Luare de mită. Art. 254 C.p.. Sentința nr. 442/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 442/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 22-10-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. V.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚĂ PENALĂ Nr. 442
Ședința publică de la 22 Octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. S.
Grefier M. G.
Pe rol, la ordine, se află spre soluționare cauza penală privind pe inculpatul N. E.-C., CNP_, fiul lui E. și E., născut la data de 01.11.1982 în orașul Negrești, județul V., domiciliat în orașul M., .. 1, ., ., cetățean român, studii superioare, căsătorit, un copil minor, trimis în judecată, prin Rechizitoriul nr. 212/P/2013 din 21.11.2013 al Parchetului de pe lângă T. V. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 254 alin.1 Cod penal anterior cu referire la art. 7 alin.1 din Legea 78/2000.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile asupra cauzei penale de față au avut loc în ședința publică din 15.10.2014 cu participarea atunci, în calitate de reprezentant al Ministerului Public, a domnului procuror R. G., susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru a delibera, a fost amânată pronunțarea pentru azi, 22.10.2014, când:
T.
Asupra cauzei penale de față;
Pe rolul acestei instanțe la data de 11.12.2013, sub nr._, a fost înregistrat rechizitoriul nr. 212/P/2013 întocmit la data de 21.11.2013 de către P. de pe lângă T. V., prin care a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul N. E. C., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. 1 Codul penal cu referire la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000.
S-a reținut prin actul de sesizare al instanței că la data de 17.05.2013, în timp ce se afla în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu de funcționar public cu statut special în cadrul I.P.J. V. – Poliția oraș M., inculpatul N. E. C. a pretins martorului denunțător P. A. – D. suma de 250 lei în scopul de a nu-l sancționa pe acesta pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. 1 pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 (conducerea pe drumurile publice a unui vehicul al cărui termen de valabilitate a ITP expirase și pentru a nu-i reține certificatul de înmatriculare a autoturismului conform dispozițiilor art. 112 alin. 1 lit. a din același act normativ).
În cursul cercetării judecătorești a fost interpelat inculpatul, care, ca și în cursul urmăririi penale, nu a recunoscut săvârșirea faptei, susținând că totul este o neînțelegere la mijloc, că nu a pretins bani de la denunțător, ci a amânat aplicarea unei sancțiuni contravenționale întrucât denunțătorul P. A. D. a susținut permanent că are în regulă toate actele mașinii și că urmează să facă ulterior aceste dovezi.
Au fost audiați martorii din lucrări C. A. Ș. și P. A. D..
La solicitarea inculpatului au fost audiați martorii: Necel E., B. M., B. G. M., B. A..
De asemenea, inculpatul N. E. C. a depus la dosarul cauzei: în copie: proces – verbal de sancționare a contravenției . nr._ întocmit de IPJ V. – Poliția M. încheiat pe numele lui C. A. Ș., dovada comunicării acestuia, dovada înlocuitoare, ordonanță de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ în ceea ce-l privește pe învinuitul P. A. – D., dată în dosarul de urmărire penală cu nr. 1806/P/2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, rezoluție de neîncepere a urmăririi penale dată de P. de pe lângă Curtea de Apel Iași în dosarul de urmărire penală nr. 214/P/2011 în ceea ce-i privește pe inspectorul de poliție M. B. N. și Plutonierii Ș. M. și P. I., și, în original: caracterizare depusă de D. M.; caracterizare depusă de D. A. – Director la liceul Tehnologic „Ghenuță C.”, caracterizare depusă de subcomisarul C. D., caracterizare depusă de B. A. M. – agent șef adjunct la C. Investigații Criminale – Poliția Or. Negrești, caracterizare depusă de L. M. – L. – profesor suplinitor calificat de Educație fizică și sport, caracterizare depusă de G. A. O..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 17.05.2013, în jurul orelor 1400 - 1430, în timp ce se afla în centrul orașului M., jud. V., în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu prevăzute de art.177 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002 constând în îndrumarea, supravegherea, controlul respectării normelor privind circulația pe drumurile publice și luarea măsurilor legale în cazul încălcării acestora, inculpatul N. E.-C. a oprit pentru controlul documentelor autoturismul marca „Peugeot" 406 înmatriculat sub numărul_ (înmatriculat în Marea Britanie) proprietatea martorului P. A.-D. și care era condus de martorul C. A.-Ș..
La solicitarea inculpatului, martorul C. A.-Ș. i-a remis acestuia cartea de identitate și permisul de conducere iar martorul P. A.-D. i-a remis polița de asigurare RCA, raportul ce atesta efectuarea inspecției tehnice periodice („M. Test Certificate”) precum și certificatul de înmatriculare a autoturismului (“Registration Certificate”).
