Judecata. Procedura în cauzele cu infractori minori. Inculpat devenit major până la data sesizării instanţei. Şedinţă nepublică. Nulitate absolută
| Comentarii |
|
Potrivit art. 483 alin. 3 din Codul de procedură penală, inculpatul care a săvârşit infracţiunea în timpul când era minor este judecat potrivit procedurii obişnuite, dacă la data sesizării instanţei împlinise vârsta de 18 ani.
într-o astfel de ipoteză, procedând la soluţionarea cauzei fără ca şedinţa de judecată să fie publică, în conformitate cu cerinţele art. 290 din Codul de procedură penală, instanţa a pronunţat o hotărâre lovită de nulitate absolută.
(Decizia nr. 2277 din 10 noiembrie 2002 - Secţia a Il-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 1034 din 23.04.2002, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, în baza art. 26 raportat la art. 208 alin. 1,4- 209 alin. 1 lit. a), e), g) şi i) din Codul penal, cu aplicarea art. 99, 100, 109 din Codul penal, l-a condamnat pe inculpatul C.G. la 1 an şi 6 luni închisoare.
în baza art. 36 alin. 1 cu referire la art. 34 alin. 1 lit. b) din Codul penal, a contopit pedeapsa aplicată în prezenta cauză cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 331 din 20.03.2000 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1279 din 6.09.2000 a Tribunalului Bucureşti, inculpatul executând în final pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 6 luni închisoare.
în baza art. 861 şi 862 din Codul penal a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 3 ani.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că în ziua de 26.12.1998, în jurul orei 20,00, inculpatul C.G. împreună cu inculpaţii G.F. şi D.S.A. au sustras autoturismul Dacia 1300 proprietatea părţii vătămate S.G. Inculpatul C.G. împreună cu inculpatul D.S.A. au asigurat paza locului faptei.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul pedepsei aplicate inculpatului, apel ce a fost respins ca nefondat prin Decizia penală nr. 1471/A din 18 septembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a ll-a penală.
împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, criticând-o, printre altele, pentru nelegalitate sub aspectul nerespectării dispoziţiilor art. 483 alin. 3 raportat ia art. 290 din Codul de procedură penală, privind publicitatea şedinţei de judecată, caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 4 din Codul de procedură penală.
Recursul declarat în cauză este întemeiat.
Inculpatul C.G. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, întocmit la data de 1 aprilie 2002, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 din Codul penal, raportat la art. 208 alin. 1,4- 209 alin. 1 lit. a), e), g) şi i din Codul penal, cu aplicarea art. 99 şi următoarele din Codul penal, reţinându-se că, la data de 26 decembrie 1998, împreună cu numitul D.S.A., l-a ajutat pe G.F. să sustragă, în vederea folosirii, un autoturism.
Din actele dosarului rezultă că, la data trimiterii în judecată pentru infracţiunea comisă, inculpatul C.G. era major, fiind născut la 10 februarie 1981.
Potrivit art. 485 alin. 1 din Codul de procedură penală, şedinţa în care are loc judecarea infractorului minor se desfăşoară separat de celelalte şedinţe, iar în alin. 2 se specifică împrejurarea că şedinţa nu este publică.
Instanţa de apel a făcut, în mod nelegal, aplicarea acestui text de lege, judecând cauza în şedinţă nepublică.
Procedând astfel, tribunalul a încălcat dispoziţiile art. 483 alin. 3 din Codul de procedură penală, potrivit cărora "inculpatul care a săvârşit infracţiunea în timpul când era minor este judecat potrivit procedurii obişnuite, dacă la data sesizării instanţei împlinise vârsta de 18 ani".
în cauză, în raport de împrejurarea că la data sesizării instanţei inculpatul era major, instanţa de apel trebuia să judece apelul parchetului potrivit procedurii obişnuite, cea prevăzută în art. 290 din Codul de procedură penală, referitoare la publicitatea şedinţei de judecată.
Potrivit art. 197 alin. 2 din Codul de procedură penală, hotărârea pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la publicitatea şedinţei de judecată este lovită de nulitate absolută.
Pe cale de consecinţă, decizia tribunalului fiind nulă absolut, conform art. 38515 pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală, Curtea va admite recursul declarat de parchet, o va casa în totalitate şi va dispune trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă spre rejudecarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.
