Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 301/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 301/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 12-11-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. V.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 301/D.C.
Ședința publică de la 12 Noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C.
Grefier: D. P.
Ministerul Public reprezentat de procuror E. C. A. din cadrul
Parchetului de pe lângă T. V.
Pe rol se află judecarea contestației penale privind pe contestatorul C. C., fiul lui M. și R., născut la data de 21.10.1976, aflat în P. V., având ca obiect liberarea condiționată (art. 587 CPP).
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns contestator condamnat - C. C., asistat de apărătorii aleși C. I. și C. C., cu împuterniciri avocațiale la dosarul cauzei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, în cauză este acordat al III-lea termen de judecată, s-au depus relațiile solicitate de Penitenciarului V..
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Conform dispozițiilor art. 372 alin. 1 Cod procedură penală, președintele completului verifică identitatea condamnatului cu datele de stare civilă aflate la dosarul cauzei.
Instanța precizează că au sosit relațiile solicitate Penitenciarului V.
Nemaifiind alte cereri de formulat în cauză, T. constată terminată cercetarea judecătorească și acordă în dezbaterea contestației.
Av. C. C., apărătorul persoanei privată de libertate C. C., având cuvântul, susține că acesta a formulat contestație împotriva sentinței penale nr. 1887/18.09.2014 a Judecătoriei V., prin care instanța de fond a respins propunerea Comisiei din cadrul Penitenciarului V. și a fixat un termen pentru reiterarea cererii sau a propunerii de liberare condiționată, după data de 08 ianuarie 2015, fiind o amânare de aproximativ 4 luni de zile.
Solicită ca instanța să observe că, la această dată, chiar dacă va aprecia că soluția dată de Judecătoria V., la momentul când a fost judecată pe fond cauza a fost temeinică în privința analizei condițiilor pe care le întrunea condamnatul, chiar dacă acea sentință era fondată la acel moment, însă la acest moment, după un timp de 2 luni față de termenul la care s-a discutat în comisie și față de noile elemente care caracterizează situația juridică a condamnatului și care nu se regăsesc în dosarul Judecătoriei V., solicită ca instanța să constate că, în acest moment, condamnatul îndeplinește toate cerințele legale pentru a se putea dispune liberarea condiționată.
In subsidiar, față de aceleași considerente și față de noile acte depuse în contestație cu privire la recompensarea suplimentară față de dosarul instanței de fond, solicită fixarea unui termen mai scurt pentru reiterarea cererii de liberare condiționată.
Mai susține că o primă critică adusă hotărârii instanței de fond vizează nelegalitatea acesteia din mai multe puncte vedere.
In primul rând, apreciază că sentința penală dată de Judecătoria V. este nelegală deoarece instanța de fond s-a raportat la momentul analizei îndeplinirii cerințelor și condițiilor prevăzute de lege pentru liberarea condiționată, la data discutării în comisie a acordării beneficiului de liberare condiționată, respectiv la data de 08.09.2014. Rezultă acest lucru din pagina 4 al hotărârii, paragraf 2 se arată că până la data de 8 septembrie 2014 condamnatul ar fi executat efectiv un anumit număr de zile de închisoare. Există o dispoziție legală, respectiv Decizia nr. 67/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care obligă instanțele judecătorești atunci când analizează situația juridică a condamnatului privind liberarea condiționată să se raporteze la data la care se face efectiv judecata, nu la data discutării în comisie sau la data sesizării instanței. Diferența de zile nu este una foarte mare, fiind vorba de o diferență de 10 zile, dar este vorba despre o cerință imperativă și de o decizie obligatorie a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
De asemenea, atunci când s-a apreciat asupra antecedenței penale a condamnatului, instanța de fond a subliniat și a avut în vedere gravitatea unei fapte anterioare care a format antecedența penală, de aici s-ar deduce că un motiv pentru care s-a dispus respingerea este dat de gravitatea faptei și de o infracțiune pedepsită destul de dur de Codul penal. Chiar dacă antecedența penală se regăsește printre condițiile prevăzute de Codul penal 1969 aplicabil în această cauză, consideră apărătorul contestatorului că gravitatea faptei anterioare, chiar în stare de recidivă și gravitatea unei infracțiuni nu trebuie să se regăsească în analiza instanței care se pronunță asupra liberării condiționate, aceste criterii nu se regăsesc în niciun text de lege, cu atât mai mult, aceste împrejurări juridice au fost avute în vedere de instanțe de fond care au judecat respectivele fapte.