După aproximativ 15 minute, inculpatul N. E.-C. i-a solicitat verbal conducătorului auto să se deplaseze la autoturismul său de serviciu. Întrucât el era proprietarul autoturismului, martorul P. A.-D. s-a deplasat către inculpat care i-a comunicat că, în urma unei verificări telefonice, constatase că polița RCA și certificatul de înmatriculare erau false și că valabilitatea inspecției tehnice expirase, martorul replicându-i că documentele respective erau valabile cu atât mai mult cu cât acestea fuseseră verificate de către organele de poliție din alte județe care nu constataseră nereguli în acest sens.
Pentru a-și demonstra susținerile, inculpatul l-a invitat pe martor într-o clădire din apropiere unde, accesând un site de specialitate, i-a arătat acestuia că valabilitatea inspecției tehnice expirase. Deoarece martorul insista că raportul ITP ar fi fost valabil și aflând că intenționa să se deplaseze spre localitatea Cârja pentru a transporta doi pasageri, inculpatul a reținut documentele autoturismului și pe cele ale martorului C. A.-Ș. comunicându-i martorului P. A.-D. să-l caute după ce va reveni la M. pentru a mai discuta în legătură cu restituirea documentelor. Totodată, inculpatul i-a comunicat martorului că-i va reține permisul de conducere martorului C. A.-Ș. precum și certificatul de înmatriculare și plăcuțele cu numerele autoturismului întrucât valabilitatea inspecției tehnice periodice expirase.
Martorul P. A.-D. s-a conformat și a revenit la autoturism unde i-a comunicat martorului C. A.-Ș. conținutul discuției purtate cu inculpatul precum și solicitarea inculpatului de a-l căuta după întoarcerea de la Cârja pentru a mai discuta în legătură cu restituirea documentelor.
În jurul orelor 1630 - 1700, cei doi martori au revenit în orașul M. și, conform celor convenite cu inculpatul, l-au căutat la sediul Poliției orașului M. unde li s-a transmis că îl pot găsi la un bar situat în apropiere, întâlnindu-se cu inculpatul, cei doi martori s-au deplasat împreună cu acesta către autoturismul martorului P. A. D. situat la aproximativ 25 metri, acesta din urmă interpelându-l pe inculpat: „Și cu actele ce se întâmplă?", acesta replicându-i: „Nu știu ce să fac cu voi... Nu știu, nu știu". Imediat, inculpatul a inițiat o discuție cu martorul P. A.-D. pe care l-a încunoștințat că, de curând, pentru suma de 6000 EURO, își achiziționase un autoturism marca „Renault Clio" pe care l-a și arătat martorilor și pe care, aflând că martorul se ocupa cu aplicarea de folie pe geamurile autoturismelor, și-a manifestat intenția de a-i fi aplicată folie de către acesta.
În contextul purtării acestei discuții care nu avea legătură cu situația juridică a autoturismului aparținând martorului P. A.-D. cei doi martori l-au rugat de mai multe ori pe inculpat să le restituie documentele, martorul P. A.-D. reiterându-i argumentul potrivit căruia documentele fuseseră verificate și de polițiști rutieri din județele C., B. și G. care le apreciaseră ca fiind valabile.
În cursul discuției, inculpatul i-a comunicat martorului C. A.-Ș. că îi va reține permisul de conducere concomitent cu aplicarea unei amenzi contravenționale în cuantum de 1000 lei întrucât poliția RCA nu ar fi fost valabilă.
La un moment dat, pe lângă grupul celor trei a trecut numitul B. M., preot paroh al bisericii de la domiciliul martorului C. A.-Ș. care, recunoscându-l și văzând că s-a salutat cu inculpatul, i-a telefonat martorului C. G., tatăl său, solicitându-i acestuia să-l sune pe numitul B. M. pentru ca acesta, la rândul său, să-i solicite inculpatului să le restituie documentele.
D. urmare, numitul B. M. a purtat o discuție cu inculpatul în legătură cu situația celor doi martori iar la scurt timp inculpatul s-a deplasat la autoturismul de serviciu de unde i-a restituit martorului C. A.-Ș. cartea de identitate și permisul de conducere, martorului P. A.-D. comunicându-i să revină a doua zi pentru a-i restitui documentele autoturismului.
Întrucât inculpatul nu întocmise vreun act de constatare a unei infracțiuni sau a unei contravenții și nici nu îi eliberase vreo dovadă de reținere a documentelor, martorul P. A.-D. l-a întrebat cum va proceda dacă, în cursul deplasării, va fi oprit de un alt polițist, învinuitul replicându-i să spună că „documentele sunt la M., la verificat".
