Judecata. Rolul activ al instanţei
| Comentarii |
|
Instanţa trebuie să îşi exercite atribuţiile în mod activ, în vederea aflării adevărului şi a realizării rolului educativ al judecăţii, formându-şi convingerea pe baza probelor administrate în cauză.
Instanţa nu poate declara terminată cercetarea judecătorească, cât timp nu a audiat toate părţile vătămate şi toţi martorii.
Nerespectarea dispoziţiilor art. 339 din Codul de procedură penală face ca hotărârea primei instanţe să fie lovită de nulitate, conform art. 197 alin. 1 şi 4 din Codul de procedură penală, şi determină rejudecarea cauzei de aceeaşi instanţă.
(Decizia nr. 502 din 1 iulie 2004 - Secţia Ipenală)
Prin Sentinţa penală nr. 398 din 23.03.2004 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a ll-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 4451/2003, în baza art. 174 - 175 alin. 1 lit. i) şi art. 176 alin. 1 lit. c) şi d) din Codul penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a) şi b) din Codul penal, inculpatul C.M. a fost condamnat la 25 de ani închisoare.
în baza art. 279 alin. 1 şi 3 lit. a) din Codul penal, cu aplicarea art. 13 şi art. 37 alin. 1 lit. a) şi b) din Codul penal, a mai fost condamnat acelaşi inculpat la 7 ani închisoare.
în baza art. 211 alin. 1 şi 2 lit. a), b), c) şi e) din Codul penal, cu aplicarea art. 13 şi art. 37 alin. 1 lit. a) şi b) din Codul penal, a mai fost condamnat inculpatul C.M. la 20 de ani închisoare.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. 1 lit. b) din Codul penal, dispunându-se ca inculpatul C.M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 25 de ani închisoare, cu aplicarea art. 71 - 64 din Codul penal.
în baza art. 65 din Codul penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) şi b) din Codul penal, pe o perioadă de 10 ani.
în baza art. 88 din Codul penal, s-a dedus prevenţia de la 25 aprilie 2003 la zi, iar, în baza art. 350 din Codul de procedură penală, s-a menţinut starea de arest a inculpatului C.M.
Inculpatul C.M. a fost obligat la 12.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Prin aceeaşi sentinţă penală, în baza art. 20 raportat la art. 211 alin. 1 şi 2 lit. a), c) şi e) din Codul penal, cu aplicarea art. 13 şi art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal, a fost condamnat inculpatul T.Ş.S. la 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 - 64 din Codul penal.
în baza art. 65 din Codul penal, s-au interzis acestui inculpat drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) şi b) din Codul penal, pe timp de 5 ani.
în baza art. 88 din Codul penal, s-a dedus prevenţia de la 21.04.2003 la zi, iar, în baza art. 350 din Codul de procedură penală, s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
Inculpatul T.Ş.S. a fost obligat la 10.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. în baza art. 26 raportat la art. 211 alin. 1 şi 2 lit. a) şi e) din Codul penal, cu aplicarea art. 13 din Codul penal, a fost condamnat inculpatul M.S. la 3 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 - 64 din Codul penal.
în temeiul art. 65 din Codul penal, s-au interzis acestui inculpat drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) şi b) din Codul penal, pe o perioadă de 2 ani.
în baza art. 88 din Codul penal, s-a dedus prevenţia inculpatului de la 22.04.2003 la zi, iar, în baza art. 350 din Codul de procedură penală, s-a menţinut starea de arest.
Inculpatul M.S. a fost obligat la 9.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. în baza art. 26 raportat la art. 20 raportat la art. 211 alin. 1 şi 2 lit. a) şi e) din Codul penal, cu aplicarea art. 13 din Codul penal, a fost condamnat inculpatul R.M.L. la 3 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 - 64 din Codul penal.
în baza art. 65 din Codul penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) şi b) din Codul penal pe o perioadă de 2 ani.
în baza art. 88 din Codul penal, s-a dedus prevenţia inculpatului de la 22.04.2003 şi, în baza art. 350 din Codul de procedură penală, s-a menţinut starea de arest a acestui inculpat.
Inculpatul a fost obligat la 9.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Prin aceeaşi sentinţă penală, în temeiul art. 208 alin. 1 şi 4, cu aplicarea art. 13 din Codul penal, şi art. 209 alin. 1 lit. e) şi i) din Codul penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal, a fost condamnat inculpatul O.l. la 15 ani închisoare.
în baza art. 20 raportat la art. 211 alin. 1 şi 2 lit. a), c) şi e) din Codul penal, cu aplicarea art. 13 din Codul penal, a mai fost condamnat inculpatul O.l. la 10 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. 1 lit. b) din Codul penal şi s-a dispus ca inculpatul O.l. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 15 ani închisoare, care a fost sporită cu 3 ani, astfel că, în final, inculpatul O.l. avea de executat pedeapsa de 18 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 - 64 din Codul penal.