Consideră că hotărârea este nelegală pentru că la respingerea propunerii și amânarea liberării condiționate, instanța de fond a avut în vedere existența doar a antecedentelor penale ale acestui condamnat, fiind înlăturate toate acele criterii prevăzute de legiuitor în art. 59 și legea specială, care vizează în mod efectiv executarea pedepsei și care, în cauza de față, sunt favorabile condamnatului.
Mai arată că este dreptul instanței să țină cont de antecedența penală, dar solicită ca instanța să observe faptul că din enumerarea respectivelor repere din art. 59 Cod penal, așa cum se regăsesc practic și în Legea nr. 275/2006, antecedența penală se regăsește la finalul enumerării. Consideră că atât instanța, cât și comisia din Penitenciar, să se fi raportat mai întâi la acele cerințe care vizează mai întâi executarea pedepsei și nu anumite împrejurări anterioare sau fapte penale care se regăsesc în antecedența penală a condamnatului, pentru că în cauză se discută de o liberare condiționată și care survine ca urmare a executării unui mandat de executare a unei pedepse penale.
De asemenea, susține apărătorul contestatorului că în art. 99 -100 Cod penal, acest criteriu al antecedenței penale nu se mai regăsește. Este adevărat că se regăsește în art. 97 din Legea nr. 254/2013, dar acest articol face referire la procedura acordării liberării condiționate de către comisie. Consideră că ar fi trebuit să se dea prioritate tuturor acelor cerințe care vizează conduita și caracterizarea persoanei condamnatului în timpul cât a fost privat de libertate, acest criteriu urmând a fi analizat ținând seama și de antecedența penală, deci reprezintă un factor de echilibru sau un reper atunci când conduita pe perioada executării pedepsei este oarecum echivocă, are și recompense, dar are și sancțiuni, nu a fost folosit la muncă, nu a câștigat zile, nu a participat la programe educaționale, nu s-a implicat, nu a avut interes.
Precizează că faptele care formează antecedența s-au petrecut în anii 1998-1999, perioada imediat după majorat când a fost o perioadă destul de grea în familie, i-a decedat mama, iar în anii 2005-2006 se rețin faptele din actualul mandat de executare. Instanța de fond reține și chiar precizează că nu se poate dispune liberarea comdiționată, pentru că nu există acele garanții că o dată pus în libertate nu va mai săvârși alte fapte antisociale. Solicită să se observe că procesul de reeducare a condamnatului nu a început o dată cu detenția sa din februarie 2014, ca efect al emiterii mandatului de executare, procesul penal a survenit în anul 2009, pentru faptele din 2005, iar până atunci a fost în stare de libertate, nu a mai săvârșit nici o altă infracțiune, și-a întemeiat o familie, are un copil, a fost arestat în acea cauză 527 de zile, din 22 decembrie 2011 până la 31 mai 2013, când măsura preventivă a fost înlocuită cu una mai restrictivă de libertate. Acest lucru înseamnă că procesul penal în cadrul acelui dosar și-a produs efectele și și-a atins scopul, fiind o dovadă a faptului că nu mai reprezenta un pericol pentru societate, motiv pentru care s-a dispus și înlocuirea măsurii preventive, din una mai drastică cu una mai ușoară. Acesta s-a prezentat la procese, nu și-a mai reiterat conduita socială, iar acest proces de reeducare a continuat în penitenciar.
Mai susține apărătorul contestatorului că acesta a participat la activități gospodărești, câștigând un număr de 20 de zile, a participat la programe educaționale, dar din cauza perioadei petrecute în arest, peste 1 an și jumătate nu i-a permis să desfășoare acele activități productive care să-i permită acordarea unei recompense suplimentare și nici să participe la mai multe programe având scop reeducativ și putând fi redat societății.
