JUDECATĂ. NULITATE. SCHIMBAREA ÎNCADRĂRII JURIDICE. OMISIUNEA PUNERII ÎN DISCUŢIE. CONSECINŢE.

Omisiunea de a pune în discuţie încadrarea juridică a faptelor reţinute de instanţa de apel nu poate atrage soluţia trimiterii cauzei spre rejudecare, întrucât nu constituie o nulitate absolută, în sensul art.197 alin.2 C.pr.pen., neproducând astfel inculpaţilor nici o vătămare, în condiţiile în care noua încadrare juridică este mai uşoară, prin limitele de pedeapsă stabilite de lege.

Prin sentinţa penală nr.545 din 7.05.1999, pronunţată de Judecătoria sectorului 4 Bucureşti, în baza art.208 alin.1 - 209 lit.a C.pen., cu aplicarea art.74 C.pen. şi art.76 lit.c C.pen., au fost condamnaţi inculpaţii A.C. şi B.B.M., iar în baza art.26 C.pen. rap. la art.208 alin.1 - 209 lit.a C.pen., cu aplicarea art.74-76 lit.c C.pen. a fost condamnat inculpatul C.M.C. la 4 luni închisoare, cu aplicarea art.71 şi 64 C.pen.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut în fapt, pe baza probelor administrate, că, în seara de 13.11.1997, învinuiţii M.I., M.S.M. şi inculpatul B.B.M. au fost depistaţi de poliţie, în timp ce transportau cu autoturismul proprietatea lui M.l. cantitatea de 210 I alcool etilic rafinat, în valoare de 2.230.000 lei, sustrasă de la o societate de către inculpatul A.C., la cererea inculpaţilor C.M.C. şi B.B.M., agenţi de pază la această societate.

Instanţa de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de furt calificat în infracţiunea de gestiune frauduloasă, prev.de art.214 alin.1 C.pen., considerând că inculpatul A.C. nu îndeplinea funcţia de gestionar al cantităţii de alcool rezultată din procesul tehnologic, ci supraveghea procesului tehnologic de rafinare a alcoolului.

Prin decizia penala nr.674/A/24.06.2000, Tribunalul Bucureşti - secţia I penală a admis apelurile inculpaţilor şi a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru inculpatul A.C. din infracţiunea prev.de art.208 alin.1 -209 lit.a C.pen., în art.2151 alin.1 C.pen. (infracţiunea de delapidare).

în cazul inculpaţilor B.B.M. şi C.M.C. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor în complicitate la infracţiunea de delapidare, prev.de art.26 C.pen. rap.la art.2151 alin.1 C.pen. Inculpaţii au fost condamnaţi la pedeapsa închisorii în temeiul acestor texte de lege.

S-a reţinut că inculpatul A.C. a fost încadrat operator de distilerie, fiind gestionarul cantităţii de alcool în procesul de producţie, avea atribuţia de serviciu de a supraveghea şi răspunde de întreg procesul tehnologic şi de realizare a producţiei.

De asemenea, s-a reţinut că fapta comisă de inculpaţii B.B.M. şi C.M.C. prezintă forma complicităţii la infracţiunea de delapidare, neputând fi autori la această infracţiune, datorită lipsei calităţii de gestionar.

împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii A.C. şl B.B.M. şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

Parchetul a solicitat, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel, pentru omisiunea de a pune în discuţia părţilor schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de furt calificat şi, respectiv, complicitate la această infracţiune, în infracţiunea de delapidare, şi, respectiv, complicitate la infracţiunea de delapidare, iar în subsidiar, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea sentinţei primei instanţe, sub aspectul încadrării juridice a faptelor săvârşite de inculpaţi.

Inculpaţii au solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de gestiune frauduloasă.

Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti este fondat sub aspectul solicitării de a fi casată decizia instanţei de apel, iar recursurile inculpaţilor sunt nefondate.

Sub aspectul încadrării juridice faptele inculpaţilor A.C. şi B.B.M. de a sustrage alcool din procesul tehnologic de producţie al societăţii comerciale pe acţiuni întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt, aşa cum a stabilit prima instanţă, întrucât inculpatul A.C. nu avea atribuţii de gestionare sau administrare a alcoolului.

Sunt relevante adresele unităţii păgubite, în care se menţionează că inculpatul A.C. avea numai atribuţii de supraveghere a producţiei, nu şi de depozitare sau predare a alcoolului.

Prin urmare, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de gestiune frauduloasă sau delapidare.

Faptele inculpatului C.M.C., care a înlesnit şi ajutat pe ceilalţi inculpaţi la comiterea sustragerii, constituie complicitate la infracţiunea de furt.

Omisiunea de a pune în discuţie încadrarea juridică a faptelor reţinute de instanţa de apel, nu poate atrage soluţia trimiterii cauzei spre rejudecare, întrucât nu constituie o nulitate absolută, în sensul art.197 alin.2 C.pr.pen., neproducând astfel inculpaţilor nici o vătămare, în condiţiile în care noua încadrare juridică este mai uşoară, prin limitele de pedeapsă stabilite de lege. (Judecator Ioana Surdescu)

(Secţia a ll-a penală, decizia nr. 1666/2000)

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre JUDECATĂ. NULITATE. SCHIMBAREA ÎNCADRĂRII JURIDICE. OMISIUNEA PUNERII ÎN DISCUŢIE. CONSECINŢE.