Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 248/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 248/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 24-09-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. V.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 248/D.C.
Ședința publică de la 24 Septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E.-G. A.
Grefier M.-L. M. F.
Ministerul Public reprezentat de procuror M. –T. R. din cadrul Parchetului de pe lângă T. V.
Pe rol fiind pronunțarea asupra contestației formulată de contestatorul petent B. L., fiul lui G. și E., născut la data de 2 iunie 1990, deținut în prezent în Penitenciarul V., împotriva sentinței penale nr.1583 din 02.07.2014 a Judecătoriei V., având ca obiect-sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, a lipsit petentul.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința publică de la 10 septembrie 2014, care au fost consemnate în încheierea din acea zio ce face parte integrantă din prezenta decizie, când din lipsă de timp, s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 17.09.2014, și, ulterior, pentru astăzi, 24.09.2014.
Ulterior deliberării;
INSTANȚA
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele;
P. sentința penală nr.1583 din 02.07.2014 a Judecătoriei V., în temeiul art. 4 din Noul Cod penal, art. 23 din Legea nr. 255/2013 raportat la art. 595 Cod procedură penală, s-a constatat că infracțiunea prev. de art. 89 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002, în raport de situația de fapt reținută prin sentința penală nr. 322/2009 a Judecătoriei Bârlad, este dezincriminată.
În temeiul art. 6 din Noul Cod penal, art. 23 din Legea nr. 255/2013 raportat la art. 595 Cod procedură penală, s-a constatat că:
- pedeapsa de 8 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 322/2009 a Judecătoriei Bârlad pentru săvârșirea infracțiunii de conducere fara permis în forma prevăzut de art. 86 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 74 lit.a,c Cod penal din 1969 nu depășește maximul prevăzut de legea penală nouă pentru infracțiunea de conducere fără permis, prev. de art. 335 alin.1 Noul Cod penal;
- pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 446/2011 a Judecătoriei Bârlad pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în forma prevăzut de art. 208 al.1 – 209 al.1 lit.a,e,g,i Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal din 1969, art. 75 lit.c și art. 37 lit.a Cod penal din 1969 nu depășește maximul prevăzut de legea penală nouă pentru infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 229 alin.2 lit.b,d Noul Cod penal;
- pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 446/2011 a
Judecătoriei Bârlad pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în forma prevăzut de art. 208 al.1 – 209 al.1 lit.a,g,i Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 75 lit.c și art. 37 lit.a Cod penal din 1969 nu depășește maximul prevăzut de legea penală nouă pentru infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 229 alin.2 lit.b,d Noul Cod penal;
- pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 492/2012 a
Judecătoriei Bârlad pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în forma prevăzut de art. 208 al.1 – 209 al.1 lit.a,g,i Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal din 1969 nu depășește maximul prevăzut de legea penală nouă pentru infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 229 alin.2 lit.b,d Noul Cod penal;
- pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.
459/2012 a Judecătoriei Bârlad pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă calificată prev. de art. 211 al.1, 211 alin.2 lit.b,c, alin.2 ind.1 lit.a Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal din 1969 și art. 320 ind.1 alin.7 Vechiul Cod pr.pen. nu depășește maximul prevăzut de legea penală nouă pentru infracțiunea de tâlhărie în formă calificată prev. de art. 234 alin.1 lit. d Noul Cod penal;
- pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 656/2010 a Judecătoriei Bârlad pentru săvârșirea infracțiunii de raport sexual cu un minor în formă continuată, prev. de art. 198 al.1 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 41 al.2, art. 75 lit.c și art.37 lit.a Cod penal din 1969 nu depășește maximul prevăzut de legea penală nouă pentru infracțiunea de act sexual cu un minor, prev. de art. 220 alin.1 Noul Cod penal;
- pedeapsa de 5 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 509/2011 a
Judecătoriei Bârlad pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 al.2 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal din 1969 nu depășește maximul prevăzut de legea penală nouă pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 al.2 Noul Cod penal;
-pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința
penală nr. 3808/2013 a Judecătoriei Iași – analizată global sub aspectul tratamentului sancționator al pluralității de infracțiuni, nu depășește pedeapsa rezultantă de 9 ani, 8 luni și 10 zile închisoare ce s-ar obține prin aplicarea regulilor de la concursul de infracțiuni si pluralitatea intermediara potrivit Noului Cod penal (in raport de noile maxime speciale pentru fiecare din infractiuni, în raport de dezincriminarea faptei pentru care s-a aplicat pedeapsa de 10 luni închisoare și in raport de modificarea regulilor privind recidiva postcondamnatorie în ceea ce privește cuantumul primului termen al recidivei si transformarea acesteia in pluralitate intermediara).