Solicită ca instanța să observe că fracția presupune atât zile executate, cât și zile câștigate ca efect al muncii prestate. Acesta a executat efectiv un număr mai mare de zile decât cel prevăzut în mod obligatoriu de legiuitor nu i-a permis să câștige acele zile care îl făceau propozabil înainte de vreme. Pe perioada detenției acesta nu a fost sancționat disciplinar, a fost propus pentru recompensare atunci când se afla în arest preventiv, în timpul executării a mai obținut o recompensă, iar după ce a fost respins de către instanță mai obține două recompense. Față de momentul la care a fost judecat de către instanța de fond situația sa s-a îmbunătățit, prin cele două recompense suplimentare, prin faptul că față de limita fracției de 2/3 a executat în plus aproximativ 2 luni de zile. De asemenea, evaluarea psihologică care i s-a făcut în cadrul penitenciarului nu relevă informații care să nu permită redarea societății în prezent.
Având în vedere și situația familială, acesta a menținut legătura cu familia, cu prietenii, a depus la dosarul de fond acte privind situația materială, oferte de muncă, are din ce să dobândească mijloace de întreținere atât pentru el cât și pentru familie.
Solicită apărătorul contestatorului admiterea propunerii Comisiei din cadrul Penitenciarului V. și să se constate că la această dată sunt îndeplinite cerințele și cu privire la conduita din cadrul penitenciarului și cu privire la perioada executată peste fracția prevăzută de lege, iar în subsidiar solicită reducerea termenului de reiterare a cererii.
Av. C. I., apărătorul contestatorului, având cuvântul, susține că este evident că acest condamnat a avut o conduită ireproșabilă, s-a arătat cursurile la care a participat, precum și celelalte activități.
Susține apărătorul contestatorului că motivul pentru care prima instanța a respins propunerea de liberare condiționată din cauza antecedenței penale, într-adevăr acesta a mai avut probleme cu legea, dar în jurul anilor 1998-1999, deși de la acea faptă a trecut o perioadă destul de mare de timp, nu conduce la ideea că acesta a dat dovada de persistență infracțională. Fapta din acel an precum și cea în a cărei executare se află acum, au fost accidente în viața condamnatului și nu că acesta dă dovada de persistență infracțională care l-ar face să recidiveze în continuare.
De asemenea, mai arată apărătorul contestatorului că într-adevăr condamnarea acestuia a survenit pentru o faptă gravă, acesta pe parcursul procesului penal a avut o atitudine sinceră, a dat declarații și a colaborat cu organele de anchetă, a beneficiat de circumstanțe atenuante. In plus, acesta are acum un copil minor, are oferte de colaborare și dorește să se integreze social, iar reținerea sa în stare de detenție este o represiune și acesta a suferit deja.
In concluzie, solicită admiterea cererii de liberare condiționată, iar în cazul în care instanța apreciază că se impune ca acesta să mai execute o perioadă, solicită reducerea termenului de reiterare a cererii.
Av. C. C., solicitând și având din nou cuvântul, precizează că în Normele metodologice de acordare a recompenselor persoanelor aflate în unitățile aparținând Administrației Naționale a Penitenciarelor, în art. 1 se arată care este natura juridică a acestor recompense, ele reprezintă un mijloc de individualizare a pedepsei ce se acordă deținuților care și-au format o atitudine corectă față de ordinea de drept, pentru o conduită constată, participarea activă la toate acele activități la care a făcut referire. Consideră apărătorului contestatorului că este o dovadă în plus că scopul acestei pedepse a fost atins și el poate fi redat societății.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că este fondată contestația formulată de persoana privată de libertate C. C., însă nu toate criticile aduse de acesta prin intermediul apărătorilor aleși sunt întemeiate.
Consideră că este întemeiată contestația întrucât față de situația actuală a condamnatului, față de situația sa disciplinară, apreciază că termenul fixat de reiterare a cererii este unul mult prea aspru și se impune a fi redus, motiv pentru care solicită admiterea contestației condamnatului, să fie desființată în parte hotărârea atacată și rejudecând această cauză să fie redus termenul de reiterare a cererii sau propunerii de liberare condiționată, să fie înlăturate din hotărârea contestată dispozițiile contrare și să se mențină celelalte dispozițiile, iar cheltuielile judiciare către stat, din calea de atac, solicită să rămână în sarcina statului.
