înşelăciune. Schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934
| Comentarii |
|
C. pen., art. 215 Legea nr. 59/1934, art. 84 pct. 2
Având în vedere că, la data emiterii filelor cec, Inculpatul şi reprezentantul părţii vătămate au convenit ca plata să se facă la o dată ulterioară livrării mărfii, iar apoi Inculpatul a fost în Imposibilitatea de a achita suma, nu se poate spune că acesta a dorit înşelarea părţii vătămate.
Fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934
Decizia penală nr. 243/R din 12 aprilie 2005 - M.D.
Prin sentinţa penală nr. 1089 din 30 aprilie 2004, Judecătoria Braşov a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatului S.C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (două acte materiale). S-a constatat recuperat prejudiciul cauzat părţii civile.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru această infracţiune, reţi-nându-se în fapt că, în cursul lunii iulie 2002, în calitate de administrator al unei societăţi comerciale, a purtat discuţii cu reprezentanţii părţii vătămate, în vederea derulării de relaţii comerciale. Acesta a efectuat o comandă telefonică privind achiziţionarea de marfa şi marfa a fost livrată la Braşov de către partea vătămată. S-au emis facturile şi s-a convenit ca plata să se facă la 30 de zile de la emiterea facturii.
Relaţiile comerciale s-au derulat în continuare şi la o altă dată ulterioară partea vătămată a mai livrat marfă, iar pentru plata acesteia inculpatul a emis o filă cec.
Cele două file cec au fost introduse spre decontare şi au fost refuzate la plată de trasul Banca T., Sucursala Oradea, pentru lipsa disponibilului în cont.
S-a constatat că prima filă cec a fost prezentată la tras după expirarea termenului pentru prezentare la plată, ceea ce duce la pierderea dreptului de regres împotriva giranţilor şi a garanţilor.
După administrarea probelor, instanţa de fond a reţinut că inculpatul şi reprezentantul părţii vătămate au convenit ca plata mărfurilor livrate să se facă la 30 de zile. Intre cele două societăţi existau relaţii comerciale vechi. Reprezentantul părţii vătămate a confirmat versiunea inculpatului, potrivit căreia sumele încasate de la societatea inculpatului au fost folosite la acoperirea debitelor mai vechi, astfel că sumele corespunzătoare mărfurilor livrate, ce fac obiectul prezentei cauze, au fost folosite în acest scop.
Instanţa a mai reţinut că din extrasul de cont privind societatea inculpatului a rezultat că, în perioada emiterii filelor cec, a existat un rulaj în acest cont, zilnic intrând şi ieşind diverse sume de bani.
După introducerea la plată a celor două file cec, între părţi s-a încheiat o convenţie privind achitarea eşalonată a datoriei. Partea vătămată a încasat toate sumele plătite în contul creanţelor, reprezentând alte datorii între cele două societăţi, pentru care nu s-au emis file cec.
S-a constatat că societatea inculpatului şi-a derulat activităţile comerciale până la un moment în care plata unui credit către Banca T. a dus la diminuarea şi declinul societăţii.
Reprezentantul părţii vătămate a declarat că şi ulterior acestei situaţii a fost livrată marfă societăţii inculpatului, întrucât între ele exista o colaborare anterioară bună, inculpatul nu a dat dovadă de rea-credinţă în neplata datoriilor şi avea un magazin de desfacere care îi sporea credibilitatea.
împotriva hotărârii a declarat apel Parchetul şi, prin decizia penală nr. 707 din 19 octombrie 2004, Tribunalul Braşov a respins apelul ca neîntemeiat, menţinând hotărârea de fond. S-a apreciat că lipseşte latura subiectivă a infracţiunii, întrucât, pe de o parte, inculpatul a adus la cunoştinţa părţii vătămate, care a fost de acord, că plata se va face la 30 de zile de la livrarea mărfii, iar, pe de altă parte, societatea inculpatului s-a aflat temporar, la data scadenţei, în imposibilitatea de a efectua plata acestei datorii, întrucât s-a achitat un alt credit la bancă.
împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul care, conform art. 3859pct. 171 C. proc. pen., a criticat-o pentru nelegalitate, solicitând condamnarea inculpatului pentru infracţiunea reţinută în sarcina sa.
Curtea a constatat că starea de fapt expusă mai sus a rezultat din coroborarea în întregime a probelor administrate. Inculpatul nu a avut intenţia de a înşela partea vătămată. Anterior şi ulterior emiterii filelor cec care nu au avut acoperire în cont la data plăţii, cele două societăţi comerciale au derulat relaţii comerciale.
La data emiterii celor două file cec, inculpatul şi reprezentantul părţii vătămate au convenit ca plata să se facă la 30 de zile de la livrarea mărfii, astfel încât la acest moment nu se poate reţine existenţa unei înşelăciuni.
S-a dovedit însă că societatea parte vătămată a încasat de la societatea inculpatului diferite sume de bani care au folosit pentru acoperirea unor datorii anterioare, pe care societatea inculpatului le avea faţă de ea. Chiar şi ulterior societatea inculpatului a cumpărat marfa de la partea vătămată, pe care a plătit-o.
Inculpatul a afirmat că la data scadenţelor nu a putut achita aceste sume, întrucât a plătit un credit la bancă, însă, ulterior, ceea ce este dovedit, a efectuat plata acestor datorii. Din declaraţiile reprezentantului părţii vătămate a rezultat că, înainte de scadenţă, inculpatul a solicitat reeşalonarea datoriei, întrucât are probleme financiare, urmând să achite datoria imediat ce acestea încetează.
Faptele inculpatului nu întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni de înşelăciune, astfel cum au reţinut cele două instanţe.
Este necesară aplicarea dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., casarea şi desfiinţarea hotărârilor pronunţate până acum.
Fapta inculpatului de a emite, în aceeaşi împrejurare, două file cec fără a avea disponibil în cont întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 (două fapte), sens în care s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, faţă de ceea ce s-a reţinut prin rechizitoriu.