În baza art. 6 Noul Cod penal, art. 23 din Legea nr. 255/2013 raportat la art. 595 Cod procedură penală și la Decizia nr.1/2014 a ÎCCJ – Complet DCD, s-a respins cererea formulată de condamnatul B. L., fiul lui G. și E., născut la data de 02.06.1990, CNP_, deținut în Penitenciarul V., aflat în executarea sentinței penale nr. 3808/19.12.2013 a Judecătoriei Iași, MEPI nr. 4282/2013, privind verificarea incidenței legii penale mai favorabile, constatând lipsa de efect a dispozițiilor art. 6 Noul Cod penal.
În baza art. 275 alin. 2 din Noul Cod de procedură penală, a obligat condamnatul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărâ astfel, prima instanță a reținut următoarele:
P. cererea formulată la data de 24.03.2014 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, persoana privată de libertate B. L., aflat în Penitenciarul V., în executarea sentinței penale nr. 3808/2013 a Judecătoriei Iași, a solicitat verificarea incidenței legii penale mai favorabile.
Persoana privată de libertate B. L., deținut în Penitenciarul V., se află în executarea pedepsei rezultante de 6 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 3808/2013 a Judecătoriei Iași, urmare a contopirii unor pedepse cumulate, obținute prin revocarea și cumularea cu pedeapsa de 10 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 322/2000 a Judecătoriei Bârlad a următoarelor pedepse:
- pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 446/2011 a Judecătoriei Bârlad pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în forma prevăzut de art. 208 al.1 – 209 al.1 lit.a,e,g,i Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal din 1969, art. 75 lit.c și art. 37 lit.a Cod penal din 1969;
- pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 446/2011 a Judecătoriei Bârlad pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în forma prevăzut de art. 208 al.1 – 209 al.1 lit.a,g,i Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 75 lit.c și art. 37 lit.a Cod penal din 1969;
- pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 492/2012 a Judecătoriei
Bârlad pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în forma prevăzut de art. 208 al.1 – 209 al.1 lit.a,g,i Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal din 1969;
- pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 459/2012 a Judecătoriei Bârlad pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă calificată prev. de art. 211 al.1, 211 alin.2 lit.b,c, alin.2 ind.1 lit.a Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal din 1969 și art. 320 ind.1 alin.7 Vechiul Cod pr.pen.;
- pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 656/2010 a Judecătoriei Bârlad pentru săvârșirea infracțiunii de raport sexual cu un minor în formă continuată, prev. de art. 198 al.1 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 41 al.2, art. 75 lit.c și art.37 lit.a Cod penal din 1969 nu depășește maximul prevăzut de legea penală nouă pentru infracțiunea de act sexual cu un minor, prev. de art. 220 alin.1 Noul Cod penal;
- pedeapsa de 5 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 509/2011 a
Judecătoriei Bârlad pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 al.2 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal din 1969.
Pentru stabilirea legii penale mai favorabile și aplicarea dispozițiilor art. 6 Cod penal, instanța a analizat mai întâi aplicarea legii mai favorabile din perspectiva deciziilor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în interpretarea normelor legale incidente.
În drept, potrivit art. 6 alin. 1 Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Art. 4 din Legea nr. 187/2012 prevede că pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
P. Decizia nr. 1/2014 din_ a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru Dezlegarea unor Chestiuni de D. în Materie Penală, s-a stabilit că în aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei înainte de . noului Cod penal, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni, într-o primă etapă se verifică incidența dispozițiilor art. 6 din Codul penal, cu privire la pedepsele individuale. În a doua etapă se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art. 39 din Codul penal. În cazul în care pedeapsa rezultantă, aplicată potrivit legii vechi, depășește maximul la care se poate ajunge în baza art. 39 din Codul penal, pedeapsa rezultantă va fi redusă la acest maxim. În caz contrar, pedeapsa rezultantă va rămâne astfel cum a fost stabilită potrivit legii vechi.”
