Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 292/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 292/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 27-10-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. V.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 292/DC
Ședința publică de la 27 Octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. S.
Grefier M. G.
Pe rol se află judecarea contestației formulate de persoana condamnată B. R., fiul lui I. și al lui P., născut la 11 Februarie 1980 deținut în P. V. împotriva sentinței penale nr. 1900, pronunțată la data de 18.09.2014 de către Judecătoria V..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile asupra cauzei penale de față au avut loc în ședința publică din 22.10.2014, cu participarea atunci, în calitate de reprezentant al Ministerului Public, a domnului procuror R. G., susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru a delibera, a fost amânată pronunțarea pentru azi, 27.10.2014 când:
T.
Asupra contestației penale de față;
Prin sentința penală nr. 1900/18.09.2014, Judecătoria V., în baza art. 595 Cod procedură penală și art. 4 din Legea nr. 187/2012, a respins, ca neîntemeiată, cererea având ca obiect aplicarea legii mai favorabile, formulata de condamnatul B. R., fiul lui P. și I., născut la data de 11.02.1980, CNP_, în prezent deținut în P. V., aflat in executarea pedepsei de 13 ani si 287 zile închisoare, aplicata prin s.p. 125/2007 a Judecătoriei V., în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 219/2007.
În baza art. 272 alin. 1 și art. 275 alin. 2 din Noul Cod de procedură penală, a obligat condamnatul la plata către stat a sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere că prin s.p. 125/2007 a Judecătoriei V. a fost condamnat B. R., astfel:
„Condamnă pe inculpatul B. R., zis „S.”, fiul lui I. și P., născut la data de 11 februarie 1980, în ., deținut în P. V., pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prev. de art. 217 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal și art. 74 și 76 lit. e ind.1 Cod penal, la pedeapsa de 1(un) an închisoare .
Constată că fapta pentru care inculpatul a fost condamnat în prezenta cauză este concurentă cu faptele pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 108/F din 12 oct. 2005 a Tribunalului V., definitivă la 7 martie 2006 prin respingerea recursului de către Înalta Curte de Casație și justiție și prin sentința penală nr. 735/3.03.2006 a Judecătoriei sector 4 București, definitivă prin neapelare la data de 29.03.2006 .
Desface cumulul de 13 ani și 287 zile închisoare, aplicată prin sentința penală 108 F/2005 a tribunalului V., în pedepsele componente pe care le pune în individualitatea lor, astfel:
- în restul de 3 ani și 287 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală 3453/2000 a Judecătoriei V. ;
- de 10 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin.2 lit.a și alin.2¹ lit.c și e Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal ;
- de 8 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 189 alin.2, cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal ;
- de 2 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 217 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal.
Descontopește pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală 735/2006 a Judecătoriei sector 4 București, în pedepsele componente:
- 7 ani închisoare, pedeapsă rezultantă, pe care o descontopește la rândul ei, în pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală 735/2006 a Judecătoriei Sector 4 București și de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală 3453/2000 a Judecătoriei V. ;
- de 5 ani închisoare, pedeapsă rezultantă, pe care o descontopește la rândul ei în pedepsele componente de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală 735/2006 a Judecătoriei Sector 4 București și de 4 ani aplicată prin sentința penală 3453/2000 a Judecătoriei V. .
În baza art. 33 lit.a, 34 lit.b, 36 alin.2 Cod penal, contopește pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată în prezenta cauză cu pedepsele de 8 ani, 10 ani și 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală 108 F/2005 a Tribunalului V., cu pedepsele de 3 ani și 1 an închisoare, aplicate prin sentința penală 735/2006 a Judecătoriei sector 4 București, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare .
Menține măsura revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere a restului de pedeapsă de 3 ani și 287 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală 3453/2000 a Judecătoriei V. și dispune ca inculpatul să execute pe lângă pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și restul de pedeapsă revocat, urmând ca în final, să execute o pedeapsă totală de 13 ani și 287 zile închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, pe durata executării pedepsei, inculpatul va fi lipsit de drepturile prevăzute de art. 64 lit.a și b Cod penal.
Constată că inculpatul se află în executarea pedepsei de 13 ani și 287 zile închisoare, aplicată prin sentința penală 108 F/2005 a Tribunalului V. .
Conform art. 36 alin.3 Cod penal, deduce din pedeapsa rezultantă perioada începând cu data de 22 iulie 2005 la zi .
Anulează mandatele de executare a pedepselor emise în baza sentințelor penale 108 F/2005 a Tribunalului V. și 735/2006 a Judecătoriei sector 4 București și dispune emiterea unui nou mandat de executare, conform dispozițiilor prezentei hotărâri .
Ia act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal .
