Inşelăciune. Emiterea unui cec fără acoperire. Elemente constitutive. Latura subiectivă
| Comentarii |
|
Fapta inculpatului de a induce în eroare partea vătămată cu prilejul încheierii unui contract de livrare a unor bunuri prin emiterea unui cec, ştiind că pentru valorificarea lui nu există disponibil, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1, 3 şi 4 din Codul penal.
Inculpatul a acţionat cu intenţie directă, deoarece a cunoscut în momentul emiterii filei cec că nu există provizia necesară, prevăzând şi urmărind astfel producerea unei pagube în patrimoniul părţii vătămate.
(Decizia nr. 1990 din 9 octombrie 2002 - Secţia a ll-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 886 din 3.04.2002 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, în baza art. 215 alin. 1, 3 şi 4 din Codul penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) din Codul penal, a fost condamnat inculpatul M.L. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.
în baza art. 61 din Codul penal s-a dispus revocarea liberării condiţionate asupra restului de 760 de zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1250/1997 a Judecătoriei Piteşti şi s-a contopit acest rest cu pedeapsa de mai sus, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, sporită cu 1 an, în final având de executat pedeapsa de 6 ani închisoare.
A fost obligat inculpatul la despăgubiri civile.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă din ansamblul probator administrat în cauză a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 28.04.1998, inculpatul M.L., în calitate de asociat şi administrator al S.C. "M." S.R.L., a achiziţionat de la partea vătămată S.C. "V." S.R.L. o cantitate de 19.144 sticle de apă minerală în valoare totală de 44.271.360 lei. în momentul preluării mărfii, inculpatul s-a obligat să achite contravaloarea acesteia în termen de 15 zile şi, pentru garantarea efectuării plăţii, inculpatul a întocmit şi înmânat directorului părţii vătămate o filă cec pentru suma de 44.271.360 lei, aceasta fiind semnată de inculpat şi purtând ştampila societăţii pe care o reprezenta inculpatul. La expirarea termenului stabilit, inculpatul nu a achitat contravaloarea mărfii, motiv pentru care partea vătămată a prezentat fila cec la data de 25.05.1998 la Banca Transilvania - S.M.B., aceasta refuzând plata pentru lipsa disponibilului în cont.
împotriva hotărârii a declarat apel inculpatul M.L., criticile apelantului vizând nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei, solicitând achitarea, întrucât nu a avut intenţia de a înşela partea civilă.
în subsidiar, apelantul-inculpat a solicitat reindividualizarea pedepsei dispusă faţă de acesta prin hotărârea apelată în sensul reducerii.
Prin Decizia penală nr. 1032 din 14.06.2002 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a ll-a penală, a fost admis apelul declarat de inculpatul M.L., a fost desfiinţată în parte sentinţa penală şi în fond, rejudecând, s-a înlăturat sporul de 1 an închisoare pe lângă pedeapsa rezultantă, urmând ca inculpatul să execute în final 5 ani închisoare.
împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.L., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Astfel, faptei reţinute în sarcina sa îi lipseşte unul din elementele constitutive, respectiv intenţia. Prin urmare, a considerat că la data la care recurentul a comis fapta, respectiv 28.04.1998, când acesta a semnat fila pec nu a avut intenţia de a înşela partea civilă S.C. "V." S.R.L. şi de bună-credinţă a sperat că la data scadenţei încasând contravaloarea mărfurilor de la beneficiari va avea disponibil în cont pentru ca partea civilă să-şi poată satisface creanţa, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi în principal achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) din Codul de procedură penală, iar, în subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei.
Recursul va fi analizat prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 12 şi 14 din Codul de procedură penală şi va fi respins ca nefondat.
Din analiza materialului probator administrat rezultă că în mod judicios şi temeinic motivat instanţa de apel a stabilit vinovăţia inculpatului M.L. în săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, de înşelăciune în stare de recidivă postcondamnatorie şi postexecutorie prevăzută de art. 215 alin. 1, 3 şi 4 din Codul penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) din Codul penal în raport de situaţia de fapt reţinută.
Curtea consideră că tribunalul a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. 2 din Codul de procedură penală, referitoare la aprecierea probelor, însuşindu-şi corect argumentele primei instanţe şi stabilind că fapta inculpatului de a induce în eroare partea vătămată S.C. "V." S.R.L. cu prilejul încheierii contractului de livrare a unei cantităţi de 19.944 sticle apă minerală prin emiterea unui cec, ştiind că pentru valorificarea lui nu există disponibil, întruneşte atât obiectiv, cât şi subiectiv conţinutul incriminator al infracţiunii de înşelăciune.
Curtea nu poate reţine criticile recurentului-inculpat, referitoare la lipsa intenţiei ca element constitutiv al infracţiunii, întrucât acestea sunt infirmate de materialul probator administrat, de modalitatea de săvârşire a infracţiunii, fiind evidentă intenţia inculpatului de inducere în eroare la emiterea filei cec care nu avea acoperire. Mai mult, chiar poziţia inculpatului, care a precizat că urmau să-i intre în cont anumite sume de bani din alte contracte, relevă împrejurarea că la momentul emiterii cecului acesta nu avea disponibil în cont.
în raport de cele menţionate, Curtea apreciază că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 3859 pct. 12 din Codul de procedură penală, apărările inculpatului fiind infirmate, ambele instanţe pronunţând soluţii legale şi temeinice privind stabilirea vinovăţiei inculpatului în săvârşirea infracţiunii de care acesta a fost învinuit.
De asemenea, tribunalul a făcut o justă reapreciere a criteriilor generale prevăzute de art. 72 din Codul penal în contextul speţei, prin înlăturarea sporului de 1 an.
Faţă de aceste considerente, Curtea, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat M.L.