Apreciază reprezentantul Ministerului Public că instanța de fond nu a avut în vedere toate elementele care caracterizează persoana condamnatului, din motivarea hotărârii rezultă că s-a avut în vedere doar un singur raport de recompensare obținut de condamnat la data de 20 august 2014, deși din actele dosarului depuse de către condamnat, prin apărător, rezulta că acest condamnat mai beneficiase de o recompensă în timpul executării pedepsei, la data de 15.03.2015, recompensă care nu a fost avută în vedere la soluționarea propunerii de liberare condiționată. Mai mult decât atât, după soluționarea propunerii de liberare condiționată de către instanța de fond, acest condamnat a dovedit o dată în plus că a dat dovezi temeinice de îndreptare obținând recompensă la data de 15.10.2014 și față de aceste aspecte, de participare a condamnatului la activitățile educaționale, la faptul că a prestat o muncă utilă, termenul de 4 luni fixat de instanța de fond, de reiterare a cererii de liberare condiționată, apare ca fiind unul mut prea aspru și se impune a fi redus.
Consideră reprezentantul Ministerului Public că în mod corect a apreciat instanța de fond la momentul soluționării propunerii de liberare condiționată că acest condamnat nu poate beneficia de liberare condiționată, față de antecedentele sale penale și de faptul că a beneficiat anterior, de două ori, de liberare condiționată, cu rest de executat de 126 și respectiv de 771 de zile, de fiecare dată, după liberarea condiționată, a ignorat clemența instanței de judecată și reiterându-și comportamentul infracțional.
Mai susține reprezentantul Ministerului Public că nu există o ordine de priorități în criteriile prevăzute de lege, respectiv art. 59 al. 1 Cod penal, cu privire la acordarea liberării condiționate, iar antecedentele penale ale unei persoane sunt la fel de importante ca și dovezile de îndreptare sau stăruința în muncă și consideră că nu în mod întâmplător a inserat legiuitorul acest criteriu printre cele de care instanța trebuie să țină cont la aprecierea liberării condiționate, având în vedere faptul că o persoană care a mai fost condamnată anterior și care a mai beneficiat de liberare condiționată în mai multe rânduri prezintă un risc mult mai mare de reiterare a comportamentului infracțional decât un infractor primar. In mod corect s-a avut în vedere de instanța de fond la soluționarea propunerii de liberare condiționată antecedentele penale ale condamnatului.
S-a susținut în fața instanței că ar fi nelegală hotărârea primei instanțe, întrucât s-a avut în vedere situația condamnatului de la momentul analizării în comisia din cadrul Penitenciarului V., însă susține reprezentantul Ministerului Public că această hotărâre nu este nelegală pentru acest motiv, având în vedere că nu au intervenit modificări semnificative de la momentul analizării în comisie până la momentul soluționării propunerii de liberare condiționată de către instanța de judecată, a intervenit doar o perioadă foarte scurtă de timp care urma să fie avută în vedere la calculul pedepsei ce a fost deja executată.
De asemenea, s-a mai susținut că hotărârea a fost nelegală întrucât s-ar fi avut în vedere gravitatea faptei de tâlhărie pentru care anterior acest condamnat a primit și executat o pedeapsă privativă de libertate de 6 ani închisoare, însă apreciază reprezentantul Ministerului Public că nu acesta este motivul pentru care instanța de fond a respins propunerea de liberare condiționată, rezultă foarte clar din motivarea hotărârii contestate că motivul real îl constituie antecedentele penale și ignorarea beneficiului liberării condiționate acordate în trecut condamnatului și săvârșirea unei noi infracțiuni, instanța apreciind că acesta este motivul pentru care la momentul soluționării propunerii de liberare condiționată condamnatul nu putea fi redat societății.
S-a mai susținut că situația familială a condamnatului permite și necesită reintegrarea cât mai grabnică a acestuia în societate, însă din păcate pentru condamnat acesta nu constituie un criteriu legal pentru acordarea beneficiului liberării condiționate.
Pentru motivele arătate, reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea contestației formulată de condamnat și să fie redus termenul de reiterare a cererii de liberare condiționată.