În baza art. 191 alin.1 Cod pr.penală, obligă inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 350 RON, din care suma de 200 RON – onorariu avocat oficiu( urmărire penală și judecată), va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției .”
Sentința penală nr. 125/2007 a Judecatoriei V. a rămas definitivă prin neapelare la 14.02.2007.
Pentru analizarea legii penale mai favorabile și aplicarea dispozițiilor art. 6 Cod penal, instanța a stabilit limitele maxime de pedeapsă prevăzute de legea nouă pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat.
1.Pedepsele de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 217 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal și art. 74 și 76 lit. e ind.1 Cod penal prin sentința penală nr. 125/2007 a Judecatoriei V..
Infracțiunea prevăzută de dispozițiile art. 217 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal și art. 74 și 76 lit. e ind.1 Cod penal din Codul penal din 1969 este reglementată de dispozițiile art. 253 Cod penal, fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii alternativ cu amenda, în Codul penal din 1969 limitele pedepsei fiind prevăzute de la o lună la 3 ani închisoare sau amenda, iar în actualul Cod penal de la 3 luni la 2 ani închisoare sau amenda.
Potrivit deciziei 8 din 26.05.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în aplicarea legii mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, potrivit art. 6 alin. 1 din C.p., la maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită nu se vor lua în considerare circumstanțele atenuante sau agravante reținute condamnatului și care apar valorificate în pedeapsa concretă atunci când se compară pedeapsa aplicată cu maximul special prevăzut de legea nouă.
Raportat la maximul special astfel stabilit, rezultă că în cauză nu se impune reducerea pedepsei de 1 an inchisoare, fara a fi necesar a mai analiza starea de agravare.
2.Pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin.1. 209 alin. 1 lit. a,g,i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal prin sentința penală nr. 3453/2000 a Judecatoriei V..
Infracțiunea prevăzută de dispozițiile art. 208 alin.1. 209 alin. 1 lit. a,g,i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din Codul penal din 1969 este reglementată de dispozițiile art. 229 lit. b,d Cod penal, fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii alternativ cu amenda, în Codul penal din 1969 limitele pedepsei fiind prevăzute de la 3 ani la 15 ani închisoare, iar în actualul Cod penal de la 1 an la 5 ani închisoare sau amenda. Raportat la maximul special astfel stabilit, rezultă că în cauză nu se impune reducerea pedepsei de 4 ani inchisoare, fara a fi necesar a mai analiza starea de agravare.
Raportat la maximul special astfel stabilit, rezultă că în cauză nu se impune reducerea pedepsei de 4 ani an inchisoare, fara a fi necesar a mai analiza starea de agravare.
3. Pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin. 2 lit. b, 2 ind. 1 lit. c și e cu aplicarea art. 37 lit. a C.p. prin sentința penală nr. 108/F/12.10.2005 a Tribunalului V..
Infracțiunea prevăzută de dispozițiile art. 211 alin. 2 lit. b, 2 ind. 1 lit. c și e cu aplicarea art. 37 lit. a C.p. din Codul penal din 1969 este reglementată de dispozițiile art.234 lit. c Cod penal, fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în actualul Cod penal de la 3 ani la 10 ani închisoare și interzicerea unor drepturi.
Raportat la maximul special astfel stabilit, rezultă că în cauză nu se impune reducerea pedepsei de 10 ani inchisoare, fara a fi necesar a mai analiza starea de agravare.
4. Pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 189 alin. 2 C.p. cu aplicarea art. 37 lit. a C.p. prin sentința penală nr. 108/F/12.10.2005 a Tribunalului V..
Infracțiunea prevăzută de dispozițiile art. 189 alin. 2 C.p. cu aplicarea art. 37 lit. a C.p din Codul penal din 1969 este reglementată de dispozițiile art.205 alin. 3 lit. c Cod penal, fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în actualul Cod penal de la 3 ani la 10 ani închisoare.
Raportat la maximul special astfel stabilit, rezultă că în cauză nu se impune reducerea pedepsei de 8 ani inchisoare, fara a fi necesar a mai analiza starea de agravare.
5. Pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 217 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal prin sentința penală nr. 108/F/12.10.2005 a Tribunalului V..
Infracțiunea prevăzută de dispozițiile art. 217 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal din Codul penal din 1969 este reglementată de dispozițiile art. 253 Cod penal, fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii alternativ cu amenda, în Codul penal din 1969 limitele pedepsei fiind prevăzute de la o lună la 3 ani închisoare sau amenda, iar în actualul Cod penal de la 3 luni la 2 ani închisoare sau amenda.
Raportat la maximul special astfel stabilit, rezultă că în cauză nu se impune reducerea pedepsei de 2 ani inchisoare, fara a fi necesar a mai analiza starea de agravare.