Apoi, imediat, cei doi martori s-au urcat în autoturism și s-au îndreptat către Bârlad.
După aproximativ 2 km de la ieșirea din orașul M., autoturismul martorilor a fost depășit de un autoturism marca „Renault" Clio care, după ce s-a poziționat în fața acestora, a frânat brusc și a activat luminile de avarie.
Recunoscând autoturismul respectiv ca fiind cel pe care, cu puțin timp înainte, învinuitul li-l indicase că îi aparține, martorul P. A.-D. i-a solicitat martorului C. A.-Ș. să oprească, acesta conformându-se și oprind autoturismul pe partea dreaptă a sensului său de mers. Concomitent, autoturismul „Renault" a oprit paralel cu autoturismul martorilor, pe partea stângă a sensului lor de mers. Imediat, geamul de la portiera din dreapta față a autoturismului respectiv a coborât ocazie cu care martorii au constatat că la volanul acestuia era învinuitul N. E.-C. care i-a făcut semn cu mâna martorului P. A.-D. să se ducă la el. Martorul s-a conformat și, când a ajuns lângă portiera dreapta față, inculpatul l-a întrebat: „Ai ceva la tine?" martorul conștientizând, având în vedere discuția anterioară în cursul căreia învinuitul repeta că nu știe ce să facă cu martorii, că i se pretindea mită. Întrebarea inculpatului a fost percepută în mod nemijlocit și de martorul C. A.-Ș. care, încercând să surprindă discuția, a fost observat de către inculpat motiv pentru care acesta a început să vorbească mai încet, martorul nemaipercepând continuarea convorbirii.
Martorul P. A.-D. i-a răspuns inculpatului că nu are bani asupra sa, întrebându-l însă: „Cât vreți?" inculpatul replicându-i: „Nu știu! • Spune tu!", martorul întrebându-l: „50 EURO e bine?" moment în care inculpatul i-a transmis că „Da! E bine, dar să-mi aduci în lei două milioane jumate într-o oră jumate - două" și că-l așteaptă la bar pentru a-i restitui documentele.
După încheierea discuției, inculpatul a plecat spre municipiul Bârlad întorcând autoturismul în dreptul unei stații peco din apropierea S.C. „Petrom" S.A. iar martorul P. A.-D. a revenit la autoturismul său unde, fiind supărat din cauza situației create, a lovit cu pumnul în parbriz, fisurându-l.
În continuare, după ce autoturismul inculpatului a dispărut din raza lor vizuală, martorul P. A.-D. i-a relatat martorului C. A.-Ș. conținutul discuției purtate cu inculpatul în cursul căreia acesta îi pretinsese suma de 250 lei pentru a-i restitui documentele și pentru a nu-l sancționa contravențional pentru faptul că valabilitatea inspecției tehnice a autoturismului expirase.
În continuare, martorul P. A.-D. a sunat-o pe mama sa, martora P. N. C., căreia i-a relatat că, pe raza orașului M. fusese oprit de un polițist care îi reținuse documentele autoturismului sub pretextul că nu erau valabile și care, pentru restituirea acestora, îi solicitase suma de 250 lei pe care martora l-a îndrumat să o solicite cu împrumut bunicii sale, numita P. E., domiciliată în localitatea Epureni, jud. V..
După încheierea acestei convorbiri, martorul C. A.-Ș. a purtat o convorbire cu tatăl său, numitul C. G., pe care l-a încunoștințat despre faptul că polițistul îi restituise documentele personale (cartea de identitate și permisul de conducere) dar că reținuse documentele autoturismului aparținând martorului P. A.-D. după care, urmându-i cu autoturismul său, i-a determinat să oprească și i-a pretins martorului P. A. să-i dea suma de 250 lei pentru a-i restitui documentele.
În continuare, martorii C. A.-Ș. și P. A.-D. s-au deplasat în localitatea Epureni însă, întrucât bunica celui din urmă nu deținea suma de 250 lei, cei doi s-au deplasat la domiciliul din Bârlad al martorului P. A.-D. unde acesta le-a solicitat părinților săi, martorii P. N. Caria și P. D., să-i dea suma respectivă întrucât polițistul îl așteaptă la M. pentru a-i restitui documentele autoturismului în schimbul banilor.
Fiind indignați de comportamentul inculpatului, martorii P. N. C. și P. D. s-au hotărât să denunțe fapta acestuia de a pretinde suma de 250 lei pentru a-i restitui fiului lor, martorul P. A.-D., documentele autoturismului. În acest sens, martorul P. D. a apelat telefonic Direcția Generală Anticorupție București, demers în urma căruia martorul P. A.-D. a fost contactat de ofițeri din cadrul Serviciului Județean Anticorupție V. cărora le-a denunțat în scris pretinderea de către învinuitul N. E.-C. a sumei de 250 lei în scopul restituirii documentelor autoturismului său.