Persoana privată de libertate C. C., având cuvântul, solicită admiterea cererii de liberare condiționată, susținând că actele din anii 1998-1999 au survenit în urma tâmpeniei sale și pentru că i-a decedat ultimul părinte, iar atunci când a greșit a treia oară, s-a întâmplat în anii 2004-2005, așa cum s-a reținut și în dosar, dar a fost târât în această infracțiune, deoarece mergea la București pentru a cumpăra elemente de fier forjat și în drumul său, cunoscând pe persoanele din dosar, se intersecta cu ele și le ducea sau le aducea la București.
Mai susține contestatorul că din anul 2005 nu a mai săvârșit nici o infracțiune și nici amenzi nu a primit, de aceea, din punctul său de vedere, procesul de reabilitare și reeducare a început sin anul 2005 și până în anul 2011 atunci când a fost arestat pe 22.12.2014, nu a mai avut probleme cu legea.
In mediul carceral, susține persoana privată de libertate că a depus toate eforturile, dar fiind arestat preventiv mai bine de un an, nu a avut dreptul să iasă la muncă sau alte activități, a primit unele recompense pentru că a fost responsabil de cameră, iar în ultimul timp nu a mai fost scos la muncă, motivat de faptul că mai are puțin timp și va pleca acasă.
De asemenea, susține persoana privată de libertate C. C. că are probleme cu dantura dar nu i s-a aprobat pentru că mai are o perioadă scurtă de timp și va pleca acasă și durează aproximativ 2 luni să se aprobe cererea. O șansă mai mare de reabilitare ca bunătatea și clemența de a petrece sărbătorile cu copilul său nu crede că poate fi mai eficient.
Instanța declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare.
T.
deliberând asupra contestației penale de față constată următoarele
P. sentința penală nr. 1887 din 18.09.2014, Judecătoria V. a respins propunerea formulată de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul P. V. privind liberarea condiționată a condamnatului CIUCA C., deținut în prezent în P. V., anterior executării integrale a pedepsei de 3 ani de închisoare aplicată prin sentința penală nr. 215/2013 a Tribunalului Bacău, mandat de executare nr. 283/2014, ca neîntemeiată.
În baza art. 587 alin. 2 Noul Cod de procedură penală, a fixat termen de reiterare a cererii după data de 08.01.2015.
În baza art. 275 alin.3 Noul Cod de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Suma de 25 lei reprezentând 1/4 din onorariul apărătorului desemnat din oficiu a fost suportată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Punerea în executare a hotărârii penale este o fază a procesului penal, motiv pentru care, înainte de a proceda la verificarea temeiniciei propunerii, instanța urmează să stabilească normele legale din prisma cărora urmează să fie analizată sesizarea având în vedere . data de 01.02.2014 a Noului Cod penal, dată la care condamnatul se afla în executarea pedepsei.
În drept, potrivit art. 59 Cod penal anterior, liberarea condiționată poate fi acordată înainte de executarea în întregime a pedepsei de către instanță dacă se constată că sunt îndeplinite următoarele condiții: condamnatul să fi executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, să se constate că acesta a fost stăruitor în muncă, disciplinat și că a dat dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Art. 100 alin 1 din Noul Cod penal stabilește următoarele condiții în care se poate dispune liberarea condiționată din executarea pedepsei închisorii:
a) cel condamnat a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, sau cel puțin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;
b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis;
c) cel condamnat a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;
d) instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.
Analizând modificările intervenite cu privire la condițiile în care poate fi acordat beneficiul liberării condiționate, se constată că Noul Cod penal conține dispoziții mai restrictive privind acordarea acestui beneficiu, fiind necesar ca persoana condamnată să facă dovada că a achitat obligațiile civile stabilite în sarcina sa prin hotărârea de condamnare. De asemenea, Noul Cod penal nu este mai favorabil nici din perspectiva obligațiilor și măsurilor de supraveghere care pot fi impuse beneficiarului, a căror nerespectare poate determina revocarea liberării și executarea restului de pedeapsă.