P. Decizia nr. 7/2014 din_ a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru Dezlegarea unor Chestiuni de D. în Materie Penală, s-a stabilit că în aplicarea legii penale mai favorabile, potrivit art. 6 din Codul penal, în cazul infracțiunilor continuate, prin sintagma „maxim special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită” se înțelege maximul special prevăzut de lege pentru infracțiune, fără luarea în considerare a cauzei de majorare a pedepsei prevăzută pentru infracțiunea continuată.
P. Decizia nr. 8/2014 din_ a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru Dezlegarea unor Chestiuni de D. în Materie Penală, s-a stabilit că în aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei potrivit art. 6 alin. (1) din Codul penal, stabilește că la maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită nu se vor lua în considerare circumstanțele atenuante sau agravante reținute condamnatului și care apar valorificate în pedeapsa concretă, atunci când se compară pedeapsa aplicată cu maximul special prevăzut de legea nouă.”
P. Decizia nr. 14/2014 din_ a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru Dezlegarea unor Chestiuni de D. în Materie Penală, s-a stabilit că în aplicarea legii penale mai favorabile,” după judecarea definitivă a cauzei, potrivit art. 6 alin. (1) din Codul penal, atunci când se compară pedeapsa aplicată cu maximul special prevăzut de legea nouă, nu se va lua în considerare cauza specială de reducere a pedepsei prevăzută de art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală anterior, reținută condamnatului și valorificată în pedeapsa concretă”.
In fapt, persoana privată de libertate, deținut în Penitenciarul V., se află în executarea pedepsei rezultante de 6 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 3808/2013 a Judecătoriei Iași, urmare a contopirii unor pedepse cumulate, obținute prin revocarea și cumularea cu pedeapsa de 10 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 322/2000 a Judecătoriei Bârlad a următoarelor pedepse:
- pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 446/2011 a Judecătoriei Bârlad pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în forma prevăzut de art. 208 al.1 – 209 al.1 lit.a,e,g,i Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal din 1969, art. 75 lit.c și art. 37 lit.a Cod penal din 1969;
- pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 446/2011 a Judecătoriei Bârlad pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în forma prevăzut de art. 208 al.1 – 209 al.1 lit.a,g,i Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 75 lit.c și art. 37 lit.a Cod penal din 1969;
- pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 492/2012 a
Judecătoriei Bârlad pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în forma prevăzut de art. 208 al.1 – 209 al.1 lit.a,g,i Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal din 1969;
- pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.
459/2012 a Judecătoriei Bârlad pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă calificată prev. de art. 211 al.1, 211 alin.2 lit.b,c, alin.2 ind.1 lit.a Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal din 1969 și art. 320 ind.1 alin.7 Vechiul Cod pr.pen.;
- pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 656/2010 a Judecătoriei Bârlad pentru săvârșirea infracțiunii de raport sexual cu un minor în formă continuată, prev. de art. 198 al.1 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 41 al.2, art. 75 lit.c și art.37 lit.a Cod penal din 1969 nu depășește maximul prevăzut de legea penală nouă pentru infracțiunea de act sexual cu un minor, prev. de art. 220 alin.1 Noul Cod penal;
- pedeapsa de 5 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 509/2011 a
Judecătoriei Bârlad pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 al.2 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal din 1969.
In raport de noile reglementări, instanța a constatat că infracțiunea de părăsirea locului accidentului, în forma prev. de art. 89 al. 1 O.U.G. nr. 195/2002, reținută în sarcina condamnatului în raport de săvârșirea unei alte infracțiuni la legea circulației și nu în raport de producerea unui accident de circulație, nu se mai regăsește în incriminarea de la art. 338 alin.1 teza finală Cod penal, motiv pentru care față de condamnarea la pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3227/2000 a Judecătoriei Bârlad, instanța va constata intervenită legea penală de dezincriminare.
În raport de această situație, instanța a constatat că din pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 322/2000 a Judecătoriei Bârlad ar rămâne doar pedeapsa unică de 8 luni închisoare, aplicată prin aceeași hotărâre pentru săvârșirea infracțiunii de conducere fără permis și în raport cu care starea de recidivă nu se mai menține, nemaifiind îndeplinite condițiile primului termen, însă revocarea suspendării se menține potrivit art. 15 din L.P.A. a Noului Cod penal.
