea preventiva a inculpatului, la data de 20.12.2013, insa s-a respins aceasta cerere, luandu-se masura obligarii de a nu parasi localitatea, prin incheierea de sedinta nr. 37/20.12.2013 a Tribunalului V..
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și materialul probatoriu administrat, T. reține următoarea situație de fapt:
Inculpatul C. J. a locuit în mun. lași împreună cu soția sa C. M. însă, din cauza unor neînțelegeri avute cu aceasta, s-au despărțit în fapt și inculpatul s-a mutat, începând cu anul 2000, în satul Roșiori, locuind împreună cu mama sa C. M., în aceeași casă.
Ulterior, inculpatul și-a construit un imobil în aceeași gospodărie, unde locuiește în prezent.
Acesta il cunostea foarte bine pe numitul M. C., s-au înțeles bine și s-au ajutat reciproc, neavând certuri sau alte discuții contradictorii.
Victima locuia singură, era pensionar, văduv, iar în ultima perioadă a fost ajutat cu alimente de către numitul S. L. din aceeași localitate.
In ziua de 17.12.2013, pe la orele 10.00, inculpatul a trecut prin fața porții victimei iar, la un moment dat, aceasta l-a strigat să vină în casă și, după ce au discutat amical, l-a trimis pe acesta să cumpere o sticlă cu bere de la un magazin sătesc, având în vedere că în acea zi victima trebuia să cumpere niște lemne și urma să-i servească pe căruțași cu băutură.
Acesta i-a cumpărat o sticlă de 2 litri bere cu bani dati de victimă, a revenit la locuința acesteia, au consumat împreună câte o cană cu bere, dându-i și restul de bani.
După cca. 10 minute inculpatul a plecat acasă însă a revenit în jurul orelor 13.00.
Victima i-a dat o bancnotă de 50 lei și l-a trimis să-i mai cumpere două sticle cu bere, fapt pe care inculpatul l-a și făcut.
Aceștia au mai consumat bere dintr-o sticlă iar la scurt timp au venit cu căruța în curtea victimei numiții M. I., fratele acestuia -M. M., precum și R. V.-B., au descărcat lemnele și au consumat bere împreună cu inculpatul și cu victima.
C. J. a plecat acasă, iar pe drum s-a întâlnit cu mama sa și, în jurul orelor 16.00, a luat o sticlă de vin de la aceasta și a revenit la locuința victimei, găsind-o pe aceasta stând pe un pat, în șezut. Cei doi au consumat câteva pahare cu vin iar, pe la orele 19.30, victima a început să-i vorbească vulgar inculpatului, făcând referire și la mama sa C. M. - considerată o femeie bisericoasă, fiind și în vârstă.
Pe acest fond, între inculpat și victimă a început o ceartă, împrejurare în care aceasta l-a zgâriat cu unghiile pe față pe inculpat, iar acesta a reacționat, lovindu-l cu pumnii în zona cranio-facială, rezultând sângerare puternică, cu dezechilibrare și cădere pe patul din cameră.
După agresarea victimei, inculpatul a părăsit locuința acesteia și s-a dus acasă, culcându-se.
A doua zi victima a fost găsită decedată de către numitul M. Ș., zis „F.", aceasta fiind văzută și de către martorul M. M., audiată în cauză.
Cu ocazia administrării de probe au existat suspiciuni că victima a fost lovită de către inculpat cu o bâtă și cu un foarfece, fiind identificate urme de sânge pe aceste obiecte, însă datele de anchetă și cele medico-legale au infirmat acest lucru, rezultând în urma examinării criminalistice că acestea s-au aflat doar în câmpul infracțional, fiind atinse doar accidental în timpul altercației.
La prima audiere inculpatul C. J. a negat comiterea faptei, insă la scurt timp a revenit si a recunoscut modul în care, la data de mai sus, a reacționat violent fată de victimă, în locuința sa din Roșiori.
A fost dispusă efectuarea necropsiei cadavrului victimei, rezultând că moartea a fost violentă și s-a putut instala la data de 17 decembrie 2013, având drept cauză o asfixie mecanică prin aspirare de sânge în căile respiratorii, urmare a unui traumatism nazal, cu fracturarea scheletului cartilaginos și sângerare abundentă, la o persoană aflată în stare de intoxicație etilică acută.
