Inşelăciune. Faptă care nu este prevăzută de legea penală. Contravenţie. Greşita achitare în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) din Codul de procedură penală. Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Recurs. Eroare grav
| Comentarii |
|
Fapta inculpatului de a introduce în ţară mărfuri, declarându-le în regim de persoană fizică, întrucât nu era depăşit plafonul pentru persoane fizice, eludând în acest fel taxele vamale, nu constituie infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. 2 din Codul penal, ci contravenţia prevăzută de art. 386 lit. a) din Regulamentul vamal. Aceasta înseamnă, practic, că fapta inculpatului nu este prevăzută de legea penală, şi nu că faptei îi lipseşte un element constitutiv al infracţiunii, astfel că el trebuia achitat în temeiul art. 10 lit. b) din Codul de procedură penală.
Nu se putea reţine că fapta prevăzută de art. 290 din Codul penal nu există, câtă vreme conţinutul unui înscris a fost modificat şi apoi folosit în vederea producerii unor consecinţe juridice. Mai mult, inculpatul, în perioada 1997- 1998, a comis în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, asemenea acte materiale, ceea ce atrage forma continuată a infracţiunii.
(Decizia nr. 543 din 26 martie 2002 - Secţia a Il-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 721 din 20.06.2001, pronunţată de Judecătoria Giurgiu, a fost condamnat inculpatul F.S. la o amendă penală de 2.000.000 lei pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 290 din Codul penal, cu aplicarea art. 74, 76 lit. e) din Codul penal, la o amendă penală de 2.000.000 lei pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 291 din Codul penal, cu aplicarea art. 74, 76 lit. e) din Codul penal, la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 74 şi 76 lit. d) din Codul penal, dispunându-se suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani şi 6 luni, în condiţiile art. 81 şi 82 din Codul penal. S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 din Codul penal.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 12.126.209 lei, reprezentând taxe vamale către Direcţia Generală a Vămilor, şi la plata sumei de 400.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Prima instanţă a reţinut, în fapt, că în perioada 1997 - 1998 inculpatul F.S., în calitate de împuternicit al S.C. "D." S.R.L. Giurgiu, a cumpărat din Bulgaria produse alimentare pe care le-a introdus în ţară, ca persoană fizică, fără a achita taxele vamale aferente, întrucât nu era depăşit plafonul pentru persoane fizice, după care, ulterior, a consemnat pe facturile de achiziţionare a mărfurilor numele de S.C. "D." S.R.L. şi le-a înregistrat în evidenţa contabilă a acestei societăţi. Prin neplata taxelor vamale, statului român i s-a cauzat un prejudiciu de 12.126.209 lei.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpatul F.S. şi Direcţia Generală a Vămilor.
în apelul declarat, inculpatul a criticat sentinţa pentru greşita condamnare a sa, întrucât fapta de înşelăciune nu există, fiind contravenţie, şi, de asemenea, nu a săvârşit infracţiunile de fals şi de uz de fals de care este învinuit.
Partea civilă, Direcţia Generală a Vămilor, prin Direcţia Generală a Vămilor Interjudeţeană Bucureşti, a criticat în apelul declarat sentinţa instanţei de fond în ce priveşte latura civilă a cauzei, susţinând că în mod greşit nu a fost obligat inculpatul şi la plata penalităţilor de întârziere de 45.546.041 lei, aferente taxelor vamale, calculate conform art. 13 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996.
Tribunalul Giurgiu, prin Decizia penală nr. 346 din 17.10.2001, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, a admis apelul declarat de inculpatul F.S. împotriva sentinţei menţionate, pe care a desfiinţat-o integral, şi, rejudecând, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală raportat la art. 10 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, a achitat inculpatul pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. 2 din Codul penal; în baza art. 11 pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală raportat la art. 10 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, a achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută şi pedepsită de art. 290 din Codul penal, şi uz de fals, prevăzută şi pedepsită de art. 291 din Codul penal.
în baza art. 12 din Codul de procedură penală a sesizat Direcţia Generală a Vămilor pentru constatarea contravenţiei vamale.
în baza art. 379 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală a respins ca nefondat apelul declarat de Direcţia Generală a Vămilor Interjudeţeană Bucureşti împotriva aceleiaşi sentinţe.
în baza art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală a obligat Direcţia Generală a Vămilor la plata sumei de 100.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut că dreptul vamal sancţionator cuprinde două mari categorii de acte ilicite de drept public: infracţiunile şi contravenţiile.
Codul vamal conţine în art. 175- 183 infracţiunile specifice dreptului vamal exprimate atât în conţinutul lor normativ, cât şi în cel sancţionator.
Potrivit art. 386 lit. a) din Regulamentul vamal aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 626/1997, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 700.000 lei la 1.000.000 lei încercarea de sustragere sau sustragerea de la vămuire a oricăror bunuri supuse regimului vamal sau care urmează a fi supuse unui regim vamal, caz în care bunurile se confiscă sau, atunci când nu mai pot fi identificate, contravenientul este obligat la plata contravalorii acestora.