Fapta inculpatului N. E.-C. care, la data de 17.05.2013, în timp ce se afla în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu de funcționar public cu statut special în cadrul I.P.J. V. - Poliția orașului M. i-a pretins martorului P. A.-D. suma de 250 lei în scopul de a nu-l sancționa pe acesta pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.102 al. 1 pct.1 din O.U.G. 195/2002 („conducerea pe drumurile publice a unui vehicul al cărui termen de valabilitate a inspecției tehnice periodice a expirat") și pentru a nu-i aplica măsura tehnico-administrativă a reținerii certificatului de înmatriculare a autoturismului conform dispozițiilor art.112 al. 1 lit.a din O.U.G. 195/2002 întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.7 al.1 din Legea 78/2000 cu referire la art.254 al. 1 C.pen.
Că fapta există, că a fost săvârșită cu vinovăție de către inculpat este dovedită cu următoarele mijloace de probă:
- declarațiile martorilor: C. A. – Ș., C. G., P. N. C., P. D.,
- declarația și denunțul martorului denunțător P. A.-D.;
- adresa nr.9954/21.10.2013 a Registrului Auto Român;
Cât privește declarațiile martorilor propuși de inculpat Necel E., B. M., B. G. M., B. A., în vederea dovedirii că ar fi ajuns în zona de margine a orașului tocmai pentru că mergea să cumpere ulei de floarea soarelui de la presa de ulei unde administrator este martorul Necel E. vor fi înlăturate ca fiind nesincere, necoroborându-se cu celelalte probe din dosar.
Cu martorii propuși în apărare: Necel E. și B. A. și B. G. – M., cu înscrisurile depuse de la RAR V., ordonanțe de neîncepere a urmăririi penale sau de scoatere de sub urmărire penală, inculpatul nu a putut dovedi o altă situație de fapt decât cea reținută în rechizitoriu, fapt pentru care instanța va respinge cererea inculpatului de achitare a sa, în temeiul art. 16 Noul Cod de procedură penală.
În primul rând, cu martorul propus în persoana numitului Necel E. nu s-a dovedit că inculpatul s-a deplasat cu autoturismul său în zona controlului, la presa de ulei ca să-și facă aprovizionarea cu ulei.
În al doilea rând, așa cum rezultă din declarația denunțătorului P. A. D. și din intervenția martorului B. M., pe lângă inculpat, acesta din urmă ar fi cunoscut în zonă ca o persoană cu care se pot negocia neregulile cu care sunt depistați conducătorii auto.
În al treilea rând, chiar dacă denunțătorul a mai avut probleme cu alți polițiști, potrivit înscrisurilor depuse, conduita sa de denunțare a inculpatului nu înseamnă un act de răzbunare, ci mai curând o atitudine de revoltă, de nemulțumire a unui tânăr față de abuzurile unor polițiști.
În al patrulea rând, inculpatul a acționat față de denunțător cu o procedură standard, clasică, de control, de aducere la cunoștință a unor nereguli privind actele mașinii, de creare a timpilor de așteptare, de luare a unei hotărâri în mentalul denunțătorului găsit în neregulă și apoi, de urmărire, de depășire a autoturismului denunțătorului, oprirea mașinii în care acesta se afla și de solicitare a unei înțelegeri pecuniare.
Pentru fapta săvârșită, inculpatului N. E. C. i se va aplica o pedeapsă a cărei individualizare trebuie să aibă ca scop determinarea aplicării unei pedepse juste, corecte, atât sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcare, cât și prin punctul de vedere al nevoii de reeducare a inculpatului.
În egală măsură, la stabilirea pedepsei trebuie avute în vedere persoana inculpatului și reintegrarea sa socială, cât și dimensiunea fenomenului infracțional de corupție.
În activitatea de individualizare a pedepsei, instanța va avea în vedere dispozițiile părții generale a Codului penal și limitele de pedeapsă fixate în partea specială a acestuia și a Legii nr. 78/2000.
Va fi avut în vedere gradul de pericol social al faptei deduse judecății raportat la sistemul general de valori, acceptat de societate.
Gravitatea faptei săvârșite este dată și de vinovăția inculpatului, de atitudinea sa psihică față de fapta comisă și de urmările acesteia.