Traumatismul nazal a fost componenta unui traumatism cranio-facial cu plăgi, echimoze, hematoame și hemoragie subconjunctivală.
Traumatismul cranio-facial, cu componenta sa nazală, responsabilă de tanatogeneză, s-a produs prin loviri cu și/sau de corpuri dure, cel mai probabil loviri active, fiind pertinentă varianta lovirii cu mijloace de atac proprii omului (pumni).
Medicul legist a concluzionat ca între traumatismul nazal, componentă a traumatismului cranio-facial, și moarte există legătură de cauzalitate de tip indirect, decesul survenind ca urmare a complicării traumatismului cu sângerare nazală abundentă și aspirare de sânge în căile respiratorii, în condițiile alterării stării de conștientă prin comoție cerebrală și intoxicație etilică acută.
Sângele recoltat de la cadavru conținea 1,40 g %o alcool, urina recoltată de la acesta conținea 1,70 g %o alcool, iar umoarea vitroasă -1,95 g %o alcool.
S-a apreciat că victima și agresorul s-au aflat față în față, iar acesta i-a aplicat victimei lovituri cu mijloace de atac proprii omului (pumni) la nivelul extremității cefalice, victima a căzut și a prezentat o alterare a stării de conștientă prin inhibarea funcțiilor nervos-centrale datorită comoției cerebrale și intoxicației etilice acute.
Tarele organice pe care le-a prezentat victima nu pot fi implicate în determinismul morții {Raportul de expertiză médico-légala de autopsie nr. 332/N din 19.12.2013 întocmit de către SML V.).
In același context, a fost dispusă la data de 19.12.2013, prin ordonanță, efectuarea unei expertize medico-legale traumatologice pentru inculpat, rezultând din concluziile acesteia că acesta a prezentat leziuni traumatice de tipul plăgii, excoriației, echimozei și tumefierii, putându-se produce prin loviri cu sau de corpuri dure.
Leziunile de la nivelul feței s-au putut produce prin loviri cu sau de corp dur, cel mai probabil prin loviri active cu mijloace de atac proprii omului, pot data din 17 decembrie 2013 și au necesitat 1-2 (una-două) zile îngrijiri medicale pentru vindecare
Leziunile individualizate la nivelul mâinilor s-au putut produce prin loviri cu sau de corp dur, posibilă fiind varianta ca ele să se fi produs ca rezultat al lovirii cu pumnii de către susnumit, a altei persoane, la nivelul unor părți dure ale corpului (formațiuni proeminente, tari, de la nivelul feței), pot data din 17 decembrie 2013 și necesită 3-4 zile îngrijiri medicale pentru vindecare. {Raportul de expertiză medico-legală nr. 311/E din 2013 întocmit de către SML V.).
Inculpatul a avut un comportament relativ sincer și a
recunoscut comiterea faptei, în esența ei, după începerea urmăririi
penale.
Acesta nu are antecedente penale.
Cu toate că a prezentat leziuni traumatice individualizate medico-legal pe calea expertizei, ca urmare a lovirilor reciproce cu victima, nu s-a retinut în sarcina acestuia o stare vădită de tulburare cauzată de M. C., chiar dacă aceasta a avut și o atitudine necuviincioasă, verbal, față de mama sa C. M..
Pentru fapta comisă, față de inculpatul C. J. a fost dispusă începerea urmăririi penale, a fost pusă în mișcare acțiunea penală prin ordonanța procurorului din 20.12.2013 și s-a făcut propunere de arestare preventivă la T. V..
T., investit cu soluționarea propunerii arestării preventive, a dispus respingerea acesteia și luarea față de inculpat a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu fără încuviințarea instanței pentru o perioadă de 30 de zile, cu începere de la 20.12.2013 și până la 18.01.2014, inclusiv.
La data de 15.01.2014, prin ordonanța procurorului, a fost dispusă prelungirea acestei măsuri pentru o durată de încă 30 de zile, începând cu data de 19.01.2014 și până la data de 17.02.2014, inclusiv. La expirarea ei, această măsură nu a mai fost prelungită de către procuror.
In proces, a fost citat ca parte civilă în procesul penal numitul M. V., fiul victimei.
Conform art. 103 alin. 1 și 2 Cod de procedură penală, probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză.
