Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 256/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 256/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 24-09-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. V.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 256/2014
Ședința publică de la 24 Septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. M.
Grefier: D. P.
Ministerul Public reprezentat de procuror M. T. R.
din cadrul Parchetului de pe lângă T. V.
Pe rol se află judecarea contestației penale declarată de P. M., fiul lui (N.) și L., născut la data de 21.01.1986, CNP_, actualmente deținut în P. V., împotriva sentinței penale nr. 1680/31.07.2014 a Judecătoriei V..,
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat că se prezintă contestatorul condamnat P. M., aflat în stare de deținere, asistat de apărător desemnat din oficiu T. C., cu delegație de asistență juridică obligatorie la dosarul cauzei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, în cauză este acordat al doilea termen de judecată, contestația a fost declarată în termen; s-au depus relațiile solicitate de la P. V.;
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Conform dispozițiilor art.372 alin.1 Cod procedură penală, președintele completului verifică identitatea contestatorului condamnat cu datele de stare civilă aflate la dosarul cauzei.
Fiind interpelat de instanță, persoana privată de libertate P. M. arată că insistă în soluționarea contestației.
Interpelat de instanță, reprezentantul Ministerului Public arată că nu mai insistă în excepția tardivității, față de înscrisurile înaintate la dosar de către P. V. și să se constate că aceasta este formulată în termen legal.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Apărătorul contestatorului, având cuvântul, solicită admiterea contestației declarată împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria V. prin care a fost respinsă propunerea de liberare condiționată a condamnatului.
Consideră că este întemeiată contestația de persoana privată de libertate P. M. și apreciază că instanța de fond a fost prea exigentă atunci când a apreciat că acest condamnat nu a executat o perioadă suficientă pentru reeducare și a apreciat că se impune o perioadă suplimentară de detenție și a fixat termen de reiterare după data de 28 septembrie 2014.
Susține de asemenea, apărătorul contestatorului că acesta are probleme familiale și în consecință solicită admiterea contestației. Oficiu neachitat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită să fie respinsă, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul P. M. să fie menținută ca fiind legală și temeinică hotărârea instanței de fond și să fie obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Consideră că instanța de fond a făcut o corectă interpretare a dispozițiilor legale ce reglementează instituția liberării condiționate atunci când a stabilit că acest condamnat nu poate beneficia, cel puțin deocamdată, de liberare condiționată deoarece a mai beneficiat de două ori de liberare condiționată, a avut trei sancțiuni și o participare redusă la programele educaționale.
Pentru aceste motive, solicită respingerea, ca nefondată, a contestației formulate.
Având ultimul cuvânt, contestatorul condamnat P. M. solicită admiterea cererii de liberare condiționată, deoarece s-a săturat în penitenciar, tatăl său este bolnav și mai are o soră în pușcărie..
S-au declarat dezbaterile închise, după care s-a lăsat cauza în pronunțare, când;
TRIBUNALUL
Asupra contestației penale de față constată următoarele,
P. sentința penală nr. 1680/31.07.2014 Judecătoria V. a respins propunerea formulată de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul P. V. privind liberarea condiționată a condamnatului PASCANU M., fiul lui natural și L., născut la data de 21.01.1986 în loc. Comănești, jud. Bacău, CNP-_, deținut în prezent în P. V., anterior executării integrale a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2412/2013 a Judecătoriei Iași, ca neîntemeiată.
În baza art. 587 alin. 2 Noul Cod de procedură penală, a fixat termen de reiterare a cererii după data de 28.09.2014.
În baza art. 275 alin.3 Noul Cod de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, iar suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu a fost suportată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Punerea în executare a hotărârii penale este o fază a procesului penal, motiv pentru care, înainte de a proceda la verificarea temeiniciei propunerii, instanța a stabilit normele legale din prisma cărora urmează să fie analizată sesizarea având în vedere . data de 01.02.2014 a Noului Cod penal, dată la care condamnatul se afla în executarea pedepsei.
În drept, potrivit art. 59 Cod penal anterior, liberarea condiționată poate fi acordată înainte de executarea în întregime a pedepsei de către instanță dacă se constată că sunt îndeplinite următoarele condiții: condamnatul să fi executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, să se constate că acesta a fost stăruitor în muncă, disciplinat și că a dat dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Art. 100 alin 1 din Noul Cod penal stabilește următoarele condiții în care se poate dispune liberarea condiționată din executarea pedepsei închisorii:
a) cel condamnat a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, sau cel puțin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;
b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis;
c) cel condamnat a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;
d) instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.