De asemenea, va fi avută în vedere persoana inculpatului și anume faptul că acesta este funcționar public însărcinat să verifice, să controleze și să preîntâmpine ilicitul penal, lipsa antecedentelor penale, profilul moral al acestuia așa cum rezultă din numărul mare de caracterizări date de colegi și alte persoane.
În această operațiune de individualizare a pedepsei nu trebuie agreată nici ideea unor „pedepse exemplare”, „cu efect intimidant”, ci a unor pedepse juste, echilibrate, atât pentru inculpat cât și pentru societate.
Infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. 1 Codul penal din 1969 cu referire la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 îi corespunde în Noul Cod penal infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. 1, 2.
Deși limitele de pedeapsă din noul Cod penal pentru infracțiunea săvârșită sunt mai mici decât cele din Codul penal din 1969, T. a identificat Codul penal din 1969 ca fiind legea mai favorabilă, având în vedere atât efectul circumstanțelor atenuante cât și modalitățile de executare a pedepsei.
Așa fiind, în baza art. 386 Codul de procedură penală, instanța va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul N. E. C. a fost trimis în judecată din infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. 1 Codul penal 1969 cu referire la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 289 alin. 2 Noul Cod penal cu referire la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000.
Apreciază instanța că o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare și o pedeapsă complementară de 2 (doi) ani interzicerea drepturilor cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei își va atinge scopul - prevenirea săvârșii de noi infracțiuni de aceeași natură de către inculpat.
În baza art. 86 ind. l Cod penal 1969 va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei și va fixa termen de încercare de 4 (patru) ani pentru inculpatul N. E. C..
Pe durata termenului de încercare, inculpatul N. E. C. va trebui să se supună unor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate la S. de Probațiune de pe lângă T. V. – organ desemnat cu supravegherea;
- să anunțe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcere;
- să comunice șisă justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existență.
Va atrage atenția inculpatului N. E. C. asupra dispozițiilor art. 86 ind. 4 cu referire la art. 83 Cod penal 1969.
Conform art.71 alin.5 Cod penal 1969, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere, se va suspenda executarea pedepselor accesorii.
O copie a prezentei hotărâri se va comunica la data rămânerii definitive la S. de Probațiune de pe lângă T. V. și la I.P.J. V..
În temeiul art. 272 și 274 alin. 1 Codul de procedură penală, va obliga inculpatul N. E. C. să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 800 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art. 386 alin. 1 din Codul de procedură penală respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul N. E. C. a fost trimis în judecată din infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. 1 Codul penal 1969 cu referire la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 289 alin. 2 Noul Cod penal cu referire la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000.
Condamnă pe inculpatul N. E. C., CNP_, fiul lui E. și E., născut la data de 01.11.1982 în orașul Negrești, județul V., domiciliat în orașul M., .. 1, ., ., cetățean român, studii superioare, căsătorit, un copil minor, ocupația – agent principal de poliție în cadrul I.P.J. V. – C. Rutier din cadrul Poliției orașului M., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. 1 Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a, art. 74 alin. 2 și art. 76 lit. c Codul penal 1969 și cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și c Codul penal 1969 (interzicerea dreptului de a ocupa o funcție de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii).
Pe durata executării pedepsei, interzice inculpatului N. E. C. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și c Codul penal 1969 în condițiile art. 71 Codul penal 1969.
În baza art. 86 ind. l Cod penal 1969 suspendă sub supraveghere executarea pedepsei și fixează termen de încercare de 4 (patru) ani pentru inculpatul N. E. C..
Pe durata termenului de încercare, inculpatul N. E. C. trebuie să se supună unor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate la S. de Probațiune de pe lângă T. V. – organ desemnat cu supravegherea;
- să anunțe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcere;
- să comunice șisă justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existență.
Atrage atenția inculpatului N. E. C. asupra dispozițiilor art. 86 ind. 4 cu referire la art. 83 Cod penal 1969.
Conform art.71 alin.5 Cod penal 1969, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere, se suspendă executarea pedepselor accesorii.
O copie a prezentei hotărâri se va comunica la data rămânerii definitive la S. de Probațiune de pe lângă T. V. și la I.P.J. V..
În temeiul art. 272 și 274 alin. 1 Codul de procedură penală, obligă inculpatul N. E. C. să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 800 lei.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.10.2014.
Președinte,
E. S.
Grefier,
M. G.
Red. S.E.
Tehnored. M.G.
5 Ex./24 Octombrie 2014
Trei comunicări emise:
- condamnat,
- P. de pe lângă T. V.
- S. de Probațiune de pe lângă T. V..
Data comunicării:
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Omor. Art.188 NCP. Sentința nr. 441/2014. Tribunalul VASLUI → |
|---|