În luarea deciziei asupra existenței infracțiunii și a vinovăției inculpatului, instanța hotărăște motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată, în urma examinării tuturor celor administrate, in scopul aflării adevărului. Relativ la aprecierea probelor se impune a se reține că aceasta este operațiunea finală a activității de probațiune, care permite instanței de judecată să determine măsura în care probele reflectă adevărul.
Prin aprecierea tuturor probelor administrate, în ansamblul lor, instanța își formează convingerea cu privire la temeinicia sau netemeinicia învinuirii, cu privire la măsura în care prezumția de nevinovăție a fost sau nu înlăturată prin probe certe de vinovăție, dacă se impune sau nu achitarea inculpatului pentru faptele deduse judecății. Mai mult, orice infracțiune poate fi dovedită prin orice mijloace de probă prevăzute de lege, dacă organul judiciar și-a format convingerea că a aflat adevărul în cauza dedusă judecății.
Pe de altă parte, prezumția de nevinovăție, astfel cum este reglementată și în dispozițiile art. 6 paragr. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, produce, în principal, două categorii de consecințe: a) în privința organelor judiciare, care trebuie să manifeste prudență în examinarea actului de trimitere în judecată și să analizeze, în mod obiectiv, argumentele în favoarea și în defavoarea inculpatului; b) în privința inculpatului, prezumția de nevinovăție implică dreptul său de a propune probe în
apărarea sa și acela de a nu depune mărturie contra lui însuși.
În sistemul nostru de drept, prezumția de nevinovăție – astfel cum este reglementată prin disp. art. 4 NCCP și art. 99 NCPP – îmbracă două coordonate: administrarea probelor și interpretarea acestora.
În cauza dedusă judecății, T. constată că prezumția de nevinovăție a fost înlăturată în privința inculpatului C. J., probele administrate de organele judiciare demonstrând, fără echivoc, vinovăția acestuia.
Astfel, instanța de judecată a coroborat:
-procesul verbal de consemnare a plângerii orale din
18.12.2013;
- procesul verbal de cercetare la fața locului din 19.12.2013 și fotografiile judiciar-operative anexă la acesta;
- procesul verbal din aceeași dată, de ridicare a unor urme și mijloace materiale de probă, la necropsie;
- procesul verbal de examinare din 19.12.2013 și fotografiile judiciar-operative anexă;
- procesul verbal de conducere în teren din aceeași dată și fotografiile judiciar-operative anexă;
- Raportul de expertiză medico-legală de autopsie nr. 332/N din 19.12.2013 întocmit de SML V. pentru victimă;
- declarațiile martorilor M. lonuț și M. M.; "
- procesul verbal de consemnare a declarației telefonice din 06.05.2014 a părții civile M. V. -fiul victimei;
- declarațiile și recunoașterile finale ale inculpatului, în cursul urmăririi penale.
Instanta are in vedere pozitia procesuala a inculpatului si anume recunosaterea vinovătiei de către acesta, precum si solicitarea de a se judeca potrivit procedurii simplificate, doar pe baza probelor administrate in cursul urmaririi penale.
Astfel fapta săvârsită de inculpatul C. J. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte.
Instanta va trebui să stabilească care este legea penală mai favorabilă inculpatului.
Conform art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Potrivit art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
Prin Decizia nr. 265/6.05.2014 a Curții Constituționale a României, s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Penală, în dosarul nr._ și s-a constatat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
Cu privire la pedeapsa principală și circumstanțele atenuante, se observă că Noul Cod penal restrânge efectele circumstanțelor atenuante, în sensul că, în prezența acestora, nu mai este obligatorie coborârea pedepsei sub minimul special, efectul lor fiind limitat la reducerea limitelor legale de pedeapsă cu 1/3. Din această perspectivă, nu încape nicio îndoială că legea mai favorabilă sub aspectul efectelor circumstanțelor atenuante este Codul penal din 1969.
În condițiile în care legea nouă modifică atât limitele de pedeapsă prevăzute de norma de incriminare, cât și întinderea efectelor circumstanțelor atenuante, se pune problema modului în care se va face aplicarea dispozițiilor privind legea penală mai favorabilă.
T. constată că nu suntem în prezența unor instituții susceptibile de a funcționa autonom, astfel că aplicarea legii penale mai favorabile nu se va face în doi pași, ci pe baza criteriului aprecierii globale.
