Judecata. Restituirea dosarului la procuror pentru completarea urmăririi penale. Condiţii
| Comentarii |
|
Hotărârea de restituire a cauzei la procuror este legală numai dacă sunt întrunite cumulativ cele două condiţii prevăzute de art. 333 alin. 1 din Codul de procedură penală, şi anume: să rezulte din dezbateri că urmărirea penală nu este completă şi că în faţa instanţei nu s-ar putea face completarea acesteia decât cu mare întârziere. De asemenea, hotărârea trebuie să cuprindă şi motivele pentru care s-a dispus restituirea şi să indice totodată faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin ce anume mijloace de probă.
(Decizia nr. 1359 din 4 august 2004 - Secţia I penală)
Prin Sentinţa penală nr. 33860 din 16.12.2003, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în Dosarul nr. 8196/2003, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatei R.M.L. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 329 alin. 1, 2 şi 3 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, în luna decembrie 2002, inculpata R.M.L. i-a propus martorei N.l. să meargă împreună cu ea şi doi cetăţeni străini, timp de o săptămână, la Poiana Braşov, urmând ca în această perioadă să întreţină raporturi sexuale cu unul dintre cei doi cetăţeni străini, celălalt fiind prietenul inculpatei, iar la sfârşitul perioadei să primească suma de 500 USD, propunerea fiind acceptată de către martoră.
S-a mai reţinut de asemenea că în vara anului 2003 inculpata a făcut o propunere asemănătoare martorei C.A., aceasta mergând timp de o lună la mare împreună cu inculpata, prietenul acesteia şi un alt cetăţean, căruia martora i-a ţinut companie.
Având în vedere situaţia de fapt reţinută, instanţa de fond a apreciat că fapta săvârşită nu întruneşte, sub aspectul laturii obiective, elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism.
Totodată, sub aspectul laturii subiective, se cere ca fapta să fie săvârşită în scopul procurării mijloacelor de existenţă sau a principalelor mijloace de existenţă.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, criticând sentinţa penală pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul achitării inculpatei pentru infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. 1, 2, 3 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal.
în schimb, inculpata R.M.L., în apelul său, a arătat că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, fiind criticabilă numai cu privire la considerentele hotărârii, întrucât din probele dosarului nu rezultă că propunerea ar fi fost făcută şi numitei F.A.M.
Prin Decizia penală nr. 503/A din 28.03.2004, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata R.M.L.
A admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, a desfiinţat în totalitate sentinţa penală apelată şi, în baza art. 333, art. 257 şi art. 263 alin. 1 din Codul de procedură penală, instanţa s-a desesizat şi a trimis cauza procurorului, în vederea completării urmăririi penale şi, respectiv, efectuarea urmăririi penale, faţă de prevederile art. 329 alin. 3, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal.
Pentru a decide astfel, tribunalul a retinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatei pentru infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. 1, 2 şi 3 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, reţinându-se în fapt că inculpata a îndemnat practicarea prostituţiei şi a recrutat în acest scop mai multe persoane, printre care şi minore.
La data de 2.07.2003 s-a început urmărirea penală împotriva inculpatei pentru comiterea infracţiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. 1 şi 2 din Codul penal, efectuându-se în acest sens până la această dată actul de cercetare, respectiv audiere de martori.
Prin soluţia din 8.08.2003, procurorul, în temeiul art. 228 alin. 3 din Codul de procedură penală, a dispus începerea urmăririi penale faţă de aceeaşi inculpată şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. 3 din Codul penal.
De la această dată însă în cauză nu s-a mai efectuat nici un act de urmărire penală faţă de inculpata R.M.L., următorul fapt îndeplinit în cauză fiind rechizitoriul.
Procedând astfel, s-au încălcat dispoziţiile art. 250 şi următoarele din Codul de procedură penală, încălcându-se prin aceasta şi dreptul la apărare a inculpatei, motiv pentru care, în temeiul art. 333 din Codul de procedură penală, s-a restituit cauza procurorului pentru efectuarea urmăririi penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. 3, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, şi pentru completarea urmării penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. 1 şi 2 din Codul penal.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpata R.M.L., criticând-o pentru nelegalitate.
Astfel, parchetul a criticat soluţia instanţei de fond deoarece nu s-a ţinut seama de dispoziţiile art. 254 din Codul de procedură penală şi art. 333 alin. 2 din Codul de procedură penală la darea hotărârii de restituire a cauzei la procuror.
Din analiza dosarului de urmărire penală a rezultat că nu s-a procedat la prezentarea materialului conform art. 257 din Codul de procedură penală, întrucât inculpata era dată în urmărire generală la momentul emiterii rechizitoriului.
