Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 92/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 92/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 28-05-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. V.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 92/DC
Ședința publică de la 28 Mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE V. M.
Grefier M.-L. M. F.
Ministerul Public reprezentat de procuror R. G. din cadrul Parchetului de pe lângă T. V.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei penale privind pe condamnatul M. A. I., fiul lui R. și V., născut la data de 9.10.1990, actualmente deținut în P. V., împotriva sentinței penale nr.437 din 30.03.2015 pronunțată de Judecătoria V., având ca obiect-intervenirea unei legi penale noi (art.595 NCPP).
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, a lipsit contestatorul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința publică de la 20 mai 2015, susținerile părților și ale reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, din lipsă de timp, pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea cauzei, pentru astăzi, 28 mai 2015.
Ulterior deliberării;
T.
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
P. sentința penală nr. 437 din 30.03.2015 a Judecătoriei V., s-a dispus, în baza art. 595 Cod de procedură penală, respingerea ca neîntemeiată a cererii de aplicare a legii penale mai favorabile, formulată de persoana privată de libertate M. A. I. (fiul lui R. și V., născut la data de 09.10.1990, CNP_, în prezent deținut în P. V.) cu privire la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1272/2013 a Judecătoriei V., mandat de executare nr. 1364/2013.
În temeiul art. 275 alin 2 Cod de procedură penală, a obligat pe contestator la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Suma de 100 reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se avansează din fondul special alocat de Ministerul Justiției.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei V. la data de 18 februarie 2015, sub numărul_, persoana privată de libertate M. A. I., fiul lui R. și V., născut la data de 09.10.1990, a sesizat instanța cu verificarea aplicabilității legii penale mai favorabile, având în vedere . cu data de 01.02.2014 a noului Cod penal.
În motivarea cererii, persoana privată de libertate a arătat că, deși, a recunoscut săvârșirea faptei și a colaborat cu anchetatorii, pedeapsa aplicată este prea mare, solicitând să beneficieze de legea penală mai favorabilă.
La solicitarea instanței, au fost atașate la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: situația juridică de la P. V. (fila 3 dosar), fișa de evaluare întocmită de Comisia de evaluare din cadrul penitenciarului la 07.01.2014 (fila 4 dosar), sentința penală nr. 1272/2013 a Judecătoriei V. (filele 11-20), sentința penală nr. 385/2012 a Judecătoriei V. (filele 27-30 dosar), fișa de cazier judiciar (fila 31 dosar).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat următoarele:
Persoana privată de libertate M. A. I. se află în prezent în executarea pedepsei de 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 172 din 10.10.2013 a Judecătoriei V., mandat de executare nr. 1364/2013.
Executarea pedepsei a început la 18.02.2013, urmând să expire la 17.08.2017.
P. sentința penală nr. 1272 din 10.10.2013 (definitivă prin respingerea recursului, prin decizia penală nr. 1304/12.12.2013 a Curții de Apel Iași), Judecătoria V. a dispus:
“In baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 2 ind. 1 lit. a C.p., cu aplicarea art. 40 alin. 1 C.p., retinerea disp. art. 320 ind. 1 alin. 7 C.p.p., art. 74 lit. c, art. 76 lit.c C.p., condamnă pe inculpatul M. A. I., fiul lui V. si R., nascut la 09.10.1990 in Negresti, judet V., cu domiciliul in Negresti, ., jud. V., in prezent arestat in cauza, detinut in P. V., CNP_, cetatean roman, cu antecedente penale, fara ocupatie, la o pedeapsa de 4 ani inchisoare.
In baza art. 357 C.p.p. aplica inculpatului pedeapsa accesorie prev. in art. 71 C.p. constând in interzicerea drepturilor prev. in art. 64 lit. a teza a II a si lit. b C.p., din momentul rămânerii definitive a hotărârii si pana la terminarea executării pedepsei, pana la grațierea totala sau a restului de pedeapsa ori pana la împlinirea termenului de prescriptie a executării pedepsei.
In baza art. 350 C.p.p. menține starea de arest a inculpatului M. A. I..