Punerea în executare a hotărârii penale este o fază a procesului penal, motiv pentru care, văzând dispozițiile art. 5 și 6 din Noul Cod penal care impun aplicarea legii penale mai favorabile, instanța va analiza propunerea comisiei cu privire la liberarea condiționată a condamnatului Ciuca C. raportându-se la condițiile prevăzute de art. 59 Cod penal anterior, ca lege penală mai favorabilă.
În concret, instanța a reținut că din procesul-verbal nr. 470/08.09.2014 întocmit de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului V., reiese că persoana privată de libertate Ciuca C. a fost condamnată la o pedeapsă de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 215/2013 a Tribunalului Bacău, pentru săvârșirea infracțiunii la legea privind prevenirea și combaterea traficului de persoane ( Legea nr. 678/2001) .
Executarea pedepsei a început la 25.02.2014 și urmează să expire la data de 16.09.2015. Pentru a dobândi vocație în vederea liberării condiționate condamnatul trebuie să execute din pedeapsa totală de 3 ani închisoare (transformată în zile pedeapsa este egală cu 1096 zile) o fracție de 2/3, respectiv 730 zile închisoare.
Până la data de 08.09.2014, condamnatul a executat efectiv 196 zile închisoare, 20 zile considerate ca executate ca urmare a muncii prestate, 527 zile arest preventiv, în total zile câștigate și executate 743 zile.
Pe lângă executarea unei fracții din pedeapsă, Codul penal anterior prevede și condiția ca deținutul să fi avut pe parcursul executării pedepsei un comportament corespunzător mediului carceral, adică să fie stăruitor în muncă, disciplinat și să dea dovezi temeinice de îndreptare. Din caracterizarea depusă la dosar rezultă că persoana privată de libertate Ciuca C., a avut pe timpul executării pedepsei un comportament corespunzător exigențelor mediului carceral, nu a fost sancționată disciplinar și a fost recompensată o singură dată. A participat la activități productive și gospodărești, iar în urma muncii prestate a obținut 20 zile câștig. Se află la a prima analiză în cadrul comisiei.
Cât privește antecedența penală a condamnatului, instanța a constatat că acesta este recidivist (una dintre pedepsele aplicate fiind de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie) și a beneficiat de două ori de liberare condiționată.
Raportând criteriile prevăzute de lege la situația petentului condamnat, precum și la actele aflate la dosarul cauzei, instanța a constatat că persoana condamnată a executat fracția de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege, însă această împrejurare nu îi conferă un drept, ci doar o vocație la acordarea beneficiului liberării condiționate, oportunitatea acordării liberării condiționate fiind lăsată exclusiv la latitudinea instanței de judecată. Faptul că acordarea liberării condiționate este un beneficiu și nu un drept al condamnatului rezultă atât din cuprinsul art. 59 Cod penal anterior, cât și din cuprinsul dispozițiilor art. 100 alin 1 din Noul Cod penal.
Față de existența antecedentelor penale, ignorarea beneficiului liberării condiționate acordate în trecut și săvârșirea unei noi infracțiuni, instanța a apreciat că, la acest moment nu există convingerea deplină că persoana condamnată s-a îndreptat și că poate fi redată societății.
În lumina acestor considerente, față de existența antecedentelor penale și a ignorării beneficiului liberării condiționate, instanța a apreciat că la acest moment nu există garanția că persoana privată de libertate a înțeles scopul pedepsei aplicate. De asemenea, a apreciat că, condamnatul nu a executat o perioadă suficientă pentru reeducarea sa și pentru înțelegerea pe deplin a necesității respectării valorilor sociale ocrotite de lege și se impune o perioadă de detenție suplimentară față de nivelul fracției de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege.
Față de dispozițiile art. 59 Cod penal anterior și considerentele expuse, instanța a apreciat că propunerea formulată de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului V. este neîntemeiată.
În consecință, instanța a respins propunerea de liberare condiționată a condamnatului Ciuca C., deținut în prezent în P. V., anterior executării integrale a pedepsei de 3 ani de închisoare aplicată prin sentința penală nr. 215/2013 a Tribunalului Bacău, mandat de executare nr. 283/2014.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație persoana privată de libertate C. C. apreciind că hotărârea primei instanțe este netemeinică, iar cererea de liberare condiționata este admisibilă, având in vedere persoana și comportamentul inculpatului în perioada detenției, precum si situația sa familiala si sociala.