Astfel, nu va fi posibilă aplicarea separată a dispozițiilor din legile succesive privind încadrarea juridică a faptei și reținerea circumstanțelor atenuante. În practică, s-a decis că, în acest caz, circumstanțele atenuante sunt obligatoriu de reținut conform legii determinate ca fiind mai favorabilă.
Astfel, va fi considerată mai favorabilă legea care în ansamblu conduce la o situație mai avantajoasă pentru inculpat și nu în mod necesar legea mai favorabilă prin prisma pedepsei din norma de incriminare.
De asemenea, circumstanțele atenuante legale prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. din 1969 nu au corespondent în art. 75 Noul Cod penal.
Din punctul de vedere al sancțiunii, se constată că maximul special din legea nouă este mai redus, astfel că, în măsura în care instanța apreciază că se impune aplicarea unei pedepse îndreptate spre maxim, legea mai favorabilă este cea nouă; minimul special însă este mai ridicat în legea nouă, astfel că, dacă instanța se orientează asupra unei pedepse îndreptate spre minim, mai favorabilă este legea veche.
Având în vedere toate circumstanțele comiterii faptei, precum și persoana și atitudinea inculpatului, instanța se va orienta spre un minim al pedepsei, astfel încât, din acest punct de vedere, apare ca mai favorabilă, legea veche.
T. constată că, în privința inculpatului C. J. sunt incidente două dispoziții care au ca efect reducerea pedepsei (circumstanțe atenuante și reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă, ca urmare a aplicării art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală).
Se observă așadar că, deși potrivit normei de incriminare legea mai favorabilă ar fi Noul Cod penal, în realitate, analizând în ansamblu infracțiunile comise și circumstanțele atenuante, legea mai favorabilă este Codul penal din 1969.
Cu privire la modalitățile de individualizare a executării pedepsei se observă că au intervenit modificări de anvergură prin . Noului Cod penal.
Nu se stabilește precis care este legea mai favorabilă, ci doar sunt furnizate judecătorului criteriile pe baza cărora urmează să fie determinată această lege.
Astfel, se observa ca in Noul cod penal nu mai este prevazuta institutia suspendarii executarii pedepsei.
În lumina argumentelor prezentate mai sus, în baza art. 386 Cod de procedură penală, instanța va schimba incadrarea juridica din infracțiunea de loviri sau vătămari cauzatoare de moarte prev. de art. 195 Noul cod penal, în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C.pen. din 1969, cu aplic. art. 5 Noul cod penal.
La alegerea și individualizarea pedepselor, care urmează a fi aplicate inculpatului C. J., se vor avea în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal din 1969 și anume dispozițiile părții generale a Codului penal din 1969, limitele pedepsei prevăzute de art. 183 Cod penal din 1969, reduse conform art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală (închisoare de la 3 ani si 4 luni la 10 ani), împrejurările concrete în care a fost săvârșita fapta, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
T. va reține comportarea bună a inculpatului C. J. înainte de săvârșirea faptelor din prezenta cauză, constând în lipsa antecedentelor penale, faptul că a fost caracterizat pozitiv de membrii comunității din care provine, precum si faptul ca s-a prezentat in fata autoritătilor si a avut o atitudine sinceră. De asemenea, se va retine ca inculpatul s-a prezentat la fiecare termen fixat de instanța de judecată.
Astfel urmează a se reține în favoarea lui circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a) si c) din Codul penal din 1969.
Ca efect al reținerii acestor circumstanțe atenuante, făcând aplicarea și a dispozițiilor art. 76 Cod penal din 1969 –se va coborî pedeapsa aplicată sub minimul special prevăzut de lege pentru fapta comisă și se va avea în vedere minimul special astfel cum a fost redus conform art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală.
Față de reținerea circumstanțelor atenuante în privința inculpatului în prezenta cauză și raportat la dispozițiile art. 76 alin. 3 Cod penal, instanța nu va aplica inculpatului nicio pedeapsă complementară.
Raportat la cauza Hirst contra Marii Britanii, va interzice inculpatului C. J. drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și anume dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective și lit. b) Cod penal din 1969 - acela de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal din 1969, față de soluția de condamnare.
Individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, insa trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate. Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului alegerii sancțiunii, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală.
Dar, firește, gravitatea concretă a unei activități infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat și cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei și inculpatului.