In baza art. 83 C.p. revoca beneficiul suspendarii pedepsei de 6 luni inchisoare aplicata prin s.p. 385 din 3.04.2012 a Judecatoriei V., definitiva la 18.04.2012, prin nerecurare, si cumuleaza pedeapsa de 6 luni inchisoare cu pedeapsa aplicata in cauza, de 4 ani inchisoare, urmand ca inculpatul M. A. I. sa execute, in final, pedeapsa de 4 ani si 6 luni închisoare si pedeapsa accesorie prev. in art. 71 C.p. constand in interzicerea drepturilor prev. in art. 64 lit. a teza a II a si lit. b C.p., din momentul rămânerii definitive a hotărârii si pana la terminarea executării pedepsei, pana la grațierea totala sau a restului de pedeapsa ori pana la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
In baza art. 88 C.p. deduce din pedeapsa aplicata durata retinerii si a arestarii preventive de la 18.02.2013 la zi.”
Potrivit art. 6 alin. 1 Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Conform art. 4 din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune, printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Pentru a constata dacă pedeapsa pe care o execută în prezent condamnatul este legală raportat la noile dispoziții din Codul penal, intrat în vigoare la 01.02.2014, instanța urmează să verifice comparativ pedepsele aplicate prin sentințele penale sus menționate cu pedepsele care s-ar fi putut aplica conform noului Cod penal.
În verificarea sa, instanța va ține seama și de soluțiile pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție în dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală potrivit cărora, în aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei, potrivit art 6 alin 1 Cod penal, nu se vor lua în considerare circumstanțele atenuante sau agravante reținute condamnatului și care apar valorificate în pedeapsa concretă și nici cauza legală de reducere a pedepsei prevăzută de art 320 indice 1 Cod procedură penală anterior.
De asemenea, tot în aprecierea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei, instanța va avea în vedere și dispozițiile alre 15 din Legea nr. 187/2012, de punere în aplicare a Codului penal.
În concret, cu privire la pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 2 ind. 1 lit. a C.p., cu aplicarea art. 40 alin. 1 C.p., retinerea disp. art. 320 ind. 1 alin. 7 C.p.p., art. 74 lit. c, art. 76 lit.c C.p.:
Formele agravante ale infracțiunii de tâlhărie prevăzute de art 211 alin 2 lit c Cod penal din 1969 (săvârșirea faptei în loc public) și art 211 alin 2 indice 1 lit a Cod penal din 1969 (săvârșirea faptei de două sau mai multe persoane) nu mai sunt prevăzute în noul Cod penal.
Cu toate aceste, nu se poate reține că fapta inculpatului în materialitatea sa nu mai este incriminată în noua legislație.
Deposedarea, prin violență a unei persoane de bunurile sale materiale constituie tot infracțiunea de tâlhărie, sancționată și pedepsită în forma sa simplă de art 223 alin 1 Noul Cod penal, cu pedeapsa de la 2 la 7 ani închisoare și interzicerea exercitării unor drepturi.
Raportat la situația de fapt reținută în sarcina condamnatului, se reține că potrivit Noului Cod penal, fapta săvârșită este prevăzută de art. 223 alin 1.
Față de maximul special prevăzut de noua lege, de 7 ani închisoare, pedeapsa aplicată este mai mică decât acest maxim și nu se impune aplicarea art 6 alin 1 noul Cod penal.
Așa cum s-a indicat, în aprecierea legii penale mai favorabile va fi avut în vedere numai maximul special prevăzut de noua lege, fără a ține seama de cauzele care măresc sau reduc acest maxim (în acest sens, fiind deciziile ÎCCJ)
Cu privire la pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 208 alin 1, 209 alin 1 lit i Cod penal din sentința penală nr. 385/03.04.2012 a Judecătoriei V., instanța reține:
Forma agravantă a infracțiunii de furt prevăzută de art 209 alin 1 lit i Cod penal din 1969 (săvârșirea faptei prin escaladare) este reglementată și în noul Cod penal.
Spre deosebire de vechea reglementare, Noul Cod penal prevede expres faptul că violarea de domiciliu în scopul săvârșirii infracțiunii de furt este absorbită în conținutul celei din urmă infracțiuni
În speță, escaladarea gardului persoanei vătămate și pătrunderea în curtea acesteia de unde a sustras un bun, constituie infracțiunea prev. de art 228 alin 1, 229 alin 1 lit d, alin 2 lit b Noul Cod penal, faptă pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani închisoare.
Față de maximul special prevăzut de noua lege, de 7 ani închisoare, pedeapsa aplicată este mai mică decât acest maxim și nu se impune aplicarea art 6 alin 1 noul Cod penal.
Potrivit art 15 din Legea nr. 187/2012 “Măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 se menține și după . Codului penal.
Regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969.”