În motivele contestație, se arată următoarele:
1.In ceea ce privește trecutul infracțional al condamnatului apreciază că acesta nu
poate fi un impediment pentru acordarea liberării condiționate. Astfel, deși a mai avut conflicte cu lege penala ele au fost cu mult timp in urma, respectiv în 1998 — 1999, si au survenit pe fondul lipsurilor financiare si a decesului părinților.
Perioada foarte lunga de la anterioara condamnare și până în prezent arată faptul că, condamnatul a fost reeducat, iar prezenta condamnare este un accident nerezultând o persistenta infracționala a acestuia. In aceste condiții, apreciază ca respingerea cererii de liberare condiționata pe argumentul că este recidivist este nefondată.
2.In perioada de detenție, a avut o conduita ireproșabila care s-a
manifestat prin participarea la diverse activități cultural educative, fiind recompensat cu note maxime la toate concursurile, a fost recompensat de mai multe ori având peste 170 credite, a urmat si a absolvit un curs de calificare in legumicultura, fiind recompensat cu 20 zile câștig, a urmat si absolvit cursul „Prolib", curs ce are in vedere pregătirea persoanelor private de libertate pentru reintegrarea socială, a fost prezent cu donații la doua campanii umanitare în colaborare cu P. V., în luna iunie 2014, datorită comportamentului ireproșabil, a făcut parte dintr-un grup de deținuți selecționați pentru a participa la o acțiune umanitara Ia Spitalul Municipal din V.. De asemenea, nu a avut pe perioada detenției nici o abatere disciplinară, s-a oferit voluntar ca donator de sânge, a scris diverse lucrări literare, psihologice si educative pentru compartimentul Cultural educativ, fiind recompensat.
3. In ceea ce privește situația familiala si sociala a condamnatului,susține că are un copil minor, in vârsta de 5 ani, si un domiciliu stabil inca din anul 1984, are relații bune cu mama copilului si cu membrii de familie, din anul 2006 este administrator si asociat unic la o mica firma de construcții iar in situație liberării sale are numeroase oferte de colaborare.
Pe perioada desfășurării urmăririi penale si a judecații, condamnatul a avut o conduita buna, nu a încercat sa tergiverseze sau sa se sustragă de la urmărire si executarea pedepsei in acest scop beneficiind de toate circumstanțele atenuante.
Nu in ultimul solicită ca instanța să aibă în vedere că se apropie si perioada sărbătorilor de iarna si pentru condamnat si familia sa ar însemna enorm sa fie împreună, libertatea tatălui fiind cel mai frumos cadou pentru băiatul acestuia.
In concluzie se susține că persoana privată de libertate Ciuca C. întrunește toate condițiile legale si morale pentru a fi eliberat condiționat existând toate premisele ca acesta sa se reintegreze in societate si in familie si se solicită admiterea contestației.
În susținerea orală, s-a mai arătat că persoana privată de libertate a beneficiat de trei recompense, iar nu doar de una.
Examinând hotărârea atacată, în raport de motivele invocate, precum si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei, T. constată că, contestația formulată în cauză este fondată, urmând a fi admisă pentru considerentele expuse mai jos:
În primul rând, astfel cum reiese din adresa nr. M2-_/PVVS din 07.11.2014 a Penitenciarului V., contestatorul Ciuca C. a fost recompensat de trei ori pe perioada privării de libertate – 15.03.2013, 20.08.2014 și 15.10.2014 (ultima recompensă, așadar, după pronunțarea sentinței penale de către instanța de fond, ceea ce denotă dovezi suplimentare de îndreptare), de fiecare dată cu suplimentarea dreptului la pachet și vizită.
În mod corect, a apreciat instanța de fond însă că persoana privată de libertate nu poate beneficia de liberare condiționată, la acest moment, întrucât are antecedente penale și a mai beneficiat de două ori, de liberare condiționată, cu rest rămas de executat de 126 de zile de închisoare și respectiv de 771 de zile de închisoare, de fiecare dată, după liberarea condiționată, ignorând clemența instanței de judecată și reiterându-și comportamentul infracțional.