6. Contopirea pedepselor.
În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile referitoare la tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni, instanța a comparat pedeapsa aplicată inculpatului cu limita maximă la care se poate ajunge potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) Cod penal.
Potrivit noului Cod penal, pedeapsa ce s-ar putea aplica ar fi de 10 ani închisoare la acre s-ar adăuga 1/3 din totalul pedepselor de 1 an închisoare, 8 ani închisoare, 2 ani închisoare, 3 ani închisoare, 1 an închisoare, adică 10 ani închisoare la care s-ar adăuga 5 ani închisoare.
Date fiind prevederile art. 43 alin. 2 din noul Cod penal - când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată sunt săvârșite mai multe infracțiuni concurente, dintre care cel puțin una se află în stare de recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni, iar pedeapsa rezultată se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta, rezultă că la pedeapsa de 15 ani închisoare s-ar adăua restul neexecutat de 3 ani și 287 zile din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin s.p. 3453/2000 a Judecatoriei V..
A mai precizat instanța că, potrivit 15 din lg._ de punere în aplicare a lg. 286/2009, regimul suspendării condiționate a executării pedepsei, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal 1969.
4. Pedeapsa accesorie
Interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și b) din Codul penal din 1969 ca pedeapsă accesorie prevăzută de art. 71 Cod penal este reglementată și de legea nouă la art. 65 cu referire la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din Noul Cod penal. De asemenea, condițiile de executare sunt aceleași.
Potrivit art. 6 din lg. 187/2012, decaderile, interdictiile si incapacitatile decurgand din condamnari pronuntate in baza legii vechi isi produc efectele panala intrevenirea reabilitarii, in masura in care fapta pentru care s-a dispus condamnarea e prevazuta si de legea noua si daca decaderile, interdictiile si incapacitatile sunt prevazute de lege.
În drept, potrivit art. 6 alin. (1) Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Art. 4 din Legea nr. 187/2012 prevede că pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Față de toate considerentele expuse, în baza art. 595 Cod procedură penală și art. 4 din Legea nr. 187/2012, instanța a respins ca neîntemeiată cererea formulata de condamnatul B. R..
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul apreciază că prezenta contestație este neîntemeiată.
Într-adevăr, persoana condamnată a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la pedepsele ce i-au fost aplicate și contopite prin Sentința penală nr. 125/2007.
În mod corect, instanța de fond a desfăcut cumulul de pedepse, a descontopit alte pedepse rezultante și a analizat comparativ limitele de pedeapsă maxime prevăzute de Noul Cod penal cu pedepsele aplicate prin hotărârile penale prin care a fost condamnat contestatorul.
De asemenea, în mod just, a constatat această instanță că, în cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 4 și 6 din Legea nr. 187/2012.
A constatat, de asemenea, în mod just, că mai favorabile sunt dispozițiile Codului penal din 1969 cu privire la concursul de infracțiuni, menținând regulile aplicate prin Sentința penală nr. 125/2007 a Judecătoriei V..
Nici pentru pedepsele accesorii nu este mai favorabilă legea nouă.
Față de aceste considerente, în baza art. 425 indice 1 alin. 7 pct. 1 lit. b) Cod de procedură penală, va respinge, ca neîntemeiată, contestația formulată de contestatorul persoană condamnată B. R., fiul lui I. și al lui P., născut la 11 Februarie 1980 deținut în P. V. împotriva sentinței penale nr. 1900, pronunțată la data de 18.09.2014 de către Judecătoria V., pe care o va menține.
În temeiul art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală, va obliga contestatorul să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 100 lei.
Suma de 100 lei, reprezentând onorariu pentru avocat desemnat din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 425 indice 1 alin. 7 pct. 1 lit. b) Cod de procedură penală, respinge, ca neîntemeiată, contestația formulată de contestatorul persoană condamnată B. R., fiul lui I. și al lui P., născut la 11 Februarie 1980 deținut în P. V. împotriva sentinței penale nr. 1900, pronunțată la data de 18.09.2014 de către Judecătoria V., pe care o menține.
În temeiul art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală, obligă contestatorul să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 100 lei.
Suma de 100 lei, reprezentând onorariu pentru avocat desemnat din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.10.2014.
Președinte,
E. S.
Grefier,
M. G.
Red. S.E.
Tehnored. M.G.
5ex/ 27 Octombrie 2014
Trei comunicări emise:
- contestator,
- P. de pe lângă T. V.,
- Penitenciar.
Data comunicării:
| ← Abandonul de familie. Art. 305 C.p.. Decizia nr. 155/2012.... | Luare de mită. Art. 254 C.p.. Sentința nr. 442/2014.... → |
|---|