Analizând celelalte pedepse aplicate condamnatului se observă că acestea sunt situate sub maximele speciale prevăzute de legea nouă, motiv pentru care instanța a constatat că acestea sunt legale, astfel:
- infracțiunea de tâlhărie calificată în forma prev. de art. 211 alin.1, alin.2 lit.b,c, alin.2 ind.1 lit.a Cod penal din 1969 cu aplic. art. 320 ind.1 alin.7 vechiul Cod pr.pen. se regăsește în noile reglementări la art. 234 alin.1 lit.d N.Cod penal, fiind pedepsită cu maxim special de 10 ani închisoare;
- infracțiunea de furt calificat în forma prev. de art. 208 – 209 lit. a,e,g,i Cod penal din 1969 se regăsește în noile reglementări la art. 229 Noul Cod penal, fiind prevăzută cu maxim special de 5 ani închisoare;
- infracțiunea de lovire sau alte violențe în forma prev. de art. 180 al.2 Cod penal a Cod penal din 1969 se regăsește în noile reglementări la art. 193 alin.2 Cod penal, fiind prevăzută cu maxim special de 5 ani închisoare;
- infracțiunea de raport sexual cu un minor în forma prev. de art. 198 al.1 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 41 alin.2, art. 75 lit.c Cod penal din 1969 se regăsește în noile reglementări la art. 220 al.1 Cod penal, fiind prevăzută cu maxim special de 5 ani închisoare;
- infracțiunea de conducere fără permis în forma prev. de art. 86 al. 1 O.U.G. nr. 195/2002, se regăsește în noile reglementări la art. 335 al.1 Cod penal, fiind prevăzută cu maxim special de 5 ani închisoare.
În ceea ce privește analiza globală a aplicării legii mai favorabile în raport de tratamentul juridic sancționator al concursului de infracțiuni, revocării suspendării condiționate și al pluralității intermediare (în raport de pedeapsa unică de 8 luni închisoare, care ar rămâne legal aplicată prin sentința penală nr. 322/2000 a Judecătoriei Bârlad, după constatarea dezincriminării faptei pentru care i se aplicase condamnatului pedeapsa de 10 luni închisoare), instanța a constatat că:
- potrivit art.15 din Legea de punere în aplicare a Noului Cod penal, regimul
suspendării condiționate se menține .
- verificând pedeapsa rezultantă sub aspectul tratamentului sancționator al
pluralității de infracțiuni, instanța a constatat că aplicarea, potrivit Noului Cod penal, a regulilor de la concursul de infracțiuni și pluralitate intermediară, cu prioritate, conduce la o pedeapsă rezultantă maximă de 9 ani, 8 luni și 10 zile închisoare ( pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care se adaugă sporul obligatoriu de 1/3 din suma celorlalte pedepse), chiar fără luarea în considerare a cumulului ce ar trebui a fi efectuat între pedeapsa rezultantă și pedeapsa de 8 luni închisoare, cumul ce determinat de revocarea suspendării executării pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 322/2000 a Judecătoriei Bârlad, întrucât revocarea suspendării se menține, potrivit art. 15 din LPA a Noului Cod penal.
Față de pedeapsa ce s-ar obține potrivit Noului Cod penal, instanța a constatat că pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare definitiv aplicată condamnatului apare ca fiind legală.
Față de normele amintite, interpretarea dată acestora de către Înalta Curte de Casație și Justiție și cele reținute, în temeiul art. 4 și 6 din Noul Cod penal, art. 23 din Legea nr. 255/2013 raportat la art. 595 Cod procedură penală și Decizia nr. 1/2014 a ÎCCJ- Completul DCD, instanța a respins ca neîntemeiată cererea formulată de condamnatul B. L., aflat în Penitenciarul V., în executarea sentinței penale nr. 3808/2013 a Judecătoriei Iași, constatând lipsa de efect a dispozițiilor art.6 Noul Cod penal.
În baza art. 275 alin. 2 din Noul Cod de procedură penală, a obligat condamnatul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Impotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat contestație persoana privată de libertate B. L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Analizând actele și lucrările dosarului, T. reține că este nefondată contestația formulată de persoana privată de libertate B. L. și aceasta urmează să fie respinsă.
Instanța de fond a soluționat, în mod corect, contestația formulată de către persoana privată de libertate, fundamentată pe o analiză amplă și judicioasă a situației juridice a lui B. L. raportat la legislația penală în vigoare anterior datei de 1 februarie 2014 și la normele de drept penal în vigoare la acest moment.
Judecătoria V. a stabilit în mod just, că dispozițiile vechiului Cod penal, care reglementează tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, sunt mai favorabile față de dispozițiile Noului cod penal.