P. urmare, cu privire la cumularea pedepsei de 6 luni închisoare din sentința penală nr. 385/2012 a Judecătoriei V. cu pedeapsa de 4 ani închisoare din sentința penală nr. 1272/2013 a Judecătoriei V., instanța reține că potrivit Legii de punere în aplicare a Noului Cod penal, suspendările dispuse conform Codului penal din 1969 urmează a fi revocate în condițiile prevăzute de vechea reglementare și după . Noului Cod penal.
P. urmare, Noul Cod penal nu prevede dispoziții mai blânde sub aspectul regimului sancționator al revocării suspendării condiționate aplicate conform Codului penal din 1969 ca urmare a săvârșirii unei fapte penale după . Noului Cod penal.
Cu privire la pedepsele accesorii aplicate, a constatat că potrivit art 6 din Legea nr. 187/2012 (de punere in aplicare a Codului penal), decăderile, interdicțiile și incapacitățile decurgând din condamnări pronunțate în baza legii vechi iși produc efectele până la intervenirea reabilitarii de drept sau dispunerea reabilitarii judecătorești în măsura în care fapta pentru care s-a dispus condamnarea este prevăzută și de legea penală nouă și dacă decăderile, interdicțiile și incapacitățile sunt prevăzute de lege. Intrezicerea drepturilor prevăzute de art 64 alin 1 lit a teza II si lit b din codul penal anterior sunt prevăzute ca pedepse accesorii și de legea noua în art 66 alin 1 lit a si b Noul cod penal și prin urmare vor fi menținute.
Concluzionând, instanța a reținut că în cauza de față nu sunt aplicabile dispozițiile art 6 alin 1 Noul Cod penal și pe cale de consecință, va respinge ca neîntemeiată cererea formulată de petentul condamnat M. A. I. (aflat în executarea sentinței penale nr. 1272/2013 a Judecătoriei V.) cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile
A fost obligată persoana privată de libertate la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul special alocat de Ministerul Justiției.
Impotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat contestație persoana condamnată M. A. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de către contestator, dar si din oficiu, conform prevederilor art. 425.1 Cod de procedură penală, instanța de control judiciar constată ca fiind nefondată contestația formulată, sentința atacată fiind legală si temeinică.
In mod corect a reținut instanța de fond că in privința pedepsei pe care o execută condamnatul M. A. I., ce i-a fost aplicată acestuia prin sentința penală nr.1272/10.10.2013 a Judecătoriei V., definitivă prin decizia penală nr.1304/12.12.2013 a Curții de Apel Iași, nu sunt aplicabile prevederile art.6 din Noul cod penal, adoptat prin Legea nr.286/2009, referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, neimpunându-se reducerea pedepsei.
T. constată ca nefiind întemeiat motivul invocat de contestator in susținerea cererii sale și anume că a colaborat cu organul de anchetă și a recunoscut fapta, aceste împrejurări fiind avute in vedere de instanța de judecată cu prilejul individualizării pedepsei, iar pedeapsa aplicată, intrând in autoritatea de lucru judecat, nu mai poate fi reapreciată sub aspectul duratei de o altă instanță de judecată.
De asemenea, instanța de control judiciar nu reține incidența altor vicii de nelegalitate a hotărârii contestate.
Față de aceste considerente, în baza art. 425.1 alin.7 pct. 1 lit. b) Cod proc. pen., raportat la art. 587 alin. 3 Cod proc. pen., tribunalul va respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul M. A. I., actualmente deținut în P. V., împotriva sentinței penale nr.437/30.03.2015 a Judecătoriei V., pe care o va menține.
În baza art. 275 alin.2 Cod de procedură penală, va obliga contestatorul la plata către stat a sumei de 200 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în prezenta contestație, din care suma de 100 de lei, constând în onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 425.1 alin.7 pct. 1 lit. b) Cod proc. pen., raportat la art. 587 alin. 3 Cod proc. pen., respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul M. A. I., fiul lui R. și V., născut la data de 9.10.1990, CNP_, actualmente deținut în P. V., împotriva sentinței penale nr.437/30.03.2015 a Judecătoriei V., pe care o menține.
În baza art. 275 alin.2 Cod de procedură penală, obligă contestatorul la plata către stat a sumei de 200 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în prezenta contestație, din care suma de 100 de lei, constând în onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.05. 2015.
Președinte,
V. M.
Grefier,
M.-L. M. F.
Red.V.M./02.06.2015
Tehnored.M.M.F.
5 ex./09.06.2015
Judecătoria V., judecător fond: C.V.
..06.2015
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Înlocuirea pedepsei amenzii. Art.560 NCPP. Decizia nr. 73/2015.... → |
|---|
