Judecata. Liberare condiţionată. Procedura de citare. Nulitate. Regim juridic
| Comentarii |
|
Lipsa de procedură cu condamnatul, la judecarea propunerii de liberare condiţionată, nu poate fi invocată din oficiu de către instanţă, ci numai de condamnat, în condiţiile prevăzute de art. 197 alin. 1 şi 4 din Codul de procedură penală, fiind caz de nulitate relativă, în recurs.
O asemenea nulitate poate fi invocată din oficiu, în condiţiile art. 197 alineatul ultim din Codul de procedură penală, numai dacă anularea este necesară pentru aflarea adevărului şi pentru justa soluţionare a cauzei.
în lipsa dovedirii vătămării sau a necesităţii anulării actului, în scopul aflării adevărului şi justei soluţionări a cauzei, nu se impune rejudecarea, conform prevederilor art. 38515 pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală.
(Decizia nr. 2478 din 17 decembrie 2002 - Secţia Ipenală)
Prin Sentinţa penală nr. 2652 din 10.10.2002, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a respins ca neîntemeiată propunerea de liberare condiţionată privind pe condamnata C.V., soluţie menţinută prin Decizia penală nr. 1907/A din 15.11.2002 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a ll-a penală.
împotriva deciziei, condamnata a declarat recurs, arătând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.
Examinând decizia recurată în conformitate cu prevederile art. 3859 pct. 171 din Codul de procedură penală, Curtea, cu majoritate de voturi, a respins ca nefondat recursul declarat de inculpată.
S-a reţinut că recurenta-condamnată nu a conştientizat consecinţele faptelor sale şi, fiind recidivistă, creează convingerea că timpul executat din pedeapsă nu este suficient pentru reeducarea sa.
în opinia separată pronunţată s-a arătat că se impune admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Sectorului 5, pentru lipsă de procedură cu condamnata la judecarea fondului.
Astfel, la. data de 30.10.2002 s-a pronunţat Hotărârea nr. 2652/2002, în practicaua căreia se face menţiunea că pentru condamnatul deţinut răspunde avocatul din oficiu şi că procedura de citare este completă, în condiţiile în care deţinutul a fost citat prin notă telefonică, conform art. 175 din Codul de procedură penală.
între actele dosarului nu se regăseşte procedura de citare în modalitatea consemnată în hotărâre, cum, de altfel, nu se regăseşte nici rezoluţia preşedintelui de instanţă privind fixarea termenului de judecată şi efectuarea procedurilor legale de citare a părţilor şi de efectuare a unei adrese către Baroul Bucureşti, pentru desemnarea unui avocat din oficiu pentru a-l asista pe deţinut.
Conform art. 1776 din Codul de procedură penală, "deţinuţii se citează la locul de detenţie, prin administraţia acestuia", citare care, conform art. 175 din Codul de procedură penală, se poate face şi prin notă telefonică sau telegrafică.
Necitarea petentului condamnat la instanţa fondului, în nici una din modalităţile reglementate de art. 175 din Codul de procedură penală, atrage nulitatea hotărârii judecătoreşti şi nu poate fi acoperită în nici un mod, fiind un motiv de casare reglementat prin art. 3859 pct. 21.
Chiar dacă ar fi aplicabile dispoziţiile art. 460 din Codul de procedură penală, în raport de obiectul cauzei, nulitatea sentinţei nu poate fi înlăturată în lipsa procedurii de citare a petentului.
NOTĂ:
într-adevăr deţinuta nu a fost citată la judecătorie pentru judecarea cererii, însă dispoziţiile relative la desfăşurarea procesului penal sunt sancţionate cu nulitatea relativă numai dacă se dovedeşte o vătămare şi încălcarea se invocă în conformitate cu prevederile art. 197 alin. 4 din Codul de procedură penală.
Or, în speţă, nu numai că nu s-a dovedit o vătămare conform art. 197 alin. 1 din Codul de procedură penală, dar condamnata nici în apel şi nici în recurs nu a invocat o asemenea încălcare.
Având în vedere aceste aspecte, precum şi regimul juridic al nulităţii relative, apreciem că o asemenea încălcare nu poate fi invocată ex oficio.
Pe de altă parte, chiar dacă există soluţie de casare, conform art. 38515 pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală, Curtea apreciază că aceasta este o rezolvare procedurală a cauzei deduse judecăţii, însă soluţia trebuie să privească şi să se raporteze la o instituţie juridică, această instituţie fiind, în speţă, nulitatea relativă, reglementată expres în art. 197 alin. 1 şi 4 din Codul de procedură penală.
Numai după verificarea incidenţei acestei instituţii în raport de îndeplinirea condiţiilor ei se impune soluţia.
De asemenea, conform art. 197 alineatul ultim teza a ll-a, instanţa poate invoca, din oficiu, o asemenea încălcare, atunci când anularea actului este necesară în scopul aflării adevărului şi pentru justa soluţionare a cauzei.
în cauză însă, în raport şi de speţa dedusă judecăţii, nu apare cu necesitate o asemenea anulare a actului.