Analizând modificările intervenite cu privire la condițiile în care poate fi acordat beneficiul liberării condiționate, se constată că Noul Cod penal conține dispoziții mai restrictive privind acordarea acestui beneficiu, fiind necesar ca persoana condamnată să facă dovada că a achitat obligațiile civile stabilite în sarcina sa prin hotărârea de condamnare. De asemenea, Noul Cod penal nu este mai favorabil nici din perspectiva obligațiilor și măsurilor de supraveghere care pot fi impuse beneficiarului, a căror nerespectare poate determina revocarea liberării și executarea restului de pedeapsă.
Punerea în executare a hotărârii penale este o fază a procesului penal, motiv pentru care, văzând dispozițiile art. 5 și 6 din Noul Cod penal care impun aplicarea legii penale mai favorabile, instanța a analizat propunerea comisiei cu privire la liberarea condiționată a condamnatului Pascanu M. raportându-se la condițiile prevăzute de art. 59 Cod penal anterior, ca lege penală mai favorabilă.
În concret, instanța a reținut că din procesul-verbal nr. 402/28.07.2014 întocmit de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului V., reiese că persoana privată de libertate Pascanu M. a fost condamnată la o pedeapsă de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 209 Cod penal, prin sentința penală nr. 2412/2013 a Judecătoriei Iași.
Executarea pedepsei a început la 12.01.2012 și urmează să expire la data de 11.01.2015. Pentru a dobândi vocație în vederea liberării condiționate condamnatul trebuie să execute din pedeapsa totală de 3 ani închisoare o fracție de 2/3, respectiv 730 zile închisoare.
Până la data de 28.07.2014, condamnatul a executat efectiv 929 zile închisoare, 0 zile executate în arest preventiv, 19 zile considerate ca executate ca urmare a muncii prestate, în total fiind 948 zile câștigate și executate.
Pe lângă executarea unei fracții din pedeapsă, Codul penal anterior prevede și condiția ca deținutul să fi avut pe parcursul executării pedepsei un comportament corespunzător mediului carceral, adică să fie stăruitor în muncă, disciplinat și să dea dovezi temeinice de îndreptare. Noul Cod penal prevede la art. 100 alin. 1 lit. d că instanța trebuie să aprecieze dacă persoana condamnată s-a îndreptat și poate fi redată societății, aspecte care se verifică prin raportare la conduita din cadrul penitenciarului și cea anterioară detenției.
Din caracterizarea depusă la dosar a rezultat că persoana privată de libertate Pascanu M. a avut un comportament relativ corespunzător exigențelor mediului carceral, a fost sancționată disciplinar de 3 ori, a fost recompensată o singură dată, a participat la activități productive și gospodărești obținând un număr de 19 zile câștig.
Raportând criteriile prevăzute de lege la situația petentului condamnat, precum și la actele aflate la dosarul cauzei, instanța constată că persoana condamnată a executat fracția de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege, însă această împrejurare nu îi conferă un drept, ci doar o vocație la acordarea beneficiului liberării condiționate, oportunitatea acordării liberării condiționate fiind lăsată exclusiv la latitudinea instanței de judecată. Faptul că acordarea liberării condiționate este un beneficiu și nu un drept al condamnatului rezultă atât din cuprinsul art. 59 Cod penal anterior, cât și din cuprinsul dispozițiilor art. 100 alin 1 din Noul Cod penal.
Deși de la ultima analiză în comisie, persoana privată de libertate nu a mai fost sancționată disciplinar, instanța nu a apreciat această împrejurare ca o dovadă absolută a faptului că aceasta a înțeles necesitatea îndreptării sale și nici nu poate să deducă că există dovezi că odată pus în libertate petentul nu va mai recidiva.
Dovezi temeinice de îndreptare din partea condamnatului ar fi presupus ca acesta să se evidențieze prin obținerea de recompense și participare activă la programele desfășurate în cadrul penitenciarului. Ori, condamnatul a avut o participare modestă la activitățile desfășurate în penitenciar și nici nu a mai fost recompensat. În atare condiții, există o îndoiala justificată cu privire la faptul că perioada detenției i-a fost suficientă condamnatului pentru a conștientiza consecințele faptelor sale, instanța neavând certitudinea că odată pus în libertate, acesta nu va mai săvârși alte fapte penale.
În lumina acestor considerente, instanța a apreciat că persoana privată de libertate P. M. nu a executat o perioadă suficientă pentru reeducarea sa și pentru înțelegerea pe deplin a necesității respectării valorilor sociale ocrotite de lege și se impune o perioadă de detenție suplimentară față de nivelul fracției de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege.
Față de dispozițiile art. 59 Cod penal anterior și considerentele expuse, instanța a apreciat că propunerea formulată de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului V. este neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație persoana privată de libertate P. M., pentru motivele arătate în contestație.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de către contestator, dar si din oficiu, prin prisma prevederilor de art. 425 ind.1) Noul Cod de procedură penală, instanța de control judiciar constată că contestația este nefondată, sentința atacată fiind legală si temeinică.