în speţă, fapta inculpatului de a declara la autoritatea vamală bunurile achiziţionate pentru S.C. "D." S.R.L. Giurgiu, ca fiind bunuri achiziţionate în regim de persoană fizică, cu consecinţa neplăţii taxelor vamale (întrucât nu s-a depăşit plafonul prevăzut de Regulamentul vamal pentru persoane fizice), a avut ca rezultat sustragerea de la vămuire a mărfurilor, respectiv de la regimul vamal aplicabil persoanelor juridice, consecinţa fiind neplata taxelor vamale de către S.C. "D." S.R.L. Giurgiu.
Fapta nu poate constitui infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. 2 din Codul penal, întrucât inculpatul nu s-a folosit de nume sau de calităţi mincinoase, ci s-a folosit de numele său în calitatea sa de persoană fizică. întrucât legiuitorul a înţeles să incrimineze printr-o lege specială infracţiunile din domeniul vamal, iar fapta inculpatului nu se încadrează în nici una din infracţiunile prevăzute de art. 175- 183 din Codul vamal, fapta nu poate constitui decât contravenţia prevăzută de art. 386 lit. a) din Regulamentul vamal.
De asemenea, s-a apreciat că în sarcina inculpatului nu se puteau reţine nici infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals prevăzute de art. 290 din Codul penal şi art. 291 din Codul penal.
Astfel, din moment ce bunurile au fost achiziţionate pentru S.C. "D." S.R.L. Giurgiu, iar aceste bunuri au fost înregistrate în contabilitatea acestei societăţi, cu consecinţa plăţii de către societate a impozitului pe profit, TVA şi alte taxe, nu se poate susţine că prin trecerea ulterior pe facturi la rubrica "cumpărător" a S.C. "D." S.R.L. Giurgiu a fost alterat conţinutul facturilor sau că s-au produs consecinţe juridice. Neexistând falsul, nu poate exista nici uzul de fals prevăzut de art. 291 din Codul penal.
Decizia menţionată a fost recurată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, care a criticat-o pentru nelegalitate sub următoarele aspecte: temeiul greşit al achitării pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. 2 din Codul penal şi greşita achitare a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 din Codul penal.
Recursul declarat de parchet este fondat.
Fapta inculpatului de a introduce în ţară mărfuri, declarându-le în regim de persoană fizică, întrucât nu era depăşit plafonul pentru persoane fizice, eludand in acest fel taxele vamale, nu constituie infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. 2 din Codul penal, ci contravenţia prevăzută de art. 386 lit. a) din Regulamentul vamal. Aceasta înseamnă, practic, că fapta inculpatului nu este prevăzută de legea penală, şi nu că faptei îi lipseşte un element constitutiv al infracţiunii, astfel că el trebuia achitat în temeiul art. 10 lit. b) din Codul de procedură penală.
Este întemeiat şi al doilea motiv de recurs invocat de parchet, care se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 din Codul de procedură penală.
Din analiza lucrărilor dosarului rezultă că există o contradicţie evidentă, necontroversată şi esenţială între ceea ce se află la dosar, prin probe, respectiv că inculpatul a modificat conţinutul iniţial al facturilor de cumpărare a mărfurilor din Bulgaria, prin adăugarea cuvintelor S.C. "D." S.R.L., şi soluţia de achitare pentru această infracţiune prevăzută de art. 290 din Codul penal, pronunţată de instanţă pe motiv că fapta nu există.
De altfel, instanţa nu neagă că inculpatul a alterat în acest mod înscrisul respectiv, situaţie recunoscută şi de acesta în toate declaraţiile.
Scopul adăugirilor respective, făcute în mod repetat, a fost de a da o aparenţă de legalitate activităţii comerciale pe care o desfăşura, fiind singura modalitate în care putea justifica provenienţa mărfurilor pe care le comercializa şi a le putea înscrie în evidenţa sa contabilă.
Or, concluzia instanţei este, după cum s-a arătat, contrară probelor din dosar, soluţia fiind afectată de eroarea grosieră de fapt.
Nu se putea reţine că fapta prevăzută de art. 290 din Codul penal nu există, câtă vreme conţinutul unui înscris a fost modificat şi apoi folosit în vederea producerii unor consecinţe juridice. Mai mult, inculpatul, în perioada 1997 - 1998, a comis în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, asemenea acte materiale, ceea ce atrage forma continuată a infracţiunii.
Astfel, Curtea, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală, a admis recursul parchetului, a casat în parte decizia şi, rejudecând în fond, a dispus achitarea inculpatului F.S. pentru art. 215 alin. 2 din Codul penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) din Codul de procedură penală. în baza art. 334 din Codul de procedură penală a schimbat încadrarea juridică din art. 290 din Codul penal în art. 290 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal şi în baza acestui text i-a aplicat inculpatului o pedeapsă într-un cuantum orientat spre minimul special şi, având în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 din Codul penal, a apreciat că scopurile pedepsei, potrivit art. 52 din Codul penal, se pot realiza şi fără privare de libertate, prin aplicarea art. 81 şi 82 din Codul penal.
în conformitate cu art. 359 din Codul de procedură penală s-a atras atenţia inculpatului asupra art. 83 din Codul penal. Au fost menţinute restul dispoziţiilor deciziei, iar cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