De asemenea, instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 333 alin. 2 din Codul de procedură penală când a dispus restituirea cauzei la procuror, pentru completarea urmăririi penale, fără a indica în mod expres ce anume activităţi urmează a fi efectuate de organul de urmărire penală pentru a o completa şi finaliza.
Examinând cauza în raport de motivele invocate, cât şi din oficiu, conform art. 3856 alin. 3 din Codul de procedură penală, Curtea a constatat că recursurile declarate de parchet şi inculpata R.M.L. sunt fondate pentru următoarele considerente:
Din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului a rezultat că, la data de 20.06.2003, inculpata R.M.L. s-a prezentat în faţa organelor de cercetare penală şi a dat declaraţia ce se află la dosar, arătând totodată că locuieşte în laşi.
în urma demersurilor efectuate la Direcţia de Evidenţă a Populaţiei, Direcţia Generală a Penitenciarelor, Primăria laşi şi la domiciliul inculpatei, s-a constatat de către procuror că R.M.L. se sustrage urmăririi penale care a început la data de 2.07.2003, motiv pentru care, la data de 5.08.2003, a fost dată în urmărire generală.
în raport de această împrejurare, nu s-a putut prezenta inculpatei materialul de urmărire penală, conform art. 257 din Codul de procedură penală.
Literatura juridică şi practica judiciară sunt unanime în a considera că neprezentarea materialului de urmărire penală, deşi constituie o încălcare a dispoziţiilor art. 250 din Codul de procedură penală, nefiind prevăzută printre cazurile enumerate în art. 197 alin. 2 din Codul de procedură penală, nu este sancţionată cu o nulitate absolută, ci cu o nulitate relativă.
Dar, în speţa de faţă nu se poate vorbi despre o vătămare ce i-a fost cauzată inculpatei, instanţa de judecată fiind în măsură să asigure acesteia posibilitatea de a lua la cunoştinţă de actele şi lucrările dosarului, iar pe parcursul cercetării judecătoreşti să-i permită să formuleze cereri noi şi să propună noi probe în apărarea sa.
De asemenea, împrejurarea că s-a început urmărirea penală la o dată ulterioară pentru alin. 3 al art. 329 din Codul penal, faţă de momentul începerii urmăririi penale pentru art. 329 alin. 1 şi 2 din Codul penal, nu are nici o relevanţă sub aspectul neaplicării dispoziţiilor art. 257 din Codul de procedură penală, pentru simplul motiv că există unul din cazurile prevăzute de art. 254 din Codul de procedură penală, care duce la imposibilitatea prezentării materialului de urmărire penală, inculpata fiind dată în urmărire generală.
Prin rezoluţia de începere a urmăririi penale nu s-a făcut decât să se complinească o lipsă a actului iniţial de începere a urmăririi penale, în sensul că din probele administrate rezultă că faptele săvârşite de inculpată şi încadrate la alin. 1 şi 2 al art. 329 din Codul penal au fost săvârşite faţă de un minor. în acest context este evident de ce nu s-au mai efectuat acte de urmărire penală după acest moment, urmărirea penală fiind completă, de vreme ce împrejurarea că unele din persoanele racolate şi îndrumate să se prostitueze erau minore rezultă din actele dosarului.
Hotărârea instanţei de apel este nelegală şi pentru că nu au fost respectate dispoziţiile art. 333 alin. 2 din Codul de procedură penală.
Astfel, s-a reţinut în considerentele deciziei că urmează să se dispună restituirea cauzei la parchet şi pentru completarea urmăririi penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. 1 şi 2 din Codul penal.
Din acest punct de vedere restituirea poate fi dispusă, aşa cum arată art. 333 alin. 1 din Codul de procedură penală, numai după ce din administrarea probelor sau din dezbateri rezultă că urmărirea penală nu este completă. în raport de aceste dispoziţii, tribunalul nu se putea desesiza, atâta timp cât nu a administrat probele pe care le considera necesare soluţionării cauzei, ca urmare a efectului devolutiv al apelului.
Potrivit art. 333 alin. 2 din Codul de procedură penală, cu ocazia restituirii dosarului, instanţa este obligată să arate motivele pentru care a dispus restituirea, indicând totodată faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin ce anume mijloace de probă.
Faţă de aceste dispoziţii, este nelegală procedura instanţei de apel de a restitui dosarul procurorului pentru motivul că urmărirea penală nu ar fi completă, fără a indica, în afară de infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. 1 şi 2 din Codul penal, reţinută în sarcina inculpatei, împrejurările ce urmează a fi constatate şi mijloacele de probă folosite în acest scop.
Faţă de cele ce preced, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpata R.M.L. au fost admise, în baza art. 379 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, a fost casată decizia recurată şi, rejudecând, s-a dispus trimiterea cauzei pentru continuarea judecării apelului la Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală.