T. va stabili cuantumul pedepsei la 3 ani inchisoare, cuantum la care s-a ajuns in urma retinerii tuturor cauzelor de reducere a pedepsei, asa cum au fost descrise mai sus.
T. consideră că scopul educativ al pedepsei față de inculpatul C. J. poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia prin privare de libertate, astfel incât se va dispune suspendarea conditionată a executării pedepsei.
In privința modalității de executare a pedepsei aplicate, tribunalul va opta pentru o pedeapsă neprivativă de libertate, având în vedere condițiile în care inculpatul nu a săvârșit până la această vârstă înaintată – de 60 de ani - nicio infracțiune, instanța manifestând încredere în propriile posibilități de reeducare ale inculpatului care se va putea abține în viitor de la săvârșirea altor fapte de natură penală.
Această convingere este fundamentată pe circumstanțele personale ale inculpatului, constând în lipsa antecedentelor penale, comportamentul său în cadrul comunității din care provine, de atitudinea inculpatului avută pe parcursul procesului - de cooperarea cu organele judiciare, regretul sincer manifestat față de urmările activității sale infracționale, împrejurări care relevă că inculpatul a înțeles pe deplin gravitatea faptei comise, dar si faptul ca procesul de reeducare al acestuia a si început, instanța apreciind că prin fixarea unui termen de incercare de 5 ani (cu posibilitatea revocării suspendării în cazul reiterării comportamentului infracțional în această perioadă) se ating scopurile pedepsei, prev. de art. 52 Cod penal din 1969, într-o mai mare măsură decât prin executarea pedepsei în regim de detenție.
La alegerea modalitătii de individualizare a pedepsei, se au in vedere și caracterizările depuse la dosar de către inculpat, prin care se arată că acesta este perceput in comunitate ca o persoana conștiincioasă, respectuoasă, muncitoare si care nu a mai creat niciodata probleme.
Instanța constată că sunt îndeplinite și celelalte condiții impuse de art. 81 Cod penal (pedeapsa aplicată în prezenta cauză este de 3 ani închisoare; inculpatul nu a mai fost anterior condamnat).
T. reține că scopul imediat al pedepsei, consecintele acesteia fata de inculpat, vor fi pe deplin realizate, pe de o parte față de faptul ca aceasta a realizat consecintele faptelor săvârsite, le-a regretat si le-a asumat, iar pe de altă parte scopul mediat al pedepsei pentru acest gen de fapte necesită nu numai o interventie promptă a organelor statului, dar si aplicarea unor sanctiuni care să asigure o preventie in materie.
Nu se poate face abstractie de faptul că inculpatul este la primul conflict cu legea penală și, până la momentul comiterii faptei, a avut o conduită corespunzătoare în societate.
Se va atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 din Codul penal din 1969, privind revocarea suspendării executării pedepsei, in cazul comiterii unei noi infractiuni in termenul de incercare fixat de instanta, de 5 ani.
In baza art. 71 alin 1 Cod penal va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitiului drepturilor prev de art. 64 alin 1 lit. a teza a II a si lit. b Cod procedura penala pe durata executarii pedepsei, pedeapsa pe care de asemenea o va suspenda potrivit art. 71 alin 5 Cod penal.
In ceea ce priveste latura civilă a cauzei instanta retine că actiunea civilă alaturată procesului penal este intemeiată doar in parte.
Astfel, partea vătamată s-a constituit parte civilă in cauză cu suma de 5.000 lei daune materiale si 20.000 lei daune morale.
In ceea ce priveste prejudiciul material suferit de partea civilă, instanta apreciază pretentiile acesteia pe deplin justificate si va retine pozitia procesuală a inculpatului care si-a arătat disponibilitatea de a o despăgubi in totalitate, sub aspect material.
Sub aspectul daunelor morale, instanta retine ca un fapt incontestabil imprejurarea că infractiunea săvârsită de inculpat a produs un prejudiciu moral părtii civile, prejudiciu care desi nu poate fi realmente cuantificat se impune a fi acoperit, insă nu in cuantumul solicitat.
Întinderea daunelor morale va fi stabilită astfel incât, suma acordată cu acest titlu să reprezinte o justă satisfacție acordată victimei pentru prejudiciul nepatrimonial încercat, fără însă a constitui pentru aceasta o sursă de îmbogățire fără justă cauză.
Acordarea daunelor morale presupune o apreciere, în raport de criterii precum consecințele negative suferite de victimă în plan fizic și psihic, importanța valorilor sociale lezate, măsura în care au fost atinse aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care victimei i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.