Potrivit art. 59 alin. 1 Cod penal, la acordarea liberării condiționate, instanța trebuie să țină seama și de antecedentele penale ale condamnatului. Nu există o ordine de prioritate între criteriile prevăzute de lege, iar luarea în considerare a antecedentelor penale este la fel de importantă, cum în mod just a subliniat reprezentantul Ministerului Public, ca și luarea în considerare a dovezilor temeinice de îndreptare sau a stăruinței în muncă. O persoană care a mai fost condamnată și care a mai beneficiat de liberare condiționată prezintă un risc mai mare de reiterare a comportamentului infracțional decât un infractor primar.
De asemenea, faptul că instanța de fond s-a raportat la numărul de zile executate până la data de 8.09.2014, momentul analizei în Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul P. V. privind liberarea condiționată nu este de natură a atrage nelegalitatea hotărârii, față de data analizei de către instanța de fond - 18.09.2014, perioadă de 10 zile în care nu au intervenit modificări semnificative în situația contestatorului.
Din considerentele sentinței penale contestate, nu reiese că respingerea propunerii de liberare condiționată a avut în vedere gravitatea faptei de tâlhărie, pentru care anterior C. C. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare. Se arată, în considerente, că față de existența antecedentelor penale și ignorarea beneficiului liberării condiționate acordate în trecut, nu există garanția că persoana privată de libertate a înțeles scopul pedepsei aplicate, că perioada de detenție a fost suficientă pentru reeducarea sa și pentru înțelegerea pe deplin a necesității respectării valorilor sociale ocrotite de lege, impunându-se astfel o perioadă de detenție suplimentară față de nivelul fracției de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege.
Nu în ultimul rând, T. arată că situația familială a contestatorului nu reprezintă un criteriu legal care se impune a fi avut în vedere la aprecierea oportunității acordării liberării condiționale.
Față de elementele care caracterizează favorabil persoana condamnatului (lipsa oricărei sancțiuni disciplinare, existența a trei recompense cu suplimentarea dreptului la pachet și vizită, participarea la activități educaționale, prestarea unei munci utile), T. apreciază că termenul fixat de instanța de fond este unul mult prea aspru și se impune a fi redus.
Față de considerentele anterior expuse, în baza art. 425 indice 1 alin. 7 pct. 2 lit. a) Cod de procedură penală raportat la art. 587 alin. 3 Cod de procedură penală, T. va admite contestația declarată de către condamnatul CIUCA C. împotriva sentinței penale nr. 1887 pronunțată la data de 18.09.2014 de către Judecătoria V., pe care o va desființa în parte.
Rejudecând cauza,
Va reduce termenul de reiterare a cererii sau propunerii de liberare condiționată, pe care îl va fixa după 1 decembrie 2014.
Va înlătura dispozițiile contrare și va menține celelalte dispoziții din sentința penală nr. 1887 pronunțată la data de 18.09.2014 de către Judecătoria V..
În baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat în contestație vor rămâne în sarcina acestuia, din care suma de 50 lei reprezentând ½ din onorariul apărătorului desemnat din oficiu în calea de atac a contestației va fi avansată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425 indice 1 alin. 7 pct. 2 lit. a) Cod de procedură penală raportat la art. 587 alin. 3 Cod de procedură penală, admite contestația declarată de către condamnatul CIUCA C. împotriva sentinței penale nr. 1887 pronunțată la data de 18.09.2014 de către Judecătoria V., pe care o desființează în parte.
Rejudecând cauza,
Reduce termenul de reiterare a cererii sau propunerii de liberare condiționată, pe care îl fixează după 1 decembrie 2014.
Înlătură dispozițiile contrare și menține celelalte dispoziții din sentința penală nr. 1887 pronunțată la data de 18.09.2014 de către Judecătoria V..
În baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat în contestație rămân în sarcina acestuia, din care suma de 50 lei reprezentând ½ din onorariul apărătorului desemnat din oficiu în calea de atac a contestației va fi avansată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 noiembrie 2014.
Președinte,
A. C.
Grefier,
D. P.
Red. A.C
Tehnored. D.P.
5 ex./15 Noiembrie 2014
Judecătoria V.. Jud. C. V.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 444/2014.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 314/2014.... → |
|---|