Potrivit art. 59 alin.1 teza a doua din Codul penal 1968 (aplicabil propunerii de liberare condiționată a condamnatului P. M. ca lege penală mai favorabilă, date fiind condițiile mai favorabile de acordare a liberării in raport cu cele prevăzute de Noul cod penal, mai restrictive), un condamnat căruia i-a fost aplicată pedeapsa închisorii de cel mult 10 ani, poate beneficia de liberare condiționată dacă a executat cel puțin 2/3, dacă a fost stăruitor în muncă, disciplinat și a dat dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele penale.
Persoana privată de libertate P. M. a fost condamnată la o pedeapsă de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.2412/2013 a Judecătoriei Iași, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat ( art.209 Cod penal ).
În aplicarea prevederilor art. 59 al.1 din Codul penal, condamnatul trebuia să execute pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate 2/3 din pedeapsa mai sus arătată, adică 730 de zile, pe care le-a executat, parte prin muncă, parte efectiv.
Pe lângă executarea unei fracții din pedeapsă, legea prevede și condiția ca deținutul să fi avut pe parcursul executării pedepsei un comportament corespunzător mediului carceral, adică să fie stăruitor în muncă, disciplinat și să dea dovezi temeinice de îndreptare.
De asemenea, se ține seama la examinarea propunerii sau cererii de liberare condiționată și de antecedentele penale ale persoanei condamnate.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă faptul că persoana lipsită de libertate P. M. a avut un comportament neadecvat pe parcursul executării pedepsei, fiind sancționat disciplinar de 3 ori, și recompensat o singură dată. Pe parcursul executării pedepsei, condamnatul a avut dificultăți de respectare a regulilor și normelor specifice mediului restrictiv și a dezvoltat manifestări dezadaptative reactive in context psihorganic cu agravare situațională.Acestea, alături de gravitatea faptelor pentru care a fost pedepsit P. M., antecedentele sale penale și faptul că a mai beneficiat anterior de 2 ori de liberarea condiționată justifică aprecierea că acest condamnat nu s-a îndreptat și nu se poate încă reintegra in societate.
Astfel, din fișa de cazier judiciar a condamnatului, instanța observă că, anterior condamnării in executarea căreia se află, acesta a mai fost condamnat de numeroase ori pentru diverse infracțiuni, preponderent de furt calificat, aspect ce denotă că P. M. a dovedit un comportament infracțional bine structurat in timp.
T. consideră că temeinicia dovezilor de îndreptare date de persoana condamnată pe timpul executării pedepsei trebuie examinată cu o exigență sporită in cazul condamnaților care au antecedente penale, cum este cazul în speță. P. M. este o persoană care a dovedit o consecvență și o predispoziție infracțională bine conturată, aspect care explică necesitatea rămânerii acestuia in penitenciar incă o perioadă, in vederea continuării procesului de reeducare a acestuia in spiritul respectării legii și a drepturilor și libertăților semenilor săi. Această concluzie este intărită și de faptul că condamnatul are o situație materială și financiară precară, iar pe perioada mandatului a menținut ocazional legătura cu familia.
De la ultima analiză in comisia de la nivelul penitenciarului, P. M. nu a făcut eforturi serioase pentru a convinge instanța că a ințeles pe deplin consecințele faptelor sale, că s-a indreptat și se poate reintegra in societate. Astfel, in această perioadă, acesta nu a fost sancționat disciplinar, insă nu a fost nici recompensat.
Pentru aceste considerente, în baza art. 425 indice 1 alin. 7 pct. 1 lit. b) Cod de procedură penală raportat la art. 587 alin. 3 Cod de procedură penală, tribunalul va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul P. M., actualmente deținut în P. V., împotriva sentinței penale nr. 1680/31.07.2014 a Judecătoriei V., pe care o va menține.
În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, va obliga contestatorul la plata către stat a sumei de 200 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în prezenta contestație, din care suma de 100 de lei, constând în onorariul apărătorului desemnat din oficiu (delegația nr.626/12.08.2014) se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425.1 alin. 7 pct. 1 lit. b) Cod de procedură penală raportat la art. 587 alin. 3 Cod de procedură penală, respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul P. M., fiul lui (N.) și L., născut la data de 21.01.1986, CNP_, actualmente deținut în P. V., împotriva sentinței penale nr. 1680/31.07.2014 a Judecătoriei V., pe care o menține.
În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, obligă contestatorul la plata către stat a sumei de 200 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în prezenta contestație, din care suma de 100 lei, constând în onorariul apărătorului desemnat din oficiu (delegația nr.626/12.08.2014) se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.09. 2014.
Președinte,
V. M.
Grefier,
D. P.
Red.V.M
Tehnored.D.P.
5 ex. 08.10. 2014
Judecătoria V.: V. C.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 253/2014.... → |
|---|