în temeiul art. 65 din Codul penal, s-au interzis inculpatului O.l. drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) şi b) din Codul penal pe o perioadă de 9 ani.
în temeiul dispoziţiilor art. 350 din Codul de procedură penală, s-a dispus arestarea inculpatului în această cauză.
Inculpatul O.l. a fost obligat la 10.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că, în intervalul 26.02.1999- 03.03.1999, inculpaţii C.M., R.M.L., M.S. şi T.Ş.S. s-au întâlnit de mai multe ori, fie la domiciliul inculpatului M.S., fie într-o garsonieră închiriată de către inculpatul T.Ş.S., ocazii cu care au luat hotărârea de a pătrunde într-o casă de schimb valutar şi de a sustrage prin ameninţare cu arma de foc pe care o avea C.M. sume de bani.
în dimineaţa zilei de 04.03.1999, cei 4 inculpaţi şi inculpatul O.l. s-au deplasat cu două autoturisme pe Calea M., cu intenţia de a jefui o casă de schimb valutar, intenţie la care au renunţat, întrucât casa de schimb valutar era păzită. Patru dintre inculpaţi s-au deplasat cu autoturismul marca "Mercedes", sustras de inculpatul O.l. în seara zilei de 03.03.1999, inculpatul M.S. urcându-se la volanul acestuia, iar C.M. a rămas la volanul autoturismului "Opel".
A doua zi, cei 5 inculpaţi s-au deplasat în zona M., au parcat autoturismul "Opel" în apropierea casei de schimb valutar, ulterior deplasându-se cu autoturismul "Mercedes" în spatele blocului la parterul căruia se afla casa de schimb valutar.
Astfel, inculpatul R.M.L. a rămas în scara unui bloc, la circa 5 metri de uşa de acces, pentru a asigura paza, iar inculpatul M.S. a parcat autoturismul "Mercedes" la câţiva metri de aceeaşi uşă de acces, rămânând în maşină. Inculpaţii C.M., T.Ş.S. şi O.l. au pătruns în casa de schimb valutar, iar inculpatul C.M., ameninţând-o pe operatoarea de schimb valutar C.C., i-a solicitat toţi banii, întrucât aceasta s-a opus, încercând chiar să-l dezarmeze, inculpatul C.M. a împuşcat-o mortal în cap, cu un singur glonţ. Imediat după acţionarea trăgaciului, cei trei au părăsit incinta casei de schimb valutar, fără să-şi însuşească bunuri sau alte valori, au intrat în autoturismul la volanul căruia se afla M.S. şi au demarat în viteză. Ulterior, C.M. a coborât din autoturismul "Mercedes" şi s-a urcat la volanul autoturismului "Opel". Inculpatul M.S. împreună cu O.l. şi T.Ş.S. au abandonat autoturismul "Mercedes" în zona satului B., după ce în prealabil l-au toaletat, eliminând eventualele urme, fiind recuperaţi, în zona km 19,5, de către C.M. Arma a fost aruncată de către inculpatul C.M. în zona podului de la lacul Pantelimon.
La stabilirea pedepselor, instanţa a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 din Codul penal.
în ceea ce priveşte latura civilă, în considerentele sentinţei s-a arătat că părţile vătămate C.D. şi C.A.L. nu s-au constituit părţi civile.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii O.I., M.S., T.Ş.S. şi C.M.
în motivele scrise de apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a criticat sentinţa pentru:
1. greşita reţinere a stării de recidivă postcondamnatorie în sarcina inculpatului C.M. (din fişa de cazier se impunea reţinerea stării de recidivă postexecutorie în raport de pedeapsa aplicată prin Sentinţa penală nr. 700 din 9.11.1995 a Judecătoriei Sectorului 2, întrucât în raport de sancţiunea aplicată prin Sentinţa penală nr. 222 din 7.03.1997 a Judecătoriei Sectorului 2 sunt aplicabile dispoziţiile art. 38 alin. 1 lit. a) din Codul penal, iar, în raport de pedepsele aplicate prin Sentinţa penală nr. 874/1999 a Judecătoriei Buftea, trebuie avut în vedere că efectele graţierii, inclusiv curgerea termenului de încercare, în cazul graţierii condiţionate, se produc de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, neimpunându-se revocarea graţierii);
2. neaplicarea măsurii de siguranţă prevăzute de art. 116 din Codul penal cu privire la inculpaţii T.Ş.S., R.M.L. şi O.I.;
3. neaplicarea dispoziţiilor art. 85 din Codul penal, cu privire la inculpatul M.S., în ceea ce priveşte pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendare condiţionată a executării, aplicată prin Sentinţa penală nr. 1295 din 28.11.2000 a Judecătoriei Buftea, întrucât fapta din prezenta cauză a fost săvârşită anterior pronunţării hotărârii prin care s-a dispus suspendarea.
