Judecata. Procedura în cauzele cu inculpaţi minori. Inculpat minor trimis în judecată împreună cu un major. Publicitatea şedinţei de judecată
| Comentarii |
|
Când în aceeaşi cauză sunt mai mulţi inculpaţi, dintre care unii minori şi alţii majori, dispoziţiile speciale ale art. 485 alin. 2 din Codul de procedură penală, care prevăd judecarea inculpatului minor în şedinţă nepublică, nu îşi mai găsesc aplicarea, având în vedere reglementarea cuprinsă în art. 486 din Codul de procedură penală potrivit căreia, în acest caz, dacă disjungerea nu este posibilă, se aplică procedura obişnuită, respectiv dispoziţiile generale cuprinse în art. 290 alin. 1 din Codul de procedură penală..
Judecarea cauzei în această ipoteză în şedinţă nepublică atrage nulitatea absolută a hotărârii, în condiţiile art. 197 alin. 2 din Codul de procedură penală, fiind încălcate dispoziţiile referitoare la publicitatea şedinţei de judecată.
(Decizia nr. 1865/R din 15 octombrie 2004 - Secţia Ipenală)
Prin încheierea de şedinţă din 5 octombrie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală, s-a dispus, în conformitate cu dispoziţiile art. 3002, raportat la art. 160b şi art. 160h din Codul de procedură penală, menţinerea stării de arest a inculpaţilor D.C. şi D.C.D., trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a), g), i) şi alin. 4 din Codul penal, constatându-se că temeiurile care au determinat arestarea iniţială se menţin şi justifică în continuare privarea de libertate, având în vedere natura şi gravitatea faptei şi împrejurările concrete de comitere.
împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpaţii D.C. şi D.C.D., criticând-o sub aspectul greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 160b alin. 3 din Codul de procedură penală.
Examinând încheierea atacată, în raport de criticile formulate, cât şi din oficiu, conform art. 3856 alin. 3 din Codul de procedură penală, Curtea a constatat că recursurile declarate de inculpaţi sunt fondate pentru existenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. 1 pct. 4 din Codul de procedură penală.
Astfel, din practicaua încheierii examinate a rezultat că la termenul din 5 octombrie 2004, când au avut loc dezbaterile asupra stării de arest a inculpaţilor, şedinţa de judecată a fost nepublică, deşi în speţă nu erau incidente dispoziţiile art. 485 din Codul de procedură penală.
Este adevărat că, potrivit dispoziţiilor art. 485 alin. 2 din Codul de procedură penală, judecarea inculpatului minor are loc în şedinţă nepublică, însă, atunci când este judecat împreună cu un inculpat major, această dispoziţie specială nu se mai aplică, având în vedere dispoziţiile art. 486 din Codul de procedură penală.
Reţinând şi că, în cauză, instanţa de fond nu a declarat şedinţa nepublică pentru vreunul din cazurile arătate în art. 290 alin. 2 din Codul de procedură penală, Curtea a constatat că au fost încălcate dispoziţiile referitoare la publicitatea şedinţei de judecată, încălcare ce atrage nulitatea absolută a încheierii pronunţate, în conformitate cu dispoziţiile art. 197 alin. 2 din Codul de procedură penală.
întrucât controlul de legalitate, în prezenta etapă procesuală, se limitează numai la modul cum au fost aplicate dispoziţiile art. 160b din Codul de procedură penală, având în vedere că numai sub acest aspect poate fi exercitată separat calea de atac a recursului, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală, admiţând recursurile inculpaţilor, încheierea primei instanţe a fost casată doar în parte, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare.