În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.
Pe de altă parte, această compensație materială trebuie să fie echitabilă și proporțională cu întinderea pagubei suferite.
Astfel, T. retine ca suma de 20.000 lei solicitată de partea civilă cu titlul de daune morale nu se justifică, având in vedere faptul că partea civilă, care este fiul victimei decedate, nu mai locuieste in țară de aproximativ 5 ani, deci legaturile acestuia cu tatăl său decedat, care era o persoana in vârstă de 71 de ani, erau ocazionale.
T. apreciază insă, drept justă acordarea sumei de 4.000 lei cu titlu de daune morale către partea vătămată constituită parte civilă în procesul penal.
În baza art. 19 Cod procedură penală raportat la art. 397 alin. 1 Cod de procedură penală coroborat cu art. 1349 alin. 1 și 2, art. 1357 și urm. din Codul civil, va admite în parte acțiunea civilă și obligă pe inculpatul C. J. la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune materiale si la plata sumei de 4.ooo lei, cu titlu de daune morale către partea civilă.
În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 raportat la art. 3, 4, 5 și 9 din Legea nr. 76/2008, va dispune, după rămânerea definitivă a hotărârii, prelevarea de probe biologice de la inculpatul C. J. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, urmând ca, în baza art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008, să fie informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.
Constatând culpa procesuală a inculpatului, în baza art. 272 și art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală, va obliga pe inculpatul C. J. la plata sumei de 2.690 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care, suma de 2.490 lei, cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale.
Suma de 200 lei, reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu în cursul urmăririi penale (delegația din data de 20.12.2013 – av. B. D. )va rămâne în sarcina statului și va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 386 Cod de procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului C. J. prin rechizitoriul nr. 873/P/2013 din 21.05.2014 al Ministerului Public – P. de pe lângă T. V. din infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 195 C.pen.nou, în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C.pen. din 1969 cu referire la art. 5 Noul Cod penal.
Condamnă pe inculpatul C. J., fiul lui fiul lui V. și M., născut la data de 06.05.1954 în ..V., CNP-_, domiciliat în .-Averești, jud.V., cetățean român, studii medii, agricultor, căsătorit, trei copii majori, stagiul militar îndeplinit, fără antecedente penale, la pedeapsa de :
-3 (trei) ani de închisoare pentru infracțiunea de lovituri cauzatoare de
moarte prev. de art. 183 C.pen. de la 1969, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a) și c) teza I Cod penal din 1969, art. 76 Cod penal din 1969, cu referire la art. 5 Noul Cod penal și cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală.
Interzice inculpatului C. J. drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal din 1969 pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal din 1969.
În baza art. 81 Cod penal din 1969, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei și fixează termen de încercare 5 (cinci) ani, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal din 1969, care se socotește de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. de la 1969.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969, pe durata suspendării executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 raportat la art. 3, 4, 5 și 9 din Legea nr. 76/2008, dispune, după rămânerea definitivă a hotărârii, prelevarea de probe biologice de la inculpatul C. J. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, urmând ca, în baza art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008, să fie informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.
În baza art. 19 Cod procedură penală raportat la art. 397 alin. 1 Cod de procedură penală coroborat cu art. 1349 alin. 1 și 2, art. 1357 și urm. din Codul civil, admite în parte acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de partea civilă M. V., în contradictoriu cu inculpatul C. J. și în consecință:
Obligă pe inculpatul C. J. la plata sumei de 5.000 lei cu titlul de daune materiale și la plata sumei de 4.000 lei, cu titlu de daune morale către partea civilă M. V., domiciliată în V., ., ., ..
În baza art. 272 și art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală, obligă pe inculpatul C. J. la plata către stat a sumei de 2.690 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care, suma de 2.490 lei, cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale.
Suma de 200 lei, reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu în cursul urmăririi penale (delegația din data de 20.12.2013 – av. B. D. )va rămâne în sarcina statului și va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare .
Pronunțată în ședință publică,azi, 15.10.2014.
Președinte,
E.-G. A.
Grefier,
M.-L. M. F.
Red.E.G.A.
Tehnored.M.M.F.
6 ex./28.10.2014
..10.2014
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 314/2014.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 416/2014.... → |
|---|
