EVAZIUNE FISCALĂ. ELEMENTE CONSTITUTIVE.
| Comentarii |
|
Potrivit art.13 din Legea nr.87/1994, constituie infracţiune fapta de a nu evidenţia prin acte contabile sau alte documente legale, în întregime sau în parte, veniturile realizate ori de a înregistra cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale, dacă au avut ca urmare neplata ori diminuarea impozitului, taxei sau a contribuţiei către stat.
Sub aspectul laturii subiective, infracţiunea se comite cu intenţie directă sau indirectă.
Această infracţiune, dacă este comisă în modalitatea omisivă (neevidenţierea veniturilor realizate), poate fi săvârşită şi din culpă.
Prin sentinţa penală nr.163/31.03.2000, Judecătoria Alexandria, în baza art.13 din Legea nr.87/1994, cu aplicarea art.41-42 C.pen., a condamnat pe inculpatul N.M. la 1 an şi 6 luni închisoare.
în baza art.290 alin.1 teza a ll-a C.pen., cu aplicarea art.41-42 C.pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art.33 lit.a şi 34 lit.b C.pen., iar ca modalitate de executare a pedepsei s-a dispus executarea prin muncă în cadrul unei societăţi. Au fost anulate înscrisurile falsificate şi s-a soluţionat latura civilă.
Instanţa a reţinut că inculpatul M.N.M. îndeplinea funcţia de administrator la S.C. „F COM" - S.R.L., această societate având ca obiect de activitate comerţul cu metale neferoase. Societatea comercială neavând spaţiu pentru depozitarea mărfurilor erau vândute în aceeaşi zi, în care se făcea aprovizionarea.
Cu ocazia unui control efectuat de Poliţie şi Garda Financiară s-a constatat că în perioada anilor 1996-1997 inculpatul M.N.M. nu a înregistrat în evidenţa contabilă veniturile realizate, sustrăgându-se astfel de la plata obligaţiilor fiscale către stat.
Astfel, în anul 1996 S.C. „F COM" - S.R.L. a livrat către două societăţi marfă în valoare totală de 198.709.904 lei, pentru care au fost emise facturi ce nu au fost înregistrate în evidenţa contabilă a societăţii, prin aceasta inculpatul sustrăgându-se de la plata obligaţiilor către bugetul statului în sumă de 34.793.713 lei, din care 4.479.313 lei reprezintă impozitul pe profit, iar 30.314.405 lei TVA.
La data de 31.07.1997, prin contabila C.G. inculpatul a depus la Administraţia Financiară declaraţia în care a arătat că în perioada 1.01.1997 - 30.06.1997 societatea nu a desfăşurat nici un fel de activitate.
Din probele de la dosar rezultă că în perioada respectivă societatea s-a aprovizionat cu marfă în valoare de 79.099.467 lei de la două societăţi aşa cum rezultă din 4 facturi.
Prin neînregistrarea acestor facturi, S.C. „F COM" - S.R.L. s-a sustras de la plata obligaţiilor fiscale către bugetul statului, în suma de 1.004.861 lei, din care 636.590 iei reprezintă impozitul pe profit, iar 368.271 lei TVA.
în anul 1997 societatea a înregistrat în evidenţa contabilă trei facturi reprezentând aprovizionarea cu electrozi de inox în valoare de 64.015.000 lei.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafică a rezultat că scrisul de pe cele trei facturi, precum şi 8 chitanţe emise de aceleaşi societăţi pentru încasarea contravalorii mărfurilor a fost executat de inculpat.
Inculpatul a recunoscut că a completat facturile respective şi cele 8 chitanţe, motivând că reprezentanţii societăţii respective nu ştiau să scrie.
Din probele administrate în cauză a rezultat că una dintre societăţi este fictivă, facturile respective fiind false.
La sediul societăţii S.C. „F COM" - S.R.L. organul de poliţie a ridicat mai multe facturi şi chitanţe în alb, ce purtau ştampila de la diferite firme din ţară.
Prin înregistrarea în evidenţa contabilă a celor 3 facturi, societatea s-a înregistrat cu cheltuieli deductibile în sumă de 54.250.000 lei.
Deoarece mărfurile aprovizionate în conformitate cu cele 3 facturi fictive au fost vândute, veniturile obţinute fiind evidenţiate în contabilitate, în sarcina inculpatului s-a reţinut înregistrarea în contabilitate a sumei de 54.250.000 lei cheltuieli nereale.
în consecinţă, în sarcina inculpatului s-a reţinut sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale către bugetul statului, în sumă totală de 37.798.579 lei, din care 5.115.903 lei reprezintă impozitul pe profit, iar 30.682.676 lei reprezintă
TVA, precum si înregistrarea unor cheltuieli nereale în valoare de 54.250.000 lei.
S-a concluzionat că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de evaziune fiscală şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev.de art.13 din Legea nr.87/1994 şi art.290 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41-42 C.pen.
Apelul declarat de inculpat împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat, de Tribunalul Teleorman - secţia penală.
împotriva acestor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticându-le pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând cazul de casare prev.de art.3859 pct.12 C.pr.pen, susţinând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, întrucât nu a acţionat cu intenţie.
Recursul este nefondat.
Potrivit art.13 din Legea nr.87/1994, constituie infracţiune fapta de a nu evidenţia prin acte contabile sau alte documente legale, în întregime sau în parte, veniturile realizate ori de a înregistra cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale, dacă au avut ca urmare neplata ori diminuarea impozitului, taxei sau a contribuţiei către stat.
Sub aspectul laturii subiective infracţiunea prev.de art.13 din Legea nr.87/ 1994 se săvârşeşte cu intenţie sau din culpă în cazul neevidenţierii în contabilitate a veniturilor sau cu intenţie în a doua modalitate de săvârşire, respectiv înregistrarea unor cheltuieli nereale.
Referitor la prima modalitate de comitere a infracţiunii reţinută în sarcina inculpatului, respectiv neînregistrarea în evidenţa contabilă a veniturilor realizate în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale către stat, apărarea acestuia în sensul că nu a săvârşit cu intenţie fapta respectivă nu poate fi primită, aceasta putând fi comisă şi din culpă, întrucât legea nu sancţionează numai săvârşirea faptei cu intenţie, în acest sens fiind dispoziţiile art.19 alin.3 C.pen.
Cu privire la fapta inculpatului de a înregistra cheltuieli ce nu au avut la bază operaţiuni reale, acesta a acţionat cu intenţie.
Astfel, inculpatul a depus la Administraţia Financiară o declaraţie-contrară realităţii, potrivit căreia în perioada 1.01.1997-30.06.1997 societatea nu a desfăşurat activitate, a falsificat facturile privind aprovizionarea cu marfă de la cele două societăţi, menţionând firme fictiv, iar la sediul firmei sale deţinea mai multe facturi şi chitanţe în alb ce purtau ştampila diferitelor firme din ţară.
Faţa de cele expuse, recursul declarat de inculpat apare ca nefondat şi urmează a fi respins în baza art.38515 C.pr.pen. (Judecator Ioana Surdescu)
(Secţia a ll-a penală, decizia nr. 1626/2000)