4. lipsa de rol activ a instanţei în lămurirea situaţiei antecedentelor penale ale inculpatului O.l.
în susţinerea orală a motivelor de apel, reprezentantul parchetului a extins aceste motive, arătând că inculpatul C.M. a fost greşit condamnat pentru o infracţiune consumată, deşi trebuia să fie reţinută tentativa la infracţiunea de tâlhărie; de asemenea, pentru inculpaţii T.Ş.S. şi O.l. trebuia reţinută în sarcina acestora infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. b) din Codul penal; pedeapsa complementară a fost greşit aplicată pentru pedeapsa rezultantă, trebuia aplicată pentru fiecare pedeapsă, iar pentru inculpatul O.l. trebuia reţinută starea de recidivă prevăzută de art. 37 alin. 1 lit. a) din Codul penal, şi nu art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal; pentru inculpatul C.M. trebuia verificată fişa de cazier judiciar, întrucât în mod greşit s-a reţinut art. 176 alin. 1 lit. c) din Codul penal.
Inculpaţii, în apelurile lor, au solicitat redozarea pedepselor aplicate, în principal inculpatul C.M. solicitând înlăturarea dispoziţiilor art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal şi reţinerea tentativei pentru infracţiunea de tâlhărie, iar inculpatul O.l. a solicitat aplicarea unei pedepse de 4 ani şi 7 luni închisoare.
Curtea, verificând hotărârea atacată, pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, sub aspectul motivelor invocate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, a considerat apelurile fondate.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului a rezultat că instanţa nu a lămurit latura civilă. Astfel, părţile civile C.D. şi C.A.L., copiii operatoarei decedate C.C., au fost citaţi pentru termenele din 02.10.2003 şi 30.10.2003, când s-au şi prezentat, dar nu li s-a luat nici o declaraţie şi nu li s-a dat cuvântul cu privire la motivele de amânare a cauzei.
La următoarele termene de judecată şi până la soluţionarea în fond a cauzei aceştia nu au mai apărut în citativul încheierii. Mai mult, soţul operatoarei, C.G., care a dat o declaraţie în faza de urmărire penală, nu a fost deloc citat, astfel încât a fost lipsă de procedură cu acesta.
Astfel, se poate trage concluzia că cercetarea judecătorească a fost incompletă, prin neaudierea tuturor persoanelor care au dat declaraţii în faza de urmărire penală.
Menţiunea din considerentele hotărârii, privind neprezentarea părţilor vătămate C.D. şi C.A.L., dar necitarea părţii vătămate C.G., nu e de natură a acoperi nulitatea produsă prin omisiunea instanţei de a rezolva acţiunea civilă, în conformitate cu art. 346 din Codul de procedură penală (Decizia nr. 2588/2000 a Curţii Supreme de Justiţie). Astfel, necitarea numitului C.G. face ca hotărârea să fie lovită de nulitate absolută, conform art. 197 alin. 1 din Codul de procedură penală.
Desfiinţarea totală a hotărârii se justifică prin faptul că soluţionarea laturii civile ar fi putut influenţa soluţionarea temeinică a laturii penale a cauzei.
Pentru aceste considerente, în baza art. 379 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, Curtea a desfiinţat sentinţa primei instanţe şi a dispus rejudecarea ei de prima instanţă.
La rejudecarea în fond a cauzei vor fi avute în vedere şi celelalte motive de apel invocate atât oral, cât şi în scris de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti (greşita reţinere a stării de recidivă postcondamnatorie în sarcina inculpatului C.M., neaplicarea măsurii de siguranţă prevăzute de art. 116 din Codul penal cu privire la inculpaţii T.R. şi O.I., neaplicarea dispoziţiilor art. 85 din Codul penal cu privire la inculpatul C.M., lămurirea situaţiei antecedentelor penale ale inculpatului O.I., reţinerea infracţiunii de tentativă la infracţiunea de tâlhărie pentru inculpatul C.M., reţinerea infracţiunii prevăzute de art. 211 alin. 2 lit. b) din Codul penal pentru inculpaţii T.Ş.S. şi O.I., aplicarea în mod corect a pedepsei complementare, reţinerea stării de recidivă prevăzută de art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal, verificarea fişei de cazier judiciar a inculpatului C.M., în vederea reţinerii sau nu a dispoziţiilor art. 176 alin. 1 lit. c) din Codul penal), precum şi ale inculpaţilor care au declarat apel.