În mod corect, în raport de noile reglementări, instanța a constatat că infracțiunea de părăsirea locului accidentului, în forma prev. de art. 89 al. 1 O.U.G. nr. 195/2002, reținută în sarcina condamnatului în raport de săvârșirea unei alte infracțiuni la legea circulației și nu în raport de producerea unui accident de circulație, nu se mai regăsește în incriminarea de la art. 338 alin.1 teza finală Cod penal, motiv pentru care față de condamnarea la pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3227/2000 a Judecătoriei Bârlad, instanța va constata intervenită legea penală de dezincriminare.
În raport de această situație, instanța a constatat că din pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 322/2000 a Judecătoriei Bârlad ar rămâne doar pedeapsa unică de 8 luni închisoare, aplicată prin aceeași hotărâre pentru săvârșirea infracțiunii de conducere fără permis și în raport cu care starea de recidivă nu se mai menține, nemaifiind îndeplinite condițiile primului termen, însă revocarea suspendării se menține potrivit art. 15 din L.P.A. a Noului Cod penal.
T. observă că celelalte pedepse aplicate condamnatului sunt situate sub maximele speciale prevăzute de legea nouă, așa cum a reținut și instanța de fond, astfel încât acestea sunt aplicate legal în raport de noile prevederi în legătură cu legea penală mai favorabilă.
După ce instanța de fond a făcut o analiză globală a aplicării legii penale mai favorabile în raport de toate instituțiile aplicabile la stabilirea sancțiunii, s-a reținut corect faptul că potrivit art.15 din LPA a Noului Cod penal, regimul suspendării condiționate se menține .
De asemenea, verificând pedeapsa rezultantă sub aspectul tratamentului sancționator al pluralității de infracțiuni, instanța de fond a constatat că aplicarea, potrivit Noului Cod penal, a regulilor de la concursul de infracțiuni și pluralitate intermediară, cu prioritate, ar conduce la o pedeapsă rezultantă maximă de 9 ani, 8 luni și 10 zile închisoare ( pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care se adaugă sporul obligatoriu de 1/3 din suma celorlalte pedepse), chiar fără luarea în considerare a cumulului ce ar trebui a fi efectuat între pedeapsa rezultantă și pedeapsa de 8 luni închisoare, cumul ce determinat de revocarea suspendării executării pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 322/2000 a Judecătoriei Bârlad, întrucât revocarea suspendării se menține, potrivit art. 15 din LPA a Noului Cod penal.
Față de pedeapsa ce s-ar obține potrivit Noului Cod penal, pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare definitiv aplicată condamnatului apare ca fiind legală.
Cu privire la acest aspect, s-a dat o interpretare de către Înalta Curte de Casație și Justiție și cele reținute, în temeiul art. 4 și 6 din Noul Cod penal, art. 23 din Legea nr. 255/2013 raportat la art. 595 Cod procedură penală și Decizia nr. 1/2014 a ÎCCJ- Completul DCD.
Față de dispozițiile legale arătate mai sus și având în vedere și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, T. reține că instanța a respins în mod corect, ca neîntemeiată, cererea formulată de condamnatul B. L., constatând lipsa de efect a dispozițiilor art.6 Noul Cod penal.
Față de considerentele anterior expuse, în baza art. 425 indice 1 alin. 7 pct. 1 lit. b) Cod de procedură penală raportat la art. 23 alin. 10 din Legea nr. 255/2013, se va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul B. L., deținut în Penitenciarul V., împotriva sentinței penale nr. 1583/02.07.2014 a Judecătoriei V., pe care o va menține.
În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, T. va obliga contestatorul la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în contestație, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 425 indice 1 alin. 7 pct. 1 lit. b) Cod de procedură penală raportat la art. 23 alin. 10 din Legea nr. 255/2013, respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul B. L., fiul lui G. și E., născut la data de 2 iunie 1990, CNP_, deținut în Penitenciarul V., împotriva sentinței penale nr. 1583/02.07.2014 a Judecătoriei V., pe care o menține.
În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în contestație, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.09.2014.
Președinte,
E.-G. A.
Grefier,
M.-L. M. F.
Red.E.G.A.
Tehnored.M.M.F.
4 ex./30.09.2014
Judecătoria V., judecător G.M.
..09.2014
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 255/2014.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 256/2014.... → |
|---|
